Rubrica de psihologie: tulburările de personalitate (ep. 2)

Continui seria ca să nu o las neîncheiată. În articolul precedent am vorbit despre borderline, antisocială, histrionică, schizotipală și obsesiv-compulsivă. Urmează celelalte cinci tulburări de personalitate.

Tulburarea de personalitate schizoidă

Eu unul îi invidiez pe cei cu tulburare de personalitate schizoidă. Sunt solitari, independenți, reci. Au un nivel mai scăzut al empatiei și țin foarte mult la cercul lor intim. Orice tentativă de a te apropia de ei emoțional e sortită eșecului. Trăiesc în lumea lor și au o fantezie extraordinară; o lume a lor internă în care se refugiază. Afectul feței de cele mai multe ori este plat. Râd, zâmbesc și afișează emoții extrem de rar.

Stilul lor de viață este solitar. Deoarece au dificultăți în a afișa afectivitate și – mai mult – nu pricep de ce ar trebui să o facă, întâmpină probleme în a menține relații sociale. Din punct de vedere sexual sunt mai puțin activi, preferând abstinența. Au prieteni puțini, caută să se descurce singuri în orice situație, sunt retrași din punct de vedere social. Sub 1% din populație are tulburare de personalitate schizoidă. O parte din ei sunt predispuși în a dezvolta o formă sau alta de schizofrenie iar tulburarea de personalitate schizoidă apare de cele mai multe ori deoarece un membru al familiei are schizofrenie.

Deoarece sunt reci din punct de vedere emoțional nu resimt iubirea precum restul oamenilor. Pot însă să facă parte dintr-un cuplu dacă partenerul le oferă spațiul intim de care au nevoie și dacă ei înșiși găsesc motive pentru a intra în relație. Motivele se bazează de obicei pe interese comune (dorința de câștig sau avansare pe scara socială, de exemplu). Prețuiesc însă celibatul, nu le place să facă destăinuriri, cad des în reverie.

Pe la 20 de ani am avut o iubită cu trăsături accentuate de TPS. Nu suporta să o iei în brațe, nu putea să doarmă cu absolut nimeni în același pat, era ea în lumea ei și se vedea clar că nu înțelege regulile sociale bazate pe empatie. Se muta des din oraș în oraș, iar când o făcea rupea lejer toate legăturile sociale cu persoanele pe care le cunoscuse anterior. După ce s-a mutat din Oradea a dat embargo la toți cunoscuții și când ne vedea pe stradă se prefăcea că nu ne vede.

Tulburarea de personalitate evitantă

Anxioși în situații sociale. Au sentimente de inadecvare și inferioritate. Autocritici până în pânzele albe dar sensibili din cale afară la critica altora, mai ales la ridiculizare. În situațiile intime se distanțează emoțional ca o măsură de precauție din teama de a nu fi răniți. Doresc să fie plăcuți de ceilalți dar nu intră în relații cu ei până nu se dumiresc cu certitudine că ceilalți îi acceptă.

Există patru subclase printre cei cu TPE:

• • tipul fobic – diverse obiecte şi situaţii îi provoacă repulsie;
  • tipul în conflict – dezacord intern, independent, neîmpăcat cu sinele, confuz, plin de angst;
  • tipul hipersensibil – suspicios şi atent, se panichează uneori, este terifiat, timorat;
  • tipul auto-abandon – blochează sau fragmentează conştiinţa de sine, nu ia în considerare amintirile şi imaginile dureroase.

Cei cu TPE doresc să controleze situația și nu se implică în activități noi din cauza asta. Sunt atenți mereu la mediul înconjurător în situații sociale deoarece caută semne din partea celorlalți cum că sunt acceptați. La fel – caută semne de ridiculizare din partea celorlalți.
2,36% din populație are TPE și 45% din cei cu tulburare de anxietate generalizată au și TPE. 56% din cei care au tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă tind să dezvolte și TPE ulterior.

Tulburarea de personalitate dependentă

După cum spune și numele, cei cu tulburare de personalitate dependentă sunt dependenți de alții. În a lua decizii mai ales. Au nevoie în permanență de confirmarea din partea celorlalți că ceea ce aleg sau fac este bine. Mai mult – le permit altora să ia decizii importante legate de viața lor pentru a scăpa de dificultatea de a le lua ei. Mai mult, au o capacitate limitată de a lua decizii și le este extrem de dificil să ia decizii spontan. Se simt inconfortabil singur și caută compania altora.

TPD se moștenește de obicei, rata de transmisie de la părinte la progenitură fiind de 55-72%. Nu au încredere în forțele proprii, evită conflictele cu orice preț și cer mereu sfatul celorlalți până și în cele mai mici instanțe.

Există cinci subgrupe ale celor cu TPD:

• • tipul neliniştit – are trăsături evitante, temător, sensibil la abandon, se simte singur dacă nu se află în preajma figurilor pe care le percepe ca fiind de ajutor;
  • tipul altruist – masochist, se percepe pe sine ca fiind parte a altcuiva, încorporat de persoana de care depinde, îşi predă identitatea personală în favoarea siguranței conferită de codependență, devine o extensie a celuilalt;
  • tipul imatur – personalitate de copil, naiv, neformat, fără experiență, incapabil să îşi asume responsabilităţile unui adult;
  • tipul acomodat – are trăsături histrionice, este graţios, binevoitor, se conformează rapid, agreabil, se adaptează rapid rolului submisiv şi de inferioritate;
  • tipul ineficace – include trăsături schizoide, neproductiv, lipsit de merite, fără competențe, în căutarea unei vieți fără probleme, refuză să facă faţă problemelor şi nu se sperie de propriile defecte.

Cei cu TPD se panichează ușor, mai ales în situații critice. Vorbesc des despre modul negativ în care se percep. Teama lor cea mai mare e nu care cumva să fie abandonați de cei din jur. Se chinuie să facă pe plac celor cu care se înconjoară. Este extrem de dificil pentru ei când doi prieteni îi roagă ceva în același timp deoarece nu știu cum să se împartă între cele două task-uri și devin panicați. Își sacrifică timpul liber și plăcerile în favoarea altora pentru a evita evaluarea negativă. Mai pe scurt – încearcă să facă pe plac tuturor pentru a nu fi respinși.

Se dau bătuți extrem de ușor, se prefac că nu observă ironiile celorlalți, cad pradă bullying-ului extrem de ușor.

Tulburarea de personalitate narcisică

Cei cu TPN au un nivel al stimei de sine extrem de ridicat. După cum dictează și numele, cei cu tulburare de personalitate narcisică sunt centrați pe propria lor persoană. Practic ei vin întâi și abia apoi restul. De aceea au un grad de empatie extrem de scăzut și tind să-i vadă pe ceilalți ca pe obiecte în atingerea unui scop. Sunt dominați de grandoare și un ridicat simț al îndreptățirii. Se supraevaluează în raport cu ceilalți, le place atenția, au o gândire preponderent pozitivă în ceea ce-i privește. Exprimă recunoștință sau jenă extrem de greu dar în același timp sunt extrem (dar EXTREM) de sensibili la critică. Îți umflă realizările când vorbesc despre ele, tind să se înconjoare fie cu persoane mai slabe de înger care le pot confirma dominanța, fie cu persoane care au avut realizări extraordinare deoarece ultimii atrag în jurul lor alți oameni și – implicit – admirație. Sunt invidioși și caracteristică lor este lauda de sine. Disimulată, directă sau indirectă.

În jur de 1% din populația planetei are TPN. Au o nevoie excesivă de a fi admirați, sunt megalomani și se văd ca fiind oameni cu caracteristici unice.

O chestie tipică celor cu TPN este așa-numita ”furie narcisică”. Atunci când sunt criticați sau se simt în posibilitate de a fi criticați negativ cei cu TPE devin excesiv de furioși. Reacția lor este una de ură pură – un fel de delir în care narcisicii se transformă în buldozere care dărâmă totul în cale. În clipele de furie narcisică pierd total controlul și încep fie o tiradă verbală, fie una violentă. În episoadele acelea fac totul pentru a-l răni pe cel pe care ei l-au perceput drept un pericol la adresa stimei lor de sine. Criticul trebuie anihilat cu orice preț. În literatura de specialitate sunt descrise cazuri de narcisici care în episodul de furie narcisică au inventat povești de viol în fața judecătorului. Pe care le-au susținut cu încăpățânare în ciuda dovezilor care arătau contrariul. Mint des, manipulează, nu se jenează să-și asume munca altora.

Deoarece nu-și asumă greșelile proprii sunt incapabili să învețe din ele. Prin urmare narcisicii tind să fie oarecum naivi și incapabili să performeze la nivelul altora. Sunt machiavelici de cele mai multe ori, bârfesc extrem de des și au pretenția ca restul oamenilor să facă ce li se spune. Din cauza simțului ridicat al îndreptățirii cer resurse, timp, bani, atenție din partea celorlalți și se enervează teribil dacă nu le primesc.

Cel mai nasol lucru pe care i-l poți face unui narcisic cu TPN este să-l ignori. Dacă se simt ignorați se enervează teribil.

Revenind la bârfă, cel mai des vor apela la proiecție în distrugerea adversarului. Adică vor atribui acestuia propriile lor defecte. Dacă narcisicul nu are răbdare va afirma despre adversar că e lipsit de răbdare. Dacă e leneș va spune senin despre celălalt că e leneș.
Le plac ironiile, să îi înțepe pe celalți pentru a-și afirma dominanța sau ca metodă de răzbunare. Apelează des la gaslighting iar confruntați cu ceea ce fac vor nega până în pânzele albe. Deoarece au o stimă de sine extrem de fragilă vor pretinde laude de la ceilalți dar în același timp îi vor desconsidera. A-i situa pe alții mai jos decât propria persoană le menține stima de sine la un nivel care nu provacă distres.

Cei mai afectați de narcisicii cu TPN sunt proprii lor copii. Deoarece narcisicul îi vede ca pe proprietate și nu ”părintește”, vor apela des la critică pentru a-și menține propria lor stimă de sine ridicată. Mare parte dintre clienții mei cu semnalmente de depresie clinică, distimie și/sau anxietate generalizată au avut fie mame narcisice, fie mame histrionice.

Tulburarea de personalitate paranoidă

Este una dintre cele mai problematice tulburări de personalitate. Suspicioși din cale-afară, geloși în relația de cuplu, invidioși. Sunt de obicei solitari. Nu pot menține relații de prietenie sau cuplu vreme îndelungată deoarece la un moment dat vor începe să bănuiască că sunt înșelați sau că celălalt îi sabotează cumva. De obicei mențin relația socială cu o rudă vreme mai îndelungată (verișor, frate, soră, unchi) decât cu oamenii din afara familiei. Au reale dificultăți în a-și accepta propriile greșeli și – în caz că se simt nedreptățiți – își vor face scop din viață în a-și face dreptate așa cum o văd ei.

Caută în permanență semne în ceilalți așteptând să fie vorbiți de rău, evaluați negativ sau înșelați cumva. Au o stimă de sine extrem de scăzută. Văd în lucruri banale acțiuni ostile. De exemplu, stăteam la un moment dat cu o prietenă la masă și iubitul ei era cu noi. Un amic pe care nu-l mai văzusem de cel puțin 15 ani a trecut pe lângă noi, ne-a salutat și-a plecat mai departe. Reacția iubitului fetei a fost să întrebe imediat dacă persoana în cauză făcuse sex cu ea. Se simt mereu amenințați de ceva iar suspiciunile lor sunt de cele mai multe ori nefondate. Problema e că nu-i poți nicicum convinge că nu au dreptate. Sunt extrem de dificili în terapie. Dar EXTREM. Asta deoarece încă din prima ședință sunt ferm convinși că terapeutul e împotriva lor cumva sau că a vorbit cu vreun inamic de-al lor ori că a fost pus de cineva să îi evalueze negativ.

Uneori au episoade psihotice de scurtă durată iar în unele cazuri TPP se poate transforma în schizofrenie paranoidă.

Există cinci subtipuri de persoane cu TPP:

• • tipul încăpăţânat – implacabil, mereu nemulţumit, încăpăţânat din cale-afară, frustrarea se transformă în ostilitate, centrat pe sine;
  • tipul fanatic – suferă de iluzii de grandoare, pretenţios, arogant, îşi restaurează mândria pierdută prin fantezii şi făcând afirmaţii extravagante;
  • tipul neliniştit – certăreţ, ursuz, găseşte o vină în orice, plin de resentiment, gelos, coleric, plângăreţ;
  • tipul izolat – duce o viaţă de pustnic, se apără de pericole omniprezente, hipervigilent, defensiv;
  • tipul malign – intimidant, tiranic, scapă de ostilitate prin fantezie, iluzii de persecuţie, nemilos, răzbunător.

Undeva între 0,5% și 2,5% din populație prezintă semne de TPP. Uneori există comorbiditate între TPP și alte tulburări de personalitate; cel mai des schizoidă, schizotipală, narcisică și borderline. Cei cu TPP care prezintă și semne de borderline sunt printre cei mai dificili parteneri în relația de cuplu. Verifică constant telefoanele căutând SMS-uri compromițătoare, ascultă prin pereți vecinii să se convingă că nu-i vorbesc de rău, sună partenerul în permanență pentru a se convinge că nu-i tocmai înșală. Imediat ce se conving că e totul OK le vine un nou gând cu tentă paranoidă și încep ciclul din nou. Nu se pot abține din a încerca să controleze situația în cele mai mici detalii și nu-i chip să-i oprești ca partener de cuplu.

Luate împreună cu prima parte a articolului, acestea sunt cele 10 tulburări de personalitate. Dacă găsiți elemente comune între felul în care sunteți și ceea ce am scris aici să nu vă speriați. Asta deoarece cu toții avem trăsături din ele. Diferența e de accent și amplitudine. În plus, pentru diagnostic este necesar ca un număr din acele caracteristici să fie întrunite la un loc, așa că nu săriți la concluzii pripite dacă una sau două chestii se potrivesc. Mai mult – fiecare tulburare de personalitate are și părți bune, nu doar rele. Nu le priviți ca pe ceva complet negativ. Cunosc oameni cu fiecare din aceste 10 tulburări și au vieți relativ normale, cu mici inconveniențe. Pentru că sunt afecțiuni, nu boli mintale. Fac viața dificilă uneori și mai facilă decât a altora alteori. Depinde de caz, situație, om, mediu, trecut și multe altele.

Ce încerc să spun e să nu vă autodiagnosticați din articole online. În 99,99% din cazuri veți pune un diagnostic greșit. Luați textele astea pur informativ.