Rubrica de psihologie: Tipuri de psihoterapie în România

Ziceau niște oameni aici pe blog că ar fi interesați să afle câte ceva despre tipurile de terapii din psihologie practicate în România. Mi s-a părut un subiect interesant. Într-adevăr: există prea puține articole care să dezbată subiectul.

Înainte de a începe se cere distincția între ceea ce practică psihologii și ceea ce practică psihiatrii.

În psihiatria românească se folosește în cea mai mare parte psihanaliza. Știți voi – Freud, Jung, Adler. Se merge pe analiza de vise, sexualitate, relația cu mama. Psihanaliza este OK – din punctul meu de vedere – uneori. În unele cazuri funcționează. Unii psihiatri pot să urmeze formări și în alte tipuri de terapie.

În psihologia românească treburile stau altfel. Există mai multe tipuri de terapii. Psihologii pot – de exemplu – să facă și ei formare în psihanaliză. Din câte verificasem ultima oară exista un singur psiholog român care practica așa ceva. Motivul e simplu: în psihologia modernă se folosesc terapiile cognitiv-comportamentale. Sunt mai moderne, sunt mai eficiente, sunt cel mai bine argumentate științific. Prin contrast, psihanaliza are vreo 160 de ani vechime și practicanții și-au pierdut încrederea în ea.

Psihologia cognitiv-comportamentală a fost dezvoltată de Albert Ellis, un psiholog practicant de psihanaliză. Pe la începutul anilor ’50 se rupe de psihanaliză și dezvoltă ceva ce numește REBT (Rational Emotive Behavioral Therapy). Este prima formă de CBT (Cognitive Behavioral Therapy). A doua ar fi ”Cognitive Therapy”-ul lui Aaron T. Beck. Din unirea REBT-ului cu CT-ul s-a născut ulterior CBT-ul.

Ar fi extrem de mult de scris despre CBT și cum funcționează, și nu acesta este scopul textului. Ce e de știut însă e faptul că există mai multe subramuri ale CBT-ului – unele mai folosite, altele mai osbcure. Un exemplu de terapie derivată din CBT este Dialectical Behavior Therapy (DBT). Dezvoltată de o psiholoagă pe nume Marsha M. Linehan, DBT-ul este eficient în tratarea tulburării de personalitate borderline și a tulburării de stres post-traumatic. Se mai folosește în tulburările alimentare. Marsha Linehan avea la rândul ei borderline și a dezvoltat terapia și din prisma pacientului. DBT-ul nu este prea răspândit în România. Eu unul am participat la un workshop ținut de o fostă studentă a lui Linehan și parcă am auzit că pe la Timișoara ar mai fi ceva curs legat de DBT. Însă nu cred să dea Colegiul Psihologilor acreditare pe specializare. Se prea poate însă să nu fiu eu la curent cu noile mișcări din psihologia românească. Ar cam fi nevoie de DBT în România.

Ce se practică însă în România sunt următoarele:

  • psihanaliză
  • analiza tranzacțională
  • psihodramă
  • psihoterapie Gestalt
  • psihoterapie adleriană
  • psihoterapie experiențială
  • psihoterapie pozitivă
  • psihoterapie integrativă
  • psihoterapie sistemică
  • psihoterapie rogersiană
  • psihoterapie jungiană
  • psihoterapie transpersonală
  • psihoterapie neuro-lingvistică

Sper să nu fi uitat ceva dar precis mai sunt. Mai există terapii în funcție de numărul de clienți: terapie de familie, de cuplu, terapie de grup. Psihodrama este – de exemplu – terapie de grup. Este eficientă (se zice) în lucrul cu autismul, PTSD-ul, tulburărilor de atașament. Psihoterapia adleriană se poate practica atât individual cât și în ședințe cu cupluri sau de grup. Merge pe ideea că omul este parte din comunitate așa că pune accent pe relațiile sociale și modul în care clientul se raportează la ele. Psihoterapia sistemică merge pe ideea constelațiilor familiale și a faptului că facem parte din grupuri sociale. Clientul face parte din mai multe grupuri sociale: al familiei, al celui de la locul de muncă, al cuplului. E eficientă în probleme legate de relația de cuplu, relația cu adolescenții din familie, tulburări de comportament în cazul adolescenților.

Psihoterapia neuro-lingvistică e cunoscută sub numele de NLP. Merge pe ideea că ne facem propriul nostru castel al realității și că la el ne raportăm când ne gândim la lumea reală. Și că lumea reală e diferită de acel castel. Mai merge pe ideea că importantă în terapie e și comunicarea (verbală și non-verbală). Se zice că merge în cazul fobiilor, a dependenței de droguri și alcool, a anxietății și depresiei. Eu unul sunt extrem de sceptic în ceea pe privește NLP-ul și îl privesc cumva ca pe pseudoștiință. Mai ales după ce am citit de unde își are rădăcinile (căutați pe net dacă vreți să vă convingeți). Alți terapeuți își pun nădejdea însă în tipul ăsta de terapie.

Despre restul nu știu prea multe, iar ceea ce e sus e cam din auzite. Ia vreo 2-3-4-5 ani să faci o formare în fiecare din specializările de mai sus iar până acum doar DBT-ul m-a atras și convins, iar asta după ce am citit îndeajuns cât să mă conving că e eficient. Tehnici DBT am înglobat și în terapia cu clienții mei care au borderline și sunt eficiente.

Dar ce vreau să evidențiez cu articolul acesta este faptul că, în funcție de specializări, un psihoterapeut poate avea o cu totul abordare față de alți colegi ai săi. Unii jură pe experiențială. Alții îmi vorbesc despre sistemică în ton de ”e mișto”. Alții merg pe psihodramă. Alții trag spre integrativă. Fiecare are alte procese și în fiecare merg altfel lucrurile. Părerile legate de ce merge mai bine în caz de cutare afeciune sunt extrem de polarizate. Printre psihologi e ca la fotbal: unii țin cu Dinamo, alții cu Steaua, alții cu FC Poli. Unii-s cu integrativa, alții cu rogersiana, alții cu NLP-ul.

Mie unele îmi miros a ciorbe incerte; în sensul că citesc despre ele și ceva simt că nu se leagă bine. Instinctul îmi spune că n-ar funcționa cu clienții mei. Altele sună bine dar nu-s prea argumentate de studii. Apoi mai e restul de care nici nu mă ating – cum sunt NLP-ul sau psihodrama sau psihanaliza.

Aparte de tipurile astea de terapii se face uz de terapii scurte pentru care nu ai nevoie de specializare. Cum ar fi biblioterapia. Mai există cursuri acreditate pentru testare cu cartonașe Rorschach (petele alea de cerneală omniprezente în filmele cu psihopați); testarea Rorschach e la fel de eficientă ca datul în bobi, if you ask me. Este un test proiectiv – adică rezltatul lui e în bnă parte la libera interpretare a psihologului. Cam cum e cu poeziile de Eminescu în liceu: ”ce-a vrut să spună poetul?” și fiecare elev are o altă interpretare a lui ”Floare albastră”. Dar apare des în filmele americane iar clienții recunosc imediat cartonașele acelea.

Hipnoza este rar practicată la noi. Poate unul sau doi psihologi să aibă specializare pe așa ceva. Nu e ceea ce credeți și nici nu e prea eficientă având în vedere că sub 10% din populația planetei e sugestibilă îndeajuns cât să poată fi ”hipnotizată”. Nu e ca-n filme când te ridici cu ochii goi și începi să cotcodăcești la comandă. În schimb îți amintești absolut tot, iar asta deoarece nu adormi ci intri într-o stare de sugestibilitate mai ridicată în care mecanismele tale de apărare cad nițel: Ești mai dispus în aceste condiții să accepți că fumatul îți cam face rău ori că uneori și tu greșești. Dar nici atunci nu e sigur că terapia prin hipnoză dă roade. Dar – din nou – omul aude de ”hipnoză” și crede că-și va vedea viețile anterioare. Adevărul însă e că dacă cineva nu vrea să fie hipnotizat nu ai cum să-l hipnotizezi. Și chiar de ar vrea – puțin probabil să-ți reușească.

Majoritatea psihologilor din România (și Europa) practică CBT-ul clasic. Unii au specializare și în lucrurile de mai sus și atunci ori comutează pe ele în funcție de client, ori le combină cu CBT-ul când e nevoie.

Cam asta e treaba cu psihoterapia la noi în țară. În SUA și alte țări vestice există o sumedenie de alte derivate ale CBT-ului. Terapii strict axate pe adicții. Sau pe abuz. Sau pe nișe precum PTSD-ul. Unele merg, altele-s aiureli pseudoștiințifice. Unele sunt încă tinere și necesită cercetare. Altele deja dispar. Întrebarea ”care e cea mai OK?” e la fel ca întrebarea ”care e cel mai bun laptop?”. Unii vor recomanda Apple. Alții Dell. Alții ecrane de cutare diagonală. Sau chestii Alienware pentru gaming. E o întrebare prea simplă pentru un răspuns prea complex.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 3$

34 comentarii

  1. Până citesc tot textul asta, imi trec toate bolile psigologice de care sufăr…

    Indecis. Tu ce zici?3533
  2. E o generalizare gresita ideea ca in psihiatria romaneasca se foloseste preponderent psihanaliza, poate de psihiatrii mai ““”batrani”. Cei mai tineri, daca e sa utilizeze o anumita psihoterapie aceea ar fi cognitiv-comportamentala (de altfel singura cu rezultate validate stiintific), daca ma intrebi pe mine, psihanaliza este o mare “”vrajeala”, multa filozofie, impresionant la inceput dar fara finalitate relevanta clinic. Insa in general psihiatrii nu prea folosesc psihoterapie, mai degraba folosesc tratamente medicamentoase pentru a aduce pacientul in starea potrivita spre a fi pretabil la psihoterapie (efectuata de un psiholog sau psihiatru)

    Comentariu apreciat.264
  3. Albert Ellis RULES!!! eu fac terapie cognitiv-comportamentala de 3 ani si cartea “Feeling Better, Getting Better, Staying Better : Profound Self-Help Therapy For Your Emotions” a fost prima dintr-o serie pe care am avut-o de studiat la terapie sub ghidarea dnei psiholog(clinician). Titlul e cam flower-power dar cartea e atat de tehnica incat i-ar convinge pe toti cavalerii ciocanului din comentariile de la articolul “cum e sa fii client de psiholog” de validitatea si efectele TCC. O alta carte care ar trebui bagata pe gat romanilor e “cum sa-ti controlezi furia inainte sa te controleze ea pe tine”

    Comentariu apreciat.348
  4. Un amic făcea acum câțiva ani un fel de terapie de grup in care participanții făceau role play. Îmi spunea mereu ca merge la “constelații”. Nu îl suspectez ca era pe ciuperci sau alte substanțe, dar îmi povestea ca a reușit sa treacă peste niște probleme. Știi sau ai mai multe detalii despre aceasta practica?

    112
  5. Eu unul mi-am făcut formarea in psihoterapii scurte, mai ales pentru partea de cercetări din spate.
    Legat de formare însă, cel mai important rămâne relația terapeutică pe care o ai cu terapeutul, dacă aia funcționează, contează mult mai puțin formarea lui, unele studii zic că maxim 4%

    54
  6. “Fugi ba d’aici” la bloc anii 90 cand discutiile erau aprinse ca Iliescu a inmormantat Romania. Deci fugi ba d’aici: Ce scoala de psihologie avem azi in Romania? La ce nivel? Comunismul a avut nevoie de psihologi doar pe la scoala de soferi si mecanici de locomotiva acolo unde dadeai testul psihologic.Eminentii psihologi antebelici au fost bagati in inchisori comuniste la aiud (margineanu) apoi psihologia a fost incet incet scoasa din circuitul educational punct final 1977.
    Dupa 90 zeci de facultati care private care nu, ciuperci dupa ploaie, scot psihologi dar cu ce profesori?Cu psihologii din comunism gen policlinici CFR specializati pe mecanici de locomotiva?
    Avem insa concurenta: un popa, psiholog cu sutana ca si asta lucreaza cu mintea omului.As in maneca: continuitate in comunism 😉

    174
    • @Dorul: Ummm… școala de psihologie de la UBB Cluj e una din cele mai bune din lume. Știi asta – nu? A fost primul laborator de psihologie experimentală din lume.
      În al doilea rând – de la Revoluție a trecut 30+ ani. Absolut toți profesorii de dinainte s-au pensionat sau au murit. La Oradea media de vârstă e pe la 35-40 de ani.

    • @Razvane, stiu ca trebuie sa respectam mandriile locale, dar:
      La UBB decanul facultatii de pszichologia (asa scriu ei pe site, asa scriu si eu) este un absolvent al Facultăţii de Tehnologie Chimică. Cum s-ar spune cel mai destept profesor de psihologie e un chimist. Statistic, daca n-ai publicat ceva memorabil pana 24 de ani, nu mai ai nici o sansa in domeniu…
      Iar Oradea cu greu poate fi numit centru universitar. Niste profesori de liceu, prea comozi ca sa plece la Timisoara, si-au facut universitate.
      Ca sa ajugem cei mai buni din lume, ar trebui sa avem de la cine invata. In materie de psihologie, la UBB ne mai trebuie inca o generatie de profesori. Despre Oradea, chiar nu pot sa ma pronunt.

      225
    • Daca e una din cele mai bune din lume de ce a scazut la calitate? Pana recent era intre primele 800-1000, acu e in liga 1000-1200.

      Asta cu psihologii de la cfr imi aminteste de povestile unui fost amic, despre cat de profi era bunicul lui cand lucra la cfr in comunism, si cum venea la bunica-sa cate un “psiholog” sa intrebe de el… ca domnle era important si se asigurau aia ca e intreg la minte ca nu cumva sa incurce paletele in gara… am tot evitat sa i zic ca poate aia il para la secu pe sot.

      80
    • @Claudiu:

      Daca e una din cele mai bune din lume de ce a scazut la calitate? Pana recent era intre primele 800-1000, acu e in liga 1000-1200.

      Cred că te referi la universitate, nu la Facultatea de psihologie din cadrul universității.

  7. Exista abordare psihanalitica in zona psihoterapiei. Exista scoala, exista oameni bine pregatiti. De exemplu, profesorul Zamfirescu, cel care este si director la Editura Trei.

    Nu exista “criza” de psihanalisti, doar ca e o formare grea.

    Dincolo de faculatatea de psihologie, iti trebuie master sau formare de specialitate in psihanaliza si iti trebuie 4 ani cel putin de analiza personala. Adica mergi tu in terapie la un psihanalist. Poti face analiza personala in paralel cu facultatea si ulterior in paralel cu formarea sau masterul.

    Legat de abordari terapeutice in general, eficienta acestora este in medie cam aceeasi. Cine cauta pe net studii, va gasi ce spun eu, dar va gasi si studii care glorifica o abordare sau alta.

    Avantajul terapiei cognitiv comportamentale (CBT) este ca e usor masurabila cu propriile unelte. Paihanaliza nu e mai slaba ca abordare, este mai greu de cuantificat la nivel de rezulate pentru ca in sine este diferita ca interventie.

    De asemena, abordarea cognitiv comportamentala este o asa zisa interventie de scurta durata, adica ceea ce place caselor de asigurari din Vest, SUA in special.

    In 12 sedinte, se deconteaza mai putini bani decat in ani de zile de interventie, cum se poate intampla in psihanaliza.

    Acum, de ce ai prefera ceva de lunga durata si scump (psihanaliza) in defavoarea a ceva scurt si ieftin (CBT si compania)?

    Depinde problema ta si de ceea ce vrei sa obtii. Psihanaliza pote vorbi de lucruri precum restructurare profunda a personalitatii (daca are succes), pe cand CBT ul vobeste despre situatii punctule.

    Ambele abordari sunt corecte pentru ca nu-si propun si promit mai mult decat pot face.

    In fine CBT lui Ellis si Beck este inspirat tot dintr-o filosofie, apropo de cel care spunea mai sus ca psihanaliza e filosofie si atat. CBT are la fundatie filosoia stoica.

    Scriu toate acestea in calitate de psihoterapeut specializat in CBT.

    A, sa nu uit – nu doar ca majoritatea scolilor de terapie au cam aceleasi rezultate, dar cele mai frecvente probleme care-i indeamna pe omeni sa ajunga la terapeut sunt rezolvabile si fara ajutorul psihologului.

    Banalitati precum somn suficient, mancat ok, facut sport, stat deoparte de social media / TV produc minuni care intrec de multe ori interventia din cabinet pentru o depresie, anxietate si alte probleme frecvente.

    Nu pentru toate depresiile, nu pentru orice situatie care implica stari de anxietate, ci doar pentru majoritatea situatiilor 🙂

    Si tot din experienta practica, multi barbati prefera sa-si rezolve problemele decat sa mearga in terapie. Ceea ce, in couda a ceea ce se tot vehiculeaza la nivel cultural, e foartebine.

    Comentariu apreciat.254
    • “multi barbati prefera sa-si rezolve problemele decat sa mearga in terapie. Ceea ce, in ciuda a ceea ce se tot vehiculeaza la nivel cultural, e foarte bine.”

      Asta e un fel de a spune ca majoritatea covarsitoare a clientilor psihologilor sunt cliente care trec doar prin relatii cu barbati toxici?

      58
    • nu este nicio criză de magicieni/vraci/psihanaliști, este o oarecare criză de “vindecări” – și asta.i altceva. chiar și așa, ca profesionist, ce te faci dacă omul “vindecat” este mai puțin decât nevroticul care ți-a intrat în cabinet?

      06
    • @ callgate: majoritatea clientilor sunt femei. Spre 80% din ce vad la colegii mei.

      La mine, procentul este exact invers – 80% barbati pentru ca am ales sa ma adresez in special lor.

      Daca exista cu adevarat o lipsa in ceea ce priveste psihoterapia, aceea e a psihoterapeutilor care stiu si vor sa lucreze cu barbati fara a incerca sa le minimalizeze sau inhibe masculinitatea, fara sa le spuna ca natura lor ar fi cumva in neregul, fara a-i convinge ca trebuie sa se transforme in ceea ce cei din jur au pretentia sa fie.

      Nu am cunoacut vreodata in practica mea barbati toxici, am vazut mentionata sintagma doar in discutii ideologice si vrajeli politice.

      Mai mult, o buna parte din ceea ce este catalogat “toxic” in cazul barbatilor sta la baza existentei societatii in care traim.

      111
    • @Valentin – nu ma fac nimic, ma asigur doar ca ceea ce lucrez eu ii este de ajutor.

      O buna parte din succesul unei terapii are legatura si cu dorinta reala a clientului sa-si rezolve problemele. Abia din momentul existentei acelei dorinte reale, psihoterapeutul isi poate face treaba.

      Acum, in ciuda tendintei de-a ne autoglorifica meseria, suntem ca tamplarii. Nu-n sensul ca batem cuie-n capul cuiva, ci-n sensul ca exista tamplari buni si unii mai putin buni. De preferat este sa ajungi la cel bun.

      Nu stiu daca a scris Razvan, dar exista modalitati de-a-ti da seama daca ai ajuns in cabinetul care trebuie.

      Apropo de dorinta reala de-a-ti rezolva problemele, exista situatii in care e posibil sa nu-ti poti dori, sa nu aj energia psihica si fizica sa faci aproape nimic pentru tine (ex. anumite depresii). Atunci, terapeutul te ajuta sa faci primii pasi spre capatarea acelei dorinte.

      Fara legatura cu ce ai zis tu, dar nu am unde sa postez asta – nu va duceti copiii de 5-6 ani la psiholog daca nu exista ceva real in neregula cu ei.

      De obicei, cand ai impresia ca al tau copil ar avea nevoie de terapie, aproape sigur tu esti persoana care ar trebui sa mearga la psiholog.

      81
    • @Callgate De multe ori relatiile din prezent oglindesc relatiile din trecut. Poate mamele au fost alea toxice, iar tatii sunt absenti/neimplicati. Sau invers. Iar in relatiile de cuplu nu fac decat sa repete relatiile cu parintii.

      In mainile unui terapeut competent, toate tehnicile de mai sus dau rezultate. Dar fundamental nici una nu e perfecta.

      Psihanaliza/terapiile psihodinamice au ca principiu intelegerea traumelor/problemelor din trecut, dar e cam pasiva, pacientul trebuie sa descopere singur cum sa faca fata problemelor dupa ce le-ntelege. Unii reusesc, dar nu toti.

      CBT abordeaza punctual problemele din prezent cu diverse tehnici. Dmpdv are eficienta limitata din cauza ca nu merge la sursa problemelor ci ofera doar solutii de moment. Mai devreme sau mai tarziu problema de fond isi face iar aparitia sub diverse forme.

      Gestalt e o abordare holistica. Te forteaza sa vezi problema prezentata din alte perspective. Asta aduce cu sine o intelegere in ansamblu a problemelor in diverse contexte. Unii pacienti se potrivesc cu abordarea asta, altii nu.

      Majoritatea celorlalte terapii contin elemente din cele 3. Eficienta variaza in functie de bine e echilibrat chimic pacientul, de competenta terapeutului si afinitatile fiecarui pacient pt una din ele. Si cam spre concluzia asta coverg majoritatea studiilor facute pe bune.

      51
  8. În psihiatrie se folosește psihanaliza? pe bune? oare autorul articolului chiar pricepe ce înseamnă și una și cealaltă? ceva mă face să cred că o scurtă inspecție pe google ar face minuni… zic și eu.

    35
  9. NLP eu stiam ca e Neuro Linguistic Programming, o chestie vanduta de unii ca prin ea, te ajuta sa obtii ce vrei in viata si de la cei din jurul tau

    51
  10. In general am citit ce ai mai publicat pe aici si mi se pare fain ca faci educatie si psiho-educatie.
    Dar cu articolul asta cred ca esti un pic departe de adevar.

    Nu majoritatea psihologilor din Ro practica CBT – vezi site-ul colegiului unde sunt listati tot cei acreditati!

    NU sunt putini cei cu formare in Psihoterapie Ericksoniana si Hipnoza Clinica (vezi asociatia cu Dafinoiu, Varga & co ca si formatori) sau Hipnoza Clinica (formator Holdevici, ca sa o numesc pe dansa ca e foarte cunoscuta). Eu am formare si practic de vreo 16+ ani si cand am inceput erau deja colegi care aveau ani inaintea mea (de formare si/sau practica) si formatori (inclusiv profesori universitari)

    Toti psihiatrii pot sa isi faca o formare in psihoterapie – orice formare le cade bine Nu doar psihanaliza…

    Constelatiile sistemice sunt ceva diferit de psihoterapia sistemica de cuplu si familie

    Mi se pare ca pozitionezi CBT intr-o forma in care nici macar cei de la Cluj nu o mai fac (exclusiv acesta este bun!) – stiu asta pentru ca facultatea asta am terminat-o si sunt inca in contact cu scoala de aici… Chiar si ei si-au “imblanzit” discursul si nu mai cred ca doar asa se poate….

    Iar daca vrei sa vezi toate formele de psihoterapie practicate in Ro – lista asociatiilor se gaseste de asemenea pe site-ul colegiului (https://alegericpr.ro/index.php/registre)

    10

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Ultimele articole

Susținere

Susține acest blog cumpărând de pe eMAG prin acest link, de la PCGarage prin acest link sau de la Finestore.