Rubrica de psihologie: Tulburarea de identitate în cei cu borderline

O caracteristică a celor cu tulburare de personalitate borderline este tulburarea de identitate. A nu şti cine eşti cu adevărat şi care este scopul tău în viaţă. A avea impresia că tot ceea ce reprezinţi este o faţadă, un fals care urmează să fie descoperit de către un observator abil. Este motivul pentru care cei cu borderline se ataşază de alţii şi se mulează pe prezenţa lor, preluându-le gesturile şi felul de a fi precum nişte cameleoni abili. În unele ocazii vor fi mereu de acord cu ceea ce spune şi face cealaltă persoană, în altele vor atinge cealaltă extremă şi vor contra fiecare gest de teama de a nu se apropia prea mult de oameni.

Tulburarea identităţii în borderline se poate manifesta într-unul sau mai multe din patru feluri. Primul, numit absorbţia rolului, se referă la modul în care cei cu BPD tind să urmeze lideri carismatici. Mulţi din cei cu borderline se alătură unor cauze politice ori intră în secte religioase în care se abandonează total figurii centrale, pierzând din identitatea proprie în favoarea charismei liderului.

Al doilea se numeşte incoerenţă dureroasă şi se referă la modul în care cei cu borderline tind să uite cine sunt şi să simtă că ceea ce reprezintă este cu totul şi cu totul un fals. Trăiesc cu teama de a fi descoperiţi, trăiesc cu teama că cei apropiaţi vor vedea într-o zi că tot ce fac e să joace un rol sintetic. Această lipsă de idetitate fermă duce la episoade de disociere în care cei cu BPD devin defazaţi, detaşaţi, intră cumva pe pilot automat şi ignoră mediul înconjurător. Este modalitatea lor de coping în faţa tensiunii goliciunii interioare şi a falsului lor ”eu” perceput. Ignorând problema, problema nu există.

Al treilea mod în care se manifestă tulburarea de identitate a celor cu borderline este cameleonul. Valorile şi opiniile celui cu BPD depind de o altă persoană, de obicei de cea în compania căruia tocmai se află. Într-o clipă viziunea asupra lumii va fi una, peste câteva ore persoana cu borderline adoptând o cu totul altă poziţie. Asta duce la contradicţii în afirmaţii şi la senzaţia că persoana nu este mereu sinceră. Mulându-se pe preferinţele celor din jur, persoana cu BPD se asigură că este plăcută de toţi în mod egal şi – implicit – că nu este respinsă de aceştia.

Al patrulea mod este lipsa de angajament. Cei cu tulburare de personalitate borderline au dificultăţi în a-şi urma până la capăt ţelurile, fluctuând de la un interes la altul. Vor schimba des şcolile, locurile de muncă, partenerii de viaţă. Inconsistenţa lor în a menţine viu un interes derivă din faptul că vidul interior pe care îl resimt nu le dă pace şi-i face să se plictisească uşor. Vor renunţa rapid la o activitate, vor căuta zeci de hobby-uri care nu-i vor satisface, vor încerca în permanenţă să se redefinească prin intermediul unor noi acţiuni la care vor renunţa brusc şi fără avertisment.

Tulburarea de identitate în cazul celor cu BPD este o problemă serioasă pentru psihoterapeut deoarece ultimul nu e mereu sigur cu care ”eu” al clientului tocmai discută. Pentru client sau pacient în sine, tulburarea de identitate din tulburarea de personalitate borderline este problematică deoarece nu îi permite să găsească un sprijin solid în viaţa de zi cu zi. În plus, e istovitor să fii mereu altcineva, în funcţie de persoana cu care discuţi.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

15 comentarii

  1. ”A nu şti cine eşti cu adevărat şi care este scopul tău în viaţă”
    Deja asta miroase a filozofie fină.
    Daca iti faci ambitia de medic psihiatru sau psiholog , nu cred ca gasesti un om 100% sanatos la cap.

    00
    • Sanatos la cap nu e o reteta, e o plaja larga de moduri de a fi.
      De aia chestiile de care vb d-l psiholog se numesc „tulburari” / disorder. E ceva care exista inafara acelui vast ocean de normalitate.
      Tulburarile astea sunt definite de specialisti, dar, desigur, sunt si cazurile in care cineva simte ca are o problema … dar cel putin pt mine resimtirea unei probleme se incadreaza la „sanatos la cap”

      00
    • @ubercool: cumva ai impresia că doar oamenii bolnavi se sinucid. Sepuku, kamikaze, suicidul din martirat, suicidul ritualic – toate astea n-au legătură cu sănătatea mintală a omului.

    • Eu am spus doar că nu cred că există ”perfect sănătos mintal”. Nu știu de ce se sinucid oamenii.

      Dar, te rog, explică tu ce înseamnă stare de perfectă sănătate mintală.

      00
    • @Tulburările astea au fost descoperite de-alungul vremii. Pot pune pariu că, în timp, vor fi descoperite și alte tulburări, pe care acum nu le-am identificat.

      Ca o analogie, aș putea spune că la cum a evoluat medicina modernă, este imposibil, cred, să găsești un om perfect sănătos fizic.

      00
    • Toți avem ceva din bordeline din ăla, în anumite nivele.

      00
    • “Show me a sane man and I will cure him for you.” ― Carl Gustav Jung

      Legat de tulburarile de personalitate de tip borderline, din cate am inteles, sunt unele dintre cele mai greu de tratat si sunt de foarte multe ori gresit diagnosticate ca fiind tulburari bipolare.

      10
  2. Pai toate articolele astea de psihologie spun un singur lucru „pentru a fi normal trebuie sa renunti la falsul eu”.

    10
    • Actually no. Nu asta spun.

    • Nu prea cred. Ca exemplu: poti sa-ti construiesti un „fals” eu ca si mecanism de aparare (sau „coping” … oare cum se spune in romana?) la trauma. Asta e cat se poate de normal. Si nu poti „renunta” la acel „fals” eu daca nu esti pregatit. Si daca treci de acel pas, mai poti vorbi de „adevaratul eu” o data ce oricum nu mai esti ce-ai fost inainte de trauma?

      00
  3. Simt ca ma regasesc in toate articolele astea. Nu stiam ca sunt chiar asa de nebun. 😂

    00
    • NOU
      #13

      Cu totii bifam cateva trasaturi care fac parte din patologii psihice. Ideea e sa:
      1 – nu ai prea multe deodata (pt un diagnostic clinic),
      2 – sa nu fie prea intense sau de durata prea mare, si
      3 – sa fii relativ functional si adaptat la realitate.
      A 3-a nu prea se poate daca nu sunt indeplinite primele 2.

      00
  4. Cred ca ar fi util un articol despre ce inseamna „normal”. Sunt mai greu de inteles deviatiile, atunci cand „normalul” e doar presupus a fi inteles la fel de toti, dar nu e descris niciodata explicit. Cred ca sunt mai multe unghiuri posibile de a descrie normalitatea, e.g. de exemplu mie mi s-a parut foarte util sa inteleg la un moment dat care e definitia dezvoltarii normale ale ego-ului odata cu maturizarea. Sau care e modul „normal” de a simti emotiile rezultate la aparitia unui stimul, asta m-a ajutat sa ii inteleg pe cei cu reactii exagerate. Sau care e modul „normal” de a te simti validat ca om. La ce sa ne asteptam cand spunem despre cineva „E un om normal?”

    00
    • Cred că normal la cap este acea persoană care, deși are ceva pitici pe creier, asta n-o împiedică să aibă o relație cel puțin rezonabilă cu restul membrilor societății, funcționează rezonabil atât cu societatea cât și cu sine și nu are un comportament distructiv (față de restul oamenilor, față de animale sau bunuri) sau autodistructiv.

      Cei doi bani găuriți ai mei.

      10

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG, de la Finestore, de la PORC sau de la Aceeași Mărie.