Rubrica de psihologie: Lăsaţi-vă copiii să mintă

Copiii învaţă de mici să mintă. Conform unor statistici recente, 30% din copiii de până la 2 ani care au învăţat să vorbească încep să mintă. La vârsta de 3 ani, 50% dintre ei încearcă să-şi înşele cumva părinţii. Cei de 4 ani mint în proporţie de 80% iar de la vârsta de 5 ani aproape toţi copiii s-au familiarizat cu minciuna. Ne educăm copiii că minciuna şi lipsa de onestitate sunt lucruri de care ar trebui să se ferească în viaţă, dar un studiu recent a dezvăluit faptul că minciuna practicată de copiii mici este un semn de dezvoltare intelectuală.

Nu e nimic în neregulă dacă al dumneavoastră copil minte afirmă Dr. Kang Lee de la Universitatea din Toronto, profesor de psihologie. ”Minciuna implică două ingrediente. Copiii trebuie să înţeleagă ce se află în mintea celuilalt – ca să cunoască ceea ce celălalt ştie şi ceea ce nu ştie. Numim această abilitate teoria minţii. Copiii care excelează în teoria minţii sunt mai buni şi în a minţi.” Tot conform lui Kang Lee, cei 30% dintre copiii sub 3 ani care mint au funcţii executive mai bune, mai exact ”abilitatea de a înfrâna dorinţa de a spune adevărul şi de a comuta pe minciună”.

Abilitatea de a minţi a copiilor şi instanţele în care aceştia fac uz de ea sunt predictori pentru un mai bun succes în şcoală şi în relaţiile cu covârstnicii pe terenul de joacă. Întrebarea care vine în legătură cu teoria minţii este dacă influenţează minciuna ori minciuna în sine duce spre o mai bună teorie a minţii. Devin oamenii mincinoşi mai iscusiţi dacă-i înveţi ce se petrece în mintea altor oameni? Dr. Kang Lee a testat această ipoteză într-un studiu publicat în noiembrie 2015.

Trainingul teoriei minţii îi învaţă pe copii că există oameni diferiţi faţă de ei, cu alte concepte şi o altă viziune asupra lumii. Îi învaţă să-i accepte pe semenii lor şi să se poată pune în pielea altuia pentru a putea mai bine relaţiona cu ceilalţi. Psihologul de la Universitatea din Toronto a lucrat cu 58 de copii pe care i-a divizat în două grupe. Jumătate dintre copii au asistat la şase sesiuni de teorie a minţii în timp ce cealaltă jumătate a învăţat metode de rezolvare a problemelor şi a ecuaţiilor numerice. După opt săptămâni, grupul care a asistat la şedinţele de teorie a minţii a devenit mai bun în minciună. Copiii nu doar că erau mincinoşi mai iscusiţi dar formulau minciuni mai credibile. Studiul dovedeşte că există o legătură între acceptarea altora şi efectele procesului minciunii asupra creierului.

Minciuna este deci necesară copiilor pentru a-şi forma capacităţile intelectuale, pentru a se putea pune în situaţia altor oameni, pentru dezvoltarea altruismului şi înţelegerea cât mai bună a semenilor lor. Lăsaţi-vă copiii să mintă şi fiţi permisivi cu ei. Mincinosul mic de astăzi poate deveni omul tolerant de mâine ori cel de succes din viaţa de adult. A-i cunoaşte pe ceilalţi mai bine implică relaţii sociale mai de succes şi, automat, o mai largă acceptare a viitorului adult ca persoană.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

55 comentarii

  1. Pare cam tras de par studiul asta…adica pentru a putea fi altruist, e nevoie sa te pui in pielea semenului, dar asta nu inseamna ca se dobandeste maximal prin mintit.
    Posibil sa fie si asta o posibilitate, dar cred ca o alta solutie ar fi educatia in directia asta…
    Si apa o poti bea de la ploaie, dar e mai convenabila varianta inbuteliata sau de la robinet…cam asa vad eu studiul asta : copiii pot invata a fi altruisti,mintind sau prin alte metode cu un mai bun rezultat

    00
  2. Nimeni: Nimic.
    Razvan: Lasati-va copiii sa va minta.

    How.Bout.No.

    00
  3. Astept cu nerabdare si articolul ” Lasati copilul sa bea” dupa lucrarea doctorului Wat Da Fac

    00
  4. Minciuna este moartea sufletului. Un mincinos se minte in primul rand pe sine. Eu abia cand am renuntat sa mai mint am inceput sa discern. Minciuna omoara discernamantul.

    00
  5. Recomand si articolul „Lasati copilul sa fumeze” scris de celebrul Philip Morris

    00
  6. Sa stii ca iti trebuie o anumita iscusinta pentru a minti.
    Fiica mea de la 2 ani ne manipula cerand de mancare, stiind ca o mai las sa se uite la TV daca mananca fara mofturi.
    Scopul ei erau desenele animate, desigur.
    Ma bucur ca este un semn de inteligenta :))))))

    00
  7. Cred ca nu ai postat tot articolul. Pana acum am vazut ca copiii trainuiti in teoria mintii mint mai bine. Din experiment nu reiese nicaieri ca un copil care minte mai bine e si mai tolerant.

    00
  8. Probabil ca este la fel si la adulti. Politicienii sunt deci cei mai dezvoltati intelectual si cei mai de succes oameni ca urmare a capacitatii lor de a minti, dezvoltata din copilarie.

    00
  9. Razvan cu articol din care reiese ca toti suntem putin luati, dar altii sunt mai luati ca noi.

    Comentarii: Vaaai, domu’ doctor, dar va multumim! Ne-ati luminat! Ne-ati scos din foame! Vai, ce bine spuneti. Mai vrem!

    Razvan cu un articol care prezinta idei contrare majoritatii parintilor.

    Comentarii: Ce ma!?!?! Cum adica sa minta micul meu dac darz? Da a lu cine e ala din Torino ala de la canada ma cu ma-sa-n cur de imi dicteaza mie cum sa-mi educ copilul, da ce eu sunt colonie britanica d-aia sa fac eu ce zic aia acolo? Io l-am facut, eu il educ! Adica nu vii tu aici mare psiholog doctor sa-mi spui mie auzi domle sa-l las sa minta. Ptiu, ptiu, sa nu-mi deochi viezurele manz dac autentic de copilasu lu mama, pupa-l-ar tata pe el!

    (grabs popcorn)

    00
  10. Lasă-ți copilul să mintă, ca să poată ajunge un CEO sociopat de succes.

    00
  11. Mulțumesc pentru link-ul studiului, unde nu se poate citi decât abstract-ul. Uite aici:
    https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4636928/

    00
    • Am citit studiul și nu reiese de nicăieri că acei copii devin mai inteligenți, dacă mint, ci invers. Cred că ai încurcat puțin lucrurile și ai inversat corelația. Ce spune studiul acela e fix invers: după ce învață cum stă treaba, copilul e înclinat să mintă, pentru a obține avantaje. Acest lucru nu ar trebui să mire pe nimeni, când vorbim de un copil de 3 ani, fără autocontrol, care se crede buricul universului și care nu cunoaște decât prezentul, iar toate gândurile lui se bazează pe asta, nefiind conștient de existența consecințelor.

      Arată-mi un studiu similar realizat pe adolescenți sau adulți. Părerea mea e că oamenii cu adevărat inteligenți nu mint decât foarte rar, atunci când e cu adevărat nevoie. A abuza de minciună e semn de lipsă de inteligență, pentru că odată prins, reputația de mincinos se lipește de tine.

      Sfatul meu de om fără nici o realizare în viață, dar al căruit cuvânt nu e pus la îndoială niciodată de către nimeni care mă cunoaște: învățați-vă copiii să fie sinceri și să nu mintă, doar de dragul de a minți. Învățați-i că există consecințe, nu îi încurajați să fie jigodii. Vor ajunge să își mintă prietenii și asta nu va trece neobservat în anturajul lor.

      00
    • @ubercool:

      învățați-vă copiii să fie sinceri și să nu mintă, doar de dragul de a minți.

      nimeni n-a vorbit despre a-ți educa pruncii a minți de dragul de a minți.

    • NOU
      #24

      Minciuna este deci necesară copiilor [..] pentru dezvoltarea altruismului. Stai jos. 2.

      00
    • @Jean Bonbon: …and your point is?

    • NOU
      #26

      Ca n-ai inteles ce-ai citit. Ala e „point-ul”.

      NO 1 rule of Book Club. NOBODY talks about the book they don’t understand.

      00
    • @Yngwie Mainstream: bun – explică tu atunci, că văd că tu știi. Ce-a vrut omul să spună prin ”Minciuna este deci necesară copiilor [..] pentru dezvoltarea altruismului. Stai jos. 2.”? Așa – băbește – ca pentru un prost needucat ca mine.

  12. Well un lucru e totusi adevarat in acest articol. Copiii care stiu sa minta dezvolta abilitati perfecte pentru a deveni CEOs de succes activitatea acestora necesitand aceasta aptitudine de a spune minciuni angajatilor si actionarolor fiind 99 % bullshit. So yeah.. Lie and become a Ceo kids. 👍

    00
  13. Eu: alcoolul are beneficii.
    The world: adică tu ne spui să fim alcoolici?

    Cam așa.

    • Corect:
      Lasati-va copiii sa bea alcool
      Adica tu ne spui sa ne inveti copiii sa fie alcoolici ?

      00
    • Studiu: persoanele cu *bagă trăsătură pozitivă aici* sunt înclinate să consume alcool
      Tu: lăsați-vă copiii să consume alcool, ca să dezvolte *trăsătura pozitivă de mai sus*

      Cam așa.

      00
    • @ubercool: e un logical fallancy în ce spui tu. Ai băgat acolo ”alcool” și spui că oamenii cu cutare abilități sunt tentați să consume alcool, deci eu aș zice că ar fi OK să consumi alcool pentru a dezvolta acele abilități. Ceea ce e o idee falsă.
      Citez din studiu:

      As proposed by Lee (2013), lying can be seen as ToM in action. To lie, one must realize that (1) different people may have different beliefs about the true state of affairs, and (2) people can be misled to form false beliefs about the true state of affairs and act in accordance with their false beliefs. In particular, in our Hide-and-Seek Deception task, to successfully deceive (and thereby outcompete an adult in accumulating candies), children must know that false statements would mislead the adult to search for the candy in a wrong location.

      Ce spun eu în ultimul paragraf:

      Minciuna este deci necesară copiilor pentru a-şi forma capacităţile intelectuale, pentru a se putea pune în situaţia altor oameni, pentru dezvoltarea altruismului şi înţelegerea cât mai bună a semenilor lor. Lăsaţi-vă copiii să mintă şi fiţi permisivi cu ei. Mincinosul mic de astăzi poate deveni omul tolerant de mâine ori cel de succes din viaţa de adult. A-i cunoaşte pe ceilalţi mai bine implică relaţii sociale mai de succes şi, automat, o mai largă acceptare a viitorului adult ca persoană.

      Articolul meu nu e un îndemn exclusiv la a lăsa copiii să mintă, chit că titlul e așa formulat și te-ai luat strict după el. Privește contextul, citește textul și vei vedea că e vorba despre altceva: despre cum minciuna e folositoare și dezvoltă niște abilități. Unii părinți cer răspicat copiilor lor să nu mintă în nicio ocazie; ceea ce-i face rigizi și anxioși și incapabili să funcționeze din punct de vedere social. Îndemnul din titlu era pentru ei.

      Sper că acum e cât se poate de clar.

    • Poate sunt eu bătut în cap, dar rămân la părerea că ce spui tu nu are legătură cu articolul.

      Interpretarea mea e așa cum am zis: cu cât ești ma inteligent (emoțional?), cu ești capabil de a minți mai convingător. E o diferență între a avea inteligența necesară de a minți și de a pune în aplicare acele minciuni. Consider că mințitul nu îți sporește nici o abilitate, în afară de cea de a minți.

      00
    • @ubercool: inteligența nu facilitează abilitatea de a minți. Mai degrabă empatia o face, că ultima îți permite să înțelegi ce simt alții și – prin urmare – să-i poți imita/manipula.

  14. Exista anumite studii de ce mint adultii? Adica stiu ca mint pentru a obtine anumite foloase materiale, dar ma gandeam daca are si un substrat psihologic. Din pacate, am cunoscut cativa mincinosi la viata mea, si cand am descoperit ca m-au mintit, au zburat din viata mea. Chiar merita pentru ei sa piarda niste prieteni pentru niste bani amarati, sau de fapt nu te-au considerat prieten de la bun inceput. Ma refer la mincinosii patologici, la fel ca filmul cu Jim Carrey unde era fortat sa spuna doar adevarul. Mai mint si eu, dar niciodata pentru foloase materiale.

    00
    • @Playactiv: oamenii mint nu doar pentru a obține foloase ci și din variate alte motive. Poate vor să evite o evaluare negativă din partea celorlalți (”da – am avut peste 40 de partenere”). Poate vor să evite suferința provocată altora de adevăr (”n-a suferit fratele tău pe patul de moarte – am fost acolo, a murit liniștit”). Mint pentru a evita niște evenimente care le-ar putea afecta viitorul (”n-am furat eu găina aia, vă jur”).
      Minciuna are o conotație negativă dar ea e dată de modul în care societatea o privește în anumite contexte tipice: să nu minți când depui jurământ, să nu-ți minți părinții, să nu-ți minți zeitatea. Majoritatea regulilor acestora sunt acolo în cărțile sacre pentru că derivă din legi statale. Acum 2000 de ani nu puteai investiga cine l-a omorât pe Adovius așa că se aduceau suspecții și se chemau vecinii ăstora care spuneau de bine de ei: ”Da – Brutus Infectus e un om cinstit, mi-a dai doi arginți când n-am avut”. problema era că ”martorii” ăia mințeau în funcție de câtă plată primeau de la cel mai bogat dintre suspecți. Așa că cei săraci o luau cam des pe roată sau erau spânzurați cerșetori ca să se facă dreptate. Erau scoși țapi ispășitori ăia fără martori sau cei indezirabili societății și nimeni vreodată nu decapita un nobil pentru furt, viol sau omor. Așa că lumea a cam prins iz de asta și nu i-a plăcut ce vede. De unde a devenit păcat să minți în fața instanței, că de obicei minciuna aia însemna că cineva e schingiuit sau ucis după aceea.
      Chestia cu ”să nu-ți minți părinții” se trage tot pe filieră creștină. În Roma Antică tatăl era ”pater familias” – capul familiei și tatăl tuturor. Ăla decidea cine trăiește și cine moare, cine se căsătorește cu cine, care sclavi sunt eliberați și de ce. Cam ăla decidea viitorul tuturor din casa lui și cuvântul lui era lege. Să-l minți de obicei era aspru pedepsit. Așa că a devenit literă de lege: minți ”pater familias” – ai încălcat legea. Pentru că ăla lua decizii pe baza informațiilor pe care i le spuneau ceilalți. Iar dacă informațiile erau minciuni, deciziile erau greșite. Și cum toată societatea romană avea la bază celula asta de ”cap al familiei” în modul ei de funcționare, era cam critic pentru ei ca șeful celulei să fie corect informat.
      Minciuna nu e mereu în ton negativm chit că societatea vrea să credem asta. E privită preponderent în ton negativ deoarece minciuna are un impact masiv în fix acele instanțe negative care sunt pendulate mereu: minciuna în fața autorității, mărturia mincinoasă, minciuna în fața unui zeu atotputernic care oricum știe când minți și când nu, de unde sfidarea lui ”pe față”.

    • Ca sa nu-si piarda jobul de exemplu? Exista si minciuna prin omisiune.

      Daca tu crezi ca managerul regional nu se descurca bine pe anumite aspecte n-o sa spui asa ceva la review ci eventual o sa dai nota 10 pe linie (sau cate un 9 pe ici colo daca politica firmei e „deschisa” si chiar „ia in considerare opinia ta”.)

      Cafeaua de la birou are gust de pisat acru? Review: Concureaza cu Botega din Milano. (Pana la urma o cafea proasta dar gratis e mai buna decat nici o cafea.)

      @Răzvan T. Coloja
      „Erau scoși țapi ispășitori ăia fără martori sau cei indezirabili societății și nimeni vreodată nu decapita un nobil pentru furt, viol sau omor.”

      De parca acum nu se mai intampla asta.

      00
  15. Am mintit de cand ma stiu…M-am mintit pe mine insumi. Am mintit in asemenea hal pana am ajuns sa-mi cred propriile minciuni. Lumea ma credea geniu. Azi traiesc cu alcool si caut in continuare sa ma conving ca minciunile pe care le-am intretinut in mintea mea o jumatate de viata sunt adevarate. Aproape ca ma hranesc cu trecutul pe care nu l-am avut. Cam asta e cu minciuna… (trecand peste „tragismul” cuvintelor inventate de mai sus si cu toata stima pentru Domnul Coloja, intrebarea ar fi: Unde se termina sau care este granita dintre minciuna inovatoare si datatoare de inteligenta si minciuna patologica, mitomanie? )

    00
    • @cata_nv: Minciuna e de multe feluri. Textul vorbește despre minciunile nevinovate ale copiilor (”da – am mâncat ciocolata”/”nu – n-am mâncat-o eu”). În acest context se face referire la dezvoltare. Nu înseamnă că un mitoman – de exemplu – va deveni mai inteligent pentru că minte.

    • Daca primeai si tu un mic imprumut de 1 milion de dolari de la parinti azi luai cafeaua cu Joe Biden si Trump.

      00
    • Minciuni nevinovate.

      0-14 – „nu, n-am mancat eu ciocolata”
      14+ – „dezbraca-te ca nu-ti fac nimic…..”

      00
  16. NOU
    #42

    Eu am oarecum m-am obisnuit sa spun adevarul de mic, pentru ca e mai simplu sa tin minte ce s-a intamplat vs sa imi aduc aminte ce am zis ca s-a intamplat. Minciuna practicata pe la mine e omisiunea, nu direct schimbarea faptelor. (In viata reala, pe net mai imi scapa una alta).

    Relativ asa a crescut si juniorul (are 6 ani), dar ii lipseste omuletul ala care controleaza ce ii mai iese pe gura.

    Saptamana asta avem :

    Intalnire pe strada cu vecina, buna ziua tanti lena, ce bronzata esti, ai fost si dumneata in grecia ? Bronzul respectiv fiind culoarea naturala.
    Buna ziua nenea viorel, de ce nu mai ai dinti in gura si ce mai ai sunt galbeni ? Nu te-ai spalat pe ei cand erai mic ? Asa mi-au zis mami si tati ca patesc daca nu ma spal. Buna ziua, sa stiti ca nu e bine sa beti mai mult de o bere, ca asa ii zice si mami lui tati, dar el bea mai multe.

    A avut o perioada pe la 3 ani in care inventa chestii petrecute la gradinita, sau mintea ca nu a facut, dar i-a trecut. Acum zice ca nu vrea sa zica :)).

    00
  17. Alternativ: învățați-va copii să-şi înfrâneze dorinţa de a minţi şi să comute implicit pe adevăr. Se vor bate cu majoritatea colegilor de școală, vor avea parte de conflicte dese și majore de-a lungul vieții și pot risca chiar să ajungă într-un șanț cu frânele tăiate dacă ajung să aibă tangențe cu politica.

    00
  18. I don’t know, dar e cam trasa de par teoria asta. E ca-n gluma aia cu ‘daca esti prost de mic, cand esti mare doar te joci’. Asa si cu mintitul. Chestii mici in copilarie, iar cand esti mare n-ai absolut nici-o problema sa minti macro: dom’ politai, normal ca n-am baut nimic-nimic, votati-ne pe noi si-o sa va dam de toate, sigur e ok sa mix Pfizer cu Moderna, „I did not have sex with that woman” etc.

    00
  19. Pentru toți talibanii care s-au năpustit pe Răzvan.

    N-ați zis niciodată că „a intervenit ceva” când trebuia să mergeți undeva, deși pur și simplu nu ați avut chef? Ați dat-o direct, „bă, nu vin că n-am chef, mai bine stau în chiloți și mă uit pe Netflix”?

    Dacă ați întârziat vreodată, ați zis că de fapt ați plecat târziu, cam cu cinci minute înainte de întâlnire? N-a venit autobuzul, n-a pornit mașina, este?

    N-ați zis niciodată ălora de la compania X că ați găsit ofertă mai bună dincolo, poate-poate scad niște euro din abonament? Sau poate mai bagă angajatorul niște bani la salariu, să nu plecați.

    N-ați negociat niciodată ceva complex, moment în care ați evitat să puneți pe masă toate minusurile înțelegerii?

    N-ați zis niciodată că „s-a stricat”, în loc să ziceți că „am fost eu bou și am suprascris, de-aia s-au pierdut datele”? Backup-urile alea făcute cu religiozitate au dispărut, o fi de la server.

    Pentru studenți, foști și actuali, n-ați băgat-o niciodată pe-aia cu „eu am trimis e-mail, nu știu de ce nu ați primit”, ca să mai ciupiți câteva ore pentru tema aia neterminată?

    N-ați uitat niciodată să scoateți puiu’ din congelator când vi s-a zis la telefon? Nu s-a dezghețat fiindcă nu funcționează încălzirea globală, așa-i?

    În zilele noastre, lucrând de acasă, alea opt ore de muncă au fost opt ore sau am mai și ciupit din ele? Am stat geană la birou sau am mai și ridicat plodul de la școală, făcut mâncare, făcut un drum până la magazin, eventual văzut un episod?

    Nu știu dacă bag destul calorii pe zi să mă închin la atâția sfinți, de-asta întreb.

    00
  20. Trebuie inteles motivul minciunii. E o mare diferenta intre roll play/imaginative play (pantofii mei mi-au spus ca ieri te-au vazut cu mama pe strada) si o minciuna serioasa/grava de genul “fratele meu a spart cana, nu eu” mai ales pentru ca toate partile care participa la scena implicit stiu ca sunt intr-un role play/imagine play.

    De asemenea trebuie inteles motivul/scopul minciunii (poate minte pentru ca ii e frica de repercusiuni si atunci trebuie sa-ti pui niste intrebari referitoare la cum educi sau te comporti cu copilul), pentru ca o minciuna pentru a proteja pe cineva si a acoperi pe cineva si a diminua impactul adevarului asupra astuia are alta valoare fata de o minciuna care manipuleaza sau aduc mai multe probleme altei persoane.

    00
  21. „Nu e nimic în neregulă dacă al dumneavoastră copil minte afirmă Dr. Kang Lee”. Corectez eu pentru cititori: „Nu e nimic în neregulă dacă copilul dumneavoastră minte, afirmă Dr. Kang Lee”. De ce trebuie să căutăm tot felul de formule pentru a evita cacofonia (care nu e o greșeală gramaticală), dar nu reușim să punem o virgulă elementară? Cum se cheamă problema asta din punct de vedere psihologic? :)

    00
  22. FallaNcy se cheama.

    00
  23. Nu contrazic specialiștii, doar sesizez ca se contrazic ei între ei. Îl urmăresc pe Paul Olteanu, el studiază neurostiinta și zice ca totuși, asta cu copiii care manipupeaza/santajeaza e o prostie, fiindcă neurocortexul – cel responsabil cu empatia (capacitatea de a te pune în locul celuilalt ca să poți manipula/santaja și minti) este nedezvoltat suficient cât sa poată face lucrurile astea. Ala se maturizează pana pe la 25 de ani, și practic unui pui de 2-3 ani nu ii permite abilitati din astea. Singurul lucru pe care îl pot face e sa învețe prin repetiție și asociere: plâng-vine cineva, refuz mâncarea- primesc dulce etc. Dacă ma iau după ce spune el, as crede ca e un automatism: zic ca am mâncat – primesc desert, zic ca m-am spălat pe mâini – ma aplauda mama etc. Adică tind sa cred ca nu e empatie dezvoltata acolo, ci ceva mult mai mecanic, sa zic asa. Greșesc?

    00
    • Greu de contrazis specialistii, care chiar ei marturisesc mai pe fata sau mai pe ascuns ca nu toate pathway-urile neuronale si nici toate functiile exacte ale tuturor neurotransmitatorilor sunt complet elucidate. Nici macar de departe.

      Ceea ce este insa observabil deja la un copil normal dezvoltat chiar incepand cu primul an de viata ar fi urmatoarele:

      1. Chiar daca acel copil stie semnificatia si implicatiile potentiale ale cuvantului „nu”, el tot testeaza si incearca, desi stie ca nu are voie. Mai pe scurt, face un lucru deosebit pentru varsta pe care o are. Testeaza limitele la orice. Si bine face, pentru dezvoltarea lui ulterioara.

      2. Dupa ce a invatat, prin repetitie, ca nu are voie sa umble acolo (gen cu un prelungitor electric), se apropie de el, nu pune mana, dar se uita la tine, ca doar doar de data aceasta il lasi. But you don’t. Si trecem la punctul 3.

      3. Dupa ce trece suficient timp, si tu tot nu-l lasi, incep sa intre in actiune mecanismele a ceea ce englezii numesc „deception”, in care, atunci cand esti „cu ochii pe el”, nici macar nu se mai uita catre prelungitor, dar copilul sta „la panda”. Cum nu mai este supravegheat, se face liniste pentru ca el este deja la prelungitor si nu vrea ca tu sa stii asta. Prima „minciuna non-verbala”, daca ar fi sa-i dau un nume.

      Si ajungem la concluzii:

      Mint copiii nostri deja de mici ? -Da. Incep prin a o face paraverbal si ulterior verbal.
      Este asta un lucru bun ? -Da, este imperios sa o faca pentru dezvoltarea lor ulterioara intr-un mod cat mai armonios cu putinta.
      Trebuie sa ne incurajam copiii sa minta ? -Nicidecum, se descurca si singuri foarte bine.
      Trebuie sa le aratam ca i-am prins cu minciuna ? Ocazional da. Calm si cu mult tact. Fara crize de isterie si cel mai important, fara pedepse. In majoritatea cazurilor insa, mai ales daca sunt minciuni inofensive, ar fi indicat sa-i lasam sa „castige”. Ajuta mult la stima lor de sine. Si la a noastra, ulterior, cand sunt ei mari. Vom fi mandri ca n-au iesit psihopati.

      00
    • Undertaker: true, dar nu e o minciuna, ci un comportament creat prin asocierea unor evenimente repetate. Nu e vorba de empatie si de a își imagina ce gândești tu ca să te minta, ci doar motivația de a atinge un scop pe care nu a putut sa îl atingă în prezenta ta. Asta cu mintitul asa cum o facem noi, ca adulți, cu același mecanism destul de elaborat, o deprind mult mai târziu, undeva după 5 ani dacă ma iau după ce am mai citit.

      Anyway, da, complicate și fascinante sunt căile mintii, iar când ai un copil sa le poți urmări îndeaproape, cum se formează, e pur și simplu incredibil ce mașinărie mișto avem între urechi.

      00
  24. Cu riscul sa te (va) plictisesc, am sa intru putin mai mult in detalii :)

    Minciuna (aia clasica, verbala, vorba aia :P) este intotdeauna o forma de deceptie, dar deceptia nu include neaparat minciuna (exemplul de mai sus cu „puiul” de 1 an care sta la panda pana este nesupravegheat pentru a pune nestingherit mana pe prelungitor).

    Daca dupa 1 an orice copil normal dezvoltat psihic este capabil sa deceptioneze (unii poate chiar mai repede = 8-11 luni), de minciuna este capabil de abia dupa varsta de 3 ani (varful frecventei mintitului la copii este intre 4 si 6 ani).

    00
    • Eu te cred pe cuvânt, fii-mea de la 10 luni ma pândește când las ușa deschisa la bucătărie ca să intre sa mănânce și sa bea din troaca câinelui. :)))

      00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.