Oamenii se tem când aud cuvântul ”paranoia”. Desemnează în conștiința comună o persoană cu potențial periculos. În realitate nu toate formele de paranoia sunt dăunătoare sau au ca efect ceva nasol îndreptat spre populație. Paranoia este în sine o distorsionare a gândirii care duce la iraționalitate și o teamă nejustificată. Este declanșată de anxietate și stres.
În mare parte oamenii cred că a fi paranoic e semn de boală mintală. Într-adevăr – există o subramură a schizofreniei denumită schizofrenie paranoidă și care se manifestă prin gânduri paranoide. Dar aparte de ea paranoia mai este întâlnită și în depresie – de exemplu. Ori în burnout uneori. Da – uneori, când suntem supuși unui stres intens, mintea nu mai poate face față și nu mai poate găsi răspunsuri logice așa că devenim temporar paranoici. E un scurt episod de psihoză pe care-l poate avea oricine e în plin burnout. Episoadele de paranoia sperie oamenii și aceștia ajung la concluzia că au dezvoltat o boală mintală. Psihoza din depresie și burnout-ul din care derivă uneori însă e de scurtă durată și e mai mult un semnal tras de creier că ceva nu e în regulă cu modul nostru de gândire. Deoarece nu ne oprim din muncă sau nu evităm factorul stresant, mintea începe să dea rateuri iar cei din jur observă și ne trag de mânecă să încetăm. Comportamentul paranoid în acele momente e necesar ca alții să poată interveni și să ne oprească, iar asta deoarece noi înșine nu o putem face.
Psihoze cu elemente de paranoia pot să aibă și cei cu tulburare de personalitate borderline. Uneori, tot sub un stres intens, cale de zece sau cincisprezece minute, cei cu borderline pot să devină paranoici. La fel – cei cu tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă pot avea episoade de psihoză cu elemente de paranoia atunci când se suprasolicită lucrând. La fel ca în primul caz, aceste episoade sunt de scurtă durată, nu sunt semn de boală mintală și dispar de îndată ce factorul ce produce stres dispare.
O categorie aparte de paranoici sunt cei cu tulburare de personalitate paranoidă. Mereu neîncrezători în ceilalți, din cale afară de secretoși și geloși, cei cu TPP au des episoade paranoide. Nu atât de intense dar destul de dese cât să facă viața celorlalți dificilă. Vor acuza oamenii că îi vorbesc pe la spate, vor concepe mental posibile comploturi la adresa persoanei lor, vor vedea ridiculizare acolo unde ea nu există și potențiali inamici în cei care se întâlnesc cu partenerul/partenera de relație. Credința în ideile paranoide e destul de puternică în cei cu TPP și nu pot fi convinși de realitate nici cu dovezi, nici cu argumente logice. E motivul pentru care sunt mereu în gardă, atenți la potențiale pericole, suspicioși, geloși. Nu fac destăinuiri, doresc să dețină mereu controlul și verifică des persoanele din jurul lor.
Episoade de paranoia pot să abă și cei cu tulburare schizoafectivă, tuburare de personalitate schizotipală sau cei cu tuburare bipolară I/ciclotimie. Demența și alte boli neurodegenerative aduc cu ele de obicei și episoade de paranoia. La fel, narcisicii, din teama de a nu fi ridiculizați ori de a pierde controlul, pot avea uneori idei paranoide.
Ce sa o mai lungim atat, fii sincer, asa e ca in acest articol te referi la mine?!
n-are nimeni nimic cu tine ioane, ia-ti pastilele si taci :))
“Just because you’re paranoid doesn’t mean they aren’t after you.”
― Joseph Heller, Catch-22
Hope for the best, prepare for the worst
Sa il anunte cineva pe bossu de pe aici ca a dat DDOS la presidency.ro :))))))))))
Ai avut pachete lipsa pe amsterdam budapesta?
@Gabi: S-a simțit la nivel de Tier 1 până la Galați.
„Hai sa ne asezam pe alta banca, ca asta e sub bec, si ne pot identifica.”
– unul din cei doi desculți care voiau sa stea pe o banca, in cel mai sarac județ al celei de-a doua cea mai sarace țări din UE.
–
Ideea asta ca „e important”, „il spioneaza”, „este ascultat” o văd in special la ăștia mai „modești”. Care e mai rupt in cur si mai prostut, ala, culmea, este mai spionat, ascultat, vrea cineva ceva de la el, are cineva interese cu el.
Daca nu era spionat, ehe!, ar fi fost muuuult mai departe decat (nu) e.
The government’s been in bed with the entire telecommunications industry since the forties. They’ve infected everything. They get into your bank statements, computer files, email, listen to your phone calls…
@imperium: Being married tends to have that effect on men. Dar ai dreptate: de când am devenit spân e foarte greu și sunt absolut sigur că la capitolul ăsta îmi dai clasă de departe. Asta e – nu toți câștigăm.
Buna seara! Am si eu o intrebare, sper ca ma puteti ajuta, va citesc de cand ati inceput sa scrieti aici pe blog, dar nu las comentarii.
Sotul meu este o persoană in general calma,cu principii sănătoase,dar in anumite momente are niste accese de furie care mie mi se par putin spus absurde, ținând cont de cauzele care le declanșează.Pare ca orice i-as spune in momentele alea nu ajunge pana la el, din contra ii inrautateste starea, probabil pentru ca se simte judecat.
Ori înjură,ori arunca cu ce are la indemana.
Nu este agresiv verbal sau fizic cu mine, dar isi varsă amarul, daca pot spune asa,prin fel și fel de vorbe de duh,deși e conștient că nu rezolva nimic.Cand se intampla sa fiu de fata si sa il vad sunt socata si jenata.Sunt conștientă că toți avem frustrări, nemulțumiri, toți trecem si prin situații mai putin plăcute,însă el se agita prea tare si,culmea, în situații nu atât de grave.Nici eu nu sunt un monument calmitate,dar nici chiar asa…
De exemplu,în seara asta am mers la cumpărături.Cumparasem un bax de apă in cutie de carton și pentru a scana o sticla casiera a desfacut cutia.Afara, în drum spre masina el ținea cutia in mana si s-a rupt,toate sticlele au căzut si s-au spart.Eu am iesit cu un minut in urma lui si l-am auzit înjurand si blestemand cand am ajuns aproape de masina.Am vazut cutia pe jos si fiindca nu văzusem l-am intrebat ce s-a intamplat.In loc sa imi raspunda continua sa o injure pe casiera care a desfacut cutia si din senin a lovit cu pumnul in parbriz.S-a crapat tot…Mi-a fost jenă,parcarea era plină.Nu e prima dată când un lucru de nimic ii provoacă asemenea ieșiri necontrolate,asa si-a spart si ceasuri,telefoane.E ciudat pentru ca e un om căruia nu ii place sa se certe,
nu ii place sa ridice tonul,însă are momente din astea si in ultimul timp sunt din ce in ce mai dese.Probabil daca l-ar vedea cineva cunoscut atunci si-ar face impresia ca e genul de om care își bate toată familia.Si prin casa cand repara cate ceva daca nu ii iese înjură,se aprinde,arunca cu ce are la indemana,sparge…Imi zice sa il las in pace,cu ce ma afecteaza pe mine nervii lui,dar nu e o scena usor de privit cu atat mai mult cu cât a ajuns sa imi fie frica sa nu se intample din nou in public.In seara asta in parcarea magazinului imi venea sa plâng de neputință.
Nu consuma alcool,nu urmează niciun tratament.E normal ce se intampla?Eu nu am mai vazut pe nimeni care sa se enerveze(mai potrivit ar fi sa zic ca se infurie)atât de repede.
Salut Elena.
Din păcate nu-mi ajung informațiile date de tine pentru a-mi da seama de cauze. Pot fi multiple. Poate fi reacție la stres, tulburare de personalitate, anxietate generalizată, burnout… Practic orice. N-am cum să-mi dau seama fără să știu ce fel de om e, trecutul lui recent și alte detalii.
Va multumesc mult pentru raspuns!Inteleg ca nimeni nu își poate forma o parere din câteva cuvinte.Mereu zic ca o fi de la stres,însă mi se par niste manifestări exagerate si nu am vazut nicio încercare din partea lui de a le intelege sau controla.E ca un moment de usurare,pe urma totul revine la normal.
Reactioneaza prea violent chiar si la situații minore si a devenit o grija continua pentru mine ca se poate sa il deranjeaze ceva sau cineva si sa aibe o iesire asa urata.Eu cred ca cel mai bine ar fi sa ceara parerea unui specialist,dar cum el nu vede nicio problema, sau cel putin nu recunoaste asta,sunt slabe sanse.
O seara buna!