Rubrica de psihologie: Lăsaţi-vă copiii să mintă

Copiii învaţă de mici să mintă. Conform unor statistici recente, 30% din copiii de până la 2 ani care au învăţat să vorbească încep să mintă. La vârsta de 3 ani, 50% dintre ei încearcă să-şi înşele cumva părinţii. Cei de 4 ani mint în proporţie de 80% iar de la vârsta de 5 ani aproape toţi copiii s-au familiarizat cu minciuna. Ne educăm copiii că minciuna şi lipsa de onestitate sunt lucruri de care ar trebui să se ferească în viaţă, dar un studiu recent a dezvăluit faptul că minciuna practicată de copiii mici este un semn de dezvoltare intelectuală.

Nu e nimic în neregulă dacă al dumneavoastră copil minte afirmă Dr. Kang Lee de la Universitatea din Toronto, profesor de psihologie. ”Minciuna implică două ingrediente. Copiii trebuie să înţeleagă ce se află în mintea celuilalt – ca să cunoască ceea ce celălalt ştie şi ceea ce nu ştie. Numim această abilitate teoria minţii. Copiii care excelează în teoria minţii sunt mai buni şi în a minţi.” Tot conform lui Kang Lee, cei 30% dintre copiii sub 3 ani care mint au funcţii executive mai bune, mai exact ”abilitatea de a înfrâna dorinţa de a spune adevărul şi de a comuta pe minciună”.

Abilitatea de a minţi a copiilor şi instanţele în care aceştia fac uz de ea sunt predictori pentru un mai bun succes în şcoală şi în relaţiile cu covârstnicii pe terenul de joacă. Întrebarea care vine în legătură cu teoria minţii este dacă influenţează minciuna ori minciuna în sine duce spre o mai bună teorie a minţii. Devin oamenii mincinoşi mai iscusiţi dacă-i înveţi ce se petrece în mintea altor oameni? Dr. Kang Lee a testat această ipoteză într-un studiu publicat în noiembrie 2015.

Trainingul teoriei minţii îi învaţă pe copii că există oameni diferiţi faţă de ei, cu alte concepte şi o altă viziune asupra lumii. Îi învaţă să-i accepte pe semenii lor şi să se poată pune în pielea altuia pentru a putea mai bine relaţiona cu ceilalţi. Psihologul de la Universitatea din Toronto a lucrat cu 58 de copii pe care i-a divizat în două grupe. Jumătate dintre copii au asistat la şase sesiuni de teorie a minţii în timp ce cealaltă jumătate a învăţat metode de rezolvare a problemelor şi a ecuaţiilor numerice. După opt săptămâni, grupul care a asistat la şedinţele de teorie a minţii a devenit mai bun în minciună. Copiii nu doar că erau mincinoşi mai iscusiţi dar formulau minciuni mai credibile. Studiul dovedeşte că există o legătură între acceptarea altora şi efectele procesului minciunii asupra creierului.

Minciuna este deci necesară copiilor pentru a-şi forma capacităţile intelectuale, pentru a se putea pune în situaţia altor oameni, pentru dezvoltarea altruismului şi înţelegerea cât mai bună a semenilor lor. Lăsaţi-vă copiii să mintă şi fiţi permisivi cu ei. Mincinosul mic de astăzi poate deveni omul tolerant de mâine ori cel de succes din viaţa de adult. A-i cunoaşte pe ceilalţi mai bine implică relaţii sociale mai de succes şi, automat, o mai largă acceptare a viitorului adult ca persoană.