Rubrica de psihologie: Tulburarea de identitate în cei cu borderline

O caracteristică a celor cu tulburare de personalitate borderline este tulburarea de identitate. A nu şti cine eşti cu adevărat şi care este scopul tău în viaţă. A avea impresia că tot ceea ce reprezinţi este o faţadă, un fals care urmează să fie descoperit de către un observator abil. Este motivul pentru care cei cu borderline se ataşază de alţii şi se mulează pe prezenţa lor, preluându-le gesturile şi felul de a fi precum nişte cameleoni abili. În unele ocazii vor fi mereu de acord cu ceea ce spune şi face cealaltă persoană, în altele vor atinge cealaltă extremă şi vor contra fiecare gest de teama de a nu se apropia prea mult de oameni.

Tulburarea identităţii în borderline se poate manifesta într-unul sau mai multe din patru feluri. Primul, numit absorbţia rolului, se referă la modul în care cei cu BPD tind să urmeze lideri carismatici. Mulţi din cei cu borderline se alătură unor cauze politice ori intră în secte religioase în care se abandonează total figurii centrale, pierzând din identitatea proprie în favoarea charismei liderului.

Al doilea se numeşte incoerenţă dureroasă şi se referă la modul în care cei cu borderline tind să uite cine sunt şi să simtă că ceea ce reprezintă este cu totul şi cu totul un fals. Trăiesc cu teama de a fi descoperiţi, trăiesc cu teama că cei apropiaţi vor vedea într-o zi că tot ce fac e să joace un rol sintetic. Această lipsă de idetitate fermă duce la episoade de disociere în care cei cu BPD devin defazaţi, detaşaţi, intră cumva pe pilot automat şi ignoră mediul înconjurător. Este modalitatea lor de coping în faţa tensiunii goliciunii interioare şi a falsului lor ”eu” perceput. Ignorând problema, problema nu există.

Al treilea mod în care se manifestă tulburarea de identitate a celor cu borderline este cameleonul. Valorile şi opiniile celui cu BPD depind de o altă persoană, de obicei de cea în compania căruia tocmai se află. Într-o clipă viziunea asupra lumii va fi una, peste câteva ore persoana cu borderline adoptând o cu totul altă poziţie. Asta duce la contradicţii în afirmaţii şi la senzaţia că persoana nu este mereu sinceră. Mulându-se pe preferinţele celor din jur, persoana cu BPD se asigură că este plăcută de toţi în mod egal şi – implicit – că nu este respinsă de aceştia.

Al patrulea mod este lipsa de angajament. Cei cu tulburare de personalitate borderline au dificultăţi în a-şi urma până la capăt ţelurile, fluctuând de la un interes la altul. Vor schimba des şcolile, locurile de muncă, partenerii de viaţă. Inconsistenţa lor în a menţine viu un interes derivă din faptul că vidul interior pe care îl resimt nu le dă pace şi-i face să se plictisească uşor. Vor renunţa rapid la o activitate, vor căuta zeci de hobby-uri care nu-i vor satisface, vor încerca în permanenţă să se redefinească prin intermediul unor noi acţiuni la care vor renunţa brusc şi fără avertisment.

Tulburarea de identitate în cazul celor cu BPD este o problemă serioasă pentru psihoterapeut deoarece ultimul nu e mereu sigur cu care ”eu” al clientului tocmai discută. Pentru client sau pacient în sine, tulburarea de identitate din tulburarea de personalitate borderline este problematică deoarece nu îi permite să găsească un sprijin solid în viaţa de zi cu zi. În plus, e istovitor să fii mereu altcineva, în funcţie de persoana cu care discuţi.