Rubrica de psihologie: seducție și sexualitate la femei

Motivul pentru care femeile sunt mai fine și mai empatice decât bărbații rezidă în cantitatea de estrogen pe care o secretă în raport cu testosteronul. Femeile au mai mult estrogen și mai puțin testosteron decât bărbații. Recirpoca este valabilă în cazul ultimilor: au mai mult testosteron și mai puțin estrogen. Regula e însă că în măsura în care discrepanța dintre cele două cantități devine mai mică, cu atât persoana va adopta trăsături ale genului opus. Cu alte cuvinte, cu cât o femeie va avea un balans mai echilibrat între cantitatea mai mare de estrogen și cea mai limitată de testosteron în corp, cu atât va adopta un comportament mai bărbătesc. Va tinde să aibă vocea mai groasă, să fie mai dură, posibil chiar să fie atrasă de alte femei. Există o strânsă legătură între această discrepanță și cea dintre lungimea inelarului și a degetului arătător de la mâna stângă. Sună a chiromanție, dar nu e.

Când fătul este încă în fașele dezvoltării din uter și anumite reacții chimice decid dacă acesta va fi de sex masculin sau feminin, odată cu pornirea transformării fătului în fată sau băiat pornesc și acele procese care împart estrogenul și testosteronul în cantități inegale ce decid respectivul sex. Măsura în care cele două cantități diferă se reflectă – s-a observat – în distanța dintre inelarul și arătătorul mâinii stângi. Cu cât o persoană are nivelele de estrogen și testosteron mai apropiate în cantitate decât mai depărtate, cu atât distanța dintre vârful inelarului și cel al degetului arătător aparținând mâinii stângi e mai redusă. Puteți aproxima în cazul vostru nivelul de estrogen și testosteron din propriul corp întinzând palma stângă cu degetele întinse. Cu cât vârfurile inelarului și ale degetului arătător sunt mai apropiate ca distanță, cu atât nivelurile celor doi hormoni sunt și ele mai apropiate.

Acesta e un truc mișto de folosit pentru când vreți să aflați dintr-o privire dacă un bărbat e efeminat și mai empatic ori dacă o femeie e mai mult bărbătoasă decât feminină și – implicit – mai dezinhibată. Cu cât cantitatea de testosteron din corpul unei femei este mai ridicată, cu atât mai agresivă va tinde să fie, dar și mai teritorială, competitivă și înclinată spre căutarea plăcerii sexuale. Veți observa probabil pe la cunoscute că cele cu inelarul și degetul arătător de aceeași lungime sunt mai băiețoase și, de multe ori – acolo unde, desigur, factorii culturali, religioși ori psiho-genetici nu intervin – ceva mai dezinhibate. Cu cât cele două degete sunt mai inegal ca lungime cu atât femeia va fi mai feminină, mai emotivă, mai empatică.

Când se vor dorite, femeile apelează la o serie de gesturi inconștiente menite să semnalizeze procesul de curtare ori cel de seducție. Unul dintre ele este că-și expun gâtul cu jugulara în exterior când discută cu cineva care li se pare atrăgător ori cu cineva care – speră ele – le va dori din punct de vedere sexual. Gestul inconștient este probabil o reminiscență a vremurilor în care a-ți expune jugulara denota supunere în fața cuiva dominant. La urma urmei, rasa umană – la începuturi – nu s-a perpetuat prin curtare ci mai degrabă prin viol, ori cel puțin împerechere oarecum agresivă. Un gest submisiv de acest tip ar fi putut semnaliza bărbaților de demult că nu trebuie să ”lupte” cu partenera pentru sex și totodată că aceasta îi accepta în acel moment.

Un set de gesturi inconștiente sunt denumite ”self-grooming”. Gesturi menite să asigure persoana care le întreprinde de faptul că se prezintă cât mai atrăgător în ochii potențialului partener. Rotitul buclelor părului în jurul degetelor e unul dintre ele. Trecerea mâinii prin păr mai des în timpul conversației e un altul. Un altul este râsul și semnalele de admirație trimise potențialului partener: femeile tind să râdă mai intens chiar și la chestii doar vag amuzante dacă acestea sunt emise de un bărbat care li se pare atrăgător.

Un alt lucru pe care îl facem cu toții când discutăm cu o persoană care ni se pare atrăgătoare ori pe care o dorim este să ne aplecăm mai mult înspre aceasta. Dacă stăm în picioare vom minimiza distanța dintre noi și persoana respectivă fără să ne dăm seama, mai mult decât am face-o în cazul altor persoane. Când ședem – din nou – instinctiv ne vom lăsa pe spate dacă nu deranjează ceva din atitudinea ori vorbele celuilalt (mărind distanța dintre noi și el) ori ne vom apleca mult în față spre persoana dorită pentru a ne afla fizic mai aproape de aceasta.

Un alt lucru pe care-l fac femeile când flirtează este să atingă potențialul partener mult mai des decât ar face-o în mod normal până și cu cele mai apropiate persoane din cercul lor social. Bărbații fac aceeași chestie: o mână pe umăr pentru a ghida chipurile femeia spre o ușă, o mână între omoplați în același scop. Femeile tind să atingă mai mult brațele și picioarele bărbaților cu care discută și pe care-i găsesc ca fiind atrăgători. În timpul flirtului vor atinge în joacă bicepșii, pulpele sau genunchii, fie pentru a puncta cu degetul o idee din fraza tocmai verbalizată de ele, fie pentru a da un ghiont jucăuș, fie pentru a izbi fin cu pumnul în bărbat, chipurile deranjată de ceva ce acesta a spus ori afișat. Pe scurt – cu cât o femeie vă atinge mai des, chit că ”în joacă” ori oarecum pasiv, cu atât probabilitatea e mai mare că vă place ca parteneri.

Un alt lucru pe care-l fac femeile atunci când plac un potențial partener este să își subțieze inconștient vocea cu o jumătate de octavă atunci când discută cu acesta. Ori să recurgă cumva la gesturi ”de fetiță” ori forțat efeminate (o față bosumflată, bătutul extaziat din palme). Precum gestul de mai sus cu expunerea gâtului gol spre celălalt, și acestea sunt menite să-i inspire persoanei cu care discută faptul că sunt vulnerabile, că se vor cucerite și acceptă în acel moment să se lase ”protejate”.

Și trecem acum la modă și gesturi/acțiuni conștiente de ”self-grooming”. Cum ar fi rujatul, care la bază dorește să transmită ideea că buzele femeii sunt roșii (asta până la apariția mai recentă a altor nuanțe și culori). Buzele roșii erau pe vremuri sinonime cu o stare de sănătate bună. Suntem atrași de parteneri sănătoși (atât de punct de vedere fizic, cât și psihic) deoarece asta ne transmite faptul că posibilele noastre progenituri vor fi la fel de sănătoase. Ține de perpetuarea cât mai eficientă a speciei. În plus, buzele roșii atrag atenția de departe, contrastul cu pielea în rândul non-africanilor fiind evident. Roșul mai înseamnă ”interzis” și ”pericol” în natură, dar este folosit de plante și animale pentru a perpetua genele în mod mai eficient. Albinele sunt atrase de roșu și astfel crește șansa plantelor roșii de a fi polenizate. Păsările, animalele, unii pești și unele insecte se folosesc de elemente roșii pentru a atrage un partener din aceeași specie și a speria posibilii atacatori din altă specie. Vorbind de asta, amintiți-vă de epidemia de roșcate din ultimul deceniu și ceva.

Evidențierea coapselor prin vestimentație este un alt cartuș din arsenalul de ”self-grooming” conștient. Coapsele sănătoase la vedere semnalizează fertilitate și – din nou – o mai mare probabilitate ca o potențială mamă să treacă prin procesul nașterii cu bine iar progeniturile să se nască fără defecte genetice. Ascunderea imperfecțiunilor pielii prin fard – din nou – e o încercare de a denota sănătate. Alte elemente de self-grooming conștient la femei au strict legături culturale; cum ar fi folosirea rimelului și a fardului în culturile asiatice pentru a face ochii să pară mai mari ori folosirea tocurilor cât mai înalte pentru a simula o înălțime ce să nu denote slăbiciune.

În caz că vă întrebați de ce unele femei exagerează cu rimelul ori cum ar putea unghiile albastre de 7cm lungime să atragă un bărbat, nu toate elementele de self-grooming conștient sunt menite să semnalizeze ceva unui potențial partener. Unele au caracteristici menite să ridice stima de sine a femeilor, altele – precum moda vestimentară – să faciliteze atracția socială, integrarea socială și conformitatea.

Se spune că femeile sunt atrase de bărbați puternici sau de avuție. Este des întâlnit stereotipul femeii care caută ”un domn cu bani”. Există o mare urmă de adevăr în acest stereotip, dar la nivel psihologic nu ține atât de a fi avară ci mai degrabă de o anumită siguranță pe care banii și poziția socială a partenerului o pot aduce. La fel cum un bărbat cu mușchi transmite ”sănătate”, la fel – unul cu bani și statut social transmite că este îndeajuns de capabil să aibă grijă nu doar de el ci și de o potențială parteneră și de copiii rezultați dintr-o posibilă uniune sexuală. Există desigur mai multe moduri în care o femeie poate percepe într-un bărbat ideea de ”om capabil” și cumulul abilităților lui. Unele femei văd intelectul ridicat ca pe un semn al unui om care se poate descurca prin hățișurile vieții. Altele văd în umor abilități sociale bine dezvoltate și ablitatea de a aplana conflictul. Altele sunt atrase de bărbații educați deoarece consideră că educația deschide uși și formează un set de abilități. Diferența dintre primul set de elemente și al doilea e că primul (aspectul fizic al bărbatului și statutul lui social) e mult mai rapid observabil și nu necesită o interacțiune în prealabil. Descoperirea gradului de umor, al intelectului, educației, abilităților sociale ale unui bărbat însă presupune timp, o oarecare răbdare și interacțiune socială cu acesta. Cum ochii sunt cei mai importanți receptori prin care asimilăm rapid informații, aspectul fizic al unui bărbat bine clădit, constituția, vârsta, vestimentația acestuia, precum și elementele care fac trimitere spre un posibil statut social și financiar mai elevat al bărbatului devin indicatori mai ușor de asimilat, de observat și care – mai important – nu necesită documentare; adică permit femeii să conserve resurse și să meargă ”la țintă”.

Notă de final: în acest articol discut strict chestii psihologice. Orice ați fi putut percepe drept ”misoginism” e în imaginația voastră și aș aprecia să nu se iște în comentarii un război de tip ”noi versus ele”.