Rubrica de psihologie: Rețelele de socializare

Fix zilele trecute lăsase cineva un comentariu la un articol de-al meu întrebând pe când scriu un text despre efectele rețelelor de socializare asupra psihicului. Coincidența face că acum e mare scandal cu niște documente interne Facebook pe care cei de la The Wall Street Journal au pus mâna și care detaliază efectele negative ale rețelei de socializare asupra publicului.

Denumite The Facebook Files, documentele sunt practic prezentări de ordin intern și concluzii ale cercetătorilor din cadrul companiei. Majoritatea fac referire la efectele negative ale Instagram și Facebook asupra utilizatorilor. Conștienți de acestea, cei din vârful companiei propun în 2019 ”să facem în așa fel încât problemele de imagine de sine cu privire la corp să pară mai importante în cazul a una din trei fete tinere”. Tot cercetătorii Facebook afirmă că – conform propriilor lor studii – ”adolescenții dau vina pe Instagram pentru creșterea anxietății și a depresiei”.

În 2018 Mark Zuckerberg anunța o modificare în algoritmul Facebook, una menită să dea voce indivizilor și să mai estompeze din conținutul creat în mod profesionist. Însă aceleași documente interne arată că cei din conducerea Facebook au fost avertizați că introducerea noului algoritm va avea efectul advers și va face utilizatorii să devină mai agresivi. Conform propriilor cercetări, ”dezinformarea, conținutul toxic și conținutul violent sunt prevalente printre redistribuiri”. Dintr-un memo intern s-au extras concluziile unei echipe de cercetători cu privire la acest aspect: ”Abordarea noastră a avut efecte secundare nesănătoase asupra unor segmente de conținut public precum politica și știrile”. În 2019 un alt cercetător Facebook considera că acel conținut Facebook care este dăunător și informează greșit devine viral, iar asta înainte ca Facebook să poată lua măsuri împotriva lui.

Alte documente din seria The Facebook Files arată că, deși fuseseră atenționați de către angajați că platforma de socializare este folosită în Orientul Mijlociu pentru catfishing ori în țări aflate în dezvoltare pentru a intermedia vânzarea de droguri, cei de la masa înaltă nu au luat măsuri în acest sens. Mai mult, celebritățile au un tromf universal pe Facebook, în sensul că statutul lor social le iartă fărădelegile și greșelile în timp ce oamenii obișnuiți sunt penalizați pentru greșeli minore.

Așa că ”sunt dăunătoare rețelele de socializare?”. Da – sunt. De cele mai multe ori prezintă o altă realitate. Ca oameni ne stă în fire să prezentăm aspectele pozitive ale vieții noastre, trecute de obicei prin propriul filtru subiectiv care ne dictează că oamenii trebuie informați despre calitatea vieții noastre. Pentru a ne asigura că acel nivel al calității este perceput fără urmă de dubiu tindem să plusăm: o masă decentă devine un eveniment bestial, o seară plăcută e prezentată ca o explozie de adrenalină. Oamenii fac aceste lucruri deoarece vor să se protejeze. Dacă lumea crede că totul merge bine în viața noastră și reușim să ascundem fațetele negative ale ei, gradul nostru de vulnerabilitate scade. Nu ne poate răni nimeni dacă nimeni nu știe cu ce probleme ne confruntăm ori că ieșim rar la restaurant ori că – poate – viața de cuplu pe care o prezentăm în imagini idilice e presărată de certuri și neînțelegeri. Cu cât mai puține din petele negre ale vieții noastre facem cunoscute, cu atât crește șansa ca oamenii să nu aibă cu ce să ne atace de ar avea ocazia.

Alți oameni pun mare preț pe statutul social și pe imaginea pe care o proiectează în mediu. Cu cât ne apropiem de acea medie pe care societatea o cosnideră a fi ”normală”, cu atât crește șansa să fim confundați cu indivizii din acea medie. În mod contrastant, un element atipic dintr-un număr de alte elemente similare va atrage atenția și va rămâne mai multă vreme în memorie (în psihologie îi spune ”Efectul Zeigarnik”). Dacă proiectăm o imagine perfectă pe Instagram, atunci oamenii nu ne vor privi cu compătimire, neștiind problemele cu care ne confruntăm. Iar dacă nu ne privesc cu compătimire atunci ne păstrăm stima de sine la un nivel acceptabil. Statutul social mimat mai are beneficiul de a deschide porți în locuri în care altfel n-am avea acces.

În cazul altora, proiectarea unei vieți paralele și în ton superlativ are menirea de a le ridica stima de sine și de a le distrage atenția de la greutățile vieții. Dacă pe Instagram avem o viață idilică, cumva nu contează că locuim de fapt în garsonieră și mâncăm felii de pâine cu pateu. Sociologic vorbind, comportamentul este o reminiscență culturală a fostului Bloc Sovietic. În socialism se presupunea că toți suntem egali, ceea ce se traducea prin ”cu toții aveam acces la aceleași resurse și facilități”. Acum știm că socialismul nu funcționează și că oamenii nu se mulțumesc cu ceea ce le oferă Statul. Dar ideea că statutul social și poziția pe care o proiectăm în societate poate deschide uși și accesul către resurse rare a rămas din acele timpuri în care noi stăteam la rând la ouă iar șeful de comitat primea pe ușa din spate câte 12 cofraje pe care le urca în mașină. Asta s-a tradus după Revoluție în ”haina îl face pe om”, când orice est-european se îmbrăca brusc în haine scumpe, așa cum văzuse el că făceau mai demult șefii din vârful Partidului Comunist. Dintr-o dată, după căderea Zidului Berlinului, omul de rând avea acces la toate uneltele și artificiile care îl făceau să pară – fie și temporar – avut și important. Este motivul pentru care, în ziua de azi, taximetriștii vizitează cluburi selecte în care-și cheltuie avuția în două ore, manevrând dibaci vinuri scumpe în pahare înalte; după care se reîntorc pe teren și cară clienții prin oraș subzistând din bacșișuri. Cumva, acea clipă de faimă îi mobilizează și le ridică moralul. La fel – rețelele de socializare oferă gratis și cu deschidere către un public larg uneltele cu care putem mima bunăstarea și fericirea. Se merge pe ideea de gratificare imediată: omul preferă să trăiască intens în weekend și să cheltuie tot decât să agonisească trei ani și să-și ia un apartament mai mare. Pe Instagram și Facebook se întâmplă același lucru: oamenii preferă să descrie prin imagini alterate condiția lor socială de moment, preferând o poză cu homar gătit unei vieți mai lipsite de griji care necesită implicare și dedicare pe termen lung.

Un alt efect negativ al rețelelor de socializare este faptul că ne expun doar la extreme. Știrile de interes și subiectele de interes pentru public sunt alcătuite în mare patre din extreme. Doar cele în ton superlativ trec de testul distribuirii în masă, până să ajungă la noi. Doar știrile cu impact extrem (pozitiv sau negativ) ne invadează feed-ul. Astfel ajungem să credem cumva că lumea este presărată de groaznice accidente aviatice ori bombe artizanale într-o continuă explozie. Ori că oamenii foarte frumoși și foarte bogați sunt mulți la număr și – prin urmare – putem ajunge și noi ca ei. Doar îi vedem zilnic pe Internet.

Nevoia de gratificare imediată este și ea un efect negativ al rețelelor de socializare. Nu mai preferăm relaxare printr-o plimbare în parc deoarece asta presupune să ne schimbăm de haine, să ieșim din casă, să ne deplasăm îndelung. Același val de endorfine îl putem obține mai ieftin, fără efort, deschizând un clip YouTube amuzant ori uitându-ne la treizeci de poze cu femei semi-despuiate pe Instagram. E mai eficient, e facil, nu ne costă nici energie, nici timp, nici bani. Treptat ajungem să apelăm la același mecanism de recompensare, înlocuind plăcerile care cer efort cu cele din online care pot fi accesate mult mai rapid și dintr-o plajă mult mai diversă de subiecte.

Activitatea pe rețelele de socializare ne face mai triști, mai anxioși, mai depresivi și ne scade stima de sine. Totodată ne face să devenim mai alienați și mai decuplați de realitate. În plus, orice ni se transmite în scris pe rețelele de socializare trece printr-un filtru individual și unic fiecăruia dintre noi, filtru care lasă să treacă doar informația brută, fără elementele constitutive asociate ei: tonul vocii, intonața, elementele de mimică și gestică ce completează comunicarea și mesajul în sine. Ceea ce ajunge la noi e rece și impersonal. Iar asta crește nivelul de alienare din oameni.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

24 comentarii

  1. Foarte bun articol. Tot un articol bun pe tema asta, dar oarecum în contradicție cu al tău: https://markmanson.net/social-media-isnt-the-problem

    00
  2. E unul dintre cele mai faine articole din această rubrică, mulțam fain!

    00
  3. Ce bine ca n-am fb, insta, twitter. Ultima rețea pe care am fost se numea hi5, prin anii 2000, apoi n-am mai simțit nevoia. Și da, credeti-ma, poți avea o viata perfect normala și fără rețele.

    00
    • Mai tin minte hi5. Ce vremuri…ma uitam la pozele prietenilor prietenilor preietenilor.
      Tot aia a fost si ultima mea retea sociala, bravo noua.

      00
  4. Eu am șters contul de Facebook, îmi lua prea mult timp cu comentarii la diverse chestiuni sociale și politice, pentru că nu mă puteam abține să nu zic ceva. Atît de mult mă înfierbântam la fake news și teorii ale conspiratiei, încît nu mă mai autocenzuram in exprimare și luam zucc. Am ajuns și la o săptămână de zucc pentru că am afirmat că „afganii sunt un mix de triburi fără ideologie de națiune, al căror singur liant este religia islamică, care-i face niste sălbatici medievali”. Dubla măsură aplicată de Facebook, blocarea celor ce emit idei, chiar greșite sau incorecte parțial, dispuși la dialog, dar permiterea tembelismelor și teoriilor conspirației fără nici o restricție, pe principiul libertății de exprimare selective, m-a determinat să renunț. Algoritmul Facebook sunt convins că este destul de elaborat și poate stabili cît este IQ-ul persoanei, determinarea cu care comentează și-și dorește să fie prezent în rețea, de asta nu am văzut niciodată săraci cu duhul blocați, indiferent de prostiile postate, pentru că probabil algoritmul știe că blocarea temporară a unui prostălău duce la scăderea interesului pentru rețea și pierderea clientului.
    În ultimă instanță nu mai suportam nici comportamentul descris în articol al rudelor și cunoștințelor, a căror viață reală o știu, in contrast total cu varianta alternativă de pe Facebook. Am cunoștințe și prieteni care-și descriu cu lux de amănunte viața pe Facebook, încît un criminal/hoț poate afla precis unde și cînd să dea o lovitură. Evident că o atenționare a persoanei cu privire la expunerea periculoasă pe Facebook este interpretată ca invidie față de fabuloasa viață a persoanei respective.
    Facebook a devenit deja de câțiva ani, de cînd un telefon android decent costă 300-400 lei, rețeaua tuturor proștilor și tembelilor, care se coalizează in bule și devin convinși că sunt o forță civică, iar rețeaua nu permite altora, cu ceva mai mult creier, să le spună așa cum e normal că sunt mulți, dar foarte prosti.

    Daca nu apărea Facebook, trebuia inventat. Cineva a intuit foarte bine cum poate fi făcut controlul maselor: nu prin propagandă oficială a guvernelor, nu prin ideologii sterile, clamate la tv, ci prin coalizarea acestor mase in bule și spălarea creierelor temeinică, fără ca proștii, care reprezintă majoritatea, să realizeze ce se întâmplă, în același timp oamenii cu scaun la cap fiind dizidenții de serviciu ce sunt puși la colț și în pușcării virtuale.

    00
    • Ai confundat cauza cu efectul. Faptul că sunt niște sălbatici a dus la a crearea unui mix de triburi fără ideologie de națiune, al căror singur liant este religia islamică. Chiar și așa, dublă măsură.

      00
    • Religia islamica nu este singurul liant. Mai sunt manelele, vaccinurile, si tot asa

      00
    • Comentariul „ești unul din cei 40% analfabeți funcțional” mi-a adus 3 zile de pauză. Ok, înțeleg.
      Comentariile de genul „fmm de coropișnița”, „bag pl în vaccinul vostru” nu încalcă standardele. Asta nu o mai înțeleg.
      Momentan nu am șters contul, dar nu mai bag nici măcar 1 leu in campaniile pe care le făceam pe Facebook pentru mica afacere pe care o am pe lângă job.

      00
    • @Pixel
      „al căror singur liant este religia islamică”

      Hai sa reducem toate problemele la religia islamica. Probabil ca n-ai citit articolul.
      In plus toate religiile au talibanii lor.

      00
    • @me Întâi ai sălbaticul, pe urmă ai religia. Întâi omul primitiv, pe urmă modul în care acesta își explică mediul înconjurător. Talibanul vine după, când se cristalizează regurile stabilite pentru supraviețuirea tribului. Să nu mănânci carne de porc datorită infecțiilor asociate. Să nu bei alcool la 40 de grade la umbră. Să nu omori. Să nu iei numele Domnului în deșert. Nu are nimeni nimic cu religia islamică. Nici măcar răbdare vreo 800 de ani să treacă de la dogmatism, inchiziție, războaie împotriva necredincioșilor, la o formă de înțelegere a bietului sălbatic.

      00
    • @Cipper: eu mi-am luat 7 zile pentru „daca stiam ca esti sosocar nu mai deschideam discutia” in timp ce un amic sosocar ia la maciuci cu carne si tot tacamul pe nea Arafat, nea Orban si ce nea mai e pe la butoane punand botnite dacilor liberi.

      00
  5. Eu am procedat altfel. In loc sa sterg facebook, acum cativa ani am dat unfollow la absolut toti care postau toate cacaturile (inclusiv rude) si la toate paginile toxice care fac un post la fiecare cateva minute. Acum cand intru pe in maxim 10 minute imi zice facebook ca mai are ce sa-mi arate :)). Asadar, daca azi se inchide facebook nu-i voi simti lipsa.
    Mereu am vazut facebook ca un mediu toxic (cont pe alta retea nu am), inca de cand a aparut. Nu intelegeam de ce sa iti expui viata pe net doar sa vada lumea cat de cool esti si cat de bine o duci, mai ales ca cunosc persoanele respectiva si in viata reala vad ca de fapt sunt niste tristi.

    00
    • Exact, facebook e construit să te izoleze intr-o bulă bazată pe cine ești (tehnic e la ce dai like și comentezi).

      Și eu am procedat la fel. Am dat unfollow masiv dar i-am lăsat în listă pentru că deh, socializare, să mai ai cu cine da un săru’mâna pe stradă și cam atât. Ultima poză e din 2008 și de atunci n-am postat de fiecare dată când m-am mutat sau am schimbat mașina, astea le știu doar cei apropiați cu care țin oricum legătura și gata.

      Știu că e mereu facil să punem vina pe altcineva. În anii 90 erau de vină televiziunile, înainte de aia muzica rock, înainte era sportul, prea mult se bate mingea degeaba, șamd.

      În realitate, orice instrumente le-am da omenirii, tot ceea ce e în ei de fapt iese la suprafață.

      Cum era și discuția despre filme acum ceva vreme, că hollywood doar exploatează subiectele și fricile momentului ale omenirii, de asta apar x filme cu subiecte similare odată la 2-3 ani, nu pentru că ar fi ceva conspirație, doar reflectă ce vor oamenii să vadă.

      00
  6. Baze de date gratis puse de către proști la dispoziția cui este interesat. 😁

    00
  7. Facebook e bun doar pentru pisicile lui Vasilescu, iar pentru aia nu-mi trebuie cont. :D

    00
  8. Prin vacanțele mele comuniste, când se reunea familia (numeroasă) la țară, distracția se transforma imediat într-un „dick measuring contest”. Se comparau la grămadă performanțele școlare ale copiilor, vacanțele la Mamaia și bucățile de salam prinse pe sub mână de la cunoștința de la alimentară. Toți juisau pe scaune sub copertina din curte pe diverse teme, își umflau stomacul cu ce creștea prin curte, bifau momentul apoi plecau fiecare la el acasă la oraș cu rația lunară de benzină consumată sau eventual după miezul nopții dacă aveau număr par sau impar. Dar cumva, cred că nimeni nu ajungea înapoi acasă prea fericit.

    00
  9. Este un articol foarte bun. Cum prea putine sunt in locul asta numit Internet.

    00
  10. E bun articolul dar sa le punem atatea in carca din problemele lumii e de cacat. In anii 50-60 prin reviste era tot o lume de vis inaccesibila pt multi. Femeile doreau sa arate ce fetele din revista, sa aiba hainele lor, etc. Barbatii doreau si tanjeau si ei sa babardeasca actrite si alte „modele”, sa conduca masini scumpe si sa mance carne de unicorn pe Coasta de Fildes. Apoi astia din reviste s-au mutat la TV. tot asta vedeai si la TV: pizde, masini, haine, viata de lux. Acum de la TV s-au mutat pe retelele de socializare de pe internet. In viitor o sa se mute pe retelele de implant cipuri din creier sau ce o fi. Prostia ramane aceeasi doar platforma se schimba. Si cum sa ii judeci pt inlesnire de vanzare de droguri si terorism si cacaturi. C’mon. Hai sa acuzam de cacaturi si retelele de telefonie mobila, si vanzatorii de tiparnite pt manifeste nelegale sau crescatorii de porumbei postali de la 1500.

    00
    • Ce s-a schimbat, ireversibil, din anii ’50-’60 sunt viteza de transmisie a „informațiilor” (=bălăriile propagate de media) profunzimea (=răspândirea mesajului) și democratizarea prostiei (=orice dăncilă, orice ciolac, de la Cucuieții din Valea Pluii au primit, aparent gratis, o tribună și-o portavoce în fața unui public disponibil 24/7)

      N-am cont FB, Insta, etc. și mi-e bine așa.

      00
    • Cred ca gresesti fundamental! Diferenta majora e ca prostimea si imbecilii nu prea puteau publica articole si poze in reviste si nu prea erau invitati la TV (ma rog, il excludem din discutie pe Capatos). Imbecilii fac acum live-uri si au mii de „adepti”. „Reţelele de socializare au oferit dreptul la opinie unor legiuni de imbelici care până acum îşi exprimau părerea doar în baruri, în faţa unui pahar de vin, fără să facă vreun rău comunităţii. Camarazii lor îi reduceau imediat la tăcere. Dar acum au acelaşi drept la cuvânt precum un laureat al premiului Nobel”, a declarat Umberto Eco. Si cred ca mai gresesti undeva, prostia nu ramane aceeasi – eu cred ca ea creste exponential si grosul omeniirii e la un nivel de imbecilitate fara precedent (asta se vede de fapt usor daca vezi ce posteaza si comenteaza pe Facebook).

      00
  11. Salut! Pe cand un articol despre retelele de gaydating si de socializare romeo si grindr. Sa vezi acolo agresivitate si violenta rar intalnita doar pe messengerul facebook.

    00
  12. În teorie înțeleg că fb is evil. Dar în practică, îl folosesc ca să aflu de activități potrivite copiilor mei, mai aflu ce e prin oraș, mai văd destinații de vacanță. Și nu prea văd ce e rău în a prezenta doar aspectele pozitive ale vieții noastre. Nu țin musai să știu câtă hârtie igienică ai consumat la ultima diaree, nici câți muci scoate fiul tău pe nas când plânge ca istericul că nu are voie la televizor. Nu vi se par ciudați oamenii care povestesc pe net cum s-au certat cu partenerul aseară sau cât de nasoală e soacra?

    Mă apropii de 40 de ani, am trăit suficient în viața reală să știu că oamenii mai și plâng, mai au și greutăți, se mai și ceartă, recunosc o talie subțiată în fotoșop și poze cu mașina de curse a altuia făceam și eu prin liceu, înainte MySpace și HI5. Am unfollow pentru conspiraționiști și orice ofertă prea bună să fie adevărată e prea bună să fie adevărată.

    Am totuși o chestie care mă scoate din sărite: exploatarea copiilor de către influenceri. Sunt mai bine de 10 ani de când tot văd mommy și daddy influencers care povestesc/filmează/pozează cele mai intime momente ale copiilor și îi expun unui public pe care nu îl înțeleg și nu îl controlează. Din păcate nu avem încă legi care să îi protejeze pe ăștia micii de prostia adulților. Abia aștept peste încă vreo 10-20 ani poveștile generației care și-a trăit copilăria în văzul tuturor.

    00
  13. Eu nu vad nici unele din aspectele prezentate ca fiind o vina sau un minus intrinsec al retelelor sociale. Oamenii fac asta, nu retelele. Cine pune poze cu mancarea de la all-inclusive si piscina din Bulgaria, sigur le va lauda si verbal si va arata pozele de pe telefon amaratilor care au fost la Eforie. Tot oamenii isi cumpara masini in care ei se vad bogati chiar daca nu au bani sa le intretina, au volan pe dreapta si cauciucurile sunt fabricate in RFG, di dorinta de a etala un stil de viata superior celui real.

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.