Rubrica de psihologie: Crăciunul și starea depresivă din preajma lui

În ultimele cinci zile am avut opt clienți noi. Lucrez aproape non-stop în perioada asta iar sâmbăta e singura mea zi liberă. E ”sezon” – se apropie Crăciunul. În fiecare an în Decembrie încep telefoanele: oamenii caută psihologi deoarece nu se simt OK. Acesta e de obicei doar primul val, cu al doilea în Ianuarie.

Atunci când se termină anul vedem în chestia asta o piatră de hotar. În realitate măsurăm timpul după niște standarde, așa că anul începe cam când a decis cineva, demult, că începe. Cu toate astea oamenii văd în proximitatea Revelionului un punct de trecere într-o nouă perioadă. Fac o retrospectivă mentală a anului care stă să se termine și o bună parte din ei nu sunt mulțumiți. Au muncit prea mult sau nu și-au îndeplint toate dorințele, ori poate avuseseră planuri și nu s-au concretizat. Cuplați chestia asta cu faptul că iarna suntem de obicei mai apatici și mai lenți, plus cu ideea proximității mini-vacanței de iarnă. Iese o stare depresivă de toată frumusețea.

Primul lucru care motivează depresia asta sezonieră este faptul că iarna ne încetinește oarecum metabolismul. Dacă nu trăiți la Ecuator sau la poli și aveți patru anotimpuri, organismul vă este setat pe modul iarnă/vară. Vara și primăvara suntem mai energici, iarna și toamna suntem mai apatici. Iarna corpul trebuie să depună mai mult efort pentru a produce căldură așa că ia din resursele altor locuri. Intrăm – s-ar putea spune – într-o oarecare stare de semi-hibernare. Vara nu e nevoie ca organismul să producă atât de multă căldură deoarece Soarele face asta în locul nostru. Iarna în schimb ne simțim sleiți de energie, ne mișcăm mai încet, totul pare cu ceva mai greu de făcut. Problema este că ritmul vieții – că e vară, că e iarnă – rămâne același. Tot atâtea ore lucrăm, tramvaiele merg la fel de repede. Așa că trebuie să ne tragem nădragii mai sus și să ne adaptăm în condițiile în care nu mai avem atât de multă energie. Ceea ce ia efort și ne provoacă o stare de oboseală. Peisajul dezolant din orașe nu ajută mult nici el.

Când corpul își încetinește nițel activitatea mintea i-o ia pe urme. Gândim mai greu, ne concentrăm mai greu, devenim apatici. Depunem nu doar efort fizic ci și mental. La locul de muncă devine un chin să fim activi. Și toată lumea e cu gândul la ”trag încă puțin, că vine vacanța aia de iarnă”. Așa că ne punem toate resursele în activitățile zilnice și sperăm că ne refacem de Crăciun.

Și aici e al doilea lucru care motivează depresia sezonieră: se apropie Crăciunul și ne dăm seama că nu-l prea așteptăm. Așteptăm – desigur – pauza asociată lui, dar economia merge prost și e pandemie și suntem cu ceva mai în vârstă decât anul trecut. Va fi nasol – ne zicem. Așa că ne posomorâm. Alții își pun mari speranțe în Crăciun și Revelion și le văd ca pe ocazii de a fi fericiți și a se destinde. Doar că ceva se întâmplă și – fiecare din motivele lui – ceva nu iese și nu avem sărbătorile de iarnă pe care credeam că le vom avea. Trece perioada și oamenii trebuie să se întoarcă la locul de muncă și începe un nou an. E nasol cumva – să nu te fi putut distra de Revelion și acum să mergi la lucru apatic, cu concediul extrem de departe. Oamenii care nu s-au reîncărcat de Crăciun și Revelion nu mai au resurse destule pentru a continua și cad în depresie la gândul că acum vor trebui să facă față orarului de opt ore ori cursurilor și sesiunii.

Al treilea factor care induce depresia sezonieră e că, în Ianuarie, după concediul de sărbători, intrăm înapoi în activitate fără o trecere lentă. În prima zi de lucru comutăm de la pauză totală la lucru intens. Șeful se așteaptă să reluăm contactul cu clienții, să facem rapoarte, are planuri, face ședințe. Studenții intră brusc în sesiune. După vacanța de iarnă tindem să lucrăm în primele zile mult mai intens decât am putea în realitate duce. Fie să demonstrăm că putem, fie deoarece au rămas multe de făcut de anul trecut. Asta ne epuizează rapid. Mulți dau în burnout pe la mijloc de Ianuarie. Alții se gândesc că, dacă acum nu pot ține ritmul, cum îl vor putea susține de-a lungul anului; și devin depresivi și/sau apatici.

Al patrulea factor e contactul cu ceilalți. Îi vedem pe cei din jur destinși, împodobind ușile și mașinile și bulevardele cu lumini. Reclamele ni-i prezintă fericiți. Presupunem în mod eronat că absolut toată lumea se simte bine și-a intrat în spiritul sărbătorilor și că doar noi suntem apatici. Începem să ne gândim la anul care a trecut și unii dintre noi consideră că se putea mult mai bine. Vine nou an și asta îi întristeză și mai mult deoarece presupun că va fi exact la fel (dacă nu mai rău). Oriunde mergem rulează melodiile clasice de Crăciun și începe puzderia de filme cu familii fericite și căței care vorbesc. Doar noi suntem la pământ, și e un contrast prea mare pentru unii oameni. Cad într-o stare depresivă cu cât au mai des contact cu ”spiritul sărbătorilor”.

Ce puteți face să evitați depresia sezonieră? În primul rând luați-o ușor. Nu scrie niciunde că trebuie să pregătiți o masă ca pentru vikingi, cu toate cele pentru familie. Nu vă osteniți inutil. În al doilea rând gândiți-vă că mass-media și filmele și muzica au o influență mare asupra noastră dar prezintă o realitate distorsionată. Aia din reclamele la răcoritoare când se apleacă Moșul și-l pupă pe frunte pe copilul de cinci ani și încep să curgă stele de peste tot. Dacă al vostru Crăciun nu e la fel nu înseamnă că ați eșuat anul ăsta ci doar că sunteți cât se poate de normali. Foarte puțini oameni din România fac show din Crăciun, chit că televizorul ar vrea să credem altceva. Faceți parte din medie, nu din minoritate. O a treia chestie e că trebuie să conștientizați că planeta a făcut o mișcare de revoluție și… cam atât. Revelionul e o piatră de hotar fictivă. Anul vostru se prea poate să fi început prin August. Așa că luați mini-vacanța asta ca pe o pauză, nu ca pe un ”final de ceva”. Când mergeți înapoi la ritmul normal în luna Ianuarie nu porniți în forță. Menajați-vă pe cât se poate. Începeți lent și adaptați-vă spre mai intens în decursul a vreo două săptămâni. Va fi mai ușoară trecerea. E doar o altă lună dintr-un alt an de lucru și nu trebuie să fie nici haos, nici grabă. Iar dacă de Revelion nu nimeriți un chef sau nu iese cu pocnit de șampanie nu e nicio problemă. Puteți trage un chef altădată. Scopul e să vă relaxați, iar asta o puteți face oricum – fie la Netflix, fie plimbându-vă. Un Revelion la televizor nu trebuie să fie neapărat fad și nu echivalează cu un eșec.

Un chef nereușit e doar un chef nereușit și în 3 februarie puteți trage un altul. E doar ultima zi dintr-un calendar creat de noi, cu luni denumite de noi, cu minute și secunde a căror durată tot noi am definit-o. Timpul e – la urma urmei – un construct teoretic peste care am mulat propria noastră înțelegere și niște unelte de măsurat. 70% din oameni nu se vor simți bine de Revelion oricum, dar se vor forța să pară mulțumiți. Nu faceți aceeași chestie, că vă consumă. Iar anul care a trecut, rău de va fi fost, nu e un șablon pentru următorul. Nu ține doar de voi cum a trecut acel an ci ține și de niște elemente asupra cărora voi nu ați avut control. Cum ar fi pandemia, ori restricțiile, inflația, ori poate volumul mai mare de lucru de la locul de muncă. Astea nu țin de voi și de ceea ce ați fi putut face ”să fie mai bine”.