Uneori, mi se întâmplă să mă confrunt cu situații unde rămân perplex. În ultima lună însă, am avut vreo 40.
Cum așa? Avem nevoie de doi noi colegi și m-am apucat de recrutare alături de o colegă. De ce am făcut-o eu direct? Pentru că de fiecare dată când apelez la firme de HR sfârșesc dezamăgit. Acum, după experiența asta atât vă zic. Oamenii ăia din HR își merită banii. În viața mea nu mai fac glume pe seama lor.
Job a fost pus pe aproape toate platformele de recrutare online. Entry level. Salariu de pornire 2.500 de lei net, putând urca până la de 4.000 de lei net, cu bonusuri incluse.
S-a închis cu 3.700 de aplicanți versus o medie de 200-300 înainte de pandemie. Da, știu, nu e criză, ne-am recuperat în Ve. Sincer în loc de 37.00 mi-aș fi dorit 5, dar OK. Am găsit și angajat 2, dar am simțit constant că mă uit după acul în carul cu fân.
Majoritatea situațiilor bizare au apărut în întâlnirile de pe ZOOM (sute am avut). Practic am evitat datorită pandemiei să vedem toți candidații fizic, și inițial am făcut triajul din CV, apoi pe ZOOM, și i-am invitat la birou doar pe cei care ne-au plăcut cu adevărat.
Situații concrete:
Candidatul 1. Ajunge la interviu. Fată dezghețată, cam 32 ani, cu mult bun simt, inteligentă, îmbrăcată elegant, machiată. O angajăm. Vine în prima zi de lucru nemachiată, sincer, aproape am avut senzația că e altă persoană. O trimitem la firma de consultanta care ne ajuta cu trainingul. Vine înapoi, o mai ținem încă 2-3 săptămâni, dar nimic nu se lipea de ea, și nu avea deloc chef. La fiecare 15 minute vorbea la telefon cu prietenul, bunica, mama, câinele etc. Tragem concluzia că punem punct. Moment în care ne spune. Am știut de la început că nu o să mi se potrivească jobul, i-am zis și lu’ sor-mea să nu vină în locul meu la interviu.
Candidatul 2. Ajunge la interviu. Intră în birou. Înainte să dea testul, ne spune: Ca să nu ne pierdem timpul eu vă zic de la capul locului că dacă nu îmi dați biroul cu ușa de sticlă și vedere la stradă, eu nici nu mă mai chinui cu testul că n-are rost. Și oricum știu că o să fac scor maxim că testele astea sunt pentru proști, eu am mai lucrat. I-am zis că îi dau biroul dacă trece de testare (era de fapt camera serverelor – dar astea sunt detalii). La test a făcut 18 din 100.
Candidatul 3. O fata drăguță, pe la vreo 25 de ani. Știți la acest loc de munca este nevoie să particip la întâlniri? Eu: da, avem întâlniri pentru traininguri, uneori cu partenerii comerciali, e posibil să fie nevoie. Ea: da, eu preferam să fie ceva serios că la fostul loc de muncă a mai fost nevoie să am o relație cu un client. Am început să bălmăjesc ceva, dar în principiu nu am scos pe gură nimic coerent.
Candidatul 4. Știți eu lucrez în videochat acum. Este posibil să nu apar în pozele de pe site că am văzut că aveți o rubrică cu echipa, și o să mă recunoască lumea. Mai ales că o să mai lucrez în paralel. În timp ce vorbea își căuta profilul.
Candidatul 5. Scrie în CV că deși nu a avut job din 2016 și este o persoană care s-a dedicat relației cu o fată din Constanța. Literalmente scrie asta în CV.
Candidatul 6. O fată cu Masterat la Finanțe – Bănci. La întrebarea cât costă astăzi, o pereche de pantofi dacă ieri costa 100 lei și azi costă cu 20% mai mult răspunde: 100+20% = 120% = 1.2 adică costă 100 + 1.2 = 101.2. Sau: dacă la ora 10:00 două trenuri pleacă simultan unul din Pitești și unul din București, mergând cu aceeași viteză (100KPH) unul spre celalalt, unde se întâlnesc? Răspunde: În Pitești pentru că probabil de acolo pleacă majoritatea la serviciu spre București, de ce ar pleca invers.
Candidatul 7. La interviu apare o fată. Îmi spune că a aplicat ea, cu CV-ul ei, dar de fapt jobul este pentru prietenul ei. Citez: Altfel rezolvă și vine ea la interviu (apropo e a 4-a care spune asta din tot lotul de interviuri).
Candidatul 8. Un băiat de data asta. Mă întreabă cât costă să obțină poziția. Îi spun că e firma mea, deci nu se pune problema de așa ceva. Motiv pentru care întreabă. Deci să înțeleg că mai mult de 2-3 salarii? Cam cum „este mersul”?
Candidatul 9. Stăpânește engleza foarte bine, mă asigură că are “certificate”. A lucrat pe Cuostumer Scare și pe Cuostumer Support în engleză. Brusc mi se explică multe – măcar e consecvent și scrie “cuostumer” peste tot. Am crezut ca e ceva autocorrect si ca e OK.
Candidatul 10. La rubrica hobby din CV completează: Muzica, dansul, cluburile și tenissul. Sunt căsătorită și nu accept relații sexuale sau hărțuire la birou. Clar angajabilă că nu o să ai deloc probleme în viitor.
Candidatul 11. După ce este angajată (30 ani), ne scrie pe WhatsApp citez: Mi-a zis mama că acolo la voi în Pipera este un mare câmp și am decis să nu mai vin la interviu că nu vreau să lucrez din păcate la voi și oricum să fiu sincera nu vreau să lucrez pe câmp că totuși am și eu o facultate și o prestanță. Vreau să lucrez într-o clădire de sticlă înaltă la un birou și să am un iphone de la firmă.
Candidatul 12. Mă sună să întrebe dacă a “luat jobul” că e acasă în Buzău și vrea să ia deja adeverința de la medicul de familie (26 ani). Îi spun că din păcate nu, dar dacă apare ceva nou, o avem în vedere. Răspunde: eu de fapt să fiu sinceră știam că sunteți neserioși, mi-am dat seama după cât de tineri sunteți toți, nu avea sens să lucrez cu neserioși și nesimțiți ca voi care nici nu dau pe loc răspunsul și trebuie să aștepți după ei până se hotărăsc de parcă se cred șefi. Am citat exact.
Candidatul 13. După ce îi spunem că din păcate nu a fost selecționat, ne scrie pe Facebook pe profilul firmei: Eu vreau oricum neapărat să am firma mea cu profit pe unele lucruri dar nu chiar pe toate că nu asta e scopul și o să meargă bine că o să citiți în ziare despre mine, că încep acuma și școala de dizainar pe internet să fac multe vede-ți voi ca o sa va las reclame negative.
Candidatul 14. Îmi spune (de față cu toți colegii de altfel) că dacă eu iau decizia și dacă poate avea numărul meu personal că fetele de la HR par cam proaste – adică nu chiar proaste dar neștiutoare care tot un fel de proaste înseamnă, citez. „Fata de la HR” fiind de față, și neavând de altfel nici o treabă cu HR-ul. Era asociata mea, care de altfel participa la interviu să mă ajute. Mă rog, întreb de ce vrea numărul. Îmi răspunde că trebuie să ieșim în cluburi, mai vorbim una alta sigur mă convinge ea să o angajez. I-am zis că îmi e frica de COVID și așa am scăpat.
Candidatul 15. La test avea de făcut o rezervare pe Booking. Liceu de mate-info + ASE. O ora mai târziu nu a reușit – am rămas uluit.
Candidatul 16. A sunat la ITM să ne reclame că nu am servit nimic de mâncare (nici măcar bufet suedez, citez) și că interviul a durat mai mult de o oră și el știe că are ceva drepturi la salariu și că ar trebui să fie plătit pentru că a pierdut din timpul lui. A completat deasemenea și pe site de vreo 4 ori chestionarul de retur/reclamații.
Candidatul 17. Mă duc la parter la tonomat să îmi iau o doză de cola între interviuri. Văd că intra în clădire un tip îmbrăcat în pescar. Râd – amuzant, sigur e vreunul dintre tipii excentrici de la firma de agricultura de deasupra. Aparent era următorul meu candidat la job. Care a venit îmbrăcat în pescar. Cizme, pălărie, mă rog tot tacâmul. L-am întrebat dacă merge la pescuit. A spus că nu, dar e fan.
Candidatul 18. Desfac doza de cola și mă așez exasperat pe trepte. Lângă mine unul își pregătea iubita de interviu: Tu să le zici ce vor să audă, da-i în PLM că mult nu stai, până la anu’ să stai că după oricum nu contează, ne găsim undeva amândoi (nr. în Spania) cum se termina cu pandemia. Aia e orice întreabă tu zici ca ei.
Candidatul 19. Un băiat frumos îmbrăcat. Blazer de firmă. Pantofi Vagabond. Pe la jumătatea interviului mă întreabă de cât timp sunt în firmă. Îi răspund că e firma mea, și point blank mă întreabă ce mașină am. Ușor perplex, îi spun că un Hyundai. Se ridica și pleacă, bombănind: N-are rost să continuăm, nu vreau să ajung să am și eu tot Hyundai. El stătea cu părinții, și nu avea deloc mașină, pentru că citez, dacă nu iți iei BMW mai bine mergi cu Uber, așa măcar nu știe lumea – sfat de mare valoare, l-am notat.
Candidatul 20. Ne spune la interviu că a stat la cafeneaua de la parter până când a urcat, și dacă nota se decontează cumva.
Morala poveștii e simplă. Fraților, să nu vă fie frica de pandemie. Dacă nu sunteți retardați, vă dau în scris că indiferent de starea economica, în Romania NU veți muri de foame.
Cum e aia? Sunt inca 100 la poarta…dar cred ca nu gasesc poarta nici daca le-o pun pe GPS…
Eh … toti astia se duc sa se angajeze la stat si noi ne intrebam de ce nu merge treaba.
Majoritatea nu găsesc bulevardul Pipera. Darămite să găsească sediul. Am ajuns la punctul unde nu îl găsesc cu share location pe WhatsApp si te sună să întrebe pe unde se traversează bulevardul.
Cand a venit vremea tovarasului cu citatul de mai sus nu mai era nimeni la poarta si ala de stia i-a spus ca nici daca i-o suge nu mai sta …
Ai grija ce iti doresti ca poate o sa primesti :))
Daca astia sunt aia care au ajuns sa fie chemati fizic la interviu, cum or fi fost ceilalti respinsi din start…
@Nobody
E posibil ca unii sa fi fost ok (adica oameni normali, nu specimene ca in articol) dar sa n-aiba CV de trecere.
Nene ce om cauti ca începe sa-mi fie milă. Amuzant la primii 2-3 oameni, dar daca as intervevia zilnic cate 20 de genul cred ca m-as spânzura.
Probabil cuostumer service ceva
Pe Coustomer Scare caut. Am nevoie de cineva sa îmi sperie clienții.
Păi erau buni toți :)))
Ceva cu costume, cred. Costumer servis de-ala, repari costume
Dupa primii 2-3 oameni, am ajuns la concluzia ca problemele psihice si bolile mintale ar trebui sa fie luate mai in serios, si in Romania.
Si nu o spun ca pe o gluma. Si eu intalnesc multe persoane, carora le lipseste o doaga, efectiv se poarta atat de natural, in timp ce fac/cer/ afirma chestii pe care le fac persoanele din articol.
Nu degeaba in US se bate piua pe „mental issues”.
„Daca nu sunteți retardați”… Big if.
Râd de la primele rânduri citite. E cam de plâns de fapt, dar vorba aia, „când mă uit în jur prind curaj”.
Daca ce am văzut la interviuri e „masa critica” și reprezentativ pentru populația generală, reclama aia de la Connex cu „viitorul sună bine” a fost vrăjeală pe față.
tanara dornica de afirmare, dispusa la munca prelungita peste program. prefer orele tarzii.
Videoceat in timpul liber. Part-time.
Candidatul 8, aur pur. Trebuia sa ii zici macar 6 sa vezi ce fata face.
E riscant sa faci glume cu prostii.
Rareori mă enervează cineva atât de mult precum Candidatul 8. Eu ii ziceam că selecția e „pe bune” el insista că n-are cum, nu exista așa ceva, de ce as face asta. A mai zis o chestie enervanta ceva de genul că orice firmă merge din inerție, esențial e sa ai oameni de încredere adică sa dai salarii bune.
Mă surprinde că majoritatea dau sfaturi d-astea de business profunde.
Totuși ai uitat să menționezi în ce domeniu angajezi,nu mi-am putut da seama sincer din profilul oamenilor care s-au prezentat …
Poveștile candidaților sunt scrise la caterincă sau chiar așa s-a întâmplat?
probabil ăsta care a scris e cam prost așa, de aia n-a menționat. noroc cu tine că ai observat asta.
nu mai sta în spatele mașinilor cu motorul pornit. inhalezi noxe și uite ce se întâmplă.
@zoso vad că te dai deștept de dimineață și îți place să jignești oamenii așa pe gratis.
nu pe gratis. pe bani. hostingul blogului costă. curentul la PC costă.
do better. be better.
titlul articolului spune:
@vali hai mai, nu intelegi ca trebuia alter ego sa ne explice la noi toti ce job exact, cerintele postului, sigur salariu era prea putin fata de ce se cerea, unde era postul, clar nu are hyundai daca are firma. Omul ne e dator si se face ca ploua. Asa a facut bani pe spinarea amaratilor. HUUAAA imperialistii!!!
A… si sa nu uitam ca trebuia sa ne dea si mura-n gura linkul de pe bestjobs/linkedin sa il disecam aici frumos sa il facem de cacao.
Bonus, avea material pentru partea a doua ca sigur aplicau niste hateri doar sa ii arate ei lui.
@cristi – hyundai-ul ala poate fi i10 sau poate fi Santa Fe.
@zarax sau poate fi kona electric, i-a făcut din încheietură pe toti aia care vor să simtă BMW-ul de 5.0 cu manuală
Bogdan – uneori când am un candidat d-asta halucinant, și eu însumi mă întreb dacă e pe bune. Adica ai crede că nu are cum. O fata de la interviu mi-a zis că sunt înalt, merg la sala? Adică ramai absolut perplex, nu înțelegi de unde le scot și dacă e la misto.
Cristi, saru’mana, apreciez.
Eu sunt de partea lui Bogdan aici. Articolul e tras rău de păr. Deci omul a filtrat peste 3500 de CV-uri, apoi a avut o discuție pe Zoom cu candidații rămași, filtrând și mai mult. În cele din urmă au ajuns la el la birou cei din text, care erau atât de împrăștiați. Sună logic. 3700 de tâmpiți au aplicat la firma lui Alter Ego.
@Bogdan: si se spune „gratis”, nu „pe gratis”.
@Bogdan
Iti spun eu ce cauta, un agent de turism.
@Alter Ego
Te dai rotund, dar te-ai uitat si tu macar pe Coursera sa vezi ce cursuri GRATIS se ofera pentru recruiters (talent acquisition)?
Pun pariu ca „proastele” de la HR stiu niste lucruri evidente pa care tu nu le stii.
@ ubercool: Eu v-am zis ca Alter Ego nu se pricepe la nimic. Acum vreo doua luni ne povestea cum nu se pricepe la cumparat electronice originale. Acum ne demonstreaza ca nu stie sa aleaga candidati pt un post in firma lui. Din 3700 de aplicanti. Si te mai si lauzi….
Inteleg ca firmele de HR te-au dezamagit, ca nu livreaza ce trebuie dar isi merita banii pentru ca fac o munca grea.
@Norbert : mai bine te intrebi ce nivel aveau cei neselectati pentru interviu, daca aia selectati aratau asa. Le-au dat o sansa, oricum erau singurii care se incadrau, teoretic, cumva…Si-au zis ca poate-poate…la oral or arata mai bine, o prezenta de spirit, o sclipire…
Si, se pare, nici jobul nu ar fi de mare specializare si angajament intelectual, ceva mai mediu, asa…e nevoie intr-o firma si din astea
Asteptam episodul urmator 😊
Subscriu, am ras desi nu prea e de ras. E genul de articol ce merita continuare !
cred ca a mai fost un articol asemanator pe aici, Zoso, unde e? Pune-l si pe ala in link boss
dă click pe numele autorului și îl vei găsi.
„dă click pe numele autorului și îl vei găsi” omul asta e sigur masochist, dupa prima runda in care a vazut cum este si ce rezultat a generat, a mai facut inca o data doar sa aiba material de scris
presupun ca sortarea cv-urilor si interviul pe zoom a fost facut de niste cretini daca cei care s-au prezentat sunt de nivelul asta
adica eu la ultimul interviu de angajare inainte de concurs imi facusem research pe cei 14 candidati care au fost declarati admisi la concurs, stiam exact la vreo 10 din facebook/linkedin unde au lucrat, cam ce stiu, cata experienta au, pe la ce alte concursuri au fost si ce note au luat (google stuff) si nu am fost platit sa o fac, a fost doar de fun sa vad peste cine dau.
@Norbert : mai bine te intrebi ce nivel aveau cei neselectati pentru interviu, daca aia selectati aratau asa. Le-au dat o sansa, oricum erau singurii care se incadrau, teoretic, cumva…Si-au zis ca poate-poate…la oral or arata mai bine, o prezenta de spirit, o sclipire…
Si, se pare, nici jobul nu ar fi de mare specializare si angajament intelectual, ceva mai mediu, asa…e nevoie intr-o firma si din astea
Neaparat episodul al doilea!Nici nu pot sa rad, e halucinant si foarte trist…. Daca ar fi fost scenariul unui scurt sau mediu metraj, nimeni nu ar fi crezut ca e o felie din realitate. Sigur nu as fi putut inventa niciodata atatea asemenea personaje! Din pacate, suntem contemporani cu acestea. (Si cu pandemia, da.)
Acesta este produsul invatamantului romanesc din ultimii ani (din exemple pare ca ai avut doar candidati tineri). Multi inteleg ca job=iphone, masina jmechera aka BMW, etc.
Din pacate, eu cred ca acest val de prostie(analfabetism) nu are cum sa nu afecteze intreaga societate.
Cred ca e nevoie, relativ urgent, sa schimbam ceva in educatia celor tineri, dar cine sa-si bata capul cu asa ceva?
Inoata Chelutu, inoata chelutu, lalalala!
Sa schimbam ceva, aha….
Ce treabă are învățământul românesc cu bmw și iphone?
Asta a fost ceva de genul haideti sa punem mana sa faceti..
@Itaa
Bmw si iphone sunt niste valori insuflate de „skoala vieti”.
O scoala adevarata ar trebui sa-ti insufle alte valori, evident impreuna si cu educatia primita din familie.
@aderentiu asta se intampla cand stai toata ziua cu ochii pe youtube la diversi neica nimeni care bonus mai si isi flexeaza averile facute prin vlog. Incepi sa crezi ca tot ce trebuie sa faci e sa ai pretentii, un fel de interpretare mot-a-mot a „cere si ti se va da”
E pe dracu.
E produsul unui proces deficitar, initiat de un om care crede ca se pricepe la toate, ca d-aia are firma, nu-i asa?
Daca nu as fi participat la interviuri cu oameni din astia nu credeam ca sunt reale.
Mi-a ramas in minte un tip care acum cativa ani venise sa se angajeze pe un post de programator. Era ok din punct de vedere al experientei dar ne-a spus si ca el in timpul liber este voluntar Pro Vita (aia anti-avort). Am zis ok, ca nu ne intereseaza foarte tare ce face el in viata privata (desi probabil ca nu s-ar fi integrat foarte bine in echipa din cauza asta). Dar cireasa de pe tort a fost ca la sfarsitul interviului, cand ne luam la revedere, ne-a spus sa avem grija cu prezervativele ca toate sunt gaurite din fabrica… Asa din senin…
PS: scuze dar nu pot sa ma abtin cand aud „tonomat”. Tonomatul e un dispozitiv la care poti pune muzica. Alea din cladirile de birouri sunt vendomate.
Chiar il stiu pe tipul programator cu Pro Vita. Mi-a fost coleg cu f multi ani in urma. Are initialele D.A. ?
@ionutP N.U.
Etk nu știam asta. Am învățat ceva nou :X
Și abia acum ne spune de prezervative? 😁
„Alea din cladirile de birouri sunt vendomate.”
JUNKomate vrei sa zici :))
Nu m-as fi gandit dar uite un job bun: sa mergi in locul altora la interviuri. Te comporti decent, faci un CV ok si bam, esti „angajat”. Apoi vine Vasile zis „Dilaul” in locul tau, daca e locatie cu rulaj mare nu isi da seama nimeni.
err… acum serios vorbind, nu e de penal chestia asta?
Moise, legea 37, scrisa cu litere d-alea mici cu care se scriu contractele de credit la banci:
„Sa nu te duci la interviu in locul aproapelui tau!”
Serios vorbind, in loc de penal cred ca ai vrut sa zici penibil.
@Gogu, lasă treaba cu penibilul, cu aia te împaci sau nu cu tine ca persoană.
Dar există termenul de ”fals privind identitatea”, cu consecințe penale. Nu sunt însă de specialitate și nu știu dacă s-ar aplica și aici. Probabil că da, în cazul în care angajatorul face plângere.
In primele 3 luni de la angajare (numita perioada de proba) te poate da afara fara nici o explicatie. Inclusiv in prima zi dupa semnarea contractului de munca.
Insa daca faci aceasta miscare si conducerea nu se prinde in primele 3 luni, HA, HA, HA!!!
Cel mai probabil ca e cu iz penal dar nu s-ar complica nimeni sa te reclame si daca ar face-o ar dura 2 ani pana un procuror plictisit ar baga NUP. In Romania daca nu omori sau faci ceva extrem de nasol se lasa cu amenda penala sau NUP. Dar eu cred ca la companii mari nu s-ar prinde. Mai ales la interviu online, bagi o camera de rezolutie 200, vad aia doar 3 pixeli si atat.
@Ciocanul, e fapta penală (înșelăciune) și ai dreptul să obții retroactiv salariile inclusiv dacă minte în CV.
Ideea e că dacă e fata și e bine machiata la interviu, e super greu sa te prinzi daca cealaltă îi seamănă binișor. Diferențele pot fi colosale între cu/fara machiaj.
Varianta simpla e sa ii întrebi data nașterii și zodia. 90% pica acolo daca se înlocuiesc.
@adyzah, nu cred ca exista cadru legal pentru asta. stiu ca in america se practica la greu, cu indieni care dau interviuri prin skype. un tip ffff tehnic trece de interviu si primeste jobul. se duce altcineva in prima zi, complet incompetent si e dat afara 2 saptamani mai tarziu (in perioada de proba). dar e o chestie asumata pentru ca asa isi prelungesc viza de sedere in tara.
adyzah, falsul privind identitatea se aplica doar circumstantelor in care persoana indusa in eroare este functionar public. Ar putea intra sub incidenta prevederilor de la inselaciune. Inca nu am avut in Ro un asemenea caz sa avem un exemplu.
Te-ai gandit ca poate este si salariu de vina, la 2500ron (500euro) in mana ce te-ai astepta sa vina? Numai chiria in Bucuresti ar fi 250euro si asta fara intretinere, practic omul ar trebui sa se descurce cu 200euro pentru mancare, haine, cosmetice, etc.
Practic atunci, omul sta la comun cu alții sau pleaca in alt oraș.
La fel cum se întâmplă în orice alta tara cu cei ce vor sa stea în capitale dar nu își permit.
Si in Londra ori Paris o garsoniera e 1000+ lire/€. Deci practic omul ar trebui sa se descurce cu 300 de lire/€ pentru FACTURI și mâncare+ transport.
Nu pun cosmeticele și hainele ca alea sunt ultimele probleme când nu iti permiți o chirie.
Omul a spus în poveste că era vorba de un entry-level. Cam de la cât să plece un entry-level în România pentru niște candidați fără experiență și, din câte vezi, fără social skills și simțul penibilului? Plus că spune că poate urca până la 4.000 lei. Sincer, 2.500 lei de început mi se pare decent pentru materialul uman de care avea el nevoie. În rest, asta este, Bucureștiul este scump, nu-mi convine mie cu casă proprie, dar unora cu chirie. Din nefericire așa este la Capitală. Și e ceva mai rău în Cluj, acolo de 250 euro probabil că ai ocupa ghena de gunoi de pe ceva scară de bloc mai la margine de oraș.
Bai să-mi fut una. Când m-am angajat stăteam în cămin. După aia am făcut share un apartament cu un prieten.
Sunt atâția care stau și încă mai pot sta cu părinții, no costs attached. I-am invidiat pe ăștia Pt ca își permiteau orice job, ca nu dădeau bani pe chirie și altele.
Also. 200 eur Pt diverse îți ajung o perioada. Dacă nu fumezi, o lași mai ușor cu diverse, gătești acasă, nu comanda la birou, Las-o-n plm, ca dacă vrei sa muncești, o faci. Sau dacă îți e foame e mai bine cu +500E decât cu.. Zero.
Fucking snowflakes. Ca sunt angajatorii obligați sa îți asigure bani de chirie în centru, haine și cosmetice.
pentru 2500 ron nici nu m-aș scula din pat
cum să stai la comun, ce ești vită? groaznic
un entry level în bucurești trebuie să primească minim 5-6 mii de lei
flat, stop trolling.
Da, da. Dacă mai punea încă o mie la salariu după 10 minute de interviu, se auzea brusc o bubuitură și tuturor candidaților li se tripla IQ-ul instant. Ajungeau la un 90, așa.
@Allan Angajatorul e obligat sa dea fix cat cere cel mai „ieftin” candidat care se potriveste cu ce vrea el. Nu cred ca e cazul sa explice candidatul la interviu ce vrea sa faca cu banii ceruti.
Mi se pare mai penibila situatia cand angajatii mai vechi afla ca noul lor coleg castiga mai mult ca ei.
tu cam cât ai plăti un om care poate face o rezervare pe booking în mai puțin de o oră?
Omul zice 2500-4000 lei in articol. Presupun ca:
– 2500 daca e junior care nu stie cu ce se mananca dar arata ca are potential sa invete;
– 4000 daca poate fi productiv din prima saptamana.
Coleg, multinationala mare, primul job in IT, inainte a lucrat pe la Rompetrol – are 5000 RON si face numa prostii, practic trebuie sa il tii de maini ca sa nu iti dea pe jos infrastructura
@Paco evident ca nu li se tripleaza IQ-ul, insa problema e si ce fel de oameni atragi cu salariul de 2500 lei in Bucuresti, probabil cam cei mai slabi din piata. Ala aici e salariu de covrigareasa sau vanzator la Fornetti https://www.romjob.ro/anunturi/locuri-de-munca/horeca/anunt/fornetti/fh2g0149785478g1dg1g1hi2ie5ehed5.html pana la urma trebuie sa fim toti constienti ca Lexus la pret de trotineta nu exista
Daca tot s-a dat un exemplu cu Londra ca salariu de entry level pentru un job de genul secretara/receptionista, o sa dau si eu cu Viena (asta imi este familiar). Acolo un job entry level ar fi pe la 25000euro brut pe an, din astia iei net putin peste 19000euro. O garsoniera intr-un cartier de la periferie ar fi cam 500euro cu utilitati incluse. Practic dai doar o treime din salariu pe chirie, si nu trebuie sa cauti sa locuiesti cu alti decat daca simti nevoia de socializare. Cat despre alte exemple, ca atunci cand m-am angajat eu stateam la camin, mi se par ridicole, voi chiar trebuie sa aveti mereu mentalitate de sclav. Si eu cand m-am angajat prima oara aveam un salariu ridicol, dar ma astept dupa 18 ani sa se mai ridice nivelul si in Romania sau voi doriti ca copii vostri sa aiba fix acelasi nivel de trai pe care l-ati avut voi.
Pai cine s-a uitat la Friends a vazut clar cum o ospatara dintr-o cafenea din New York isi poate permite chirie decenta in Manhattan, poate cu vedere spre Central Park. Si voi vreti in Bucuresti, capitala europeana sa o trimiteti pe Carmen sa stea in chirie la vreo baba sau cu altii in apartament ? Sa vorbim de cosmeticale ? Voi stiti ca o vizita la coafor mai spalat te poate duce spre 1000 de lei ? Stiti ca un machiaj de seara e si 200 de lei (ca investitie) si s-ar putea sa nu gasesti printul calare pe un mercedes alb la club in seara aia ?
@marius m. Dacă nu mă înșel, omul vorbea de entry level. Au amintit asta mai mulți comentatori pe aici. Dacă ne referim strict la vărsta candidaților, presupunem cu toții că la 20 de ani ai cam mumu experiență. Fac excepție unii comentatori de pe aici care la 25 de ani vorbesc ca Dalai Lama și sunt mai bogați ca Țiriac. În fine. Finețuri.
De undeva începi. Să luăm cazul unei domnișoare care nu întămpină dificultăți în a-și lega corect șireturile și să mănuiască în siguranță un aragaz. Pe gaz. Între a sta la chioșc să văndă Froneti și 8 ore într-un birou, la climă și prănz de catering chiar dacă îi mai cere șeful să îi facă o, ă….cafea, o persoană decentă făra o ușoară formă de paraplegie mintală, ce ar alege ? Egal că vorbim de aceeași renumerație. Cu ceva potențial și ambiție, după ceva ani poate merge la un alt interviu pe sumă dublă. Sau rămăne în firmă pe mai mulți bani.
Dar poate nu e treaba angajatorului să sponsorizeze toți băștinașii care își văd visul în capitală sau în marile orașe – nu le place, să dea cu glet sau la sapă tată!
Tupeul asta nemărginit al tuturor celor care își doresc să își acopere și chiria și rata de la mașină și plimbările de weekend în vamaveche din salariu ( da a venit unul care a zis că el are chirie, motorină, rate la aparatul foto), sunt motorul proastei economii românești. Noroc cu cei ce au băgat bani grămadă din EU că altfel făceați (#meetoo) coceanul sul, încă, la budă.
Ușor cu trollingul și nefericirea celor ce țipă că o să muncească ei, când o să aibă salarii pe măsură – nu știți să munciți încă, nu știți să fiți civilizați, nu aveți cultură și educație, sunteți doar niște mașini de băgat pe gură și scos pe cur ( nu generalizăm, dar cine se prinde se prinde, restul inflamați-vă)
E un ‘proverb’ american care zice că femeia de serviciu nu trebuie să aibă nici yaht, nici avion.
Și desigur aș prefera să nu se întâmple asta nici la modelele de pe cealaltă față a medaliei, respectiv patronii labagii ai României, care dau și ei modele suficient de motivante pentru ura asta teribilă între angajat și angajator. Știm, toți ați fost labagiti de un labagiu. Știu poveștile si sunt reale
Și să mai înțelegeți ceva, v-aș spune cu emfază : nu munciți pentru „mine” ca angajator ci pentru voi, că să trăiți. La fel cum eu ca angajator muncesc tot că să trăiesc și suplimentar mă cocoșez să știu că pe 2 ale lunii, vreau nu vreau și pot nu pot, trebuie să vă bag salariul că să va plătiți chiria și motorina si ratalaoprostiedekktlacareemusaisanefacemratesisamasunepeminebancacanuvatziplatito’ !
Scris cu hate si ceva pofta – nu am parte de specimene de astea în parohie, dar m-a motivat articolul aducându-mi aminte de niște încercări de recrutare din ultimii 2 ani ( nu știu ce vreți dumnevoastră de la mine, dar mă învățați dvs ….de aia vreau salariu asa mare – aa și am chirie si motorina si rate……)
Vae victis !
Hai trolati ! Băgați din top ! #veatzaegreu !
Sa imparti un apartament in bucuresti cu cativa prieteni nu e chiar drama de pe lume. Mai ales pentru persoane care au pana in 30 de ani. Am in continuare colegi care castiga salarii de cateva ori mai mari decat sumele mentionate in articol si nu le e rusine ca impart chiria unui apartament decent in Bucuresti pana cand o sa aiba suficienti bani pentru a-si cumpara ceva sau a se muta singuri fara a le fi afectate grav resursele financiare. Daca deja ai ajuns la o varsta la care statul impreuna cu cativa prieteni nu mai e o idee buna, poate ca ar fi cazul sa nu mai cauti pozitii de tipul entry-level. N-ai skill-urile necesare pentru asa ceva? Nasol, viata e grea.
@GeorgeG. Hai sa nu comparam IT cu Customer Support totusi. Diferenta e colosala.
@Carmen. Nu sunt grammar nazi dar cuvântul salariu se articulează. Iese „este și salariul de vina”.
Eu am lucrat in primii ani după facultate, stand cu 4 amici la comun, și făcând 2 ore cu trenul până la birou, zi de zi – sa găsesc chirie la un preț mai mic. Intr-unele seri eram atât de rupt de oboseala încât dormeam în mașina firmei. E evident că nu te muti singur cu chirie in Herăstrău One Towers daca tocmai ai terminat facultatea și e primul job. E absurd.
@Allan, si eu.
@tinky corect.
@Marius, specula asta mă omoara. De când iei la covrigărie 2500-4000 lei? Că îmi fac firma de plasare personal. Nu de alta. Ai idee câți oameni muncesc pe bune in București pe salarii reale de sub 2000 lei?
Mama mea e profesor universitar, dr. inginer și specialist in genetica. Salariul? 2700. Daca vrei îți caut fluturașii. Ah și e si membru în consiliul de administrație a unei companii de stat. Tot în aia 2700 :)) De vreo câteva luni i-au crescut la 3800 ca s-a dat o lege specială pentru ei.
@Carmen exemplul tau e unul prost. Și prost gândit și prost calculat. Echivalentul camerei ăleia de 500 în Viena este una de 150 în Romania la etajul 8, în Popesti sau Militari.
2500 ron brut în București e puțin.
Spun asta ca programator care a pornit de la 1900 RON net… in 2008-2009, cand inca nu eram bolnav.
Si spun asta intelegând și punctul de vedere (financiar) al angajatorului.
Faptul că în 2020 mulți patroni nu-și pot permite un angajat care nu stă cu părinții demonstrează în ce căcat economic suntem.
Calmati-va.
2500 net e ok pentru un agent incepator de turism/vanzari. Mai face si din comisioane.
@Ciocanul
Se pare ca nu te-ai uitat la serialul Friends. Altfel stiai ca avea vedere spre apartamentul lu „ugly naked man” sau ceva de genu care apoi i l-a vandut lui Ross.
@vosidit98 Suma era neta nu brută. Atenție am menționat în articol.
Comparația cu salariul unui programator nu este una elocventa și este fix genul de comparație care le dă candidaților la joburi normale senzația că vor primi un Porsche Macan din prima luna.
Nisa de IT pe partea de programare incepe sa devina în România la fel de bine plătită sau poate chiar mai bine plătită decât în regiune. Recent de exemplu, am ajutat un prieten programator (mult mai slab decât mine, care o fac ca și hobby dus la extrem) sa obțină un job de 6K pentru o companie care nici macar nu e in zona de IT pura. E super mare cautare pe nișa aia daca ești problem solver. Știu oameni cu salarii colosale mai ales daca au un pic de people skills si stiu 3-4-5 limbaje de programare la nivel hands on, mai ales daca pozitia implica decizii. Iar programatorii hardcore care dorm la birou și desenează arhitecturi de sisteme pe pereți sar de 10K, inclusiv în România. Știu multiple exemple, unii la companii banale.
Mi se pare că multora le e frică.
Intră într-o situație care presupune că vor fi testați și evaluați (probabil o interpretează ca o judecată) și le e teamă de adevărul care li se va revela.
Așa că se autosabotează.
Nu vor sa se autosaboteze. Eu am impresia ca din cauza lipsei de socializare directa odata cu online-ul, unii chiar traiesc in stratosfera.
Când mi-e frică și eu mă gândesc că îmi trebuie BMW, iPhone și birou cu ușă de sticlă…
De ce e lumea asa interesata sa primeasca telefon de serviciu? Eu am renuntat la el, e asa bine sa nu raspunzi pe nr personal la numere necunoscute si niciodata dupa ora 18, fara a fi mustrat de sef
Mda, imi aduc ca o astfel de oferta mi se facea acu 20 de ani cand abia aparusera telefoanele mobile, si un coleg de facultate mai invartitor asa care-si facuse firma (ma rog cu banii lu ta-su sau ceva) ma convingea sa vin la el si argumentul suprem era c-o sa am telefon de firma (era pe vremea cand d-abia aparusera in .ro, si erau de genul caramizi de juma’ de kil).
Interviurile Divertis erau nimic, pistol cu apă. Ăştia ar face perechea Mireuță-Antonesu să pară chiar coerentă.
De fapt, asta e secretul umorului, coerența. Aici e geniul umorului.
Ăștia din articol sunt proști. Dar „nu poti face cariera” doar râzând de proști, pentru ca devin enervanti la un moment dat.
Sunt curios autorul, când a decis ca nu mai e amuzant, după al catalea din ăsta.
–
Eu și azi știu glume de la Divertis, aproape pe de rost.
„Prostul nu râde, se supără. Ceva îl deranjează. Ceva ce n-are. Ce are el, deranjează pe altii.”
Geniali!
Cristi, după primul am avut un soc. Apoi efectul s-a disipat în momentul în care am înțeles că nu e o exceptie.
Am cam citit tot articolul deși la ora asta e cam mult pentru mine. Câteva observații: chestia aia cu 100 +20% am mai văzut-o undeva deci cred ca de fapt ar trebui sa înțelegem din ce ai spus cam la ce sa ne așteptăm dacă nu apelam la firmele de HR.
Sincer nu ma prind ce voiai sa angajezi luand in calcul intrebarile, cea cu trenul si cea cu 20%. Daca asta ar fi fost test pe unde am lucrat eu ma faceau CEO direct. Inrest ce sa zic, nestiind ce voiai si ce ai scris la cerinte, o fi venit lumea la misto. Oricum am inteles ca i-ai mai triat inainte, poate ai ales exact ce nu trebuia Bafta sa ai, si pe pescar sa-l trimiti la noi la cherhana, avem nevoie de personal!
Tu erai ala imbracat ca pescarii?
Chestia cu procentajul a aparut în ticker-ul de twitter
aia cu trenurile ti s-a parut grea?
Posibil că i-am arătat eu lui Vali poza cu fisa de interviu. GDPR compliant desigur, fara date personale.
@maxp, depinde la ce raspuns se astepta.
Vroia un candidat care stie harta feroviara a Romaniei sa-i spuna numele statiei in care se întalnesc trenurile?
Am o idee avand in vedere faza cu 100 lei + 20%: Faci un test țăpănos de 100 întrebări de cultură generală, nimic spectaculos, aritmetică de aia de bază + vreo 2,3 chestii psihologice. Muncesti oleacă la el, apoi îl pui pe site direct pt recrutari ( în plus față de cerințele uzuale ). Cine are rabdare să il completeze, nu contează dacă se inspiră de undeva sau nu si face macar 90 sau 95 puncte, trece mai departe, ii citesti CV-ul si so on. Nu mai pierzi timpul. Pui si vreo 5 intrebari mai grele, aranjare intamplator. Ar merita macar ca si experienta…
Eu am 2 probleme la test ( simple zic eu – complicate pentru foarte multi, extrem de multi, prea multi candidati). Nu trebuie 100 de intrebari ca sa intelegi pe cine ai in fata ta.
Ce-i curios este ca desi ( cum zicea cineva mai sus) nu-s in stare sa gaseasca poarta ( eu am avut candidati cu care am pierdut cam 20-30 min explicandu-le cum sa ajunga la etajul 8 la cladirea din fata lor) pretentiile salariile sunt in cer.
@Catalin, ideea asta functioneaza daca vrei sa angajezi incepatori cu atitudine buna. Astia cu experienta, isi baga pl in el de test si refuza sa mai aplice pentru ca-l va considera pierdere de timp
Există câteva studii extrem de bine documentate, dar și controversate, care spun că printr-un șir de 5 intrebari poți aprecia tipul de personalitate al persoanei care răspunde la aceste întrebări. Vezi : Cambridge Analitica + Kosinski + Big Five. Un concept extrem de precis pe care s-a construit campania lui Donald Trump în 2016. Un sistem curtat de CIA, despre care s-a aflat destul de recent.
Ma intreb daca, totusi, candidatul nr. 11 nu a ridicat vreun red flag inainte sa o angajati. Oamenii prosti sunt prosti tot timpul si nu devin brusc destepti la interviu.
Iar daca cei de mai sus au ajuns pe lista scurta din 3700 de persoane, ma intreb daca restul ori erau si mai slabi, ori erau intrei ei si oameni destepti care au ramas ignorati?
Restul făceau interviul pe Zoom in pijamale. Sau îți spuneau că ei vor jobul daca le dai in scris că orice se întâmplă cu pandemia nu va da firma faliment, citez.
Genul asta de angajat cred ca nici nu stie/intelege pe ce salar vine, iar cand ii intra banii pe card, se uita nervos si nici nu se mai sinchiseste sa vina la lucru de luna viitoare.
Foarte bun articolul, urmatorului care va fi demis din firma ii poti spune: imi pare rau, esti om bun, dar uite imi cere lumea sa ma scriu de angajari asa ca trebuie sa recrutez din nou.
2020 și încă mai scriem „salar”
Pai mno probabil ca Dorin ii arghieliean si d’aia zice salar si cafia, no…
@Vlad – true, apai mno la tzara asa ii zacem, voi la oras zacetii cum iti vrea
@BogDan – am bagat la cutiutza, merci
No Dorine oaminii nu m-or inteles ca-s si io arghieliean si te intzelajiam ca zici cafia si salar no mi-o dadutara manutza-n jos no
Si eu sunt curios de tipul job-ului, avand in vedere tipul intrebarilor(cea cu 20% si cea cu trenul).
Aveam in generala o profesoara de franceza care, la fiecare test, ne spunea „haideti, mai copii, astea sunt exercitii de handicapati” :))
Coustumer Scare
Agent de turism 99%
Eu n-as depune efortul asta de triere pentru un job de entry level. Sute de interviuri pe Zoom? Really??! Cat timp poti avea?
și după aia îți freci tu capul cu ei?
Prefer sa pierd zile cu selecția decât luni de training și bani cu alegerea greșită.
As delega Zoom-urile si as face doar interviurile finale, asta ziceam.
Tare mi-as dori sa aud si povestile din partea cealalta a baricadei, cele cu intrebari cretine primite strict din partea HR-ului, nu a vreunui Teamleader sau proprietar de business
Unde te vezi peste 5 ani?
„Vinde-mi pixul ăsta!”
Cu ce valori din compania noastra te identifici?
1. Cu ce proverb românesc te identifici?
2. De ce sunt capacele de canal rotunde?
Mie mi-a picat la o angajare la un evreu batran aia cu batrana, asina si pretenul daca o stiti, daca nu o sa o spun in alt comentariu pe indelete. Ce nu-mi mai place la angajatori e cand tin salariul la secret, daca intrebi de el se supara. Acu pe bune, cine renunta la un job sau la a sta la soare pentru orice suma? Dai putin, caut la altul, cam asta e ideea, nu ca nu-mi place munca, dar nu pe degeaba. Nu zic de aia cu nasul pe sus, nu stiu sa faca nica dar au pretentii. La noi se potriveste oricum aia cu are balta peste.
Acum vreo 8 ani am fost la un interviu.
Aveam 10 ani de experienta in domeniul meu, dar ei voiau sa le povestesc cum a fost in liceu.
Fara glumă, voiau, citez, „sa incep cu inceputul” (de pe CV).
Madam, de 10 ani fac meseria asta, iar tu ma intrebi cum a fost si in liceu? La interviu începi intrebarile invers!, de la ultimul loc de muncă in jos.
Am stat aproape două ore la interviu, ca sa descrii o viață de om, chiar și una banală cum e a mea, nu durează puțin.
Pe la mijloc voiam să mă ridic si sa plec. Se făcuse seară deja.
cu valoarea banilor pentru mancare si chirie.
@Stefan: n-am intrebat asta la interviu inca, dar nu mi se pare o intrebare atat de stupida. Orice angajator care intreaba asta il doare la 10 metri in spate de unde te vezi tu peste 5 anisi nu asteapta un raspuns foarte sincer; doar vrea sa vada ca poti articula un raspuns logic la intrebarea asta.
Raspunsurile le poti pune in 3 categorii:
– agramat care nu poate formula o propozitie coerenta
– visatori care se vad sefi pe o plaja in Dubai
– oameni care zic ceva de dezvoltarea profesionala („sa lucrez la niste proiecte provocatoare si dificile” / „sa dezvolt skillul X ca sa pot face si Y”) si/sau niste scopuri personale fezabile („sa strang avans pentru apartament” / „sa imi iau/schimb masina pentru ca Z” / etc)
eu am luat locu actual de munca pentru ca „ai intrebari” le-am pus eu „unde vedeti firma peste 5 ani”
Badass, sper ca i-ai luat si numarul de telefon al tipei de la HR ca sa ii explici in privat chestii?
N-ai cum, nu cred ca asa ceva e real. Chiar e real?
Sincer, nici n-am ras la vreo faza. Da, 2500 e destul de putin, dar asta nu justifica lipsa bunului simt si proasta crestere.
Nici măcar nu știi ce e de făcut pe acel post….
Da hai sa iti descriu eu un post de project manager dintr-o firma unde am lucrat, plătit cu vreo 4000 de lei.
Stat la pc, frecat un tabel, băgat o formula. Dat click pe tab cu Facebook, verificat, nimic nou, dat click pe tab cu magazin online pantofi. 5 minute văzut pantofi, revenit la tabel. Mai scroll, mai intrat pe mail, nimic nou. Băgat 2,3 cifre, minimize, tab cu pantofi. Ședința 30 de minute de labareala.
Vine colega de la alt departament, tipa și se agita. PM tipa și ea, se ratoieste la un team leader. Iese din birou, vine înapoi după un minut, se mai agita nițel. Pauza de masa, se pleacă pe la terasa din spate. Revine din pauza la tabel, Facebook, pantofi, Facebook. E ora 17, se mai tipa nițel, se mai freacă niște formulare. Gata, e 17:30. Se pleacă acasă.
Repet, 4000 salariu.
Eu luam 7 lei pe ora și făceam arhivare, deconturi, unde trebuia sa trag de ei sa îmi aducă chitanțe samd, control date audio și scris, verificat mailuri în engleza, dat anunțurile de angajare, i-am scos din super rahat cu vreo 2 proiecte ca na…Măcar acolo am luat un bonus. Dar da, în rest, 7 lei pe ora, in 2018. La câteva luni după ce mi s-a refuzat cererea de încă 2 lei la plata, plecam din tara.
Asa ca… Depinde și ce faci de aia 2500 lei și cata experienta ai.
Cum doar 4k un project manager? Si de unde avea bani de pantofi. Era un articol acum 2 zile la care comentatorii ziceau ca fara 14k/ luna nu se poate trai decent si ala-si cumpara pantofi din 4k?
Ma gandesc ca un set de intrebari directe la un prim interviu telefonic ar tria destul din povestile astea.
Macar specimenele astea sunt chemate la interviu. Eu caut un loc de munca de prin martie si am aplicat la sute de job-uri. Nu am primit nici macar un telefon, unii nici nu vizualizeaza CV-ul/aplicarea. Dar ma gandesc ca asa se intampla cand ai un CV corect si experienta in mai multe domenii, nu te baga in seama angajatorii :))
da, la fel si eu am facut de multe ori. Gunoaiele nici nu se deranjeaza sa iti vada cv-ul si totusi pisati din-astia enumerati in articol sunt chemati. Cum dracu? Eu nu inteleg.
Zedicus, nu inteleg de ce te superi ca nu-ti citesc cv-ul niste gunoaie, aplica unde trebuie si poate o sa gasesti ceva
Buna, daca imi permiti un sfat despre CV: personalizeaza-l pentru jobul la care aplici, detaliaza doar experienta relevanta. Chiar daca asta inseamna n variante de CV-uri. Si incepe sa intrebi rudele ai prietenii daca nu au cunostiinta de locuri disponibile la ei in companii. Altfel ajung Cv-urile de la un angajat la HR.
@Anca: Am CV facut de HR-managerul de la ultima companie, e destul de personalizat pentru posturile la care aplic (daca l-as lasa full s-ar speria de cate domenii si chestii diferite am facut- de la vandut/facut bere pana la lucrat pe sistemele BNR sau optimizat soft, la preluat companii, mutat oameni pe alte companii etc. :)))
Chiar si asa nu se uita nimeni pe el sau nu se sinchiseste sa dea un telefon sa intrebe ce e cu mine.
Am dat CV-ul si prin cunostinte, prieteni, fosti colegi…e cam degeaba. Si vad acelaseasi job-uri pe diverse platforme care exista de 5 luni si sunt repostate mereu. Imi e greu sa cred ca in 5 luni nu gasesti om sa inchizi pozitia si cred ca doar colecteaza CV-uri
1. Ai putea încerca să aplici la joburi entry level
@itaa: Si cum as putea sa fac CV-ul astfel incat sa nu par supracalificat pentru entry?
Am aplicat si la entry sa vad ce se intampla insa e normal sa nu sune nimeni in cazurile astea pentru ca oamenii stiu ca eu stau cateva luni si la primul job care se potriveste am plecat-> cheltuieli de recrutare, iar bataie de cap…
Ca sa nu fie frustrant fa si o lobotomie!
Alea ori nu exista ori trebuie sa fugi de ele
E ciudat de dat sfaturi la genul asta de comentarii. Îți știu postările de pe aici și citind ma gândeam: 1.sunt curios ce cv ai 2. Sunt de părere ca o companie are nevoie de un om bun. 3. Oare ar avea loc unde lucrez eu? Și tot citind comentariile tale ma gândesc ca poate faci ceva greșit. De ex manifești prea vădit sindromul ” toleranta zero la prostie”. Ori asta ii face pe cei cu recrutarea sa se rețina. Nu ca ești tu prea deștept pentru ei, mai degrabă ca vor ca aducând un om sa rezolve problemele ori cineva cu sindromul de mai sus exacerbat tinde sa facă probleme cel puțin în prima faza. Concluzii: 1. Dacă îți plac provocarile vb cu vali și trimite-mi cv-ul. Poate iese ceva concret sau poate 2.un sfat venit de la cineva care angajează mult nefiind hr poate te ajuta. Cum zice și autorul: nu întotdeauna recrutarea este la Hr. Un CV făcut de in hr cu siguranță e apreciat de alți hr, dar nu ei fac recrutarile.
@Septimiu: Toleranta mea la prostie este infinita atat timp cat nu ma afecteaza pe mine, altfel sunt foarte direct si spun blunt ca ceva e naspa sau merge prost pentru ca…prostie
Iti fac un sumar de pozitii din CV in ordine invers cronologic: Project manager(IT)/Manager vanzari(loans)/Product manager(IT-loans)/Project manager(IT-Loans)/Sales FMGC/Assets manager
In relatia cu angajatorul nu am fost niciodata arogant sau cu nasul pe sus, am avut de invatat de la toti. Cu unii m-am potrivit mai putin din cauza de rezistenta lor la schimbare:))
I know my shit si pe oricunde am fost am facut lucrurile sa mearga (daca am fost lasat).
Sunt deacord sa iti dea Zoso mailul meu(sau invers)
La jobul actual, care imi place mult, am depus CV initial si nu m-a sunat nimeni, deci mi se potrivea la fix, ca experienta, ca tot. Dupa cateva luni, vad jobul din nou, depun CV, nu ma suna nimeni. Dupa alte cateva luni, vad jobul postat din nou, si n-a mai depus CV, am zis la naiba. Ei, de data asta m-au contactat oamenii prin LinkedIn si m-au angajat. Cred ca problema e ca asa de multe CV-uri absolut irelevante primesc, ca sunt mari sanse sa le rateze fix pe alea ca lumea. O chestie cu care am mai obtinut rezultate in trecut a fost sa platesc pt varianta premium la eJobs sau BestJobs. Cand am candidat asa, am avut interviu de fiecare data.
deea: lasa ca se intampla si invers: pentru ca la firma actuala au avut proasta inspiratie sa intituleze postul Consultant, am primit si primesc in continuare oferte pentru contracte cu durata determinata, te miri in ce colt al Europei, si le spun de fiecare data, nu dom’le nu sunt nici FreeLance, nici Consultant, sunt cu contract pe perioada nedeterminata. Sau mai rar, unii care ma gasesc cu te miri ce cuvant cheie, c-am facut diverse la viata mea, si nici nu-si bat capu sa se uite un pic pe profil, ce-am facut, ce fac, imi trimit oferta pentru ceva ce n-are nici in clin nici in maneca cu actualitatea.
@Anca si daca esti urat, autist si nu ai prieteni ? Dar, da, CV-ul e bine sa fie personalizat.
Salut Alex.
Problema vine de la ATS- applicant tracking system, gen Taleo al lui Oracle. Si mai exact nu de la soft, cat de la cel/cea care folosesc softul- adica HR-ul. Daca de ex HR-ul a bifat ca vrea doar angajati sub 30 de ani- desi ilegal, dar se practica si nu e vizibil din exterior- adio si un praz verde. Si adevarul este ca aici pierd si companiile si candidatii pur si simplu pentru ca la HR ai niste indolenti care bifeaza aiurea.
Unde lucrez eu, de exemplu, pentru a o drege cat de cat, ai optiunea sa recomanzi pe cineva direct la hiring manager si dupa aia, daca se potriveste, sa mearga managerul la HR. Si HR doar zice, astia sunt banii, vrei, da sau ba?
Pe mine m-a ajutat linkul asta https://www.jobscan.co/blog/8-things-you-need-to-know-about-applicant-tracking-systems/
M-a ajutat in ideea ca dupa ce am modificat un pic CV-ul, a inceput sa ma mai sune lumea. Inainte- 0, din sute de joburi la care am aplicat. Sute.
Bafta!
cum toți se miră de tipul job-ului, mai ales ținând cont de cele 2 întrebări. :)) întrebările de genu nu sunt pentru un post la NASA, dar cumva îți pun la încercare „modul de a înțelege” cum funcționează lumea.
@alter_ego bun articolul, de altfel. de fapt acesta sintetizează o generație (sau un anume tip de oameni) care cred că li se cuvin multe fără prea mare efort și care, din păcate, sunt numeroși.
Cel mai bun articol citit de mine in ultimul timp. L-am distribuit la toate cunoștințele mele.
Te așteptăm cu noi texte „din zonă”.
Mulțumesc Cristi
Asta e genul de replica care te face nepopular „Oamenii ăia din HR își merită banii. În viața mea nu mai fac glume pe seama lor.”
te futi in el de ”Hașer”‘
ti-am dat o manuta verde de incurajare, mai citeste inca o data articolul si concluzia.
@zedi Logica asta tine până te apuci de recrutare tu cu mânuța ta. Așa am zis și eu.
Partea buna e ca daca esti descurcaret si te duce capul, stii ca nu prea ai probleme sa concurezi cu astia de mai sus pentru un eventual post.
Partea nasoala e ca astia iti platesc pensia, doar videochatista are sanse sa isi gaseasca ceva pe afara.
Am avut si noi o experienta similara incercand sa angajam un om iar la final ne-am fi multumit si cu un caine daca isi gasea coada. Dupa 40 de interview-uri am renuntat. Vorbim de un job foarte bine platit (8000+lei la start) si te astepti macar la skilluri de baza, minim comunicare si un strop de decenta. Nimic, nu gasesti nimic din acestea.
Ce e si mai dureros ca daca te uiti la ce posteaza pe linkedin zici ca toate firmele stau pe ei iar abilitatile lor sunt dumnezeiesti.
Ce firma? In ce oras? Ce job? Sotia cauta un loc de munca.
Multumesc!
Hello, dacă o să redevină available poziția, give a shout. Las Linkedinul meu, poate mă încadrez la job description-ul pe care-l căutați 😁
https://www.linkedin.com/in/floreacatalin1
Idem. Lasa detalii aici. Multumesc!
zoso.ro, blog despre fesan, topoare, masini si recrutarea fortei de munca
I call bullshit.
Cu 8000 iti gasesc eu MAINE cel putin 5 oameni cu C2, presentable, smart and skilled. Accept 600 eur, dupa ce termina perioada de proba.
Articolul, impreuna cu acest comentariu, ma fac sa-mi dau seama ca e posibil sa ma mulțumesc cu puțin. Chiar m-ai făcut curioasa, despre ce job e vorba? Mulțumesc!
Nu înțeleg de ce râdeți de 5. Şi la mine în CV scrie că m-am dedicat unei relații cu o fată din Iaşi. Bine, eu am scris doar „căsătorit”, dar e tot pe acolo.
Hhahahahahaha
Corect este „sentinta pe viata”
Nu tre sa ne mire sau sa fim revoltati.
Totul are o explicatie. Scoala care nu te invata mai nimic, facultatea care o faci din mers pe genunchi cu examene platite sau m*ite, joburi unde exersezi mersul pe franghie sau spalatul masinii sefului, toate astea nu pot face un candidat bun de ceca chiar necontand ramura de industrie, cred ca autorul a abordat situatia prea profesional. Sunt sigur ca in cererea de angajare nu a adaugat fraza secolului „minim 10 15 ani experienta”, unde intervievatii ar fi fost point blank si probabilitatea unor candidati profesionisti ar fost de o marja superioara. Daca nici cafeaua nu a fost mocca, pai ce te asteptai nene?
pe care
Numai sunt la nivelul sa stau sa caut in textele scrise greseli gramaticale. Este o meteahna locala sa nu vedem continutul dar sa cautam greseli gramaticale. Nu mi dau seama care este mondus operandi in creierul acelora care peste tot si intotdeauna iti vor atrage atentia ca ai greseli gramaticale. Dar, e ca tine ce sa zic.
Apropos am mai scris niste cuvinte gresite in text, pe alea de ce naiba nu le ai observat? Fa ti treaba cum trebuie macar
nu sunt grammar nazi, dar „pe care” ma irita rau de tot. La fel si i-urile puse incorect (nu e cazul la tine).
Deci, no offence
Mai ales ca vorbeai despre scoala
nu domne stai relax, macar sa fie toti agramati ca mine. si scoatem „pe” din gramatica pana la urma care i problema? La ce legi se pot da pe aici, stiu pe cineva la guvern care lucreaza in domeniu si se rezolva.
*nu mai
@Harry. Din păcate greșelile tale nu sunt singulare. Tine de ” mondus operandi”.
„modus operandi”, poate…
@Harry, ai dreptate, de ce sa le cauți când e mai ușor sa nu le faci…
Dezgustator, absolut dezgustator, o persoana josnica. Cine ar putea face asa ceva? Cine oare, cum o cheama, care e profilul ei de onlyfans?!!
Daca lucreaza deja in videochat, de ce isi cauta alt job?
Inca o dovada ca videochat nu e pentru toata lumea.
Nu faptul că lucrează în videochat m-a surprins. Ci faptul că își cauta profilul sa îmi arate că nu mă minte.
Eu sunt realmente curioasă (chiar nu-s ironică) ce au avut de zis cei la care am fost eu la interviuri.
Mi-am petrecut mare parte din anul trecut depunând CV-uri și mergând la intrrviuri și a fost degeaba.
Cred, sper despre mine că am mai mult bun simț și un pic mai mult creier decât candidații menționați (mi-ar fi trebuit totuși o foaie de hârtie, un ceva de scris și un pic de timp pt problemele menționate ), așa că mi-ar fi plăcut o părere corectă și realistă despre ce nu fac/spun bine la interviuri.
Astia 20 sunt din vreo 3-400 ceea ce ma face sa cred ca 100 au fost macar decenti si cum erau doar 2 posturi … mnah, intelegi tu, concurenta e mare si au ales pe altii mai docili
Idem. Nu lucrez din 2015 pt ca am 3 copii si am stat cu ei, anul acesta am început să aplic. Am experienta in industria alimentara, cursuri iso, excel stiu frf bine. Nu m am aruncat la poziții nici macar middle, am zis ca pt inceput. Se uita la tine si au impresia ca te ai prostit de atîta stat acasa, deși le spui ce stii sa faci. Nu iti dau teste, deși imi doream, dar spun că e fffff greu si trebuie multa experienta ( pt un biet sef raion care e un lucrător mai dezghetat). Si am avut un interviu cu o șefa de magazin care nu stia săracă sa vorbeasca corect si mai avea si Cam asa pătat cu galben de la transpirație. Magazin de top, mare angajator, bla, bla.
@alter_ego asta e cel mai trist articol pe care l-ai scris vreodata.
Știu, dar nu am vrut sa țin doar pentru mine.
Si probabil raspunsul la interviurile astea le gasiti aici: https://zoso.ro/materie-invata-scoala/
Da salaru, cat e salaru?
Și tu citești pe sărite :)?
E ironic banuiesc. Ma mir ca din cei 3700 de candidati nu ai avut pe nimeni care sa te intrebe direct de la telefon din start cat e salariu… fara sa stie prea multe despre job, firma etc. ( apropo – majoritatea aplica in bulk automat la toate joburile care apar )
Geretus deși salariul apărea pe job in vreo 4 locuri diferite am avut un băiat care a menționat cuvântul bani/salariu de circa 30 de ori în interviu.
La entry level nu sunt atât de relevante zecile de probleme date. Acolo e foarte posibil să pierzi oameni emotivi dar care cu un pic de experiență după să se descurce excelent. Dacă îmi aduc aminte cam cât de bleg eram la 22-25 de ani nu m-aș fi angajat. Ar fi mai interesant de cautat aia la care observi niște urme de bun simț și cărora nu le curg balele din gură.
N-ai citit mai departe să vezi ca aia era soră-sa, nu?
Problema aia era de toată jena. 100+20%? Cmon. Sau doua trenuri care se întâlnesc la jumătate? Sunt puse intenționat să elimine oamenii care nu știu să treacă strada. Am rata de 15% la completare corecta.
@Radu: Ideea cred ca era tocmai ca nu s-a pus atat de mult accent pe respectivele probleme la angajare. Exact cum zici tu.
Ca in final a venit sora-sa e altceva.
Daca mi-ai pune intrebarea ‘cat fac 2+2’ probabil m-as gandi ca e o intrebare capcana. poate asa si cu 20%. alta explicatie nu gasesc.
Totusi am vazut chestia asta scrisa de mai multe ori in mai multe locuri cu oameni care zic ca aplica de cateva luni la joburi si nici macar un telefon nu primesc.
Ceva nu se leaga aici. Daca pt 2 pozitii ai primit 3700 de cv-uri e totusi o problema cu trierea, ca pare o chestie de spam. Asta ar fi o idee buna pt firmele de anunturi de angajare: testul ala sa fie online.
Ca altfel nu inteleg cam cat de bine s-au prezentat oamenii inainte de a ajunge la interviu.
Apropo de Hyundai…
Lucram la o agentie de publicitate. In departamentul tehnic, nu o ard creativ.
Langa noi, era departamentul de „online”. PR online. Tipe de maximu 25 de ani, „responsabile” cu facebook, instagram… exista si joburi din astea: „te ocupi de pagina de facebook a brandului X”.
La masa mergeam toti, in aceeasi bucatarie. Se intampla sa ne mai suprapunem pauzele de masa, si mancam langa ele.
Discutii: – Cum sa ies cu ala, fată, ai vazut ce masina are? Hyundai.
–
Eu am peste 40 de ani, ele nu aveau 25. Pentru mine e o enigma asta cu masinile scumpe.
Va rog sa nu radeti de mine. Eu si azi, daca ar trebui sa cuceresc o fata, i-as duce flori, as invita-o la un film, i-as trimite clipuri cu muzica… nu stiu sa fac altfel.
Cum se agata o fata cu masina scumpa? Ca de un Audi sau BMW, mai second asa, as avea bani. Cum faci? Te urci in masina si… ? Discuti ce, dupa ce aia e in masina? Pana sa i-o pui, sa zic, ce discuti?
A fost un episod din Family Guy, cand Brian cauta tipe de pe net. Oare asa e, e un episod real, nu e comedie?
„- Cum sa ies cu ala, fată, ai vazut ce masina are? Hyundai.”
…are alt gust într-un bmw.
Masinile sunt aspiratoare de femei daca femeile sunt praf
Am uitat sa mentionez. Din sase femei, una imi placea, atat. Restul aratau ca niste maimuțe. Maimuțe machiate, dar maimuțe.
M-au si surprins cu pretentiile alea.
„Fată”, la ce bornău ai, că te confundă lumea cu Baba Cloanța, tu ai pretentii?
E mai bună într-un bmw de 300.000… de kilometrii.
pai nu de aia a aparut feminismul si egalitatea intre sexe ? fetele cauta un tip cu BMW sau Audi pentru ca sunt convins ca si ele au un BMW sau Audi si vor sa faca liniute impreuna in fata la Casa Poporului.
Pe vremuri era mai rau, prin anii 2000 la un date, o fata mi-a zis: tu esti dragut asa dar se vede ca nu ai bani, eu caut pe cineva cu care sa pot merge la mare, la munte. Eu nu aveam masina ci doar un pulover vechi si scamosat.
O fata de familie buna altfel doar ca si atunci ca si acum, fetele erau invatate de mici, de catre mama ca (citez sfatul data de mama fetei sale de 7 ani, intr-o familie prietena), „cum sa-ti placa, mama, de Xulescu? n-ai vazut ca taicasu’ are o amarata de Dacie?”
Conteaza sa le vadă lumea și cunoștințele din ce mașina coboară când le conduci la club. Zic conduci, ca oricum odată intrate acolo vor face tot posibilul să atragă privirile altora.
În club e întuneric și tu nu vezi că in timp ce se freacă de tine se fură din priviri cu ăla de la bar, dorind sa ii stârnească niște fantezii pe care el nu știe că ea oricum nu i le-ar îndeplini că e prea delicată.
Tu ești doar șoferul dar în același timp și tăticul care are grija de fetița lui frumi.
Iar când sunt de aceeași vârstă, fiecare stă și se pozează și rup instagramu’ sa vadă lumea… Cam asta ar fi din ce văd eu pe stradă. Și ma îndoiesc ca acasă se întamplă altceva.
Dar pe scurt, sunt niște persoane tare, tare seci, interesate strict de cum apar în ochii altora. Asa ca nu iti mai bate capul.
„Aparent era următorul meu candidat la job.”
Expresia asta functionează în engleză. În română se folosește „Se pare că era …. „.
Aparent are alt înțeles în limba română.
Dacă tot dăm exemple de candidați iresponsabili.
Vazut intamplare prin alte parti … se termina nush ce petrecere de fite, el frumusel, tinerel si cu un lamborghini urus o intreaba pe ea, frumusica, tinerica, de telefon, o invita in oras, chestii din astea. Dupa ce pleaca el, prietena ei, maimutica scurta, urata si nesimtita, genul care arunca gunoiul pe jos ii spune fetei frumusele sa nu fie toanta ca uite ca masina are, e probabil fotbalist, are bani, etc … daca ar fi in locul ei n-ar zice nu.
@Cristi, toate maimutele corporatiste se cred „‘boss girl” mai nou
Departamentul tehnic?
Pe bune? Adica ce: IT support, DTP, implementare/API/software development? Sau poate te ocupai de cetrana termica si sigurante? Ca si ala e un departament tehnic…
Sunt vreo 3-4 care au ce zici tu (fufe+figuranti de la IT). Cumva Kubis?
Daca tot minti, macar invata si tu terminologia.
Eu nu inteleg de ce mi-ar pasa ca unul are masina scumpa, daca nu-i a mea? Sau nu mi-o da sa o conduc?
Ca tot vorbim de egalitate intre sexe, daca as fi in pozitia sa ies la intalneala si as emite pretentii, cred ca as vrea sa am EU, mai intai, niscaiva situatie materiala si sa arat intr-un fel, inainte sa triez ceva.
Eu, daca as fi in locul aluia cu BMW, i-as zice asa „pisi, eu ma uit doar la femei care au aceeasi masina ca mine, nu la saracii. Vino cu un BMW si poate ma deranjez sa ma uit la tine”.
Le tai macaroana instant.
Adica tu esti o taranca cu jeg sub unghii, stai cu ma-ta si tactu si cheltui tot salariul pe haine si cluburi si tu ai pretentii sa ma alegi PE MINE? De cand? Hauuuu :)))))
Am venit pe blogul ăsta să mint, din asta îmi câștig pâinea, mințind pe bloguri.
Mai era un comentariu, despre autor, zicea unul că minte.
„Cetățeni, gândiți!” (Divertis)
Da, băi, sunt intr-unul din departamentele tehnice ale unei agentii de publicitate. Un departament din prima ta enumerare. Acum, cu ce schimbă asta veridicitatea comentariului meu?
Și mai terminati cu comentarii din astea cu „minți”, că nu cred ca sunt multi anonimi (100 de „Cristi” vin aici) care să se hrănească cu like-uri la minciuni.
Apropo de „macar invata si tu terminologia.”
Eu am ajuns in publicitate din intamplare. M-au sunat unii care ma stiau, ca mai lucrasem cu ei.
„Terminologia” nu o pot invata, NICI NU VREAU! Asta pentru ca imi place limba romana.
Cand ii aud pe „publicitari” cu „pallet wrap”, „leaflet holder”, „self talker”, imi creste tensiunea ca lui Pruteanu.
Am inteles, sunteti „PR manager”, „Client Service Director”, si alte cuvinte de cacat care descriu proaste ce stau cate 12-14 ore la job, apoi se mira ca sunt singure.
Eram prin birouri pe la 8 seara, o gagiga (foarte frumoasa, de altfel) facea tabele Excel, si trimite e-mail-uri. Singura, ora 8 seara:
– Ce mai faci la ora asta?
– Mai am ceva de terminat.
– E si maine o zi.
– Da, dar eu vreau sa termin azi.
– Asa faci tot timpul? Ce spune prietenul tau?
– Nu am prieten.
– DE ASTA NU AI!!!!
Aproape am tipat asta, de s-a si speriat.
De asta nu mai merg relatiile in ziua de azi, bai, de asta e plin de salbatici.
I-am spus altei colege ca e frumoasa, s-a speriat si a fugit.
– Nu am nici un cadou de Craciun pentru tine, acum in ultima zi de munca inainte de sarbatori, dar voiam sa spun ca esti foarte frumoasa. Nu, nu am ici o intentie, am prietena. Ia-o doar ca pe un cadou de Craciun.
S-a speriat, a fugit.
Lumea contrastelor. Uneia nu ii place ca omul are Hyundai, alta fuge cand ii spui ca e frumoasa.
Imi plac cele din categoria a doua.
–
Acum e ok, te-ai linistit? „Specs Cards”, „Key Visual”, „Promopack”, „Wobbler”… Ajung atatea „terminologie”, sau mai vrei?
Rahat.
Tonomat – tune-o-matic = Pick-up semiautomat care se declanșează cu ajutorul unei monede sau al unui jeton și care are un sistem selector de discuri.
vs
Automat de sucuri, de dulciuri, de prezervative etc.
Altfel, cathartic articolul. Tinerii ăștia cu tupeu și falși chiar merita sa se lovească urât de viață de câteva ori. Altfel, ne vor lovi ei pe noi de cate ori au prilejul.
Tinerii astia aiuriti ajunsi la 25 de ani fara sa stie nimic au fost deja loviti. Nu cred ca mai pot invata ceva. Normalul lor este ignoranta.
si mai e si KPH rar folosit… kilometrul in SI e km, nu doar k. km/h
Silviu – ignoranta nu numai că nu ii doare, dar și-o impun, ca filosofie și proiect de viață.
Lasa ca nici cu firmele de hr nu imi e rusine.
Primesti raspuns, daca primesti ceva , in care ti se spune ca la 39 de ani esti prea in varsta pentru un job la care se cer 10 ani de experienta. Sau afli ca nu ai fost selectat pentru ca nu te-au gasit pe facebook.
Stai un pic. Dacă nu ai Facebook să facă background screening, nu ești angajabil? Păi profilul de LinkedIn pentru ce e?
Vor să spioneze in timpul liber și să îți dea peste nas cu ce postezi? Nu înțeleg regula asta. Chiar mi se pare aiurea.
Nu glumesc.
Asta invata hrizdele la facultatea de psihologie. Sa faca profiling din pozele pe care le pui pe facebook fara sa auda omul la telefon macar, nu mai zic de discutie directa.
Într-o lume normala articol asta ar fi fost scris pe TNElR
Dar din păcate e de plâns, nu de ras
Asta cred și eu
@SirNeo, TNElR? what’s that?!?
@ Alter Ego – in sectiunea 3 a cursului de mai jos omul vorbeste despre cum sa faci trimming eficient cand angajezi.
– trebuie adaptat (mult, din ce vad – articolul tau e halucinant) la piata din RO dar poate iti iei niste idei care te ajuta
– cursul e pt crearea unei agentii de marketing dar multe aspecte se pot aplica averall pe SMB
https://cxl.com/institute/online-course/building-marketing-agency/
Super util, mulțumesc mult.
Cand eram in facultate, dau sa ma duc sa ma angajez la unii, cica firma de IT.
O luna am facut asa:
1) cafele si raspuns la telefon, ca secretara era in concediu
2) am incarcat si descarcat echipamente (calculatoare, monitoare, imprimante)
3) am instalat aceeasi imagine de windows + soft pe calculatoarele incarcate si descarcate mai devreme
si punctul culminant
4) m-am plimbat 2 zile prin oras sa iau piese si sa fac un calculator pentru nepotul sefului
Facultatea era Automatica si Calculatoare si anul de gratie era 2000 si-un pic.
primele două zile de practică în redacția unui ziar au fost cu făcut cafele și cumpărat covrigi, în pauzele în care mă uitam la oameni cum muncesc. după 2 zile de observație, am trecut la treabă. mă rog, eu munceam în locul unui angajat și el mă corecta.
Si nu era bine, Gogule?
Ai fi preferat sa o arzi intr-un internet caffe sau sa arzi, la propriu, CD-uri in Grozavesti?
@YM
O sa-ti raspund ce mi-a zis unchi-meu cand n-a mai avut argumente si ma contram capitalism/acum vs comunism/inainte la o bere. (El fiind capitalist convins, dar cotit spre psd ca astia-i dadeau mariri de pensie).
Era mai bine inainte, ma! Nah, am zis-o! Era mai bine inainte, ca eram tanar :p
Ba Yngie io stiu pe unu, fost coleg de facultate (altu’ nu ala de zisai) care-a asa inceput, locuia la camin, se intampla in anii 96 – 2000, iti dai seama cum era netu’ in Romania, omu si’a luat prajitor 1X cand d’abia iesise si incepuse business cu scris CD-uri. Ce n-avea ala, nici in ziua de azi nu stiu bine cum facea rost de ele. Azi e bine mersi a avut / are afacerea lui, a vandut-o e VP, e mare scula pe bascula. Asa ca nu conteaza cat de jos incepi.
Gogule, ce am zis eu n-are absolut, dar absolut nicio legatura cu ce mi-ai raspuns tu.
Normal ca inainte nu era mai bine, chit ca eram (mai) tineri. Eu iti spuneai ca ai prins un job BUN pentru acele vremuri.
In alta ordine de idei, mai stii sa implementezi o solutie care rezolva problema celor 8 regine?
Job bun, nebun, n-am stat decat o luna ca nu mi-a placut sa fac cafea.
Toate ca toate, dar facutul de cafea mi-a pus capac.
Sa vezi cum intra ingineru’ de 100 de kile-n viu in pantaloni scurti si slapi cu canutele de cafea pe tava zornaind si mergand ca mamaie alea din desenele animate, peste bosii la costum si cravata care manareau meleoanele de $.
PS: Niciodata n-am stiut vreun algoritm pe de rost, da’ un backtrack mai scremut inca mai stiu sa fac
N-am citit ceva mai amuzant si totodata trist anul asta…
M-am uitat de curiozitate pe eJobs acum vreo câteva luni. Pentru că eram curioasă cum s-a schimbat piața după toată tâmpenia asta.
Ca de obicei, am văzut o tonă de anunțuri aberante, pline cu pretenții, englezisme și exprimări „prietenoase” care mi se par penibile fiindcă se simte ca sunt forțate și copiate în încercarea de a „să facem ca ăia din alte țări”.
(In 2020 încă vad posturi de secretariat unde se cere facultate. Wtf??)
Văzusem niște posturi remote, part time, unde se cerea engleză, la care am zis sa aplic să văd ce se întâmplă.
Strict curiozitate; eram deja convinsa ca îmi vor respinge CV-ul, fiindcă aveau diverse greșeli în anunțurile scrise complet în engleză, ceea ce e un semn… E ca în cazul femeilor care au poza cu copilul la profil. Sunt niște tipare…N-are rost sa mă apuc să explic că în scris ar lua prea mult.
O sa spun doar că am în total vreo 11 ani de experiență, din care unul e lucrat în Londra și nu pe post de spălător podele.
Ei uite că pentru ăia din România n-am fost destul de bună.
Carevasăzică în Londra, unde îs naiba știe câte mii și mii de persoane de toate națiile care aplică pentru un post, am reușit să mă angajez, după câteva luni de locuit acolo, în Ro, nu.
Și atunci… Pentru voi nu mă bucur, că vorba aia, doar am mai discutat aici, însă sigur 100% și alții pățesc ca voi, probabil și cei care mi-au respins mie CV-ul, fără a avea măcar curiozitatea să ne cunoaștem.
Si pentru toți ceilalți care trec prin asta, da, chiar îmi pare bine ca și-o iau în bot.
Deși se spune că angajatorii au evoluat…au evoluat pe naiba! Eu am un stil anume de a scrie când aplic, am o exprimare directă, nu îmi place să mint, așa că transpun și în scrisorile de intenție sau mail-ul de prezentare ceva din mine. Mai un joc de cuvinte etc. Tocmai pentru că nu pot sa mă dau ceea ce nu sunt. Si pe scurt pot spune doar ca sunt o persoană extrem de complexă.
Încă se caută acea imagine perfectă, acel polish care dă bine la prima vedere. Nu vrea nimeni inteligență, nu, se caută roboței. Indiferent sub câte forme scrie în anunțul de angajare că „noi suntem altfel”. Un rahat pe băț.
Tot master vor să vadă pe CV, tot acele bullshit-uri de care e plin netul, în special LinkedIn, gen „Vai, nu scrie în CV că ai pus hârtie igienică pe raft. Nțz, Nțz, Nțz! Scrie că tu ai pus hârtia aia igienică atât de bine pe raft, încât cu ajutorul tău, numărul cururilor șterse cu acea hârtie a crescut cu 60%!!!%”. De parcă cineva, cu excepția ălora din posturi de conducere, își permite să știe cu cât au crescut încasările sau în general ce impact a avut munca lui în cifre.
Cât am făcut pe managerul la magazinul din Londra, da, vedeam fizic că se cumpără mai mult, da, veneau clienții și transmiteau felicitări persoanei care a făcut vitrina ori care pune muzica (o suna a laudă, dar mie chiar nu îmi plăcea să spun că eu le-am făcut și doar zâmbeam și ziceam ca sigur, transmit, transmit). Dar nu știam fizic cu cât au crescut, fiindcă nu eu mă ocupam de hârțogăraie și nici timp nu aveam să cer detalii de genul ăsta. Că munceam frate și ma interesa să o fac bine. Am tratat magazinul ăla ca și cum ar fi fost al meu.
Deci, după plecarea de acolo, am pus un 30% pe CV. Asa, din ochi, orientandu-mă după încasările de început și cele de pe parcurs. Da nu e corect, poate au fost doar 20%. Nu mă simt ok nici asa, tot e cumva o minciună.
Și după, vin ăștia, despre care scrii tu în articol și care cu siguranță au mințit pe CV cu nerușinare, ca altfel nu știu cum ar fi ajuns la interviu. Dar uite ca au ajuns.
Poate ar trebui sa scrieți altfel anunțul. Să strecurați niște întrebări de inteligență, dar nu „dacă un tren pleacă la ora x”, aia se poate învăța în câteva ore, ci ceva care să arate cum gândește omul, e creativ, i se învârt rotițele mai altfel, sau măcar i se învârt în vreun fel ? Dar nici exagerat, încât să atace orgoliul și să te facă sa te simți ca și cum aplici la NASA, sau din contră întrebări stupide la care se poate răspunde cu da sau nu…
Știi de ce zic asta?
Pentru că un CV ca al meu de exemplu, care nu are 5 mastere și 10 făcutăți, ci doar experiența și faptul că e scris fără greșeli, dar nu în cel mai atractiv mod, va trece neobservat.
Dar în schimb cu un set de întrebări deștepte (bineînțeles, asta implica și persoana potrivita care să le scrie) cu siguranță as fi printre ăia selectați.
Mi se pare incredibil să văd ceea ce ai scris în material.
Sincer, m-am întrebat dacă nu cumva e la mișto, sau exagerat. În orice caz, repet, cred ca aveți nevoie de un altfel de anunț, de un filtru, fiindcă e clar că nu mai este piața unde sa poți acorda o șansă oricui, ci trebuie un filtru inteligent.
Asta dacă vreți să economisiți timp și să vă alegeți cu niște oameni care chiar vor să muncească. Mie de aia mi-ar fi plăcut sa lucrez pe recrutare, dar uite că na, nici facultate n-am și dacă n-am facultate nici nu te vrea nimeni ca să poți începe de undeva sa capeți experiență.
E un cerc vicios și de aia e și plin în mare parte doar de incompetente.
Esti prea batrâna pentru România
Întotdeauna am fost prea nu stiu cum pentru România.
Toate job-urile unde am lucrat între 2 și 5 ani, dar și cel din Londra, au fost obținute în urma interviurilor cu bărbați. Absolut toate interviurile avute cu femei au fost ratate. Sa fie oare o coincidență…
Cum a fost și cazul interviului de aici din Franța, unde managerul de proiect era tot un zâmbet și îmi punea întrebări, iar aia de la HR era o blondă acrită și lipsită de chef care îmi vorbea din vârful buzitelor și simțeam că n-o să iasă nimic, ca de obicei.
Nu l-am luat, dar nu e bai. Merg mai departe. Noroc ca situația îmi permite sa aștept.
Si prea complexa.
@Ioana, ai nimerit-o bine cu Franta. Partenera mea a avut rata de succes la interviu de vreo 10% cand HR ul/managerul era barbat si 0% cand era femeie (regiunea pariziana).
Frantuzoaicele sunt cele mai acre, crizate, barbatoase si frustrate femei din cate culturi mi-a fost dat sa intalnesc.
Și în țară și în Londra a fost la fel, tot acrite și încuiate. Am realizat asta acum recent și deși unii vor spune ca exagerez etc, nu, chiar asta este adevărul.
Eu am o mutră pașnică-gingașo-copilăroasă, ochi albaștri, păr ondulat șaten spre blonziu, dar un comportament contrastant. Sunt foarte energică, râd mult, pun întrebări incomode sau în orice caz, diferite și sunt foarte sinceră și la obiect (și ironică și misogină, dar asta normal ca nu se vede în cadrul interviului).
Naiba știe cum m-or vedea ele de nu le convine, dar sigur se așteaptă la altceva.
Aici locuim mai la țară, iar la interviu m-am prezentat ca de obicei, ținută office, părul aranjat lejer și machiajul obișnuit, adică tuș, rimel și ruj.
Celelalte șase de veniseră zici ca erau adunate de la noi de prin Bucureștiul anilor 90′, cu excepția uneia care era ok.
Arătau ponosite, nu că ar fi fost hainele de pe ele vechi sau ceva, dar…ala era aspectul. M-am simțit ciudat.
Postul respectiv ar fi fost o joaca pentru mine, deci clar nu a fost vorba de experiență și realizez ca aici ies și mai mult din tiparele feminine.
Dar cum am zis, merg mai departe.
Și dacă nu o merge, mă reprofilez și învăț să repar utilaje agricole și camioane, că soțul e mecanic, deci am de unde.
Știu care-i treaba cu carburatoare, pompe de diverse, reglaje, l-am mai ajutat când a recondiționat și motocicleta și mașinile, deci…
Mutra aia „acra” a hr-ului e facuta sa distraga atentia unora … si deobicei se vede daca te enerveaza mutra aia „acra”, cel putin la firmele mari cu departament HR mare si experimentat si probabil locul ala de munca nu e pentru tine ca poate vei avea de-a face cu persoane „acre” si „ponosite” si nu dai impresia ca te-ai descurca bine cu acest tip de persoane.
Pentru o covrigarie, poate sa imi spuna cineva cat e salariul in piata? ca sincer cred ca 2500lei este prea putin pentru un job in Pipera. nu de alta, dar omul ala are de platit o chirie, etc. Poate daca e din Branesti..
problema ta este ca nu vezi lucrurile in ansamblu. Da, 2500 este salariul la covrigarie, dar dupa 1 an la covrigarie ai sa primesti 3000-4000? nu cred. 2500 aia vin cu multe alte beneficii, cineva o sa investeasca timp, care costa bani sa te invete pe tine ceva
cum zicea cineva, pot sa vin direct cand e salariul 40? n-am nicio garantie ca nu dai faliment pana la anul (avand in vedere ce masina ai ) . Ce-ar fi sa dai actiuni ? macar sa ne asumam amandoi atunci lucruri…
Da, asta ar trebui. Vested interest sau acțiuni. Simt că asta lipsea.
@Alter Ego, asta cu „share options” a fost buna de tot
asa e cand cresti cu instagram si ai impresia ca atat timp cat degetelul tau poate da scroll banii curg, asta e situatia…
dar si de partea cealalta, a candidatului, relatia cu HR-ul e foarte interesanta:
Situatia 1: Ajung la timp, stau si astept resursa 40 de minute intr-o sala mica, fara apa, fara nimic. Fix cand dadeam sa plec, apare resursa: ma scuzati, candidatul de dinainte a intarziat……aha, si eu cu ce-s vinovat pentru asta? am plecat.
Situatia 2: Sunt contactat de o resursa umana via linkedin, ii raspund ca nu sunt interesat dar ii pot recomanda o alta persoana si ii atasez CV-ul ei si profilul de linkedin. In nici 10s persoana pe care am recomandat-o (care era langa mine) este sunata de HR care nici macar nu aruncase un ochi pe CVul ei.
Situatia 3: Cele 7 secunde decisive pentru selectarea unui CV. Toate sfaturile legate de cum sa-ti faci CV-ul spun ca HRul nu se uita mai mult de 6-7 s pe un CV si ca vai, trebuie sa incepi cu ceva striking. Am vrut sa testez si sub un nume fals, am trimis 100 de candidaturi unde la descrierea jobului anterior am scris printre 2-3 responsabilitati normale: „sa-mi bag P00LA in mama ta daca nu citesti asta”. Pare ca nimeni n-a citit, motiv pentru care acum CV-ul meu are fix juma de pagina. Poza, contact, skilluri si companiile pe unde am lucrat (logo-uri).
Situatia 4: sunt chemat la interviu dupa evaluarea cv-ului (nu asta de la pt 3) si dupa o conversatie telefonica, la interviu ce putem face mai bun decat sa trecem prin CV si sa discutam. Moment cand mi se spune: ah, pai vad ca ati termiant facultatea de X (acum 10 ani), nu e tocmai profilul pe care il cautam noi. Ah, super, altii care au citit cu atentie CV-ul.
Dar nah, toate experientele astea m-au ajutat, acum nu mai stau la discutii daca nu dau peste un HR, HH profesionist.
Mi se pare ca HR-ul, ca si CEO-ul unei companii reprezinta imaginea acelei companii, daca tot ce ai putut sa gasesti pe HR sunt niste pipite incompetente si arogante atunci e clar ca asa e intreaga companie si nu are rost sa-ti pierzi timpul acolo.
Daca ai 3700 de CV-uri normal ca o sa stea fix 7sec pe fiecare. Adica minim vreo 2 zile de munca.
Daca aplici la un post mai calificat, n-o sa ai 3700 de concurenti. Poate o sa ai 10-50. Si atunci ii elimina in 2-3minute pe aia care sunt total p-afaristi si cu restul care au cat de cat experienta sta mai pe indelete.
Foarte mult tine de context. In general e bine sa-ti folosesti chestia care sta pe umeri ca sa faci alegerile optime.
dar nu inteleg, scopul principal al unei resurse e sa parcurga toate cele 3700 de CVuri sau sa gaseasca un candidat bun pe care sa-l intervieveze?
Adica prefer sa trec prin 100 de CV-uri mai atent ca sa pot intelege ceva din el nu sa elimin direct pentru ca nu a inceput cu „highly skilled, motivated, client driven professional” si alte cacaturi.
Sigur, poti elimina in 6-7 s dar doar daca vezi o poza de profil in costum de baie sau titlul ultimului job „liber cugetator si stagiu de yoga in India” insa altfel n-ai niciun motiv sa stai asa putin timp pe un CV.
Adica nu faci decat sa modelezi piata in asa fel incat fiecare va incerca sa sara cu aceleasi cuvinte standard/striking si aia e.
Ba chiar eu as merge mult mai departe si as pune o poza transparenta cu un penis ca background sau as aranja coloanele in asa fel incat pe fundal sa apara un penis. In felul asta, subliminal, CV-ul meu ar penetra constientul HR-ului: „hmmm, fata, cred ca am gasit un CV care imi place, cred ca o sa-l sun pentru un interviu”.
Daca tie-ti trebuie juridic si ultimele 2-3 joburi sunt impingator de marfa-n raft la Kaufland si invartitor de lipie la Dristor kebab, n-ai nevoie de mai mult de 6-7 secunde sa zici pas.
Poti sa pui poze cu penisu’ cand esti unul dintre aia 3700 si n-ai nevoie decat de acceptul HR-ului. Dar nici atunci.
Daca esti unul din aia 10-50 nu prea-ti mai arde sa bagi easter eggs in CV ca se prinde si nu mai pupi jobul de care ai nevoie (ca de aia ai aplicat).
Tu oferi salariu 2500 net, recrutezi numai juniori si ai pretentia sa gasesti oameni ok. Te-ai intrebat daca oamenii ar fi acceptat un program zilnic de opt ore plus una de masa, plus doua ore dus intors? Deci 11 ore cu totul? Zau?
Pai sa se mute mai aproape. De ce e problema mea că vin de la 2 ore distanta? Acum serios vorbind.
Tu ai citit ce scrie autorul? Ce legătură are cu ce spui tu? Ai fost la interviu acolo? Ești printre selecții 40?
Primul meu salariu a fost de 700lei net, al doilea dupa 2 ani 1100lei net. Nu inteleg de ce toata lumea crede ca la 20-25 de ani numai prostii castiga 2500lei net.
@etravel
Anul trecut am refuzat personal un post la o firmă, pentru că distanța era prea mare și anevoios de ajuns.
După ce oamenii mă vedeau bun de angajat. Mi-au oferit chiar să-mi deconteze o parte din motorină.
Dar adunați erau 90 de km zilnic, plus 2 ore pe drum, plus timp pierdut, plus altele. Și ne-am înțeles că nu are rost să îi incurc, iar după 3 luni să plec.
Nu era un salariu de CEO să merite efortul. Ne-am strâns mana și mi-au transmis că dacă rămân pe din afară să dau un telefon, că poate au ceva disponibil. Chapeau
Nu e treaba patronului că tu vii de la dracu. Nu te obligă nimeni să te duci.
Mi-a placut mult articolul. Multumesc, mi-ai facut ziua mai buna.
Cu drag Flo
Si totusi ganditi-va ca astia-s aia “mai ok” din cei 3700, aia care macar au stiut sa scrie un CV (daca l-au scris ei). Exceptand candidatul nr. 5 care este un boem neinteles, restul sunt O_o uau!
Si totusi care e raspunsul la intrebarea cu trenul? Ma gandesc doar la faptul ca nu ar trebui sa se intalneasca/ciocneasca?
Le spui ca se intalnesc la jumatate, asta daca esti pragmatic.
Daca iti place sa fii mai catolic, le zici ca se intalnesc in gara de la Titu.
Daca este mai ciudat, le zici ca niciun tren nu pleaca la aceeasi ora din Bucuresti si din Pitesti, conform mersultrenurilor, dar exista o sansa ca un tren care se indreapta spre Bucuresti si care are intarziere, poate pleca din Pitesti la aceeasi ora cu cel din Bucuresti. Daca vreti, va si calculez acum…
Calculam distanta pe care trenurile o parcurg într-o oră:
100 + 100 = 200 (km)
Cunoscând distanta totală şi distanta parcursă (împreună) înt-o oră,
putem afla timpul scurs de la plecare până la întâlnire:
Bucuresti – Pitesti =~ 100km
100km : 200km/h = 0.5h/30min/1800sec
Stiind ca trenurile au aceeasi viteza, plecând din gara trenul merge timp de 0.5h/30min/1800sec cu viteza de 100 km/h, putem afla la ce distantă se produce întâlnirea:
0.5h x 100km/h = 50km
Răspuns: 0.5h/30min/1800sec; 50 km
Ciprian mor :))
@Ciprian, aia era oricum o întrebare capcană. Ce, mai circulă trenuri între București și Pitești?
Ciprian: stii sa faci covrigi?
Mare lucru, sa faci gauri mici in aluat
Ciprian, cu parere de rau te anunt ca nu te potrivesti la corporatie. Nu asa se face, trebuie sa mai studiem, sa vedem in cate gari trebuie sa opreasca fiecare tren pe traseu, in cat timp atinge fiecare suta, cum bate vantul, panta la plecare.
Dar sa presupunem ca trenurile se intalnesc in punctul X la Y km de Pitesti.
Trenul de Pitesti parcurge prima data jumatate din distanta, adica Y/2.
Apoi inca jumatate din jumate, adica Y/4.
Apoi inca Y/8, inca Y/16 samd.
Hmm pe pare ca mereu va mai ramane o jumatate cat de mica de parcurs.
Am fost la un training de vanzari si primisem o sarcina asemanatoare, ceva vag ca aici. Dupa vreo 5-6 intrebari in care ceream clarificari si info suplimentare o vedeam pe tipa cum numai nu ma roaga sa o las balta :))
A2a zi dupa ceva test de personalitate/aptitudini cand eram in afara graficelor lor a inteles ca sunt mai special si i-a recomandat angajatorului sa ma mute pe un job de analiza/control/evaluare si mie sa nu ma mai chinui cu vanzari si alte manele ca altele sunt talentele mele.
Vanzarile nu sunt manele. Stiu in Romania cativa vanzatori cu salariu de peste 10K€.
Toti super inteligenti si educati.
Ma refeream la alte chestii ce implica multa improvizatie si anumite calitati oratorice sau abilitati conexe, fara referire la educatie sau nivel de inteligenta.
In mintea mea nu pun egal intre manele si lipsa celor de mai sus. Poate nu am folosit cel mai bun cuvant fiind interpretabil… era mai mult o expresie
Oricum peste 50% din timp activitatea mea tot e sales sau related iar majoritatea cunoscutilor tot prin vanzari lucreaza.
Ce bine ca vin alegerile, ma simt increzator dupa acest articol. O sa votez pe cineva care are bemveu, aifon si birou de sticla sau intr-o sticla.
Interviurile astea online sunt amuzante rau. Cu ce m-am intalnit eu (interviuri tehnice programare):
1. Candidat 1, ii auzeam tastele cand cauta pe net raspunsurile la intrebari Cand i-am atras atentia a zis ca el e genul de om care daca nu stie ceva cauta. Ok, de acord, dar noi vrem sa stim ce cunostinte ai acum (era vorba oricum de chestii de baza, nu chichite de doi lei)
2. Candidat 2, a parut de-a dreptul jignit cand am inceput sa ii adresam intrebari tehnice, cumva se astepta sa il credem pe cuvant si sa il angajam direct. Intr-un final ne-a si inchis apelul video. :))
Vezi ca acuma sunt mai smecheri. Nu mai tasteaza, dar in schimb cauta pe telefon si nu ii mai auzi, dar daca esti experimentat stii ca fura curent ca ii auzi cum isi schimba tonul vocii si fac pauze mai lungi decat de obicei si vorbesc mai sacadat.
Aoleu, astea deja cred că îs aptitudini de d’alea de lucrau la 898989…. Cât s-or fi chinuit ele să își ascută auzul ca să își dea seama ce se intampla la capătul celalalt de fir… se indeseau fleoșc-fleoșcurile, mai trăgeau de timp… se auzea pe fundal „Ionele, ce faci acolo maică”… nu-i nimic, bun și minutul ala tot pe bani e, trecem la Gigel…
Eu am vazut alta tehnica. Par ca vorbesc cu tine dar in spatele laptopului e cineva care le sopteste.
Din ce imi dau seama, majoritatea sunt undeva in zona 20-30 de ani. Ai incercat sa recrutezi si persoane 35+? Poate perspectiva asupra jobului este diferita.
Senzatia mea este ca firmele evita cu buna stiinta persoanele trecute de o anumita varsta.
35+ pe entry level? Inseamna ca ala e un mega-retardat
Sau doreste sa se reprofileze.
Sau poate se reprofileaza, ia viata de la zero, o ia de la capat. Caz in care de demn de respect, nu de dispretul tau, desteptule!
Am pe cineva de 48 in firma care a venit pe entry level acum 2 ani și a devenit mana mea dreapta intre timp. Este o persoana cu enorm de mult bun simt, care a lucrat 16 ani la o firma, și 10 ani la stat. Pur și simplu nimeni în 26 de ani de job nu i-a dat o șansă.
@vasi – un om care vrea sa munceasca nu este „mega-retardat”. Piata muncii evolueaza constant, si te poti trezi ca experienta de 15 ani intr-un domeniu nu mai este relevanta azi.
@Alter-ego – foarte frumos. Exista cazuri si cazuri in toate categoriile de varsta. Pacat ca multi nu gandesc asa.
@ alter ego
Ia persoane peste 30. Serios.
Dacă eu de acum 10 ani as fi venit la tine la interviu, mă băteai și te ajutam și eu să mă bați pe mine de atunci.
Mare bou eram și tâmpit.
Omul se reinventează la orice vârstă și se adaptează. O spun din proprie experiență.
De la 19 la 29 am lucrat muncitor pe bandă. Am avut o încercare scurtă pe sisteme de curenți slabi la 22, dar idiotul de atunci nu a fost serios să stea și să învețe. Plus gură mare, plus prostii făcute. Apucasem să fac o facultate de contabilitate, la una din fabricile de diplome.
La 29 mă apuc de electrică industrială și un pic de plc-uri. Între timp învățasem să lucrez într-un soft cad-electric, am mai incercat la o firmă unde mi s-a promis marea cu sarea. Eu dus croit sa învăț pe lângă electrică și programare plc. Văd că nimic, plec de la ei. 1 an de zile am făcut scheme electrice pe PC pentru cineva și electrică pe rezidential.
La 31 de ani mă duc la o firmă în plină dezvoltare ca mecanic pe montaj de utilaje. Având experiență ca electrician din spate plec la primul lor proiect pe electrica in afară. Între timp fiind destul de isteț, mi se propune să devin programator de roboți industriali. 2 ani de experiență și pe acolo, șantiere mari și foarte mari pe afară și Romania.
Am renunțat la plecări și m-am băgat pe inginerie comercială, muncă de birou de un an jumătate. Între timp că tot sunt acasă, m-am apucat de inginerie, ca să nu pierd timpul. Se împute treaba aici, plec în altă parte, studiile merg în continuare. Am ajuns să învățăm continuu. Toată viața o să stăm prin formări și să învățăm mereu.
Se poate să te reprofilezi la orice vârstă.
Caută oameni peste 30 de ani, chiar și fără experiență, care vor să scape din sfera joburilor de spinare, care vor să muncească și să iasă din a fi numa cu cârca.
Eu pot zice că am avut noroc cu ultimul patron, care mi-a dat șansa să învăț. Și dacă se lipește ceva de mine, să mă scoată la produs.
Haideti sa va povestesc experienta mea cu un angajator. Gasesc anuntul pe site-ul ANOFM, firma x angajeaza inginer productie. Trimit CV-ul, sunt sunat, imi spune ca jobul e pentru fabrica aflata la 30-40 de km de localitate, dar ca avem transportul asigurat. Ok zic eu. Ma duc o saptamana la fabrica ma familiarizez cu procesul de prductie, iau notite despre ce ar trebui schimbat, ce nu merge pe acolo, ma punne sa-i fac un produs intr-un program CAD. Si dupa imi spune sa ma mut la sediu din municipiul resedinta de judet. OK zic eu, fac cunostinta cu doua doamne care lucrau la ofertare, ma ofer sa le ajut cu anumite aspecte, pregatesc retetele pentru implementarea in programul de gestiune. Acces la programul respectiv, nema. Le spun ca nu pot accesa programul, bine bine rezolvam noi. Fac vreo 30 de retete de produse in excel cu componente, manopera, pana la ultimul surub folosit pentru produs. Vine patronul numit in continuare P.O.I si zice tu n-ai lucrat nimic? domnule uitati retete pentru produsele dvs. Bine zice el. Dupa o luna si jumatate in care ba faceam retete, ba ofeream asistenta la ofertare, ma concediaza fara vreun motiv. Sa va mai spun de caracterul infect al patronului ? ca din boul, prostul si tampitul nu te scotea? sa va mai spun de obiceiul sinistru de a aparea in birou la ora 16:45 si sa inceapa sa dea taskuri ce trebuiau rezolvare astazi? Sa va mai spun de programul de lucru de la 8 la 17?
Wow
Mi-a lăsat un gust foarte amar experiența asta.
program 9-17. am avut cândva o directoare departament care începea să ceară dosare (eram dep. juridic) după ora 17.00 și de preferat după ce plecase minim juma’ din birou acasă. dacă mai era careva ”nu e dosarul meu (că na! dosarele erau repartizate pe oameni), e al lui x” ”nu mă interesează, vreau dosarul ăla cu explicații acum”.
sau voia și date/informații/chestii care implicau alte departamente. pune-te pe telefoane, după ce trimiteai rugi fierbinți la toți dumnezeii din toate religiile să mai găsești pe careva că programul era terminat.
și pe la 18 și ceva, după ce erai epuizat nervos, emoțional și-n toate felurile ”lasă, că rezolvăm mâine dimineață”.
nu zilnic, nici măcar lunar, dar când o apucau piticii, îți ajungea pt ceva vreme.
încă am sechele.
pt că am fost prea proastă să plec, mă consolez aiurea cu ideea că ea a plecat mai mult sau mai puțin pe făraș la un moment dat, și eu în ultima zi în care a existat firma.
(cât mi-am căutat de lucru, am ocolit fff mult timp firma la care ea a plecat; când situația cu negăsitul jobului s-a cam împuțit am aplicat pt alt departament; n-a ajuns să se împută chiar atât de tare încât să aplic pt departamentul unde era șefă, deși erau posturi)
@Vali, cand sunt mizerii la mijloc, incearca sa nu stai. Nu intreb acum „de ce ai stat cand ai vazut prima data ca face asa” pentru ca poate aveai motivele tale personale. Recomand ca atunci cand vezi prima mizerie de la patron, sa incepi sa cauti in paralel si cand ti-ai gasit sa-ti dai demisia. Lucrurile nu se vor schimba in bine, ci doar in mai rau. Ca intr-o relatie in care sotul este alcoolic si abuziv cu toata familia.
Totusi mai este un aspect de luat in considerare cum ar fi natura umana. Nu toti suntem facuti pentru anumite situatii si multi dintre cei care blameaza aici pe cei din interviuri nu cred ca nu au dat o n bara poate mai rau in situatii similare. Un singur comentariu rasare din zecile de aici, anume acela in care se sugereaza ca este bine sa ti restrangi aria de selectie direct proportional cu postul pe care il oferi. Cu cat esti mai vag/larg in descrierea postului cu atat ai sanse ca la interviu sa ti vina de la carutasi pana la afaceristi de scara blocului. Nu poti emite pretentii sa ti vina un anumit segment de posibili angajati cand in fisa postului se cere sau se da de la facut cafea pana la rezolvare de algoritmi in timp real.In lumea moderna sau luandu ma ca exemplu, ultimul interviu a constat in trecerea prin a 6 teste online de la personalitate pana la reactie in timp real, distributivitate pana la capacitate la stres pentru un simplu job de customer service online la nici macar o companie de top, si de abia dupa toate aceste teste mi s a rezervat un interviu fata in fata. Asta selectie zic eu pentru un job care nu e nici foarte bine platit dar nici nu poti accede daca nu ai trecut prin 6 faze. Poate fi considerata un pic cam drastica situatia, dar macar stii ca din toata aria de selectie pe care o tara ti o poate oferi prin populatia ei, ajungi la niste numitori comuni in mod direct cu posibilii angajati.
Recrutările la firme sunt asemeni comisiilor de Bacalaureat: la mila unora care sa caute defecte.
Alter ego, ca fapt divers, e rău dacă judeci persoana după decolteu sau cișmele de pescuit.
*cizmele
Hai că probabil nu mă angajai fiindcă am căutat în prealabil de cișmea.
Nu e deloc rău. Ai probleme psihologice daca ajungi la interviu în cizme și îmbrăcat în pescar. Exceptând cazul in care ai un motiv bun și îmi spui că plecai la pescuit după interviu.
@Alter EGo: daca iti zicea ca a venit sa pescuiasca un post?
Punkreas. Apreciam. Sincer îți zic.
Imi place ca usor – usor romanii au inceput sa-si cunoasca drepturile.
Dreptul la BMW și dreptul la birou de sticla. Cred că apar și în constituție.
Am avut si eu parte panel-uri de 8 oameni, aia de la HR erau în umbra, discutam cu cei care-și asumau direct riscurile… Long time ago…
„S-a închis cu 3700 de aplicanți … inițial am făcut triajul din CV, apoi pe ZOOM, și i-am invitat la birou doar pe cei care ne-au plăcut cu adevărat.”
Wow!! si astia v-au placut cu adevarat in urma triajului CV-urilor si de pe ZOOM ??!!! Eu zic sa mai lucrati la triaj…. sau sa folositi alt soft, nu ZOOM :)… poate nu se vede bine pe ZOOM
Gândește-te cum erau restul.
@Alter Ego
Dacă restul erau mai buni? Dacă procesul lor de selecție este greșit?
Întotdeauna la faze din astea există o problemă fundamentală de proces, și în 90% din cazuri e acolo unde ești sigur că nu e nici o problemă.
Atunci când unele lucruri sunt de necontestat, cum ei aici nu-și pun problema că metoda de triaj nu e chiar ok, de obicei fix acolo e problema.
La ora 9:00 băteam la ușa directorului tehnic de la București, aveam programare la interviu. Stau la 500 de kilometri distanță de ușa aia, sunt ceva paznici la intrare, nu mai văzusem niciodată locul…etc.
A ridicat privirea peste ochelari și i a picat fața, eu eram fresh și bine merci în fața lui, prezent la interviu.
„Tu ești ăla??? Ai ajuns așa … direct? Gata, te am angajat”. Chestia asta s a întâmplat dupa ce am împlinit vârsta de 40 de ani, deci nu s o tânăra speranță.
Atunci mi a picat fisa, bă nene, e nasol pe piața muncii cu candidații dacă pui accent în halul ăsta pe punctualitate și inițiativă. Pla mea, cât dracu poate fi de greu să ți iei mutra și să fii decent cu ea la interviu?
Și eu tind sa angajez așa. Când merge totul la fix.
Call me old fashion, dar nu asta e normalitatea ?!? Sa ajungi singur din punctul A in punctul B (cand ai harti pe mobil, draci, laci)
Pai poti sa ai si draci si laci, dar daca nu stii sa citesti o harta, nici macar de pe mobil. Unii nu stiu sa urmareasca directii simple.
Ați fi uimiți câți nu știu să citească o harta sau sa întrebe : domnule, nu va supărați unde este strada x , cum ajung acolo? Sau sa puna pe maps să ajungă la destinație.
Crede-mă e mult mai rău de atât. Avem candidați care ne amenință cu chestii de la hărțuire sexuala la review-uri negative. De asta filmam (cu acceptul lor) testarea.
Pe vremea când m-am angajat, adresa nu era pe Waze sau alte soluții. Era o gaură în câmp, 3 hale și niște depozite. Mai recent a apărut pe Waze și firma unde lucrez care ocupă spațiu închiriat de la o firmă care n-are nici o legătură cu domeniul în care m-am angajat. Dar nu știu alții … eu opresc, salut cu toți dinții, întreb, casc ochii, salut paznicul ăla cu bariera și îi zic ceva de gen să-l fac să mă lase să intru, să parchez… sau să și dea oleacă interesul. Mă rog, accentul ardelenesc ajută la ăștia dacă ești în București.
La interviu mă duc lejer îmbrăcat, nu cămăși și avioane dar nici ca ăla echipat în pescar. În cazul de față, zbierau țoalele pe mine „motociclist și rocker”, n am nici un tricou fără temă punk în dulap. Nici acum, după 4 ani de job la firma asta n-am schimbat stilul. Tricourile sunt aceleași, cu capete de mort & devize rock… clienții s-au obișnuit și treaba e făcută bine. Nu consider anormală prezența mea la modul cum sunt îmbrăcat sau cum mă prezint clientului chiar dacă vreunul ar prefera să mă vadă în cămașă. Sunt conștient …dar nu mă duc la muncă să mă însor. Pânã acuma rețeta a avut succes la tipurile de job pe care le-am avut în toată cariera, de la tehnician de teren până la șef de birou sau manager de tot felul de departamente.
Unii nu s făcuți pentru ceva anume, prea mulți din păcate. Societatea și sistemul de valori sunt altfel, nu i neapãrat o pierdere cât e un fapt. Dacă stam să ne gândim, nici in occident nu i altfel, un Rockefeller nu se ridică dintr o mare de specialiști ci dintr o grămadă de habarniști. Mediul e bun pentru asta, nu rămâne decât să cauți bine.
Am ras, dar n-a fost rasul meu (vorba proverbului).
Mi-am amintit de o faza mai veche (de vreo 3 ani), cand am recrutat pentru un post de Senior Web Developer. Una dintre probe era un test de IQ – nu de nivel Mensa, dar nici foarte simplu. Unul dintre candidati a obtinut un scor foarte mic, iar la final n-a vrut sa plece pana nu ma asigura ca „el e mai destept de atata”. A vrut sa dea testul din nou. L-am lasat, am stat cu el (peste program) ca sa termine. A obtinut scor mai mic decat prima data. Apoi a plecat fara sa salute, pe motiv ca discriminez lumea cu testele astea.
Nu, nu e gluma.
Pai procesul de selectie presupunde discriminare, duh!
Vezi, aici gresesti tu.
Nu TESTUL e de Mensa, ci REZULTATUL.
Da de unde stii tu L ca era testu’ de nivel Mensa au ba? Vorba aia testele IQ sunt standard, asa toti care-au fost recrutati au dat un test IQ la recrutare (doar ca nu stiam la momentul respectiv ce este). Si la urma urmei, primele teste IQ Binet fix pentru asta au fost dezvoltate, pentru armata.
Testul era compus din intrebari similare cu cele din testele standard de IQ, cu limita de timp. Parca 40 de intrebari in 60min, daca bine tin minte. Incepea de la chestii mai simple (gen: care e urmatorul numar din sirul de mai jos) si ajungea la altele semnificativ mai complexe. Nu-l mai gasesc acum pe moment, ca sa-l dau ca exemplu (am plecat intre timp de la compania respectiva).
A reusit sa raspunda corect la vreo 7 intrebari din 40 prima data, si la vreo 5 a doua oara.
Altul, care a aplicat tot atunci pentru aceeasi pozitie, m-a intrebat ce legatura are testul de logica cu jobul de developer. Nici nu l-am mai chemat la interviu, ca n-avea sens.
See my point?
Yes, I do, thank you very much!
Salut. Două întrebări, dacă îmi este permis: 1) Despre ce job este vorba? 2) Mai este de actualitate? Mulțumesc.
Coustumer Scare. Nu mai este dar dacă am permisiunea ta, îți pot fura adresa de mail din comentariu și când redeschidem îți dau un FW cu poziția. Momentan am angajat 2 persoane.
Eu in locul lui @Alter Ego ti-as zice ca esti direct angajat daca gasesti firma si/sau anuntul pe internet.
Deci treaba astora doi, e sa stea la usa sa sperie clientii? Sa inteleg ca ai si o a doua firma la fel cu preturi mai mari?
Da, te rog. Poate vom putea discuta, la un moment dat, despre o eventuală colaborare.
Nu cred și nu am crezut niciodată că mașina pe care o conduci spune o poveste despre cine ești cu adevărat.
Vă uitați prea mult la reclamele BMW amplasate pe DN cu „Demonstrează că poți. Noul BMW X5 inspira putere și succes”.
E o tampenie. Singurul motiv pentru care mi-aș schimba mașina ar fi siguranța. Iar aici un XC sau un Kadjar deja excelează.
Please, don’t stop at 20 next time
Will do
OK, hyundai da’ i-ai zis ca prietena ta are geanta LV de 3500 de euro ?
Daca făceam ceva de genul asta, articolul de mai sus era despre cum sa nu fiu violat de candidați.
cred că de aia i-a luat geanta, ca să treacă peste scârba că se urcă în hyundai.
Macar e full piele?
Vali :)))
Am fost pedepsit pentru că i-am luat geanta aia. Și nu în sensul bun.
Acesta este un test de inteligenta, cine nu înțelege că articolul este inventat 100% are o inteligență sub medie și un ego peste medie
Și dacă e pe bune înseamnă că tu ești cel care a picat la testul de inteligență?
Chiar pe bune nu e 100% ca am mai zis, aia cu 100 +20 o stiu de undeva, e mai veche, a aparut de curand nu stiu pe unde. Si aia cu trenul daca o cauti o gasesti, e banc. Dar situatiile pot fi cumva adevarate. Chiar ma gandeam sa aplic si eu undeva sa vad daca ma ia cineva, sa sar peste niste chestii si sa pun cam asa: ASE facut prin 2010, fara licenta data, experienta conta primara la greu, engleza, franceza peste mediu [ am mai uitat ], PC sa zic Office perfect, ceva skill-uri , oare ce ma pot angaja si la ce scor net?
De ce ar inventa cineva asa ceva?
Sa scrie sute de cuvinte aiurea… pentru ce? Care ar fi câștigul?
Poate ca nu degeaba suntem pe ultimul loc din UE la nivelul de IQ, oamenii descriși în articol trebuie să fie pe undeva.
E 100%. Am CCTV cu angajatul când o scrie pe foaie. Cu nume pe test.
@pescarul amator: sigur gasesti undeva post de pescar profesionist cu Office perfect!
Articol inspirat de aici:
https://www.youtube.com/watch?v=jyuQb7SawaU
Ce va recomanda? Vocea si talentu’, se stie!
MMC, BD măcar erau amuzanți.
Poate nu 100%, dar toate dialogurile au fost scrise de aceeași persoană
Și publicate pe un blog unic. Din aceeași țară.
sunt absolut sigur ca au fost scrise de aceeasi persoana. sau crezi ca a avut nevoie si de secretara din cand in cand?
Candidatul 2: stie el ce stie, in server room nu se opreste niciodata aerul conditionat :)))
Da, da, nu stie ce temperatura e intr-o sala de servere, plus zgomot.
Salut! M-ar interesa si pe mine job description-ul, poate se elibereaza unul din posturi 😀.
Momentan am ramas si eu pe tusa dupa aproape 11 ani la ultimul job, din care 4 pe customer order management si customer support. Daca vrei iti pot trimite si profilul de Linkedin . Multumesc!
Daniel am permisiunea de a îți scrie la adresa din profil?
Bineinteles!
Bine… Cinstiti sa fim acum, si de partea cealalta sunt foarte multe povesti savuroase. Sunt si oameni dezghetati care merg la interviuri si au ce povesti prietenilor dupa.
Nu neg sa sunt de ambele părți ale baricadei tot felul de specimene.
Când am lucrat pentru rusnaci și sunam clienții, eram surprinsă de cât de bucuroși erau să dea de cineva normal.
Fiindca foarte mulți ziceau, când venea în general vorba de relații cu clienții, că „nu ai cu cine discuta”. Și era prima data când făceam treaba asta.
M-am ofticat in schimb maxim când am realizat ca a doua linie de relații cu clienții era de rahat și nu le răspundea ăstora, ca atare ma zbăteam tot eu pentru ei, pentru ca nu mi se părea normal sa fie lăsați cu curu în baltă.
Mă simțeam responsabilă pentru ceva ce nici măcar nu ar fi trebuit.
Acum niște ani, am încercat și eu marea cu sarea (angajam ingineri) în firma mea (@zoso ar trebui șă-și amintească marea mea întâlnire cu Roxi parcă de la bestJobs).
Cele 20 de cazuri expuse în articol sunt similare comparativ cu ce mi-a fost dat să experimentez cu oameni absolvenți din universități tehnice din care nu ieși prea ușor. Și asta se întâpla acum 9 ani!
Deci sa înțeleg că e ceva normal? Că așa sunt foarte multi din aplicanți?
Normalitatea este prin definiție relativă.
Cred că ține mai mult de răbdarea ta de a găsi oamenii potriviți, sau pur și simplu de a crea un sistem care îi cerne automat fără intervenție umană (cu erori de sistem acceptate și asumate).
Și da, sunt prea mulți așa! Pierdere de timp pentru sistemul de recrutare al angajatorilor.
Consider ca e mai sigur un seria X decat Kadjar, mai ales ca unul e in clasa premium si altul in clasa de saraci.
De Volvo nu zic nimic ca nu-mi plac masinile facute de ei, mai ales la interior.
Pe la jumatate am renuntat sa mai citesc, sunt zeci de greseli si virgule puse aiurea. Zeci. Dar se plange de candidati.
Cand ai candidati in halul asta de diferiti DUPA o selectie, e clar ca nu stii sa faci selectii.
Ai prins ideea. GG
@Alter Ego, știu că Edison (inventatorul) povestea despre angajații săi că, deși treceau zilnic de ani buni pe lângă același pom, nu știau să spună ce anume este.
Așa e de înțeles primul tău exemplu în care vorbești despre o tipă care a trecut printr-o triere. Era deci pe o listă scurtă a celor pe care i-ați văzut personal, tu și colega ta (cică femeile au o mai mare atenție la detalii, da?). Presupun că cei văzuți nu au fost prea mulți. Si totuși nu ați realizat că s-a prezentat la job altă persoană.. Hm..
Absolut in nici un moment. Stăteam cu poza de FB in față și nu ne puteam da seama. Machiajul poate sa facă o diferență enormă.
am avut o colegă, avea părul până la umeri, un șaten mieriu, deschis. într-o zi s-a tuns un fel de bob și s-a vopsit extrem de brunet (din povești a reieșit că fiu-su a început să plângă când s-a prins că mă-sa nu poartă perucă).
nouă, ăstora care lucram în același birou cu ea, ne-a luat câteva minute s-o recunoaștem, cei care o vedeau mai răruț sau doar pe holuri au trebuit trași de mânecă ”ce-ai, fată, de ce nu mai saluți, cu ce te-am supărat?1”.
Partea buna e ca o sa fiu cautat pt orice post pt care sunt calificat si la 70 de ani comparativ cu tinerii astia.
Partea buna pt europa e ca sistemul educational romanesc pregateste lucratori in agricultura si domeniile conexe din vest.
Partea proasta e ca astia n-or sa ne plateasca noua pensiile.
Partea buna e ca or sa ni le plateasca vietnamezii si srilankezii veniti la munci in Romania.
Absolut. Nu inteleg de ce unii cauta dupa varsta, sincer nu vad logica.
ma calific daca stiu sa fac o rezervare pe booking?
Daca stiai sa citesti si comentariile, ai aflat ca posturile s-au ocupat
am citit, dar sigur va pleca unul din cei doi
Stiu si eu ce sa zic?!? Dac-au aplicat aproape 4000, au facut atatea interviuri (sute) dintre care 20 au fost de absoluta pomina, eu cred c-au gasit 2 perle rare.
eu sunt curios cum arata celelalte 99 intrebari din test
7 întrebări au fost toate nu îți imagina…
@Mahershala
Doar daca treci din interfata de plata cu cardul in pagina cu detaliile tranzactiei, fara sa platesti efectiv :))
cu inspect element.
Faptul ca nu crezi, nu inseamna ca masina pe care o conduci nu spune o poveste.
De ex. BMW atrage o anumita clientela in RO.
Din nefericire, stereotipurile au de multe ori un bob de adevăr în spatele lor.
zi-le pe nume, cocalari.
Imi pare o nisa care nu a fost exploatata suficient pe acest blog – poate reusesti sa combini ceva firme angajati @vali. Poate intr-o pagina separata?
de ce separat? facem un articol: vă căutați de muncă? scrieți mai jos în ce domeniu. căutați angajați? scrieți mai jos în ce domeniu. 10% la mine.
Graphic designer cauta cineva? 10+ ani experienta in tv.
@Alter Ego…i feel your pain …Dupa 10 ani de munca in zona de sales/achizitii/product management si nu numai..(am devenit un soi de fixer datorita experientei..plus binisor pe simtit/citit oamenii…si puteam sa duc..cam din cap in cap linia de business and fix every fucking problem) am zis sa cer si eu angajatorului bonusare direct proportionala cu profitul adus in companie evident dupa toate costurile, inclusiv cele cu finantarea. Evident nu s-a putut din motive coporate si politice pe care cineva cu „potentialul” meu aparent nu poate sa le inteleaga. Am decis ca imi bag toate alea si sunt suficient de capabil incat sa incep ceva pe cont propriu, da’ am aflat ca iti tre capital. Baiet descurcaret cum sunt am gasit si oameni dornici de a face bani degeaba si mi-am primit si niste bani, am inceput frumos, a mers super ok , am crescut usor usor pana la mai mult decat comod financiar pentru buzunarul propriu cat si al finantatorilor mei multumiti (intre timp unul din oamenii care facea cartile in fosta companie insista sa ma intorc, „zi cat vrei sa te intorci” cu siguranta am vazut aceleasi filme cu wall-street). Ei si nu mai puteam face fata singurel…si iata cum nu gasesc pe nimeni….nimeni …care sa nu aiba pretentii extraordinare pentru 0 skill..inclusiv printre prietenii mei…pe care i-as fi platit si de 3-4 ori mai mult raportat la ce aveau in mod curent..am mai tras tare o buna perioada pana am inceput sa ma resimt …:) prin urmare am acceptat oferta…”zi cat vrei sa te intorci” si on the side…fac atat cat pot evident cu acordul angajatorului curent ..overall multumit..nu as putea spune fericit cu locul de munca…dar overall..works for me. Deci felicitari pentru nervi si rabdare, eu am decis ca antreprenoriatul la nivel macro nu e sanatos pentru nivelul meu
Inteleg perfect. Sincer. Perfect.
Nice, am avut si eu parte de cateva specimene de genul, in general tot pe entry level. Top of the top a fost o fata care dupa discutii interminabile imi tot explica faptul ca ea e si notar, dar acum nu mai profeseaza, mai are un job la nu stiu ce universitate, dar o plictiseste si ca are un apartament chiar aici in centru langa noi, practic ne vede pe geam. Nu dorea salariu mai deloc, ea avea chef sa invete chestii noi. M-a invitat inclusiv sa bem o cafea la ea pe balcon, sa aflu cu ochii mei cum se vad birourile noastre de acolo. De curiozitate am investigat putin dupa si am aflat cum fusese arestata, cu tot cu familie, pentru ca nu stiu ce unchi mare avocat vindea prin ea subiecte la examenul de barou si tot atunci s-a aflat ca isi falsificase nu stiu ce acte ca sa devina notar, luase cativa ani de inchisoare si acum astepta apelul sa vada daca mai sta pe afara sau nu. Probabil ca d’aia se plictisea teribil.
Pai zi si tu cum o cheama, ca sa stim sa ne ferim de dansa!
Mai bine zi cum a fost cafeaua.
Cum sint atîția oameni apropiați de lumea HR hai sa zic de situația mea
23 de ani in cîmpul muncii
3 angajatori pînă acum
La actualul loc de muncă sint de 15 ani
Vinzari cooperativa multinationala. Am început cu salariu minim + bonuri de masa si fără telefon mobil de serviciu ca „avem fix”.
Dar s.au schimbat lucrurile la scurt timp astfel nu ma prindea vremea asta aici.
Nu am Likedin si pe facebook doar urmăresc ceva oameni pentru opinii și stiri. Instagran și altele nu servesc
Din ce inteleg, în cazul în care se întîmplă ceva la locul de munca, eu nu mai exist in ochii HR ilor chiar cu o grămadă de recomandari?
Pare ca ce povestește Alex o sa ne astepte pe multi din ăștia 40 + desi din ce citesc pe aici piata muncii este praf
Păi e eterna poveste în 2 pași:
1. Căutăm oameni până-n 25-30 de ani cu 10 ani experiență și pe salariu ‘care o să crească în timp’.
2. NU GĂSIM OAMENI CAPABILI CE SE ÎNTÂMPLĂ CU ȚARA ASTA?
„eu nu mai exist in ochii HR ilor chiar cu o grămadă de recomandari?”
Da. Poate ca recomandarile sa schimbe ceva
„Căutăm oameni până-n 25-30 de ani cu 10 ani experiență și pe salariu ‘care o să crească în timp”
– Eu zic ca abordarea asta e paguboasa. Iti genereaza fluctuatii enorme de personal care pe termen lung, te slabesc mental ca angajator si costa mai mult decat economisesti din fondul de salarii. Nu e ok sa cauti oameni ieftini, ci oameni profitabili. Daca un om produce 100K si castiga 20K brut (20% payroll in EBITDA), e mult mai ok comparativ cu unul care produce 20K si castiga 2K brut (10% payroll in EBITDA). Desi al doilea culmea si relativ si absolut e mai ieftin.
Salariul e usor irelevant ca numar de sine statator. Rata Salariu/Profit Generat e cea care conteaza, si cat de scalabil e ceea ce face.
„NU GĂSIM OAMENI CAPABILI CE SE ÎNTÂMPLĂ CU ȚARA ASTA?”
Gaseste un sudor in argon in Romania. Vecinul meu asta face. Castiga in Romania, 4K€ net. De ce? Pentru ca literalmente are ZERO concurenta la angajare. Explicatia e complexa. Poate fac alt articol pe tema asta.
Stiu o firma cauta manager IT de 3 fucking ani. 5K€ salariu.
prima calitate: să nu fure prea mult. 99% candidați respinși
„Stiu o firma cauta manager IT de 3 fucking ani. 5K€ salariu.”
Ori e salariul prea mic, ori e firma praf, ori au deschis la misto anuntul sau ca acoperire si de fapt nu vor sa angajeze, iti spun din experienta personala.
Cand ai 3700 de aplicatii la un job arunci jumatate Din CV uri la cos fara sa le citesti. Ghinion , firma noastra nu are nevoie de candidati fara noroc. cele ramane (1850 ) le treci prin filtrul scoala absolvita . Raman sub 100 la o universitate Serioasa. De ce sa pierzi timpul pe zoom cu sute de oameni ? Time is money. Cele 100 le triezi dupa experienta : cat au stat si ce au facut la cel mai recent job . Raman 30 . Pe astia faci zoom si test online . La interviu nu chemi mai mult de 10 . Selectia celor 10 o face HR ul Si tie Iti prezenta 3 maxim 5 . Daca nu corespunde nici unul inseamna ca : ori esti tu prea exigent ori leafa e prea mica
Pentru ca eu unul nu as vrea sa am CV-ul aruncat la cos?
Pentru ca respect efortul omului de a aplica si vreau sa ii dau o sansa?
Am niste oameni absolut senzationali in echipa, multi nu ar fi trecut de un proces de selectie traditional.
@TheBoss, tu cumva „lucri” în hasher?!? Și unul din primele lucruri pe care vă învață e să aruncați la gunoi 50% din pool-ul de resurse?!? That’s modern IA HR.
Paralel cu subiectul: 36 ani, 12 ani exp in auto din care aproape 10 ani PM si CPM cu experienta internationala si nu am gasit nimic in 1 an si jumatate de cautari. Cateva discutii cu agentii de recrutare care se incheiau prin dam Cv-ul mai departe dar care nu m-au contactat niciodata.
Observ un trend de a cauta tineri si companiile folosesc termenul „entry” pentru joburi care nu sunt entry uneori iar pe cei cu experienta nu ii cauta nimeni.
Sunt dezamagit profund de ceea ce se intampla pe piata muncii din Romania iar daca maine as fi nevoit sa ma angajez in alta parte cred ca nu as mai reusi chiar si pe un entry.
Cazul descris de Alter Ego mai sus cu mana lui dreapta, jr-ul de 48 ani, este o exceptie.
Uite , asta eu nu inteleg:
In 10-15-20 ani intr-un domeniu, trebuie sa existe cateva prioritati : perfectionare profesionala, obtinerea unui salariu pe masura competentelor, urcat scara corporatista (daca e cazul) si crearea unei retele de contacte, pentru orice eventualitate ( nu numai pentru schimbat job, dar si pentru crearea unui startup, cooptarea intr-o firma de consultanta etc. )
Dupa un anumit nivel profesional job-urile se obtin, prin interviu, doar traversand granite, sau in cel mai bun caz tara …
Si mai este ceva, cu cat esti mai sus in firma (profesional) cu atat ar trebui sa ai „urechea mai aproape se șină” pentru a sti cand treaba o ia la vale.
andrei, tu vrei să folosești logica pe un popor care nu știe ce e aia. da, normal că ideal a fi să muncești până devii foarte bun pe nișa ta sau, în unele cazuri, cunoscut sau foarte cunoscut pentru ca, în caz de ceva, când pleci, să te sune ei să să îți ofere joburi, nu să cauți tu. dar noi suntem încă la mentalitate de „dă-i dracu, toți sunt niște proști, eu merit mai mulți bani”.
@Andrei, ai dreptate in principiu dar hai sa-ti expun cateva idei/intrebari:
1. Care este specializarea unui PM? La ce e bun un PM? Coordonare echipelor sa isi faca treaba poate fi unul dintre raspunsuri ca sa livrezi la timp. Poti angaja niste jr sau caini sa ii urmareasca pe altii si cand obosesc, ii schimbi, mai usor decat sa iei unu cu experienta.
2. Perfectionarea profesionala poate nu e in obiectivele managerilor si livrand obiectivele asa, se multumesc cu asta. Nu am mai facut un training de vreo 4-5 ani si nu vorbesc de mizerii gen comunicare, gestiunea conflictelor si alte bulshituri. Ma refer la lucruri mai avansate gen PMP sau Finance (medium/advanced, eu fiind inginer).
3. Avansare profesionala, crede-ma ca de la un anumit nivel conteaza cine ce parere are despre tine si mai putin ce stii sa faci („been there”)
4. Salariu, aici chiar nu ma plang, este peste medie chiar si comparand cu IT.
5. Networking, ti-l construiesti nu ar fi vreo problema dar atunci cand, si tu ai punctat bine, 80% din persoanele care te-ar recomanda au ales sa parareasca tara dar tu vrei sa ramai ca poate, ca prostul, reusesti ceva in tara asta, ce faci?
@Vali, unele joburi exceleaza la a nu fi expert intr-un anumit domeniu dar a fi bun la ceva generic (management, coordonare, etc). Afirmatia nu e tocmai aplicabila de maniera generala. Pe de alta parte daca te gandesti la un inginer automatist, programator roboti sau designer atunci da.
@Andrei, oh!!! deci ador asta cu crearea unei retele de contacte, o vad perfectionata aici in vest. Oameni la 40 de ani care au renuntat pe la 30 sa se mai „perfectioneze”, ramasi pe acelasi job caldut de 13 ani, reusesc sa urce pe „scara corporatista” doar din contacte, in detrimentul unora care poate ar fi fost mai competenti.
Exemplu concret, tot industria auto, atat in Ro cat si in Fr (probabil Adrian vorbeste de aceiasi companie dar sa nu dam nume):
Gigel, experienta si „succesuri” in coordonare proiect, logistica, operatiuni, management dar fara contacte pentru ca nah, omul chiar a fost orientat pe munca si prietenii pe care ii are in companie au fost strict pe criterii umane nu „la interes” ajunge sa piarda jobul X in detrimentul lui Fanel, un incompetent ramas pe aceiasi pozitie de team leader mediocru de 10 ani dar care si-a petrecut jumatate din timpul in firma la cafele si tigari cu „colegii”.
3 ani mai tarziu Gigel a taiat-o din firma iar Fanel a dus de rapa noul departament dar nimeni nu se gandeste sa-l schimbe caci doar are contacte.
Fix la fel si in Franta:
– expertul pe marketing a lucrat inainte la logistica vreo 10 ani
– specialistul in baterii s-a transferat prin contacte de la Consultanta
– project managerul pe infrastructura cloud si IT vine de la inginerie, sectia cablaj
oameni cu contacte si relatii.
…si eu lucrez de mai bine de un deceniu in auto/corporatie dar daca ar fi sa-mi pierd jobul acum in prag de 40 sa-mi bag pl daca mai m-as intoarce inapoi in privat, mi-as incepe propriul start up cu castraveti murati. Uneori aproape imi doresc sa mi se dea un sut in fund care sa ma forteze sa fac asta cat mai curand.
2500lei entry-level e decent. Toate platformele de recrutare sunt pline de anunturi similare, cu „pachete salariale atractive” care de fapt ofera sub 2000lei. Mereu sunt solutii pentru cum sa traiesti cu banii astia, oare casierii din Carrefour/Auchan cum traiesc cu vreo 1500lei? Unii si cu familii..
Primul meu job serios a fost in 2014, profa la o scoala generala din Bucuresti – 1000lei (includea sporul de dirigentie!). Chiriile nu erau cu mult mai ieftine decat sunt acum, asa ca m-am inscris la un master, ca sa pot sa locuiesc in camin (150lei)
Acum in cautare de job si eu, am primit o mega oferta de la un call center, team leader peste 20 de agenti, cat credeti? 2500lei + un bonus lunar, ziceau ei. Am refuzat linistita, nu merita sa ma deplasez zilnic la sediul lor, mai ales in perioada asta. Doua luni mai tarziu, ei inca cauta iar eu am gasit ceva mai bine platit (chiar daca nu e pozitia pe care mi-o doream).
Si daca nu am masina unde ma incadrez? Banuiesc ca undeva intre somer si mort?
Depinde, daca ai norocul sa te afli intr-o tara mai cilivizata, poti s-ai parte de un transport in comun cat de cat civilizat. Dar na si acolo exista intarziere, poti face commuting o ora sau mai multa, daca esti intr-o tara ca Franta te pomenesti cand fac aia greva, altfel mai un atentat etc.
Dar asta mi se pare si mie un pic aiurea cu sa te muti cu casa dupa serviciu. Prefer sa fac invers, mai ales de la o anumita varsta, sa iau in calcul si componenta „commuting”.
poate ca nu e cazul sa deschizi firma. dar vezi ambitia asta . de-asta ti-o iei.
de ce nu o angajezi pe maica-ta acolo (sa zicem ca e mai tanara cu 40 de ani) ia intreab-o. ar lucra?
tu vrei sa angajei un prost, dar sa nu fie asa prost. :))))
revin la ideea mea. faptul ca nu dai actiuni (lasa ca prostii nu inteleg ce e aia) denota ca nu iti asumi niciun risk. (te platesc eu daca ne iese la amandoi, la anul). ca nu e problema ta ca el sta la 2h de pipera. este egoism.
sa stii bai p.tza ca nu asa se fac afacerile. daca se faceau asa eram si eu patron