Rubrica de psihologie: Lucruri mai puţin cunoscute despre depresie

Depresia este des înţeleasă ca o stare de tristeţe, dar în realitate, depresia înseamnă mai mult de atât. Este o afecțiune ce implică o stare de vid interior, anxietate, lipsă de energie, tulburarea poftei de mâncare şi a timpului petrecut în starea de somn şi o mulţime de alte lucruri conexe. Mai jos trec în revistă o serie de elemente mai puţin cunoscute despre depresie, elemente care pictează un tablou de ansamblu al acestei afecţiuni.

Depresivii tind să îşi seteze ţeluri generaliste în contrast cu non-depresivii care îşi setează ţeluri specifice. Un depresiv va decide că îşi doreşte un viitor mai bun dar un non-depresiv va şti şi cum să atingă acel ţel spunându-şi „aleg un viitor mai bun făcând următoarele lucruri”. Conform unui studiu depresivii nu dau explicaţii specifice în raport cu atingerea ţelurilor lor. Nu pot spune cu exactitate cum să atingă un scop, deşi sunt conştienţi că vor asta.

Alt studiu afirmă că depresia afectează nu doar atenţia, ci şi memoria, modalităţile de învăţare vizuale şi spaţiale. Cu cât eşti mai depresiv, cu atât înveţi mai greu şi ai dificultăţi mai mari în a-ţi aminti lucruri. O altă caracteristică a depresiei este ruminaţia, care se traduce prin rularea aceloraşi gânduri depresive fără încetare în încercarea de a găsi cauze şi răspunsuri ale problemei care a provocat depresia. Depresivii sunt centraţi pe timp şi un studiu a arătat că sunt capabili să-l estimeze cu acurateţe, ceea ce înseamnă că au o percepţie exactă a producerii evenimentelor şi că sunt mai atenţi decât ceilalţi la detalii.

Depresivii sunt totodată mai sensibili la durerea fizică. Dacă nu ajunge faptul că experimentează durere psihică şi distres, un depresiv percepe mai intens şi durerea fizică atunci când aceasta se produce. Un alt studiu afirmăoamenii depresivi sunt mai realişti decât non-depresivii. Nefiind atât de optimişti, sunt capabili din acest motiv să îşi evalueze mai corect performanţele, în timp ce persoanele non-depresive sunt mai încrezătoare în forţele proprii şi tind să-şi supraevalueze realizările.

O cercetare efectuată pe mai multe studii longitudinale a relevat faptul că exerciţiile fizice reduc depresia în sine, dar şi riscul de a dezvolta depresie. Cu cât ai mai multă activitate fizică, cu atât cresc şansele să scapi de starea de depresie şi să eviţi o alta pe viitor. Un alt studiu a arătat că micile elemente de stres din viaţa noastră de zi cu zi – şi în special modul în care reacţionăm în faţa lor – prezic apariţia şi severitatea depresiei. Cu cât lăsăm mai mult evenimente minore să ne afecteze (maşina nu a pornit nici la a treia încercare a cheii), cu atât creşte şansa ca ulterior în viaţă să suferim un episod depresiv.

Un alt lucru de ştiut despre depresivi este faptul că au dificultăţi în a-şi aminti perioadele bune din viaţa lor. Acest lucru implică faptul că nu au un loc mental de refugiu în amintiri plăcute, ceea ce le prelungeşte suferinţa. Dacă atunci când suntem supăraţi reuşim să ne consolăm amintindu-ne de vremuri mai bune, un depresiv nu va reuşi să facă acest lucru cu aceeaşi uşurinţă.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

27 comentarii

  1. Am mai zis pe aici: sport, hobby, somn. Unii au ras si au zis ca si sex. Desi le-am dat dreptate initial, recent am citit ca cica s-a demonstrat ca sexul nu ajuta. Da, sexul ala bun cu gen opus, nu manuela.

    00
  2. Dupa textul cu „bipolaritea” in care credeam ca sunt bipolar,acum sunt si depresiv.Dar intr-o lume nebuna,doar nebunii sunt sanatosi

    00
  3. Acum realizez de ce am început sa ma duc la sala mai de buna voie, si lipsa poftei se mâncare, un plus pentru ca mâncam multe prostii seara.
    Go on depresion, fuck the cause 😔

    00
  4. M-a lovit pe la 35, eram ca intr-o mocirla gri din care nu vedeam nici o iesire. Mancam jumatate de mar pe zi ca stiam ca asa trebuie…sa mananci ceva. Am slabit 10 kg intr-o saptamana. Am mers … asa ca Forest. Faceam 10-15 kilometri pe zi, sa pot dormi noaptea de la oboseala. Mergeam si ma uitam in pamant.
    Dupa 4 saptamani m-a lasat.
    Acum cand scriu, 5 ani dupa, ma ia cu fiori cand ma gandesc cat de repede se poate schimba totul. Insa am de partea mea faptul ca stiu ca poate sa treaca.
    Dorinta de a mai realiza ceva, oboseala (somn) mancare cu sile. Cam asta e tratamentul, parerea mea.

    00
  5. Mi-a placut articolul. Am trait in casa cu o persoana depresiva si am vazut cum este. Cel mai mult m-a afectat faptul ca toate incercarile de a-l ajuta au fost in zadar.

    00
  6. Nu știu dacă e depresie, eu sper sa fie doar o pasa mai proasta prin care trec acum. Din Mai, după un eveniment mai puțin plăcut, am observat ca nu pot sa mai dorm bine noaptea: trezit aiurea in mijlocul nopții, gânduri negative, “dar dacă se întâmpla așa?”, “nuuu, sigur nu o sa pot sa”. De mâncat: nu știu, am slăbit aproape 8 kg, nu mai am pofta de mâncare și in general nu mai am niciun chef de nimic. Mă duc la sala și ma întorc rupt de oboseala, dar nu pot sa dorm. Zilele trecute am dormit câte 12 ore și m-am trezit mai obosit decât atunci când m-am culcat. Faptul ca sunt introvertit și nu am prieteni nu ajuta, dar sper sa îmi revin. Trebuie doar sa nu ma mai gândesc excesiv la lucrurile negative și sa renunț la “nu cred ca pot”, “cum naiba fac sa am”, și altele

    10
    • Am sa îți dau un sfat pe care l-am primit si eu acum multi ani, cand plângeam după o fată. Plangeam după ea si „nu credeam ca pot” sa ma duc sa-i spun.
      Un amic de-al meu, la o bere, imi spune: Sa vedem ce variante ai:
      1. te duci la ea si ii spui. te place si ea, problem solved.
      2. te duci la ea si ii spui. Nu te place, problem solved = macar știi, si iti vezi de viata ta.
      3. nu te duci la ea si… până când ai sa plângi după ea?
      Dacă rezolvi sistemul ăsta, ai sa vezi ca e mai ok sa te duci la ea sa ii spui, sa vezi ce si cum.
      Asa am facut. Nu-i placea de mine.
      Nasol, dar asa am reusit sa trec peste problemă.
      So… „nu cred că pot” are acel „cred” acolo. Rezolvă „cred”. Cu orice in viață. Loc de muncă, femei… sinucidere! Poți sa te sinucizi? Cunosc cel puțin două persoane care „cochetau” cu sinuciderea. Le-am spus sa se urce pe bloc, sa se uite în jos, sa gândească biiiine dacă chiar vor asta. Nu voiau. (nu s-au urcat pe bloc, si-au dat seama singure, compiland mental tot procesul). Acum nu se mai gandesc la sinucidere.
      „Nu cred că pot”… „cred” te oprește din evoluție. Poți, sau nu!?

      00
    • daca nu ai pofta de mancare nu esti sanatos, parerea mea

      00
  7. O altă consecință destul de puțin discutată a depresiei e somatizarea, apariția diverselor boli ca urmare a suferinței psihice. Somatizarea poate să apară și în urma unui șoc emoțional sau a unei traume. Ar fi interesant de aprofundat acest subiect.

    00
    • @De: Da – așa e – am uitat să menționez și somatizarea. E mai rară dincolo de dureri musculare sau de cap, dar uneori depresia vine și cu asta.

    • Foarte bine punctat si da, e destul de important aspectul. Cateva efecte ce merita mentionate: tulburari digestive similare IBS si schimbarile rapide in greutate, reducerea brusca a acuitatii vizuale, caderea parului + matreata, diverse eruptii cutanate, brain fog si ameteala constanta.

      00
  8. Să presupunem că sunt depresiv. M-a parasit femeia. Mi-a murit tatăl.
    Dacă mă duc la sală, schimb starea asta de fapt? Dacă alerg pe stadion, „reduc” realitatea? După ce alerg pe stadion, e schimbată situația?
    „Ruminatia” are un sens. E perioada aia de „doliu”, in care incerci sa te impaci cu ideea. Că o merge, ca n-o merge, nu știi.
    Știm singur, insa, ca alergatul pe stadion cu îți rezolvă problemele descrise mai sus (ma rog, dacă ești balenasi slăbești, poate pe prima ar putea să o rezolve… poate. #gluma)
    Am încercat sa-mi tratez nemulțumirile (sa le zicem depresii) prin mers la sală. M-am lăsat, pentru ca nu funcționa, cand ieseam din sală, problemele erau tot acolo. Luni de zile am încercat. E ca o fugă de probleme, ca si cum nu vreisa dai piept cu ele. Dar pentru a le rezolva chiar trebuie sa dai piept cu ele…

    00
    • Sfatul bun este ca poti face „ruminatie”, dar nu 24 de ore pe zi.
      Cunosc o fată de 140 de kg, fără sanse la o viață de familie. Depresie nasoala. Si-a impus „ruminatie” maximum o zi pe săptămână. In alte zile isi interzicea. Doar joia ma gândesc la problemele astea. Notez pe foi, joia stau in casa si plâng. Doar joia, nu mai era dărâmata toată săptămâna.
      A mers.
      Culmea, s-a măritat anul trecut. Tot 140 de kg are. :) (e o fata relativ săracă, fără familie puternică si bogată – daca cineva ar presupune că…)
      „Ruminatia” e bună doar daca nu iti oprește activitatea zilnică.

      00
    • Un sfat de la unul care a mers suficienti(?) ani la sala: Nu asociati sala cu depresia.
      Am mers la sala si cand mi-a placut asta, la 20 de ani „ca voiam sa pun muschi!”, lol, am mers la sala si cand am avut perioade de depresie(?), perioade mai proaste. M-am oprit pentru ca nu vreau sa asociez sala cu perioadele proaste.
      Aici sunt avocatul salilor, cumva. Depresivii care simt ca se pot trata prin sport, sa fie atentie cu sportul pe care il aleg pentru a-l asocia cu depresia. Sa nu fie sportul favorit.
      Ma rog, eu nu sunt psiholog, vorbesc doar din experienta personala.
      Mersul la sala, ciclism… as vrea ca niciodata sa nu le asociez cu depresia. Niciodata. Stau singur si plang in casa, daca nu se poata altfel, e ok.

      00
  9. de fapt sala are legatura cu depresia doar prin ridicarea serotoninei care e posibil sa fie la pamant si din cauza ca esti undeva jos pe scara ierarhica a dominatiei. practic asta iti dau toti cand esti in depresie, anxiolitice si ssri-uri

    00
  10. Cati ani poti sa duci o depresie?

    00
  11. Mai putin, mai bun!

    00
  12. NOU
    #22

    Autorului i-a scapat un detaliu important. Nu speculez de ce, ca nu sunt psiholog.

    https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5486156/

    00
  13. Nu stiu daca e depresie sau doar o stare proasta care dureaza mai mult si vine in „valuri”. Spre exemplu 2 zile ma simt ok, 2 zile ma simt ca dracu. Cum scria cineva mai sus, gandurile alea „ce o sa se intample?”, „nu pot sa fac asta”, „nu sunt in stare sa fac asta” te mananca pe interior incet. Cum e scris si in articol, stii ca iti doresti sa te schimbi, sa nu mai fii asa, dar nu stii cum sa faci asta :)). Esti prins intr-un cerc din asta din care nu stii cum sa iesi.

    Unde voiam sa ajung, se poate ca la un moment dat sa nu-ti mai pese? Pur si simplu sa nu-ti mai pese sa incerci sa schimbi ceva si sa accepti situatia? Si acceptarea situatiei sa-ti ofere o oarecare pace? Sa ai un sentiment neutru fata de tot? Sa mai gasesti asa, cate o placere in a asculta muzica, a vedea un film, a citi o carte, a juca un joc, dar doar atat. Sper ca se intelege ce am vrut sa intreb.

    00
    • @Jc: chestia de care zici vine cu vârsta. Realizarea aia cum că unele lucruri n-au rost ori că efortul depus în direcția lor nu e justificat. Treptat începi să găsești plăceri în lucruri mici. Unii găsesc pasiune în hobby-uri noi, alții în lucruri simple: filme, plimbări, pescuit. Și da – așa își găsesc pacea în cele din urmă.
      Dar ideea de la bază e că încercăm să controlăm situația. Și că 1. asta nu e mereu posibil și 2. nu e mereu fezabil să depui efortul deoarece recompensa e disporporționat de mică. Când cedezi și încerci să nu mai controlezi situația începi să te relaxezi și – parcă – toate ies de la sine și se petrec de la sine iar viața totuși pare OK.

    • @Razvan. Exact asa. Am observat ca la mine in momentele alea de „n-are rost sa ma mai stresez atat de tare” sunt mai relaxat si chiar ma simt mai bine. Si parca atunci revine putin si motivatia de a face ceva.

      00
  14. Cum convingi partenera care sufera de depresie sa mearga la psiholog?

    00
  15. Ajută și aportul de magneziu.

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG, de la Finestore, de la PORC sau de la Aceeași Mărie.