Despre tulburarea bipolară probabil că ați auzit. Mai demult îi spunea tulburare maniaco-depresivă. Are mai multe forme. În primul rând vorbim despre tulburare bipolară I și tulburare bipolară II. Tulburarea bipolară I este boală mintală. Nu există încă modalități de a o vindeca, dar se poate ține sub un oarecare control cu un tratamet adecvat, ajustat la răstimpuri. Tulburarea bipolară II este afecțiune. Cu tulburarea bipolară II viața nu e ușoară, dar poți avea un job, familie; nu e boală mintală. La rândul ei, tulburarea bipolară I poate fi de tip ciclotimic sau nespecifică.
După cum îi spune numele, tulburarea bipolară este caracterizată de doi poli opuși: manie/hipomanie și depresie. În episoadele de manie/hipomanie se trăiește intens, euforic; în cele de depresie (care sunt mai nasoale decât cele din depresia clinică) cel afectat e incapabil să funcționeze normal, are gânduri negative, se simte sleit de puteri.
Poate i-ați văzut pe la chefuri sau prin baruri. Sunt oameni extrem de sociabili care au un debit verbal ce pare să nu poată fi stăpânit. Sar de la o idee la alta cu repeziciune și par să vă consume de energie când stați mult timp în preajma lor. Asta deoarece vă solicită în mod constant atenția. La rândul lor par să fie extrem de energici, pot să se distreze de trei ori mai mult decât voi, iar când tuturor li se face somn ei de-abia încep.
Poate părea mișto să ai atât de multă energie și să fii vesel și limbut multă vreme. Adevărul e însă că tulburarea bipolară nu e chiar așa roz. Cei afectați de tulburare bipolară II au episoade de hipomanie. Episoadele de hipomanie nu sunt atât de intense precum cele de manie iar șirul gândurilor nu este afectat atât de puternic. Vorbesc mult și vehiculează idei variate. De departe par să fi băut destul de multă cafea. Prin contrast, cei cu tulburare bipolară I au episoade de manie. Vorbesc mult dar nu prea e chip să-i opriți. Sunt extatici, par mai ”vii” decât restul și schimbă subiectele extrem de rapid. Cei cu tulburare bipolară sar de la o idee la alta deoarece un simptom e ”fuga de gânduri”. Gândurile li se succed cu rapiditate și, când vorbesc, până verbalizează o idee le-au trecut alte două-trei prin cap. De aceea cere efort să-i urmărești.
După fiecare episod manic sau hipomanic urmează mereu unul depresiv. Cel cu tulburare bipolară cade de obicei la pat și declară că îi este greu să funcționeze. Este sleit de puteri, doarme extrem de mult sau extrem de puțin, mănâncă tot în extreme: foarte mult sau foarte puțin. După câteva zie de depresie urmează o scurtă perioadă intermediară după care ciclul se repetă: vine din nou episodul manic sau hipomanic.
Voi vorbi în continuare despre tulburarea bipolară I deoarece simptomele sunt mai clar vizibile. În episodul manic persoana e iritată, euforică, plină de energie, uneori chiar agresivă. Pare din cale afară de fericită. În episoadele de manie se simt atât de bine încât percepția lumii înconjurătoare le este afectată. Se plimbă prin parc și verdele e cel mai mișto verde pe care l-au văzut vreodată. Pare că întreaga natură e în comuniune cu ei, se simt conectați la ”ceva”, ca făcând parte din ”ceva” mai mare. De aceea mulți din cei cu tulburare bipolară I au priză la religii alternative și fel de fel de practici asiatice derivate din panteism. Episoadele sunt atât de intense încât pot provoca psihoze scurte și chiar halucinații. Mai rar, dar se poate întâmpla. În acele momente de manie cei cu tulburare bipolară iau decizii cât se poate de proaste. Brusc – de pildă – li s-ar putea părea din senin că menirea lor în lume e să călătorească. Și se vor duce acasă și vor vinde tot și vor face ceva drastic precum să se urce în următorul tren spre Siberia. În episoadele de manie li se par idei bune și nu se gândesc la consecințe. Din punctul lor de vedere acel lucru trebuie făcut fără îndoială.
Dorm puțin în acele zile, sunt energici, vorbesc rapid și fără pauză, devin hipersexuali și au gânduri care se succed rapid. Vor căuta compania altora și vor dori să le împărtășească ideile lor. Vor simți atracția sexuală mult mai puternic decât alții și le va fi greu să se concentreze multă vreme pe un lucru. În general un simptom clar e că au probleme cu menținerea atenției. Vorbești cu ei și după cinci secunde îi vezi uitându-se în altă parte, activați, interesați, gata să danseze sau să spună ceva. Uneori episoadele manice se pot lungi până la șase luni. În acest caz vorbim deja de ciclotimie, termen derivat din ”rapid cycling” care la rândul lui face referire la acel proces de succedere cu rapiditate a gândurilor.
Cei cu tulburare bipolară I sunt oarecum naivi, creduli și fac investiții proaste în episoadele manice. Li se poate – de pildă – părea brusc o idee bună să crească capre. Asta în condițiile în care ei stau la oraș și nu știu absolut nimic despre animale, ferme sau viața la sat. Partea proastă e că există șanse mari, dacă episodul manic persistă, să se mute într-adevăr la sat și să cumpere niște capre. De-abia când episodul manic trece își dau seama ce-au făcut. După care urmează episodul depresiv: anxietate, evită contactul vizual, gânduri de devalorizare, viziune pesimistă asupra lumii.
Caracteristic lor în episoadele de manie e că se consideră ”aleși”. După cum spuneam mai sus, cred că fac parte din ceva mai mare, un țel suprem pe care doar ei îl înțeleg. Au umor, sunt veseli. Jim Carrey e un exemplu perfect: omul are tulburare bipolară I iar modul în care-l vedeți prin comedii e felul lui real de-a fi în episoadele de manie. Jean-Claude van Damme e și el bipolar. Sinéad O’Connor are și ea tulburare bipolară I iar într-un episod manic s-a filmat rupând în două poza Papei într-un gest teatral, gest care i-a cam și pus capăt carierei.
Între 1 și 3% dintre cei cu tulburare bipolară I ajung la suicid. Episoadele de depresie sunt atât de puternice încât uneori se ajunge și la asta. Kurt Cobain e exemplul perfect; și el a avut tulburare bipolară I. Uneori, în episoadele manice, pot să nu doarmă zile întregi și să fie activi constant. Winston Churchill era și el bipolar și e faimos pentru săptămânile în care nu dormea și se ocupa de front în timpul războiului.
Stephen Fry, Mel Gibson, Axl Rose, scriitorul Ernest Hemingway, filosoful Friedrich Nietzsche – bipolari. Stephen Fry avusese și un documentar despre lupta lui cu boala. Despre Frank Sinatra se spune că ar fi fost și el bipolar. Mariah Carey a fost diagnosticată în 2001. Carrie Fisher (cea care a jucat rolul prințesei Leia în Star Wars) a murit acum vreun an și avea și ea boala. Mel Gibson, Jimi Hendrix, Marilyn Monroe, Linda Hamilton (actrița din ”Terminator”), Selea Gomez, Katy Perry au fost și ei diagnosticați.
Cei cu tulburare bipolară, având gânduri care se succed cu rapiditate și idei ieșite de din comun în episoadele de manie, pot ajunge la concluzia că sunt extrem de inteligenți. Vedeți Kanye West, că și el are tulburare bipolară. Episoadele de manie sunt accelerate de și devin mai intense din cauza alcoolului, a drogurilor, a cafelei sau a energizantelor. Tutunul și Coca Cola/Pepsi amplifică și ele episoadele manice și hipomanice. La fel și stresul. De asemenea, prin anii 80-90 s-a observat că nu e bine să le dai antidepresive celor cu tulburare bipolară deoarece le scoate mai dapid la iveală episodul manic. Tratamentul actual e pe bază de litiu pentru că aparent e printre singurele chestii care funcționează în cazul lor. Li se dau anxiolitice pentru stările intense de anxietate și alte medicamente care să tempereze episoadele de manie.
În mare sunt grandomani și centrați pe sine. Când îi ai prin preajmă animează atmosfera dar asta cu prețul ”furtului de spotlight”, în sensul că toată atenția trebuie să fie asupra lor. Pierd controlul mai repede decât alții atunci când consumă alcool. Sunt excelenți în pat: dezinhibați total, energici, dornici să experimenteze. În rare cazuri devin agresivi în momentele de manie dar atunci e bine să-i evitați. De asemenea va fi extrem de greu să-i faceți să renunțe la ideile lor năstrușnice când sunt în episodul manic.
Tulburarea bipolară I se moștenește în proporție de 50%. Asta înseamnă că dacă un părinte are tulburare bipolară I, copilul are o șansă de 50% să primească și el boala prin gene. O altă cauză a apariției bolii este stresul intens. În rare cazuri, dacă cineva este supus unui stres intens pe o perioadă mai lungă (mai ales dacă are o oarecare predisponibilitate genetică) va dezvolta tulburare bipolară I. Abuzul de droguri și/sau de alcool poate duce și el în rare cazuri la dezvoltarea bolii.
Cauza biologică a bolii este un dezechilibru în nivelul noradrenalinei. Avem niște compuși chimici în creier. Îi numim ”neurotransmițători”: noradrenalina, serotonina and dopamina. Dopamina și serotonina ne fac să ne simțim bine. În special dopamina. Noradrenalina (numită și ”norepinefrină”) e și neurotransmițător, și hormon. Îndeplinește mai multe roluri dar ceea ce e de știut în cazul tulburării bipolare e că în cazul episoadelor de manie nivelul de noradrenalină din corp este foarte ridicat iar în cazul lor de depresie este foarte scăzut.
Ce-am observat eu din interacțiunile mele cu cei cu tulburare bipolară I e că în episoadele de manie tind să folosească neologisme în discuția cu tine și concepte avantgarde în încercarea de a impresiona. Vor spune chestii de care nu sunt siguri cu încredere. Interpretează semnalele sociale ca fiind mai mult decât sunt în realitate. O fată le dă o replică inocentă și vor deveni convinși că flirtează intens cu ei. Din cauza hipersexualității pot deveni extrem de insistenți cu femeile (în caz că suferindul este bărbat). Logodna, căsătoria sau faptul că partenerul fetei e de față nu reprezintă o piedică. Vorbesc în termeni vag panteiști: ”natura”, ”astralul”, ”energia cosmică”, ”iubirea din noi”. Au priză spre chestii de tip yoga și tai-chi. Dacă beau în episodul manic nu prea mai e chip să-i oprești din vorbit. Vor deveni zgomotoși, agitați, din cale-afară de veseli. În episoadele de depresie sunt incapaciați aproape complet și suferă groaznic. Cel mai mulți pendulează între job-uri și relații. Se apucă de o chestie cu mare avânt după care intervine episodul de depresie și abandoneză ideea. Apoi se apucă de altceva cu același avânt, ca și cum menirea lor în viață ar fi fost dintotdeauna să facă acea chestie. Sunt axați pe plăcere, fac des glume, prezintă realizări banale drept chestii incredibile. Se îndrăgostesc extrem de ușor. Majoritatea au priză spre artă: actorie, pictură, muzică, fotografie. Și sunt creativi în artă, dacă tot vine vorba de ea. Din cauza anxietății mulți fumează sau beau alcool ca metode de coping cu neplăcerea. Mulți încep să-și ia medicamentele după care acestea nu-și mai fac efectul la un moment dat sau uită să le mai ia și intră așa în episodul manic în care ajung la concluzia că s-au vindecat singuri sau că se pot vindeca devenind vegani sau ținând post. Oricum – înlocuind medicamentele cu altceva. Vorbesc despre sex de trei ori mai mult decât alții. De asemenea am observat (și citit parcă mai demult) că prevalența tinde să fie mai mare în rândul bărbaților decât a femeilor.
La ce am citit aici, cu siguranta am si eu
De cate ori aud asta, ma duce cu gandul la asta: gutenberg.org/files/308/308-h/308-h.htm – tratamentul recomandat prin reteta din capitolul 1.
Când ești în „manie” faci lucruri care nu au sens și le prezinți ca realizări extraordinare?
Că așa, mulți putem spune că avem, că nu e departe de cum funcționează un om normal. Numai că la faza de manie chiar îți pierzi controlul și începi să vezi lucrurile într-o perspectivă total aparte și crezi că poți face orice + forță fizică ieșită din comun. Bine, lucrurile ăstea trebuie să ți le spună cineva, că tu vei crede că e totul ok și te vei simți extraordinar.
P. S. Nu sunt doctor, cunosc un caz
Zici ca ai descris USR-istii.
Cica unul se duce la doctor cu probleme la cap. Si doctorul ii arata imagini din alea gen fluture facut din cerneala.
– Ce vedeti aici?
Pacientul:
– Hmm, evident ca e un organ genital feminin.
Doctorul vine cu alta poza, diferita bine de prima.
– Si aici?
– Pai evident ca e acelasi lucru! Un organ genital feminin.
Alta poza.
– Si aici?
– Domne, ce tot insistiti? E clar acelasi lucru: o pizda!
Doctorul scrie ceva si apoi zice grav:
– Dumneavoastra aveti o tulburare obsesiva privind organ genital feminin.
La care pacientul izbucneste:
– Tu vorbesti? Tu vorbesti, obsedatule! Nu vezi ce poze colectionezi?
Pe scurt: despre orice ar fi vorba, tot usr-isti vezi.
USR-isti de la Europa FM.
In aceasta descriere parca vad toți tinerii aia liberi și frumoși …
Autorul vorbeste despre niste diagnostice, boli si afectiuni el fiind psiholog.
Domnule psiholog, ce parere aveti de oamenii care citesc informatii despre boli si afectiuni pe internet?
Din putinele mele cunostinte, a citi pe internet despre boli sau afectiuni este una dintre cele mai mari greseli pe care le poate face un om in online.
Adica daca ma informez inseamna ca fac o greseala ?
adevarul e ca doctorii cand invata.. li se baga o mufa in creier si se transfera informatia din ceruri.
A citi de oriunde despre orice este una dintre cele mai mari greseli pe care le poate face un om. Crede si nu cerceta, curiozitatea a omorat pisica etc… E o idee foarte proasta sa te informezi despre anumite lucruri: ca de exemplu comportamentul bipolar, sa observi niste asemanari intre el si comportamentul tau, sa-ti pui intrebari despre santatatea ta si (in cele din urma )sa ajungi sa ceri ajutor de la un medic. D-aia speranta de viata si calitatea vietii in tara asta e printre cele mai scazute din UE.
@Vlad:
Problema fiind?
Nicio părere. E una să citești și cu totul alta să te autodiagnostichezi cu chestii din ceea ce ai citit.
Doar atunci când omul se crede mai capabil decât un specialist în a pune diagnostic. Doar atunci. Oamenii normali merg la medic, nu își pun diagnostice singuri de pe net.
@Ionescu, de ce te informezi despre un subiect medical? Pentru ca atunci cand ajungi la medic si iti spune altceva decat ce ai citit tu sa ii bati obrazul? Sau sa iti dai cu parerea cand se deschide subiectul la sprit despre chestii medicale?
@AltVlad, exact asta fac toate articolele scrise de acest specialist.
@Razvan, ma asteptam la tine sa intelegi comportamentul oamenilor si sa postezi informatii interesante pentru ei (un exemplu bun, articolul „Rubrica de psihologie: cum se folosesc restaurantele și supermarketurile de creierul tău”. Omul, citind mizerii de genul asta, isi induce in subconstient anumite chestii si involuntar se regaseste in ele. Traim in Romania, unde majoritatea oamenilor isi iau diete din reviste si se trateaza de diferite probleme la indemnul anumitor specialisti online sau grupuri pe Facebook.
Urme
@Vlad: fiecare om e responsabil de propria lui persoană. Eu nu impun nimănui să citească ceea ce am scris. În plus, în caz că totuși citește, eu nu îi impun ceea ce să creadă. Nu depinde de mine dacă – de exemplu – tu deduci din ceea ce am scris eu că ești bipolar. Sau balaur. Sau biciclist. Dacă tu deduceai din articolul cu supermarketurile că există o elită mondială întunecată care ne manevrează mințile prin intermediul celor de la Kaufland – din nou – nu era problema mea. Ce deduci tu din ceea ce scriu eu e doar și doar problema ta iar eu n-am niciun control asupra chestiei ăleia. Ce-mi spui tu mai sus e un fel de ”nu mai produceți filme de acțiune că eu sunt ușor influențabil și voi deveni criminal”. Ce te așteptai tu din partea mea – din nou: nu mă vizează. E irelevantă pentru mine doleanța unui singur om, mai ales că nu-l cunosc. Dar te asigur că – și de l-aș cunoaște – tot nu m-aș mula pe ceea ce înțelege pătura de jos a intelectualității din online doar ca să nu care cumva să înțeleagă cineva ceva greșit.
In ce baza se da diagnosticul de bipolaritate? Kanye West a zis ca a declarat:”Poverty is a choice” și in baza acelei declarații l au diagnosticat ca și bipolar.
Mi-ai amintit de https://youtu.be/nlD9JYP8u5E
@Giani Fortza: pe baza asta.
Vă mulțumesc pentru articol dl. Răzvan! Citesc cu foarte mare interes tot ce publicați. Cum se poate trăi cu cineva care din ceea ce am înțeles eu pana acum suferă de tulburare de personalitate narcisistă și de tulburare bipolara? Evident că neagă tot ce i-am citit despre aceste lucruri de la dvs și nu se pune problema de vreo vizita la cineva de specialitate. Și da, atunci când mai consuma și alcool, episoadele cresc în intensitate… Va mulțumesc!
Nu se poate trăi. 93% din cuplurile cu un bipolar divorțează.
Te retragi pervers din activitate, dacă îți permite situația și îți vezi de viață.
@Vadim: depinde. Se merge la psihiatru sau la psiholog, acela pune un diagnostic; în funcție de acel diagnostic se pot lua decizii și numai în funcție de el. Multe tulburări a simptome similare cu tulburarea bipolară. S-ar putea să nu fie vorba de ea.
Ai descris-o perfect pe fosta. Fara gluma.
Eu ii ziceam ca e excentrica, fapt ce m-a si atras la inceput. Dar long term devine obositor.
2-3 zile cu chef de orice, munca intensiv/ petrecut in oras in ultimul hal dupa care alte 2 zile in care nu o recunosteai, nu mai avea chef de nimic, era alt om. Si oriunde mergeam se facea simtita din primul minut, acapara atentia instant.
Astfel de persoane trebuie sa aiba langa oameni f calmi, altfel iese balamuc 😂
@Robert: coincidența face că am trecut și eu prin aceeași chestie cu o tipă.
plot twist: era aceeași tipă.
Parțial din ce scrie pe aici am găsit și la mine, dar nu la nivelul ăla maxim.
Cred că fiecare din noi își are un grad mai mic sau mai mare de tulburare bipolara.
Eu cănd simt că urmează trecerea de la caterincă la nimeni nu mă iubește, sug ca pe chupa chups o baterie de la un telefon vechi. Litiul din baterie îmi mai urcă moralul.
Și nu ciripești polifonic Nokia Tune?
@Ionut M, nu că e Sony Ericsson. Uneori mă apuc să fac origami đin hărtie igenică , alteori mă apucă pofta de köttbullar.
E de la diavol. Tot ce e rau e si de la diavol.
Dupa articolele astea imi dau seama ca toata specia umana ar trebui internata intr-un mare mare balamuc pentru ca fiecare din noi sufera de cate o conditie/boala din asta mintala.
Deci starea de bine, de buna-dispozitie, e defapt un „episod maniacal moderat”?
@Loft: nu chiar. Un episod maniacal e mai degrabă asemănător cu unul în care cineva a luat cocaină decât cu unul în care cineva e doar bine-dispus.
A se citi cu voce de barely milfa: Numa cine a luat coxut sa vorbeasca despre asta, da? Restul n-aveti voi de unde sa stiti cat de greu e defapt sa cresti un coxut bun, da? Sa-ti tragi tu, si dupa aia mai vorbim. Las ca vezi tu cand tragi, ca asa ziceam si eu la inceput.
Ai uitat-o pe Catherine Zeta Jones
N-am uitat-o, dar n-am amintit-o pentru că ea are tulburare bipolară II, nu I.
Sunt curios daca exista oameni perfect sanatosi din punct de vedere psihic, fara nici o tulburare diagnosticabila.
Iohannis
Există destui. Am avut un client acum vreo 6 luni și i-a ieșit testul MMPI-III atât de curat că a trebuit să-i refac cotarea, că eram convins că probabil am greșit eu pe undeva, la calcule. Omul era fără nicio chestie aiurea. Nici măcar vag – așa. Nici măcar un strop de anxietate, acolo, să fi zis că trebuie ajustată. Nicio tulburare de personalitate sau boală mintală, nu tu depresie, nu PTSD, nu ”nimic”.
Posibil multi oameni aparent sanatosi psihic sa mimeze aceasta sanatate psihica , ajutati de un anumit grad ridicat de inteligenta, iar intr-un moment anume sa cada brusc si urat.
Oare Andreas Lubitz pilotul german de la Germanwings care a intrat putin in munte cu avionul , cum o fi trecut de testele psihologice !?
Multumesc pentru articol! Stiu ca nu e la fel de spectaculos, dar m-ar interesa si un articol despre tulburari din spectrul autist mai putin pronuntat, gen sindrom Asperger, am o banuiala ca sunt destul de multi oameni in societate care se incadreaza lejer acolo. Cred ca ar ajuta la constientizare.
Mai am câteva teme în plan, dar cândva poate bag și ceva pe subiectul ăsta.
Sunt de acord. Mai ales ca, exista o problema sa gasesti terapeuti pentru copii cu TSA.
Mi-a iesit INTJ la Myers-Briggs. Pentru mine e perfect adevarat ce am citit acolo. Nu stiu pentru altii…
@Razvan T. Coloja m-am oprit la al 3-lea paragraf… suna mult prea familiar
Aideplm…. Ai idee , exista vreo legatura intre tulburarea bipolara si tulburarea obesiv compulsiva ? Intreb pentru un prieten
@VuAd: din câte știu nu există, dar nu e exclus ca cineva să le aibă pe amândouă. Des întâlnită e comorbiditatea între tulburarea bipolară și tulburarea de personalitate borderline.
C.V Tudor!
Vadim era mai degrabă narcisic. Bătea bine spre tulburare de personalitate narcisică. Dar bine de tot. Dar nu era bipolar; se vedea din modul în care vorbește că poate păstra un șir logic de evenimente în cap.
Dupa cum am mai scris aici, am prietena bi-polar. Se cam potrivesc o serie de chestii din articolul tau. S-a evidentiat problema dupa 3-4 ani nasoi, imediat ce a emigrat in SUA. De la un job super-tare in tara (director de banca) la vandut mancare intr-un deli. Cu un bebelus acasa si un copil de 10 ani, fara bani prea multi, traind intr-o spelunca de apartament etc.
A avut noroc ca a dat de un psihiatru bun, care o tine de 15 ani pe medicatie bine aleasa (baza este litiul, asa cum bine ai precizat). Nu este euforica in perioadele bune sau cel putin nu iesit din comun, dar, cand e nasol, e nasol de tot.
Atunci trebuie sa ii schimbe tratamentul si 1-2 saptamani cel putin e varza, abia coboara din pat sa se ocupe de job/familie (de niste ani are un job super tare pe specializarea ei initiala, deci s-a rezolvat problema, bani au, traiesc super-bine, copiii sunt aproape la casa lor si aia super-realizati). Dar, desi recunoaste ca ii este bine (financiar si social), cand o loveste depresia, e cu cantec.
Este o boala tare parsiva, de cand o cunosc si suntem apropiate, am multa teama si respect pentru bi-polar, ca nu e de joaca
@dojo: da – din păcate la ei e episodul manic extrem de intens, dar la fel e și cel depresiv. Nu mă mir că scrii că și-a pierdut jobul inițial. N-ai cum funcționa în domeniul financiar când cu manie, când cu depresie.
Sad story.
Ah, nu si-a pierdut job-ul, e un exemplu de cum se poate „urca” din nou pe scara sociala, cu bi-polar cu tot. Cand a emigrat acum 20 de ani, aici nu si-a gasit imediat job in finante, ca era mai nasol cu echivalarile de diplome. Asa ca a lucrat ca vanzatoare la deli. Apoi a mers la un job interview la o fabrica de haine, a stat acolo 8 ore la banda si a iesit la tigara, ca o luau dracii.
Dupa aia s-a dus cu tupeu la seful de tura si i-a spus ca ii multumeste pentru oferta de lucru si sansa de a incerca acolo, dar se va intoarce totusi la deli (magazin alimentar mic).
Tipul a intrebat-o cum de vorbeste asa bine engleza si i-a replicat ca a fost director de banca in Romania, cu studii de economie etc. Gagiul a angajat-o a doua zi pe post de contabil.
Intre timp a mers la interviu la o organizatie super-celebra si a luat job acolo. Dar a durat cam 11 luni tot procesul de recrutare, background check etc.
Dupa o perioada insa, tot stresul acumulat in anii respectivi, plus probabil predispozitia genetica, au dus-o la un „atac” depresiv de toata frumusetea, ca au luat-o in camasa de forta.
Au trecut destui ani de atunci si, dupa cum imi spune, a invatat sa traiasca cu boala. Ia o groaza de medicamente si periodic trebuie bibilita concentratia, ca intra in depresie.
E o luptatoare cum rar intalnesti, a trecut si printr-un cancer, cunoaste deja semnele, cand incepe perioada depresiva etc. E o mana de om, dar are o putere de a trece peste toate porcariile astea de te ingrozesti.
Cred ca toti ne punem intrebarea la un moment dat daca suntem ok cu mansarda. Dupa articolul acesta imi dau seama ca nu stau chiar asa rau cum credeam. Poate ca sunt mai bine decat cred eu despre mine.
PS sper sa dau si eu de o bipolara deasta in episod manic
Să fie bipolară și futecistă. Ca să combine utilul cu plăcutul.
Buna ziua ,
Sotia mea a fost diagnosticata cu Tulburare Bipolara .
2 ani de zile un om normal nu putea sa reziste la cate a facut si i s-au intamplat ! Adica tot ce a urat toata viata si nu ii placea , acum a facut ,, chiar tot !
Dupa mai multe discutii fata in fata si explicandu-mi trairile si evenimentele , eu am ramas marcat ,,, nu am avut ocazia in 46 de ani sa cunosc , sa vad sa cred ca exista asa ceva ! Ce ma intriga este faptul ca , am fost la mai multi medici psihiatrii explicant tot plus cu analize , la care valoarera Adrenalinei 86.3 ng/L < 82.0 si Noradrenalina plasmatica 791.9 ng/L < 80 .0 – 499.0 , imi spuneau ca sunt valori normale !
Daca sunt valori normale , de unde stiu ei ca este vorba de un dezechilibru chimic , daca valorile aratate ei cconsidera ca sunt normale ?
Intradevar este foarte greu sa gasesti si un medic care chiar sa sa priceapa in aceasta boala cumplita !