Cum s-au redus bugetele de publicitate?

criza_neneUn cititor are o explicaţie foarte originală:

Ce e important e că criza asta a făcut un lucru foarte bun, şi anume le-a scos băşinile din cap publicitarilor şi i-a mai întors un pic cu picioarele pe pământ.

First and foremost, mie unu’ nu mi se pare normal ca la o întâlnire agenţie-client multinaţională reprezentanţii agenţiei să fie toţi îmbrăcaţi de la Burberry în sus pe când reprezentanţii clientului să poarte un Zara, un Bershka etc. Ce vede clientul? Că din start ăştia din advertising au de unde tăia.

Al doilea lucru. Clientul vine cu taxiul pe banii firmei (ca să mai economisească din benzina pe care ar da banii dacă ar veni cu maşina proprie), pe cand reprezentantul agentiei vine cu Lexus. Iarăşi, semn că au de unde tăia.

Al treilea lucru, asta apropo de vacanţe. Reprezentantul agenţiei, ca să mai destindă atmosfera (crede el), se apucă să povestească în timpul meetingului despre cât de mişto a fost vacanta din Cuba, Thailanda, tara-exotica-unde-doar-biletul-de-avion-e-2000-euro. Asta în timp ce reprezentantul clientului credea că l-a prins pe Dumnezeu de picior că a avut bani de-o excursie în Antalia sau la Olympic Beach. Iarasi, un semn că agenţia are de unde taia.

Aş mai putea vorbi despre cum mulţi oameni din agentii se cred superiori clientului doar pentru faptul că, well, ei sunt creativi, ei nu “fabrică creioane/detergenţi/săpunuri” etc.

de aici. E din ce în ce mai trist în publicitate.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 3$

13 comentarii

  1. eu am observat lauda asta despre speach-urile din strainatate se practica nu doar in advertising.Nu as vrea sa spun majoritatea discursurilor tinute de anumiti “specialisti”insa undeva pe la 40 50% chiar daca se vorbeste despre programare, aplicatii whatever, facand o paranteza ne povesteste despre experienta avuta la Barcelona, in Franta, Australia etc.Acum problema se pune altfel: Cati din toti acesti vorbitori au trecut granita si cati au invatat ca fara o legenda ori o intamplare hazlie nu pot finaliza intalnirea.Anyway marketingul incepe sa devina tot mai agresiv si sunt curios daca va intra pe piata cineva care sa le poata puna piedica.

    00
  2. si din ce in ce mai trist ca se generalzeaza. stim, nu haina face pe om, prima impresie conteaza, etc… bullshit, cu B mare. ok, au basini in cap de burberry si vacantze de 5 tone in tzari exotice (apropos, ai coaie – bagi hawaii, nu SE asia)? scuza-ne, de ce am apelat la voi? erau altzii la fel de competitivi care faceau vacantza la slanic-moldova sau bran-moeciu? de ce nu am apelat la ei?? aaa, hidden agendae? merci!

    evident, asta nu scuza trendul de scumpi, dar prosti.

    00
  3. Nu mi se pare o problema, ci mai degraba o oftica a celui care a scris respectivul text.

    Banuiesc ca in acel domeniu este in principal vorba de imagine. Agentia trebuie sa se reprezinte in primul rand pe sine cu succes, ca sa poate convinge un client ca poate sa-l reprezinte si pe el. Iar aceasta imagine se face si cum s-a zis mai sus, cu haine de lux, Lexus si vorbe despre concedii exotice. Da domle, astia vreau sa ma reprezinte si pe mine, daca imi pot permite tarifele lor. E fix ca in orice alt domeniu, cu cat esti mai smecher si mai bogat cu atat ai la brat o femeie mai marfa si o masina mai scumpa in parcare. Faza cu agentia e doar echivalentul acestui comportament in lumea companiilor.

    Mi se intampla sa discut cu furnizori care vin cu masini scumpe si haine bune. In mod sigur nu le zic “luati pla ba, adica eu va platesc pentru ceva si tu vii cu 63 AMG?”, ci bravo lor.

    Depinde si ce functie au respectivii. Daca seful agentiei vine personal, ca e important pentru el sa castige contractul, cu un Lexus… pm, e seful agentiei! Si seful meu probabil are unul la fel. Daca vine un pulete care e de aceeasi varsta cu tine, dar are salariu de 3 ori mai mare… atunci poate ti-ai gresit tu domeniul in care muncesti.

    10
  4. Replica asta e pur romaneasca. Hai sa ne uitam in fundul agentiei, ca vezi doamne, isi permit Lexus.

    Putem gandi faza asta si invers: vine “agentul” imbracat ca vai de dumnezeul lui. Poate si murdarel un pic, plin de noroi, pentru ca nu-si permite nici sa ia un taxi. Ce imagine iti ofera asta? De succes? De pricepere? Daca nici 10 lei pe taxi nu poate da? Daca tot e sa vorbim de aparente, mai bine este ca un colaborator sa arate “spalat” decat vai de capul lui.

    Despre haine acum. In acest moment port Adidas in picioare (ca mi-s comozi), blugi Guess etc. Deci is fitzoasa pana la dumnezeu, de-mi permit blugii care la Mall in Timisoara costa 500 de lei bucata. Si eu am 3 perechi acasa. Adidasii sunt 300 de lei cel putin, parca Superstar erau 400 anul trecut.

    Iti dai seama ce tare sunt?

    Ei bine adidasii au costat 35 de dolari la sales si blugii 50 de dolari. As fi luat Levi, dar nu am gasit un model sa mi se potriveasca. Aia erau 35 de dolari.

    Deci nu port hainele astea ca lesin de cum ma dau banii din casa, le port pentru ca LE-AM GASIT FOARTE IEFTIN.

    Normal ca un potential client, daca e sa scurme in rahat, vine cu blugii lui de la Obor si se uita ciudat poate, ca io mi-am “permis” firma dom’le. Sau ca am masina noua, in timp ce el una mai veche.

    Atat timp cat un “professional” este de ceva timp pe piata, e NORMAL sa ii mearga OK. Se fac bani frumos in domeniu, chiar si fara a cere catraliarde de dolari. Ma astept deci la un asemenea individ, care e de ceva timp pe piata, sa nu vina rupt in fund.

    In alta ordine de ide, is de acord cu tine ca sunt destule cazuri in care se sare calul nasol de tot in advertising si nu doar. Si, uite ca, daca tot e criza, dovedim ca se poate lucra si pe niste preturi ceva mai normale, decat cand toata tara era “prospera”.

    00
  5. Asta care a scris e un frustrat. Adevarul e ca in cele mai multe cazuri e fix invers. A vazut el la radio

    00
  6. in mod normal, nimeni nu se uita la toale si accesorii, DACA nu sunt ostentative.
    daca ii bagi omului in ochi etichete mai mari decat tricoul, si daca incerci sa ii scoti ochii cum te spargi tu in figuri in vacante scumpe, fireste ca o sa isi puna niste intrebari referitoare la costuri, si cat le poate reduce.
    poti sa ai costum armani, daca nu ai eticheta pe toata spinarea, nu-i bai.

    00
  7. Eu cred că sectorul ăsta scârţâie pt că important e cum se îmbracă clientul/seller-ul şi cu ce maşină a venit şi nu reputaţia şi rezultatele obţinute anterior. Frustraţilor ăstora le-aş recomanda să-şi caute publicitari pi la Focşani. Pi acolo poate îs mai decent îmbrăcaţi şi deci conform logicii de fier şi serioşi şi ieftini. :D

    00
  8. si am vazut dde dimineata o coloana de lexusuri ducandu-se spre berceni … or veni la promotie pentru agentii zic eu

    00
  9. Ba, da daca n-o are el mica, si de fapt ea e prea larga?

    00
  10. Bun, inainte de toate, eu fabric ‘creioane’ – am buget si il cheltui cu grija pentru ca sunt tras la raspundere pentru resursele risipite. Uneori, o idee ‘creata’ si sexy a unui publicitar s-ar putea sa fie total pe langa ceea ce vreau eu de la produs. Nu credeti? Mai ales ca jobul vostru e sa ma ajutati sa creez/comunic imaginea produsului meu.

    Dar mi se pare normal ca toate partile sa aiba o atitudine si infatisare `corecta`. E normal ca atunci cand ai succes sa incerci sa il afisezi cumva (un sef de agentie, etc), dar in momentul in care iti depasesti conditia (sa ne imaginam ca un politist conduce un Lexus) deja ceva e suspect si ma face sa ma gandesc de 2 ori daca sa am incredere in tine (sa-ti dau banii pentru care eu sunt responsabil pe mana).

    00
  11. Sunt total de acord ca unele luxuri sunt absurde, dar parerea mea e ca nu se limiteaza doar la publicitate. Stiu si clienti care aveau niste salarii absolut nesimtite, in special sefi adusi de prin tari straine care se lafaiau cu mult mai mult decat un cetatean roman in aceeasi pozitie (nu zic ca nu erau si din aia). In multe cazuri, seful strain se plangea pe la altii din strainatate ca el n-ar fi dispus sa se mute fara un salariu mai mare de xxx,xxx pe an, iar ‘cei de sus’ n-ar fi avut de unde alege candidati in Romania din cauza de lipsa de experienta sau pricepere.

    In acelasi timp, mi se pare un fel de ciclu. In publicitate suntem platiti in functie de rezultate la sfarsitul zilei. Daca munca e buna, rezultatele sunt pe masura. Inca sunt de aceeasi parere cu Bogdan (Naumovici) ca da, creativitatea poate sa vanda si sa castige si premii in acelasi timp. Salariile mari motiveaza echipe de creatie sa produca munca la standarde inalte si multa vreme oportunitatea de a crea ceva + salariul asociat au fost motivatie mai mult decat suficienta. In mare parte, salariile mari (in teorie) atrag talent care altfel ar lucra in alte industrii sau in alte tari.

    Cu cat e mai prost salariul, cu atat mai putini vor fi atrasi de slujba si de oportunitatea non-existenta de a produce ceva de calitate.

    Nu zic sa plangem de mila oamenilor din publicitate atunci cand altii o duc MULT mai prost (si stim cu totii cat de prost), dar ratiunea nu e total gresita. Faptul ca s-a abuzat de salarii e cercul vicios de care lucram – oameni buni vin, se strica (uneori) din cauza banilor, sunt inlocuiti de altii care sunt atrasi de salariu dar n-au intrat in contact cu snobismul ‘vietii de publicitar’. Pana la urma cei mai creativi oameni sunt cei care muncesc si muncesc serios. De-aia ziceam ca Lexus si vacante dubios de costisitoare vedeam si in alte parti..nu doar in agentii :)

    Parerea mea & all

    00
  12. Omu’ nu e nici frustrat, nici ofticat, cred ca doar a incercat sa vorbeasca pe limba tuturor ca sa intelegem ca diferentele sunt uriase si nejustificate.
    Comentariul de mai sus a lui “Pardaf” spune exact acelasi lucru, da’ putin altfel!

    Tre’ sa priviti mai departe de propriul interes (agentia in care lucrez tre’ sa factureze fee-uri orare imense si multe, multe ore la greu) si sa intelegeti ca ideea unuia de la Focsani poa’ sa fie mai buna de 100 de ori decat a unui hipster creativ consumat de cluburi care este coplesit de propria-i persoana fiindca i-a mai reusit cate una mica (toti marii clienti merg pe creatie pe firme mari care au creatia la pamant…da’ le golesc buzunarele) pe ici, pe colo, mai de la un preten, mai o recomandare si iaca milionu’….

    Deci cam asta e… hai sa facem un photoshop cu 1000 euro ca doara Clientu e prost si mai il facem sa se simta si mai prost daca nu vrea sa ii dea, ca nu intelege cum sta treaba cu creatia!

    00

Susținere

Susține acest blog cumpărând de pe eMAG prin acest link sau de la PCGarage prin acest link.