Interviuri și locuri de muncă în pandemie

Uneori, mi se întâmplă să mă confrunt cu situații unde rămân perplex. În ultima lună însă, am avut vreo 40.

Cum așa? Avem nevoie de doi noi colegi și m-am apucat de recrutare alături de o colegă. De ce am făcut-o eu direct? Pentru că de fiecare dată când apelez la firme de HR sfârșesc dezamăgit. Acum, după experiența asta atât vă zic. Oamenii ăia din HR își merită banii. În viața mea nu mai fac glume pe seama lor.

Job a fost pus pe aproape toate platformele de recrutare online. Entry level. Salariu de pornire 2.500 de lei net, putând urca până la de 4.000 de lei net, cu bonusuri incluse.

S-a închis cu 3.700 de aplicanți versus o medie de 200-300 înainte de pandemie. Da, știu, nu e criză, ne-am recuperat în Ve. Sincer în loc de 37.00 mi-aș fi dorit 5, dar OK. Am găsit și angajat 2, dar am simțit constant că mă uit după acul în carul cu fân.

Majoritatea situațiilor bizare au apărut în întâlnirile de pe ZOOM (sute am avut). Practic am evitat datorită pandemiei să vedem toți candidații fizic, și inițial am făcut triajul din CV, apoi pe ZOOM, și i-am invitat la birou doar pe cei care ne-au plăcut cu adevărat.

Situații concrete:

Candidatul 1. Ajunge la interviu. Fată dezghețată, cam 32 ani, cu mult bun simt, inteligentă, îmbrăcată elegant, machiată. O angajăm. Vine în prima zi de lucru nemachiată, sincer, aproape am avut senzația că e altă persoană. O trimitem la firma de consultanta care ne ajuta cu trainingul. Vine înapoi, o mai ținem încă 2-3 săptămâni, dar nimic nu se lipea de ea, și nu avea deloc chef. La fiecare 15 minute vorbea la telefon cu prietenul, bunica, mama, câinele etc. Tragem concluzia că punem punct. Moment în care ne spune. Am știut de la început că nu o să mi se potrivească jobul, i-am zis și lu’ sor-mea să nu vină în locul meu la interviu.

Candidatul 2. Ajunge la interviu. Intră în birou. Înainte să dea testul, ne spune: Ca să nu ne pierdem timpul eu vă zic de la capul locului că dacă nu îmi dați biroul cu ușa de sticlă și vedere la stradă, eu nici nu mă mai chinui cu testul că n-are rost. Și oricum știu că o să fac scor maxim că testele astea sunt pentru proști, eu am mai lucrat. I-am zis că îi dau biroul dacă trece de testare (era de fapt camera serverelor – dar astea sunt detalii). La test a făcut 18 din 100.

Candidatul 3. O fata drăguță, pe la vreo 25 de ani. Știți la acest loc de munca este nevoie să particip la întâlniri? Eu: da, avem întâlniri pentru traininguri, uneori cu partenerii comerciali, e posibil să fie nevoie. Ea: da, eu preferam să fie ceva serios că la fostul loc de muncă a mai fost nevoie să am o relație cu un client. Am început să bălmăjesc ceva, dar în principiu nu am scos pe gură nimic coerent.

Candidatul 4. Știți eu lucrez în videochat acum. Este posibil să nu apar în pozele de pe site că am văzut că aveți o rubrică cu echipa, și o să mă recunoască lumea. Mai ales că o să mai lucrez în paralel. În timp ce vorbea își căuta profilul.

Candidatul 5. Scrie în CV că deși nu a avut job din 2016 și este o persoană care s-a dedicat relației cu o fată din Constanța. Literalmente scrie asta în CV.

Candidatul 6. O fată cu Masterat la Finanțe – Bănci. La întrebarea cât costă astăzi, o pereche de pantofi dacă ieri costa 100 lei și azi costă cu 20% mai mult răspunde: 100+20% = 120% = 1.2 adică costă 100 + 1.2 = 101.2. Sau: dacă la ora 10:00 două trenuri pleacă simultan unul din Pitești și unul din București, mergând cu aceeași viteză (100KPH) unul spre celalalt, unde se întâlnesc? Răspunde: În Pitești pentru că probabil de acolo pleacă majoritatea la serviciu spre București, de ce ar pleca invers.

Candidatul 7. La interviu apare o fată. Îmi spune că a aplicat ea, cu CV-ul ei, dar de fapt jobul este pentru prietenul ei. Citez: Altfel rezolvă și vine ea la interviu (apropo e a 4-a care spune asta din tot lotul de interviuri).

Candidatul 8. Un băiat de data asta. Mă întreabă cât costă să obțină poziția. Îi spun că e firma mea, deci nu se pune problema de așa ceva. Motiv pentru care întreabă. Deci să înțeleg că mai mult de 2-3 salarii? Cam cum „este mersul”?

Candidatul 9. Stăpânește engleza foarte bine, mă asigură că are “certificate”. A lucrat pe Cuostumer Scare și pe Cuostumer Support în engleză. Brusc mi se explică multe – măcar e consecvent și scrie “cuostumer” peste tot. Am crezut ca e ceva autocorrect si ca e OK.

Candidatul 10. La rubrica hobby din CV completează: Muzica, dansul, cluburile și tenissul. Sunt căsătorită și nu accept relații sexuale sau hărțuire la birou. Clar angajabilă că nu o să ai deloc probleme în viitor.

Candidatul 11. După ce este angajată (30 ani), ne scrie pe WhatsApp citez: Mi-a zis mama că acolo la voi în Pipera este un mare câmp și am decis să nu mai vin la interviu că nu vreau să lucrez din păcate la voi și oricum să fiu sincera nu vreau să lucrez pe câmp că totuși am și eu o facultate și o prestanță. Vreau să lucrez într-o clădire de sticlă înaltă la un birou și să am un iphone de la firmă.

Candidatul 12. Mă sună să întrebe dacă a “luat jobul” că e acasă în Buzău și vrea să ia deja adeverința de la medicul de familie (26 ani). Îi spun că din păcate nu, dar dacă apare ceva nou, o avem în vedere. Răspunde: eu de fapt să fiu sinceră știam că sunteți neserioși, mi-am dat seama după cât de tineri sunteți toți, nu avea sens să lucrez cu neserioși și nesimțiți ca voi care nici nu dau pe loc răspunsul și trebuie să aștepți după ei până se hotărăsc de parcă se cred șefi. Am citat exact.

Candidatul 13. După ce îi spunem că din păcate nu a fost selecționat, ne scrie pe Facebook pe profilul firmei: Eu vreau oricum neapărat să am firma mea cu profit pe unele lucruri dar nu chiar pe toate că nu asta e scopul și o să meargă bine că o să citiți în ziare despre mine, că încep acuma și școala de dizainar pe internet să fac multe vede-ți voi ca o sa va las reclame negative.

Candidatul 14. Îmi spune (de față cu toți colegii de altfel) că dacă eu iau decizia și dacă poate avea numărul meu personal că fetele de la HR par cam proaste – adică nu chiar proaste dar neștiutoare care tot un fel de proaste înseamnă, citez. „Fata de la HR” fiind de față, și neavând de altfel nici o treabă cu HR-ul. Era asociata mea, care de altfel participa la interviu să mă ajute. Mă rog, întreb de ce vrea numărul. Îmi răspunde că trebuie să ieșim în cluburi, mai vorbim una alta sigur mă convinge ea să o angajez. I-am zis că îmi e frica de COVID și așa am scăpat.

Candidatul 15. La test avea de făcut o rezervare pe Booking. Liceu de mate-info + ASE. O ora mai târziu nu a reușit – am rămas uluit.

Candidatul 16. A sunat la ITM să ne reclame că nu am servit nimic de mâncare (nici măcar bufet suedez, citez) și că interviul a durat mai mult de o oră și el știe că are ceva drepturi la salariu și că ar trebui să fie plătit pentru că a pierdut din timpul lui. A completat deasemenea și pe site de vreo 4 ori chestionarul de retur/reclamații.

Candidatul 17. Mă duc la parter la tonomat să îmi iau o doză de cola între interviuri. Văd că intra în clădire un tip îmbrăcat în pescar. Râd – amuzant, sigur e vreunul dintre tipii excentrici de la firma de agricultura de deasupra. Aparent era următorul meu candidat la job. Care a venit îmbrăcat în pescar. Cizme, pălărie, mă rog tot tacâmul. L-am întrebat dacă merge la pescuit. A spus că nu, dar e fan.

Candidatul 18. Desfac doza de cola și mă așez exasperat pe trepte. Lângă mine unul își pregătea iubita de interviu: Tu să le zici ce vor să audă, da-i în PLM că mult nu stai, până la anu’ să stai că după oricum nu contează, ne găsim undeva amândoi (nr. în Spania) cum se termina cu pandemia. Aia e orice întreabă tu zici ca ei.

Candidatul 19. Un băiat frumos îmbrăcat. Blazer de firmă. Pantofi Vagabond. Pe la jumătatea interviului mă întreabă de cât timp sunt în firmă. Îi răspund că e firma mea, și point blank mă întreabă ce mașină am. Ușor perplex, îi spun că un Hyundai. Se ridica și pleacă, bombănind: N-are rost să continuăm, nu vreau să ajung să am și eu tot Hyundai. El stătea cu părinții, și nu avea deloc mașină, pentru că citez, dacă nu iți iei BMW mai bine mergi cu Uber, așa măcar nu știe lumea – sfat de mare valoare, l-am notat.

Candidatul 20. Ne spune la interviu că a stat la cafeneaua de la parter până când a urcat, și dacă nota se decontează cumva.

Morala poveștii e simplă. Fraților, să nu vă fie frica de pandemie. Dacă nu sunteți retardați, vă dau în scris că indiferent de starea economica, în Romania NU veți muri de foame.