Românii sufera de blogoree în stare incipienta

Sorina IORDAN
Andrei HATEGAN

În România, fenomenul e în stadiu incipient, desi traficantii de net sunt câta frunza si iarba. Potrivit unor date luate, culmea, tot de pe un blog, am avea de-a face cu pâna la 100.000 de bloguri.
Doru Panaitescu, Online Sales Manager la regia de vânzari ARBOmedia, crede ca piata de blogging din România este înca la început, advertiserii nefiind înca la curent cu tendintele pietei mondiale. „Reclama pe bloguri poate îmbraca formate variate, de la clasicele bannere la publicitate contextuala. Dar e prematur sa o separam acum de piata de publicitate online traditionala”, spune el.
De fapt, fenomenul blogurilor a aparut ca o evolutie fireasca a comunicarii online, el fiind la granita dintre personal si business.
„Este un fel de forum evoluat în opinia mea, unde rata de identificare este mult mai mare. Blogurile sunt scrise de oameni care nu se mai ascund în spatele unor nick-uri, posturile au însemnatate juridica si greutate, iar domeniile sunt atât de variate, încât vechile forumuri de discutii sunt de-a dreptul clasice. Este un fenomen care prinde exponent ial, dar nu stim de pe acum daca în doi ani se va desumfla ca un balon sau, dimpotriva, va rescrie legile Internetului si ale comunica rii online”, explica Doru Panaitescu.
Directorul de vânzari online de la ARBOmedia spune ca, deocamdata, blogurilor românesti le lipseste nu doar masa critica de oameni care sa umple aceste jurnale virtuale, dar si frenezia de peste Ocean. „În România, sunt putine bloguri personale
si doar câteva site-uri care ofera acest serviciu la un nivel calitativ acceptabil pentru utilizatori. Rata de evolutie depinde de
doi factori majori: rata de penetrare si timpul petrecut online”, explica Panaitescu. Pe de alta parte, Dorin Banica, Creative Director la Senior Agency, crede ca, la fel ca oricare alta inventie a Internetului, blogul este o ustensila ce în curând va deveni „o arma cu doua taisuri”, cu singura diferenta ca, spre deosebire de multe alte mecanisme de comunicare, blogul garanteaza înca lipsa de superficialitate a continutului sau. „Fiind un jurnal virtual, calitatea sa este net superioara fata de alte site-uri, asadar credibilitatea acestuia este mult mai mare”, explica el.
De fapt, un blog este ceea ce vrea autorul lui sa fie: este un loc de colectare si împartasire a lucrurilor considerate interesante, indiferent ca este vorba despre un comentariu politic sau un jurnal personal. Maria Suciu de la Neogen spune ca, în România, predomina blogurile personale, echivalentul electronic al traditionalului jurnal, care reflecta experientele autorilor. Un alt tip de blog este cel tematic, realizat de experti ai unui domeniu si care se adreseaza în general „activistilor” din domeniul respectiv.
Un al treilea tip de bloguri care începe sa prinda teren în România este blogul corporatist, folosit de companii ca instrument de comunicare, oferind clientilor oportunitatea de a-si exprima opiniile si recomandarile.

Sa ai blog este unul dintre lucrurile cool, pe care orice om cu vederi largi si conexiune buna la net trebuie sa le aiba în portofoliu. Ce sens are sa fii bun pe felia ta, daca nimeni nu afla despre asta si ce rost are sa tii visurile de noaptea trecuta doar pentru tine, când le-ai putea povesti unei lumi întregi, pe net. La limita dintre jurnal, forum si alte pareri, blogurile nu mai pot fi trecute cu vederea, nici cu tastatura. Sunt bloguri tematice, bloguri anarhice, concursuri de bloguri, bloguri despre bloguri si alte combinari. Publicitatea nu e prea interesata de bloguri, desi reciproca e valabila. Merita câteva pagini de revista, pâna nu dispare de tot hârtia.

Prea devreme pentru reclame pe blogurile românesti
Referitor la pretul reclamelor de pe bloguri, directorul de la ARBO sustine ca este prematur, în acest moment, sa vedem o diferenta între publicitatea „clasica” si cea de pe bloguri. În afara exista sistemul BlogAds. com (similar sistemului Google Adsense, Neogen Asociat i), care nu a patruns, însa, si la noi. Potrivit Mariei Suciu, în România înca nu au aparut astfel de reclame, metodele de promovare fiind doar cele traditionale, sub forma de bannere si reclame text. Mai mult decât atât, Panaitescu de la ARBO crede ca blogurile românesti nu au formate publicitare. „Este un fenomen în crestere si înca nu a intrat pe un fagas de normalitate, dar estimarile noastre sunt ca, în momentul atingerii unei mase critice, publicitatea contextuala va triumfa pe astfel de pagini, datorita proportiei mari de text ce caracterizeaza blogurile”, explica el.
Dorin Banica de la agentia Senior crede ca, indiferent de canalul folosit, poplaritatea (traficul) site-ului este cea care decide costul unei campanii. „Oriunde exista trafic si cel putin un lider de opinie, exista – sau va exista – si un buget. (…) Desi este înca dimineata, parerea mea este ca blogurile îsi vor vinde pielea mult mai scump decât site-urile obisnuite, în viitorul apropiat”, explica el. Cu toate acestea, Banica crede ca, pe blogurile personale, sigura reclama care se poate face este pentru blogurile altor persoane. Pe lânga acestea, mai sunt si bloguri care fac reclame prin metode cunoscute (bannere, pop-up etc.), dar care au mult de pierdut din cauza caracterului
comercial.
Atât Dorin Banica, cât si Bodgan Nitu, General Manager la Webstyler, sunt de parere ca un blog este un instrument foarte bun de PR. „Sa nu uitam, blogul este un mecanism de PR (cel mult), nu de advertising; bine ar fi sa ramâna asa”, spune Banica.
Asadar, picture this: „Gigel’s Blog — 24 mai 2008: Sunt deprimat, scriu poezii haiku si refulez în proza de marimea unui A4, vreau sa mor, societatea ma refuza, bla bla bla. Am dureri de cap înca de când m-am trezit, bla bla bla. Am ajuns la birou si am baut o cafea marca Infect, dar tot degeaba, drept urmare bla bla bla. Noroc ca am gasit din întâmplare un pliculet de cafea Super si, dupa ce am preparat-o, m-am simtit revigorat, irezistibil, optimist bla bla bla. Traiasca cafeaua Super!”.

Portretul robot al blogger-ului
Potrivit Mariei Suciu de la Neogen, majoritatea bloggerilor sunt tineri, având vârste cuprinse între între 20 si 35 de ani. Ea spune ca exista si foarte multi utilizatori adolescenti, dar acestia se încadreaza în categoria blogurilor personale. În schimb, Dorin Banica, Creative Director la Senior Agency, nu crede ca exista un profil anume al cititorului de bloguri. El spune ca blogul se adreseaza oricarei categorii de utilizatori ai Internetului, desi, „fiind un feature proaspat”, nu toate categoriile de utilizatori ai web-ului sunt constiente de existent
a acestui mecanism. De aceeasi parere este si Bogdan Nitu de la Webstyler. „E imposibil sa definesc profilul cititorului de blog, pentru ca depinde la ce se refera fiecare blog în parte. Din punctul de vedere al userului de Internet, as putea spune ca userul de blog se comporta
foarte asemanator cu cel de forum. E interesat de subiectul dezbatut, poate chiar interact ioneaza si în general probabil are legaturi strânse cu subiectul de pe blog. Oricum, are cu siguranta timp liber”, explica el. În plus, studiile internat ionale publicate arata ca atât
autorii, cât si cititorii de bloguri au studii medii sau superioare si venituri peste medie, si ca, pentru foarte multi, blogurile sunt
principala sursa de stiri sau de informatii.

„Traficul blogurilor creste pe zi ce trece, informatia este foarte puternica si oamenii au obiceiul sa digere mai mult decât au nevoie. Astfel, cu cât un blog este mai des updatat, cu atât este mai viu si, cu cât continutul acestuia este mai de calitate, cu
atât blogul are mai mult succes”, spune Banica.
Maria Suciu crede ca un avantaj al blogurilor consta în faptul ca instrumentele de editare permit autorilor sa actualizeze în mod regulat si facil continutul.
„De la începuturile lui, blogul a evoluat si si-a facut simtita influenta în multe domenii si a permis milioanelor de oameni sa îsi spuna punctul de vedere si sa interactioneze între ei. Acestea permit si persoanelor fara cunostiinte tehnice sa creeze si sa modifice pagini
web în timp foarte scurt”, explica ea.

Mai nou, blogurile sunt poplarizate prin mass-media (multe dintre publicatii folosindu-le ca sursa de informatii) si sunt discutate în profuzime de comunitatea blogger-ilor, networking- ul fiind momentan cel mai puternic instrument de promovare. „Blogosfera din România
este totusi la început, dar nu se diferentiaza esential de cea din afara: sunt bloguri scrise bine cu referinte utile si conexiuni interesante”, crede Maria Suciu.
Un blog recent lansat este https://www.hotnews.ro/bloguri/. Aici, jurnalis ti de la mai multe publicatii pot comenta articolele aparute în presa scrisa sau pe Internet. Desi este devreme sa vorbim despre bloguri consacrate, adrese precum vladstan.com, blog.heinekenmusic.ro, www.raduionescu.ro sau dorin.aica.ro au început deja sa fie vizitate din ce în ce mai des si sa faca trafic.
Este evident ca, în afara, conceptul de blog s-a dezvoltat foarte mult, mai ales în ultimii ani, acest lucru putând fi interpretat si ca o dovada ca aceeasi directie va fi urmata si în România. Deocamdata, fiind pur si simplu o alta metoda de exprimare (a acelorasi idei), blogul românesc ramâne românesc, spre deosebire de cel strain care ramâne strain. „Pâna una-alta, dupa cum El a încurajat pacatul, eu încurajez blogul. Poate fi de bine sau poate fi de rau. Un punct de plecare este www.blogger.com”, spune Dorin Banica.

Creativii din publicitate, bloggeri în timpul liber
Blogurile specializate pe un anumit domeniu, fara impresii de jurnal si alte amatorisme scrise, sunt cele care au un cuvânt de spus în peisajul haotic al scriiturii online. Ne intereseaza în cazul de fata blogurile axate pe comunicare, marketing si alte „conexe”, care traiesc în special în jurul agentiilor de publicitate. Am bifat aici chestionabil. ro, al celor de la Gavrila& Asociatii, dragostuta.ro, blog despre campanii de comunicare online & much more, si doua bloguri despre branding si nu numai, al lui Stefan Liute de la Grapefruit si al lui Cristian „Kit” Paul, Creative Partner Brandient. De la ei am vrut sa aflam de
ce simt nevoia sa se expuna criticii 24 de ore pe zi si cât de des se îngrijesc de blogul lor.

RoBlogFest
Anul acesta a fost initiat RoBlogFest,un fel de Blog Awards autohton, disponibil la adresa http://unapezi.ro/ blogwardstop_html. Topul, initiat de Dragos Novac de la compania de software Krogos Software din Bucuresti, contine sapte categorii: Cel mai de nisa blog („idei putine si fixe”), Cel mai bine scris blog („the wow factor”), Cel mai informativ blog („ramâi cu ceva dupa”), Cel mai „care îti da de gândit” blog, Cel mai cu personalitate blog („the cool factor”), Cel mai naspa dintre cele cu pretentii blog („the câh factor”) si Cel mai misto blog („oscar frate”).

Part-time blogger
Dragos Tuta, New Business Director Selenis, spune ca blogul porneste, ca orice alta forma de comunicare, de la dorinta de a-ti face cunoscute ideile, dar si de a obtine apreciere. „Personal, mi-am facut blog din orgoliu. Am vazut ca alte persoane pe care nu le consider «mai speciale» decât mine aveau. Am simtit ca am ceva mai bun de spus si asa a aparut dorinta de a avea blog. Proiectele la care am lucrat sau lucrez sunt caracterizate de aparitia rezultatelor dupa o perioada considerabila de «munca din culise» (2-3 luni). Însa, pentru mine, nevoia de apreciere se manifesta mai des. Blogul îmi ofera posibilitatea de a comunica cu prietenii, colegii, partenerii si clientii mai usor si mai rapid. În acelasi timp, le permite cititorilor sa ma critice sau sa ma laude”. Pentru Tuta, blogul e si mijloc de a-i ajuta pe oameni sa-si rezolve problemele: „De patru ani, de când ma ocup de vânzari (new business — scrie pe cartea de vizita), urmez o simetrie
monotona: jumatate din timp mi-o petrec ascultând cu placere problemele oamenilor. În a doua jumatate, cu o si mai mare placere, le ofer solutiile de care au nevoie. Prin blog mi-am propus sa îi ajut sa înteleaga ca primul si cel mai important pas într-o comunicare eficienta este sa îti formulezi corect problemele. Cel de-al doilea: sa le exteriorizezi si sa ceri solutii”. Asadar, dincolo de orgolii,
aprecieri si alte beneficii personale, blogul are si o latura „tamaduitoare”. Nu-i rau.
Kit de la Brandient si-a facut blog pentru a scrie din când în când note despre design. „Profesez meseria de designer de paisprezece ani deja si îmi e la fel de draga ca în 1992, când am desenat primul logo. Kitblog este unul dintre modurile în care înteleg sa ajut la poplarizarea designului în România, vorbind despre design. De asemenea, un modest efort de a pune umarul la constructia unui ethos de grup profesional notând gânduri, aratând articole aloroase, dând sfaturi colegilor mai tineri. Desi post-urile despre design sunt importante, blogul meu nu este un blog tematic, dimpotriva: îl folosesc pentru a posta fotografiile pe care le fac, pentru a da de veste prietenilor ca sunt ok, pentru a comenta filme sau pur si simplu pentru a-mi exersa periodic limba engleza. Nu în ultimul rând, prin blogul meu vreau sa arat în lume ca România nu e un loc viran, ci unul normal, în care oamenii au cam aceleasi preocupari si gânduri ca si cei de aiurea”. Personajul din spatele blogului chestionabil.ro este Gratian, întruchipare mesianica (vezi foto) a spiritului de blogger din fiecare dintre „gavrilosi”. În pauza de masa, Gratian a declarat ca blogul a aparut „în primul rând pentru ca ne-a fost lene sa ne facem site. Daca nu suntem biciuiti de vreun client ferm, bogat si grabit, devenim apatici. Coincidenta face ca blogul sa fie perceput ca un instrument «cool». Ce poate fi mai convenabil decât sa fii la moda si în acelasi timp lenes? N-a pornit nicidecum din pasiunea nestavilita pentru fenomenul publicitar, din dorinta de a emite postulate si întelepciuni; astea sunt chestiuni care îndeobste ne depasesc si ne obosesc. E doar un oracol lejer în care ne expunem preferintele de flori, fete, filme sau baieti”. De treaba acest Gratian.
Hai sa auzim totusi o opinie mai angajata, mai înfipta în notiunea de blog si de pasiune pentru scrisul despre ceea ce-i place.
„Mi-am facut blog pentru ca iubesc meseria asta, în primul rând”, zice Sefan Liute, Strategy Director Grapefruit. „Si pentru ca permite o exprimare mai personala si mai informala ce ma apropie de oamenii interesati de acest subiect, de la profesionisti la tineri studenti care abia descopera ce e brandingul. În plus, bloggingul îmi aduce un public cu simt critic pentru opiniile mele, din tara si din strainatate (eu am doua bloguri despre branding, unul în româna si unul în engleza)”.

Unde-i publicitatea de pe bloguri?
Desi articole/post-uri despre publicitate sunt de gasit în numar mare pe bloguri, advertiseri care sa cumpere ceva publicitate online întârzie sa apara. Motivul principal îl reprezinta numarul mare de cititori. „Îmi amintesc un studiu publicat de www.marketingprofs.com care arata ca cel mai puternic si pragmatic motiv pentru adoptarea blogurilor si implicit a publicitatii pe bloguri este necunoasterea clientilor de

RSS.
Clientul de RSS este o aplicatie asemanatoare unui client de e-mail, de exemplu yahoo sau outlook, care îti permite sa te abonezi la bloguri si sa primesti în timp real articolele scrise de autori. Eu, spre exemplu, folosesc clientul de RSS — www.bloglines.com”, spune Tuta.

Kit nu vrea sa-si vânda gândurile; pentru el, banii sunt în alta parte. „Pe Kitblog nu exista bannere, pentru ca nu scriu pentru profit, ci pentru motivele aratate mai sus”, marturiseste el. Ar mai fi un motiv pentru care publicitatea evita blogurile: „piata de advertising online de la noi este înca insuficient dezvoltata (creste repede, dar e departe de a-si fi atins potentialul). Numarul de vizitatori al unui site conteaza foarte mult, iar blogurile românesti (inclusiv cele mai poplare dintre ele) au putini vizitatori (câteva sute pe zi, poate – putini bloggeri aduna date precise despre traficul lor si nu cred ca exista vreunul care sa le publice). Faptul ca cititorii de bloguri reprezinta niste nise destul de bine definite si potential atractive pentru unele branduri pare sa nu intereseze foarte mult advertiserii online din România”, comenteaza Liute. Ne-a marturisit ca pâna la sfârsitul lui 2006 se asteapta sa vada publicitate pe cel putin un blog românesc. Blog care sa fie propulsat eventual de câtiva bloggeri full-time. Speram sa fie chiar al lui. Gratian însa spune ca „barterele se lasa înca asteptate”.
E clar ca, si în publicitate, mai întâi a fost trocul, si pe urma contractele pe bani. Dar dincolo de asta, advertiserii nu vor sa-si asume riscuri prea mari, cumparând, sa zicem, un banner pe un blog, în care libertatea de exprimare este maxima. Nu ar conveni nimanui sa vada un post de genul: „Reclama de aici din dreapta e infecta, iar produsul asta e de tot …”

Publicitatea si-ar gasi probabil si la noi un loc pe anumite bloguri tematice, dar „în final, aceste bloguri nu ar fi altceva decât publicatii
online — un site. Ar pastra din esenta blogului doar solutia tehnica, softul prietenos unui utilizator non-tehnic”, apreciaza Tuta.
El spune ca, în prezent, scrie doua sau trei articole pe saptamâna, desi când l-a creat si-a propus sa scrie câte un articol pe zi. „Cu timpul, am realizat ca acest lucru nu este posibil decât daca ar fi una dintre principalele mele preocupari. Cum timpul nu îmi permite, am ales sa nu comunic de dragul comunicarii”.

Cei de la Gavrila nu scriu nici ei foarte mult: „Nu scriem deloc atunci când suntem bombardati de briefuri, adica mai tot timpul. Postam mai mult sâmbata si duminica, de la Londra, Paris, Milano, de pe unde ne aflam”. Liute scrie o data pe saptamâna, tot din lipsa timpului.
„Am însa si momente în care scriu trei mesaje pe zi. Toate astea înmultite cu doi, pentru ca am doua bloguri, iar subiectele lor se suprapun destul de rar si sunt, oricum, în limbi diferite”.

Stefan Liute (Grapefruit) critica lipsa de critica de pe bloguri
„Cred ca partea cel mai bine reprezentata este comunicarea vizuala. Mesajele cu un text sumar dar istet care însoteste imagini de
calitate sunt foarte apreciate, aici ca si în alte parti. Grafic si Feeder sunt, în opinia mea, vârfurile acestei categorii în România, dar
trebuie precizat ca, în cazul blogurilor, nu este întotdeauna aplicabila o încadrare stricta într-o categorie precum
«comunicarea». Fiind cel mai adesea initiative personale, multe bloguri ilustreaza un set de interese ale autorului, nu doar unul
singur. Astfel, designul grafic se poate împleti cu muzica, vernacular, clubbing, fotografie, marketing, sport, filme etc. În
ansamblul lor, blogurile de comunicare de la noi fac rareori critica si comentariu, pentru ca ele apartin unor oameni dintr-un domeniu
(advertising/marketing) în care critica explicita, publica si personal asumata nu este un gest acceptabil între concurentii directi de pe
aceeasi piata (critica unor creatii din strainatate, de exemplu, este ok). Ma asteptam însa ca revistele de specialitate,
tiparite si/sau online, sa «creasca» pe lânga ele bloguri care sa faca asa ceva în mod metodic, regulat si cuprinzator”.

Kit (Brandient) despre zgomotul online
„Cred ca observatiile generale legate de content pe web se aplica si în cazul blogurilor: raportul semnal – zgomot este dominat de zgomot. Asta nu înseamna inexistenta unui numar de bloguri valoroase. Am trait placuta surpriza de a vedea cum blogosfera româneasca s-a îmbogatit în ultimul an cu câteva bloguri de antreprenori si top manageri, bloguri profesionale de nisa si chiar platforme noi de
blogging. Cred ca dinamica evenimentelor legate de bloguri care au avut loc în ultima vreme, si ma refer la festivalul RoBlogFest, la podcasturi, la platformele noi, la înmultirea blogurilor de corporatie si de business, de împachetarea blogurilor în
anumite produse online, toate arata o maturizare a fenomenului, un tipping point care marcheaza apropierea trecerii din etapa de pionierat în cea mainstream”. Gratian (Gavrila&Asociatii), cu gratie despre blogurile de comunicare: „Cred ca sunt foarte competente, daca ma iau dupa complexitatea temelor si arsenalul de termeni din care nu înteleg nici jumatate. Pacatuiesc însa prin 29.458 caractere/post, prin excesul de tehnicism si prin lipsa totala a umorului. Iar pentru ca în clipa asta m-am hotarât sa nu mai fiu amabil, sunt îngrozitor de plicticoase. În majoritatea cazurilor recuns formule mentale de contopist care se simte obligat sa produca literatura. Iar literatura de Internet este, nu-i asa, lipsita de complexe, spontana, ingenua, rebela, democratica si – tinând cont de milioanele de fani de peste hotare – obligatoriu în engleza. Nu-i chiar asa”.

Media & Avdertising, 15 martie 2006