6 ani în Londra

Pe 31mai 2015 am urcat pentru prima oară, la 32 de ani, într-un avion, cu bilet dus spre Heathrow. De atunci, locuiesc aici.

De ce am plecat?

Din nevoie, din panică, din nerăbdare, din curiozitatea de a afla dacă, așa cum am crezut mereu, lucrezi serios, ești onest și bun în ceea ce faci, vei reuși.

Firea mea, încep să înțeleg acum cu anii, este că sunt mediocru. Și începe să nu mă mai deranjeze atât de mult pe cât o făcea pe vremuri. Am să încerc să fiu sincer, să nu mă plâng, să nu exagerez, ci doar să vă prezint experiența mea. Dacă e unică sau comună, nu am de unde să știu, dar să începem, pe scurt:

În 2014, cu vreo 5.000€ încă de plată la bancă pentru un credit de nevoi personale luat cu 5 ani înainte, plătit mereu la timp, la ghișeu, răbdător la coadă să îmi achit datoriile, nici nu visam că în 12 luni voi fugi practic de această responsabilitate și că, foarte ușor, îmi vor oferi și un card cu 10.000lei limită de credit pe care îi voi topi aievea, ca să adaug la țeapa celor 5.000€. Citisem undeva că oamenii nu se pot imagina prea mult schimbați în viitor, dar sunt mereu înțelegători cu compromisurile făcute când se uita înapoi.

Nu aveam nimic: părinții pierduseră casa la bancă, stăteam în chirie, fără rude de niciun fel, fără case de la bunici, fără prietene cu zestre. Doar eu cu salariul meu din vânzări, de la o lună la alta, că viața e lungă și responsabilități puține. Aș adăuga acum și minte puțină.

Prin circumstanțe ce au ținut exclusive de mine, m-am despărțit amiabil de ultimul job în RO și cu respect pentru oamenii pe care i-am lăsat în urmă. Era la un magazin online: scrisesem ceva conținut, mai editam o poză, dar grosul și succesul eventual a fost consultanța. Eu nu am vândut nimic niciodată. Am prezentat avantajele produselor diferite, am recomandat sincer și, fără să intru în detalii pentru că îmi e rușine de cine eram atunci, am furat pur și simplu lumea în anii precedenți în care lucram la Orange. Dacă vreun job m-a schimbat, atunci a fost acela din Orange shop în București. 4 încercări am avut să intru la ei și până la urmă mi-a ieșit, din păcate. Jeg cum eram atunci nu credeam că pot să fiu, dar divaghez. A fost acum 12-13 ani deja.

Plecat de la Orange, ajuns în online, plecat și de acolo cu aere de meseriaș, de “self entitled”, de om cool, jupan practic. Și tot ce credeam că pot și știu, s-a dovedit a nu conta, căci angajatorii vedeau doar un vânzător, iar eu insistam că sunt altceva, dacă mă lasă. 6 luni am încercat să găsesc pe unii să mă lase, de la instrumente dentare la dealer VW care voia să mă convingă cum merita să merg la ei căci la fiecare vânzare de Touareg îmi vor oferi comision cât luam la un abonament de date activat la portocala portocalie doar pe din afară. Ce povesti din telecom am…

M-am supărat, pe toți în afară de mine, că eu merit și nimeni nu îmi dă. Așa că am decis să plec. Cum scap de bancă, acum că UE este și în UK? Și în 2015 tocmai ce ne primeau și pe noi să lucrăm legal fără vize, îmi era teama ca o sa fie aia cu ochii pe mine si vor verifica arborele genealogic când voi vrea să îmi deschid cont bancar aici. (spoiler – nu au verificat nimic) Așa că am scos banii de pe card cash, am plătit bilet de avion cash, am vândut mașina cash la un dubios pe exact 100 de foi de 50€. Speram să nu fie false, de unde știu eu cum arată bancnota falsă, doar din poze pe net?

Mă simțeam prost, dar prost rău, ca un ratat care acum e și un nemernic care fura banii pe care a semnat că îi va returna. Dar tot am pus maxim 22kg în bagajul de cală de la Tarom și, cu frica de înălțime dar și mai mare frica de neputința mea din ultimele 6 luni, am zburat în UK.

De ce Anglia, de ce Londra?

Mi-a placut de mic engleza iar alta limba nu prea stiu. Am facut facultatea de litere, nu am invatat sau aprofundat limba absolut deloc fata de ce stiam deja, dar am zis sa nu merg in armata. Nici licenta nu am dat-o caci trebuia si in germana, si dupa cum spuneam, alta limba nu prea stiu.

Un prieten din liceu avea pe sora sa ca nanny in Londra si s-a oferit sa ma cazeze o vreme,pe bani, no funny business.. Doar ea, eu si inca 6. Asta e, tre sa facem banii pe care ii avem sa ma tina pana gasesc un job. Fara vise de joburi decente, ci doar un job, de tranzitie imi ziceam eu. Sute de cv-uri trimise, multe sute, multe saptamani, poate 2 interviuri. Eram deprimat, ratat si in UK, considerat hot in tara, impotent si aici precum in Ro. Nu speram sa fie miere, dar sa am o sansa dupa atata aplicat. A venit.

Ce fac?

M-au luat unii in back office, la un producator de mobila. Yey! Am fost scavul lor 14 luni pana am ales sa imi dau demisia. Erau 2 gagici pe postul meu iar eu cand am venit au ales sa ma lase sa o fac singur, sansa mea sa le arat eu. Pe rapoarte nu estimari, am facut de 2.5ori mai multe taskuri decat ele la un loc in ultimul an. Dar eram difficult ca eu nu eram cu bautele si povestile indeajuns si au zis ca desi fac treaba, nu sunt un good fit. Dupa plecarea mea, iar au luat 2 persoane sa imi faca jobul. Intretimp :Burnout, facturi de sute de lire la doctori ca nu puteam sa stau dupa “doctorul de familie” sa ma programeze. Nu au ajutat dar timpul ca somer asumat a facut-o si mi-am revenit.

Alt job, tot in domeniul cu mobila, la un dealer acum. De acasa, mers pe jos 10 minute, apoi DLR(un fel de metro de suprafata fara vatman) cam 25min, apoi metrou cam 30minute si apoi tren alte 30minute, si eram la munca. Si apoi, retur. La astia am stat cam 16luni, pana am demisionat, nu mai doream sa petrec 3h pe zi intre necunoscuti. Aici eram 3 in total, iarasi, pe rapoarte, faceam cat ceilalti doi la un loc, in acelasi timp, dar inevitabil, asta implica mai putin chat si mai multa treaba. Am ales treaba, ei au ales pe cineva mai sociabil si “nu asa serios la munca”.(Joker reference?)

Alt job, evident, tot in mobila, la unii tari de tot in domeniu. La astia am stat 30luni, pana cand, exact, am plecat dinnou. Din orgoliu probabil. Cand cineva care nu isi face treaba ca lumea iti spune tie cum sa ti-o faci pe a ta, dupa un an de inghitit, ajunge. Daca le spui ca ceea ce se intampla nu e ok, ca prea se minte, ca prea mult se insista pe marketing fara oameni care sa si faca ce promit, atunci nu ar trebui sa fie surprinsi cand din echipa de 40 de oameni acum sunt mai putin de 10 ramasi si firma e in datorii. Si astia si primii m-au sunat dupa luni sa vin inapoi. Nu se poate, ca nu sunt good fit si probabil acum sunt si mai serios decat eram.

Jobul actual, da, mobila, lucrez de acasa din martie 2020. Nu exista baze de date, nu au foldere comune in care sa salvezi ceva, nu stiu sa trimita un invite in outlook, nu stiu sa scrie in engleza(nu typos, ci lipsa gramaticii)printeaza tot(emailuri, quote-uri, poze de produs, toooot) ca daca se strica toate calculatoarele deodata si cloudul si armageddon si raman ei fara ofertele la scaune. Ca alea nu se pot cere dinnou, ca probabil si aia, ca si ei, nu salveaza nimic micaieri decat pe hartie. Si caposi, ca i-as fi ajutat, le-am facut prezantari, am facut zoom, le-am zis ca nu e nevoie sa printam nimic daca ne organizam putin ca eu nici nu am imprimanta si iata ca ma descurc de 14luni. Ei nu pot. Si asa si este, nu pot.

Covid

Eu sunt in categoria celor vulnerabili. Nu stiu daca m-am imbolnavit aici dar aici am aflat. Ca vulnerabil, m-au vaccinat in Ianuarie, respectiv Martie. Le sunt recunoscator pentru asta. Au zis dupa primul ca ma vor testa sa vada daca fac ceva treaba anticorpii. Nu m-au testat. Dupa al doilea au zis ca ma testeaza sigur sa vada daca are efect. Nu m-au testat. Am sunat sa vedem daca am ceva protectie, au zis ca nu stiu si ca nu vor face teste prea curand, sa imi vad de viata, cu atentie. Pana sa ma vaccineze au zis ca nu iau covid ca ma curat, acum, vaccinat dar fara sa stiu daca la mine are sau nu efect, sa ii dau inainte.

Si ii dau inainte: in afara de sotie, nu am fost langa un alt om mai aproape de 5m din 03.20. Nu am mancat takeout din 03.20, nu am intrat in niciun magazin din 03.20, nu am platit la casier la benzinarie din 03.20, nu am venit in tara la inmormantarea tatalui meu. Totul online.

Pana luna trecuta, adica prin tot miezul Covidului, am locuit cu inca un cuplu de englezi, Defapt, de 6 ani tot stam cu cineva, niciodata nu am locuit singuri in Londra datorita chiriilor. Am ales sa stam central pentru timp mai scurt pana/de la munci. Eu nu castig prea mult, sotia si mai putin dar ne descurcam. Facem diferenta intre ce vrem si ce avem nevoie. In afara de un moft pres scump pe care mi l-a ingaduit, suntem discreti in cheltuieli. Nu o sa devenim latifundiari si probabil niciodata nu vom detine o casa, nici aici nici in Ro, dar e ok. Nu sunt copii, nu o luam cu noi cand ne-om duce.

Acum stam singuri pentru ca nu exista niciun fel de respect pentru distantare, pentru igiena, pentru siguranta. Lumea e egoista.

Exemplu: aia cu care locuiam, le-am zis ca is “sensibil” la covid si ca vrem sa folosim bucataria doar noi, sa stam deoparte de ei, si sa nu intre peste noi cat o utilizam. Am vrea 1h in fiecare zi, si le spunem ora dinainte cu o saptamana pentru saptamana viitoare sa le fie usor sa se organizeze. Cine era in bucatarie la ora la care stabilisem ca nu va fi? Cine intra peste tine la 1minut dupa ce trecea ora pentru ca nu am putut intra la timp? Practic, voiam 1h din 24h sa avem access la bucatarie, si in rest toata casa era a lor. 1h pe zi, din martie 2020 pana acum, tot ce voiam era 1h pe zi in care sa pastreze distanta. Nu s-a putut. Minimul absolut pe care il puteau face ca sa proteze un fraier ca mine, macar pentru orgoliul lor, dar nu. Nesimtirea nu se leapada asa usor. Sa avem noi stres, sa dezinfectam noi tot zilnic inainte de a o folosi, sa ne uitam noi la ei cu vin de afara, fara masti, fara sa se spele pe maini, sa tuseasca precum casca, fara sa isi arunce gunoiul decat atunci cand le spuneam noi. Iar daca am schimbat multe joburi in 6ani, atunci am schimbat si mai multe cupluri cu care am stat(Bulgari, romani, italieni, englezi) si toti, fara exceptie, au tratat casa in care locuiam impreuna ca si cand ar fi fost un tomberon. Nu aeriseau, nu aspirau, nu curatau dupa ei. Poate am fost ghinionisti, poate am vrut noi prea multe, poate si noi eram ca ei, vorba aia”takes one to know one”. Animale

Ma mai intorc?

Nu. Pentru ca, in caz ca sanatatea mea o ia la vale, poate aici mai trag de timp. In tara nu exist pentru stat, cu anii mei intr-un garaj in Pipera lucrand la call centre cu bani in plic, cu anii de Orange unde aveam carte de munca si pilonul 2 dar cine mai stie cat si daca alea mai conteaza, cu consultanta mea pe final ca PFA unde si acum Anaful zice ca mai am sa le dau bani, desi pe astia chiar i-am platit. Ce sa fac? Am vazut cum a fost sa imi schimb buletinul ,ce chin a fost cu adusul propietarului apartamentului, cu dovezi de la politie. Am fost si aici la ambasada sa il schimb si am vorbit la telefon si pe mail, si m-au programat si am ajuns acolo, cu jumate de zi libera luata de la job ca au orar de boieri, doar ca sa aflu ca in ziua aia, ei aveam inchis. Nici nu pot sa ma supar.

Sigur, imi e dor de paine adevarata, de rosii cu gust, de a nu traversa pe cealalta parte ca poate ma injunghie cineva ca ritual de initiere in ceva gasca desi mereu am locuit in zone ok, zic eu. Imi e dor de o tara cu relief mult peste cu ce se lauda aici. Imi e dor sa merg sa imi plang tatal si cainele.

M-am simtit invins cand am plecat din tara, un prost, nicio urma de curaj ca incerc ceva nou, nu era nici provocare nici aventura. E usor sa faci ceva cand crezi ca nu mai ai nicio alta alternativa, ala nu e curaj.

Faptul ca nu tolerez pentru multa vreme nesimtitii, m-a facut sa schimbat asa des casa si jobul. Sigur, asta ma va tine in nivelul actual al jobului, pentru ca experienta, cunostinte, portofoliu de protiecte am, dar voi ramane la acest nivel pentru ca aici, in industria asta cel putin, putin racism, putin misoginism, putina lene conteaza mai mult decat munca si onestitatea. Minte-ma frumos

Cui sa-I spui ca nu e o supriza ca cei 3 de au ratat penaltiurile au fost luati la p00la pe socialmedia? Cui sa-I spui ca modul in care se imbata aici gagicile nu e motiv de mandrie?

Cui sa-I spui ca doctorii aici, in miezul pandemiei, nu voiau sa fie aplaudati cu linguri batute in oale in fiecare marti sau joi la 8 seara de catre restul, ci voiau ca restul sa respecte regulile ca astfel ei sa nu fie nevoiti sa bage ture nonstop?

Cui sa-I spui ca au furat un an in care au primit bani sa stea acasa si ei erau pe toate plajele si-n toate parcurile la toate orele si poate de asta au fost atatea cazuri aici, ca statul cu tine insuti e greu cand esti un nemernic?

Cui sa-I spui ca poate problema nu era chiar la emigrantii de EU care veneau la munca ci poate e de aruncat un ochii si la cei din fostele teritorii care toarna copii, stau pe beneficii si vor ca drepturile lor sa fie mai importante decat a celor din tara unde ei sunt musafiri.

Cui sa-I spui ca nu stiu sa conduca si ca norocul lor e ca au 2 benzi pe sens si masini care ii feresc de altii ca ei?

Vremurile cand erau lucruri importante de invidiat in afara au trecut.

Birocratia e tolerabila, relatia cu organele la fel, ai unde sa te plangi cu oarecare eficienta.

Transport in comun bun pana ploua sau ninge sau apar “frunze pe sine”.

Totul are o aplicatie, semne berechet pentru turisti in zonele de interes, istorie pentru cei pasionati, mandrie sanatoasa in mare parte, diversitate.

Un text prea lung, poate sec si irelevant, dar Londra, dupa 6ani, este acasa. Dar nu ma voi adapta niciodata.

P.S. – la 2 ani dupa ce am ajuns aici, m-am reintors in tara la sucursala unde am facut creditul si cardul, mi-am cerut iertare ca le-am inselat increderea si am achitat tot. Sunt in baze de date acum ca rau platnic,dar nu mai sunt hot. Asta e tot ce conteaza.

london-1

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

65 comentarii

  1. M-am cam deprimat cu articolul asta.

    00
    • NOU
      #2

      A ieșit si livache, e de înțeles deprimarea…

      00
    • Nu e nimic deprimant. Este viața din Londra văzută prin ochii unui cetățean care a migrat acolo.
      @Vali offtopic
      Nu pot să intru pe pregatiri.ro. îmi dă eroare de conexiune nesigură, ca și cum certificatul SSL ar fi expirat. Accesat de pe telefon mobil, Chrome.

      00
  2. Chiar aşteptam ultimul rând. Bravo.

    00
  3. Salut, de ce alegi sa stai in continuare in Londra daca nu ai un salariu pe masura cheltuielilor? Exista un trai infinit mai bun pentru tine in alte orase mai mici din UK.

    20
    • Nu chiar o idee rea ..

      Pentru autor: iti multumim pentru articol si pentru ca arati ca din pacate emigrarea nu e mereu numa’ lapte si miere. Imi pare sincer rau ca inca nu te simti bine alaturi de noii conationali, poate se mai schimba un pic sentimentele daca locuiti doar voi doi si aveti timp sa incepeti sa va faceti prieteni printre localnici, fara stres si probleme de la colocatari.

      E bine sa te deschizi celor din jur, sa fii prietenos si placut. Nu e usor, pentru ca strainii nu sunt chiar super-iubibili din prima, dar vei descoperi oameni super-misto.

      Eu, cand am aterizat in Fresh Meadows, in NY, un cartier foarte „sus”, cu masini de suta de mii de dolari pe strada si vecine cu vile in Hamptons (noi vai de pla noastra, cu masina de 3000 de dolari si barbata-miu lucrand portar), am inceput pur si simplu sa salut pe strada (mai ales vecini de care dai macar o data pe zi pe strada), sa zambesc etc.

      Apoi am facut paine de casa (ca tot is mare bakerita) si le-am batut efectiv la usa: „Salut, asta este paine romaneasca. Enjoy!”. I-am pus in fund, nu am batut la usa sa cer, am oferit eu. Sunt romanca, nu ascund asta, stiu sa gatesc chestii misto, le-am oferit unora si altora, asa cum facea bunica mea la bloc/ Chiar si daca e sa dau de pomana pentru sufletul ei (desi eu nu sunt cu din astea) si tot merge ca motiv.

      Am „sharuit” sarmale, oua umplute, lapte de pasare, paine, Lamington (tavalita in ciocolata / cocos). Cand vecina a facut COVID, i-am dat numarul de telefon si i-am zis sa ma sune daca are nevoie de orice, cumpar/aduc/car .. las in fata usii, nu e problema. Nu a apelat la mine, dar i-a picat bine.

      Am plimbat cainele unei vecine, cand a fost iarna si gheata pe jos, am dezapezit la 2 vecine, am fost suport moral cand a decedat sotul uneia, le-am mai dus o prajitura / felie de pizza facuta de sot, asa de gust.

      Mi-am facut prieteni chinezi, taiwanezi, italieni, evrei si polonezi sau americani de la mayflower incoace. Cu zambetul pe buze, fiind draguta cu ei si oferind cate ceva de la mine. Fara mare valoare (puii mei, aia cu casa in Hamptons mananca la Peter Luger, nu moare fara prajitura mea. Dar GESTUL CONTEAZA.

      Odata ce treci de retinerea lor initiala fata de un intrus in zona, vei descoperi ca sunt oameni misto in orice natie. Si va face integrarea MULT mai frumoasa si mai placuta.

      Eu sunt de 2 ani jumate plecata din Romania si simt ca in America este casa mea. Au si americanii dudele lor, ca nici noi suntem perfecti, dar is oameni faini, daca stii sa ti-i apropii.

      Cat priveste mutatul dintr-un oras mare … sunt de o luna intr-o comunitate privata undeva in New Jersey. Un fel de pizderia, ca nici nu stiam inainte unde este pe harta.

      Am lasat cartierul fancy din NY, unde chiria pe spatiul ala e 3000 de dolari, platesc 900 de dolari ipoteca la CASA MEA (mai am si juma’ de acru de padure, nu doar un patio de 2 metri pe 3). Am 5 lacuri in zona, plaje cu nisip, terenuri de tenis etc. Merg pe jos cu fie-mea la tenis / lac, e liniste, aer curat, frumos ca in povesti.

      Se poate trai cu bani mai putini, fara stres si aglomeratie. Nici nu am stat in Manhattan, de pilda (ca ma lua dracu’), dar traficul ala nebun de pe autostrada, preturile exorbitante la chiri / ipoteci … PLM, pot trai la o ora juma’ de condus de acolo (cat sa vizitez sau sa iau cecurile de la clienti) si sa traiesc o infinita vacanta.

      Daca iti permite, deci, profesia sa faci asta, ia-te cu consoarta de mana si gasiti un orasel dragut si va fi mai bine. Oamenii sunt MULT mai prietenosi, aerul curat si viata mai buna. Voi aveti avantajul ca nu aveti copil inca, deci nu depindeti de scoli si alte baliverne.

      BAFTA iti doresc si sper sa iti fie mai bine in curand ;)

    • @dojo: cred ca este pentru prima dată când încep sa te apreciez. Bravo și baftă.

      00
    • @Dojo: subscriu.

      @Guest_Author: eu stau un pic in afara M25. M-am mutat aici în urma cu 5 ani, după aproape 2 ani de stat în Londra. Roșii cu gust găsesc la cel putin 3 ferme din jur. Chiar în dimineața asta am fost la farmers market în Stoke Poges de unde am luat peste și înca câteva chestii pentru grătarul de după-amiaza, roșii, vinete, dovlecei, ceapa și usturoi pentru aceeași îndeletnicire.
      Cand m-am mutat in sat (oras de 20k locuitori) nu cunosteam pe nimeni.
      Nu-s genul sa facă prăjituri pentru vecini, dar ori de câte ori am putut sa ajut cu ceva comunitatea, am făcut-o fără sa aștept ceva în schimb.

      Adaptarea începe cu tine.
      Dacă tu faci un minim de efort sa ii înțelegi pe cei din jur și sa te adaptezi la mediu, și ei vor proceda la fel.

      00
  4. K, nu mai vrei in Romania, daaa … de ce mai stai in Londra?

    10
  5. Curaj, guest!

    Ca o nota personala, daca principiile (rigide) pe care le ai te fac cumva nefericit, nu e nimic grav sa la ajustezi sau sa le adaptezi locului sau situatiei in care te afli la un moment dat. Parintii nostri ne-au educat asa din cauza comunismului si a nestiintei lor, dar asta nu inseamna ca principiile lor, transmise noua, sunt ceea ce trebuie, acum, aici.

    Nu spun sa calci pe cadavre sau sa furi sau mai stiu eu ce tampenii. Spun doar sa-ti adaptezi principiile ca sa poti trai o viata fara stres prea mult si cu crâmpeie de bucurie.

    Si nu uita: nu e nevoie nici sa iei decizii si sa te agati de ele ca de principii. Schimba deciziile in functie de ceea ce crezi ca te face pe tine fericit. Nu trebuie sa demonstrezi nimanui nimic.

    • Chapeau!

      00
    • Cum poti adapta principiile tale ? Mi se pare ca e greu, e ca si cum te-ai schimba fundamental ca om.

      Uite, am un prieten e doctor. Om cu bun simt, ardelean, s-a casatorit cu o olteanca si a ajuns la un spital din Oltenia sa lucreze. Omul nu are asistenta la sala de operatie(!!!), nu are asistenta in ambulatoriu. A cerut, a facut hartii, degeaba. Si e de aproape doi ani acolo.

      S-a angajat alta doctorita acolo de 3 luni, în prima saptamana a inceput sa faca circ pe holul spitalului ca ea nu vede nici un pacient fara asistenta. S-a inchis in cabinet si i-a dat pe oameni afara. Saptmana următoare avea asistenta.

      El ce naiba sa faca? Sa dea oamenii afara nu poate. Vorbesc foarte serios.

      00
    • Flavius, daca principiile tale te fac un om nefericit, TREBUIE sa le schimbi. Altfel, depresie si tot ce vine cu ea, pâna la suicid.

      Noi, oamenii, suntem aici pe pamânt pentru ca ne-am adaptat de fiecare data. Principiile sunt, DE MULTE ORI, ca niste bete infipte in fund, care ne impiedica sa traim.

      Ai pus problema prietenului doctor si doua secunde mai jos i-ai dat si solutia. Pe de alta parte, ma intreb ce principii are prietenul tau doctor, daca pune in pericol viata pacientilor – neavând asistenta! – de doi ani de zile? Care sunt principiile lui pe care tu pare sa le stimezi atât de mult?

      Principiile rigide sunt niste bete infipte-n fund. Ne dau impresia ca noi, cu principiile noastre, suntem mai umani decât altii care nu le au. Suntem o pla. Principiile rigide ne fac sa credem ca suntem fiinte umane superioare altor fiinte umane. Suntem o pla.

    • Nu mai știu cine a spus și mi-e lene să caut: „Domnilor, acestea sunt principiile mele. Dacă nu vă convin, am și altele”.

      00
    • asta cu principiile nu e asa grava. e o chestie de perspectiva. de multe ori sunt niste piedici si motive de frustrare in viata oamenilor. si asta pentru ca acei oameni nu au o viziune corecta asupra lumii ci mai degraba una idealizata. cand accepti ca nu poti schimba lumea sa se alinieze la „principiile tale” din pozitia pe care o ai, atunci ajungi sa ai o viata mai relaxata, mai linistita. cand ajungi in punctul ala ai mai multe sanse sa faci ceva pt schimbarea in bine a celor din jur.

      00
  6. NOU
    #17

    Brexitul a fost o schimbare in bine sau in rau pentru tine?

    00
  7. Boooooring.

    00
  8. Succes!

    00
  9. Am ajuns la Londra in octombrie 2007, in octombrie 2008 deja eram inapoi in Bucuresti.
    Eu imi făceam meseria din țară, nu castigam chiar prost, dar „fata”, desi avea facultate si master, lucra chelnerita. Atat s-a găsit pentru ea, dupa 1000+ de CV-uri trimise. Nasol.
    Vremea nasoală și lipsa de oportunități pentru madam, două din motivele principale de întoarcere.
    M-am intors la aceeași firmă, mi-au spus la plecare ca pot sa ii caut dava vreau sa ma intorc. (asta inseamna sa fii un angajat bun, lol)
    Dar de ce scriu acum: in 2009, eram deja de multe luni in țară, primesc telefon din Londra de la ultima firmă unde am lucrat:
    – Domnule Cristi, am refacut niste calcule si am realizat ca noi am marit salariile in ultimele doua luni cat ati stat la noi, dar am uitat sa va marim si dumneavoastră. Nu e mult, 100-150 de lire. Unde va punem banii?
    – Doamnă, mulțumesc. Dar eu sunt acum in Romania, si nu cred ca ma mai întorc vreodată în UK.
    – Am inteles. So… ce cont bancar aveti in Romania, va rog?
    După un an. Mi-au pus 100+ de lire in contul românesc, după vreun an. Ca marisera ei salariile intre timp, iar pe mine nu ma luaseră în calcul.
    Nu imi place UK, nu vreau sa ma intorc (desi inca am un cont la Barclays cu cateva mii de lire lăsate acolo), dar pentru chestiile astea, de felul celor descrise mai sus, trebuie să recunosc că e civilizație, mai mult decat ne-ar plăcea sa nu credem că e.
    Și muzeele, muzeele gratuite. :) Apropo, ai fost la Imperial War Museum, sper. :)

    00
    • Am auzit la zeci poate chiar sute de persoane, „are facultate si master”… In ce anume? La spiru haret sau titulescu in marketin sau economie, dar habar nu stie ce inseamna inflatie? Incetati sa mai spuneti replica asta, ma bufneste rasul de fiecare data. Cel putin in Romania, doar cateva domenii mai au ceva valoare: Medicina, Ingineria si cam atat, cred. Am amici absolventi de marele ASE Bucuresti, tuturor le-am pus intrebarea: Ce inseamna inflatia? Se uitau ca prostii cu ochii mari la mine!

      00
    • Nu mai sunt cu fata, dar e posibil sa fi ajuns „Project Manager” sau ceva. Avea studii și la UAB (Barcelona), cunoaste engleza, franceza (atestat internațional ca stie franceză cel puțin cat un nativ francez care a luat bac-ul la Limba Franceza in Franța) , spaniolă (diploma de la UAB), si italiană.
      Măcar pentru atât și mi se pare ok. OK i s-a parut si firmei care a angajat-o în București, după ce ne întorsesem.

      00
    • @Saragea Si? Ce inseamna inflatia?

      Ca pot sa vin cu o definitie, asa dupa ureche, fara goagal:

      Media anuala a pierderii valorii unei monede, datorata influentei tuturor factorilor economici, sociali si politici interni si externi, exprimata ca diferenta in procente.

      Si sunt sigur ca nu e definitia corecta.

      Acum cati dintre politicienii nostri de la putere pot da o definitie mai corecta decat cea pe care am dat-o acum, la 15 ani dupa ultima ora de economie din liceu?

      00
    • NOU
      #25

      Săgeata, CPI adică…👍 citu e singurul care știe dintre politicieni

      00
    • @Cristi: păi și fetei, îi era greu „să o ia de jos”? Îi cădeau gradele? Așa au pățit 99% din cei plecați în afară. Și, a renunțat? Și, a realizat ceva? Dacă tit ați plecat, trebuia sa pună mana pe pe munca și după ce a alte jiburi/ani, poate ajungea mai sus. Să renunti e ușor.

      00
  10. Un proverb de la Latina, clasa a opta, spune asa: Ubi bene, ibi patria (Unde e bine, acolo e patria).
    In Italia am invatat alt proverb – iar daca gandim la Imperiul Roman, l-am putea intelege: „Tutto il mondo è paese”: „Toata Lumea e o tara”, eu l-am inteles ca „Toata Lumea poate fi tara ta.”
    „Londra, dupa 6ani, este acasa. Dar nu ma voi adapta niciodata.” Eu nu ma pot readapta la Romania, dupa 3 ani de Italia. Nu ma mai pot adapta, am depresii. Iar ca mine, zeci, sute de oameni. Chiar ieri s-a intors un „stranier” acasa, si imi scria ca nu se poate adapta la Romania, el fiind roman.
    „Nu ma voi adapta niciodata.”… pentru ca, poate nu vrei. Inca. Am zeci de amici in UK, nimeni, nici unul nu mai vrea acasa in Romania. Bine, au 10-12-15 ani de UK…

    00
    • Cam cu aceeași chestie se confruntă toți care stau ani de zile plecați și revin acasă.
      După 10 luni de auzit numa turcă, așa ciudat mi se părea când auzeam limba română în jurul meu.
      Oamenii se obișnuiesc cu normalitatea și obiceiurile societății unde se duc, iar când vin aici trebuie să se readapteze la cocalareala și ciobănia românească.
      Nu degeaba se spune că atunci când ești la Roma, te comporți ca românii. Dacă ar fi să mă mut într-un oraș din afara României, ăla ar fi Istanbul. Are ceva din țigăneala și balcanismul nostru, dar are și civilizația specifică occidentului.

      00
    • Dupa 3 ani de suedia numa o gluma m-ar întoarce in România

      00
  11. TLDR
    Un roman care se crede destept fuge din Romania si da cu capul de pragul de sus in strainatate
    Munceste cativa ani, vede ca nu sunt caini cu covrigi prin coada nici pe acolo, viata il ajunge din urma (aluzie la o problema de sanatate), continua sa munceasca pentru un trai decent

    Cati suntem ca tine :)))

    Singurul lucru, incearca sa gasesti sau un salariu mai mare, sau sa te relochezi intr-o zona unde ai mai putine cheltuieli si mai multa viata.
    My 2 cents

    00
    • Fiecare cu alegerile lui. Omul nu are licenta de facultate, mai mult decat un job pe care il vor fura „chatbotii”, nu stie si nu vrea sa faca. Avea timp in 6 ani sa faca un „marketing” la distanta si tot bifa ceva in plus pe CV-urile alea.
      Din ce scrie imi pare ca se potriveste in articolele cu Coloja. Nu sunt specialist, dar o urma de depresie eu vad acolo, ceea ce nu e chiar bine. Ajuta, sunt convins, faptul ca nu e singur, ca are sotie, dar viitorul e tot gri. Nu scrie nimic din ce isi doreste sa schimbe, e inca in faza Mioritica – e nasol, cand o fi rau ajuta-ma tu oaie ca eu sunt impacat cu universul asta potrivnic mie.

      10
  12. NOU
    #32

    Aia cu „frunze pe sine” am auzit-o si eu acum cativa ani de la niste englezoaice.

    00
  13. 1. În Londra m-am mutat după 6 luni (atât era contractul min de închiriere) pentru că făceam naveta de 1 oră. Nu vă înțeleg cum naiba suportați să trageți ani de zile cu navetă lungă.
    2. Trebuia să îți spună cineva de la început: dacă vrei să rămâi și să îți placă, trebuie să ieși cu ei la PUB. O să fie mult mai umani cu tine după.
    3. Dacă nu mergi fizic la job, de ce naiba nu te muți mai departe de Londra? Vezi că sunt vreo 50 de localități superbe la 50-100km de Londra, unde închiriezi o casă cu prețul de pe cameră din Londra. Londra e teren de joacă pentru bogații lumii, nu e un oraș unde să fii sărac. Serios vorbesc.

    10
    • Varul meu avea o obsesie ca vrea sa stea in centru. Spunea zambind ca e la cateva statii de autobuz de Regină. :) Dadea jumătate din salariu pe chirie.
      Unii oameni vor asta, centrul.
      Alții beau, fumează, jocuri de noroc… plăcerea unora e să stea in centru. (și pot intelege foarte bine asta).
      N-am avut bani, ca si eu as fi stat in Hammersmith, zona mea favorită din Londra. :)

      00
    • Când aplicați la joburi la companii mai serioase schimbați bulet points din CV cu exact ce cer ei în job descriptions. Primesc sute, chiar mii de aplicații/job și nu stă nici naiba să se uite pe CV-ul tău. Se uită pe alea 10 care trec filtru automat.
      După ce ai o companie mai mare și serioasă pe CV se deschid mult mai ușor ușile.
      Vezi să pui și bani deoparte. Mai ai doar 20 de ani de muncă și din text reiese că ai fost cam băiatul ploii.

      00
    • @Cristi Am stat și mai central și după ce am văzut ce zgomot e, am zis pas.
      Hammersmith, Fulham, Greenwich, Maida Hill, Hampstead, Clapham Common, Crystal Palace plus multe alte zone minunate prin Londra.
      Londra e un oraș superb pentru 20-30 de ani. După mai ales cu copii, cred că e mai înțelept să te retragi spre zone înafara M25.

      00
  14. Cui sa-I spui ca poate problema nu era chiar la emigrantii de EU care veneau la munca ci poate e de aruncat un ochii si la cei din fostele teritorii care toarna copii, stau pe beneficii si vor ca drepturile lor sa fie mai importante decat a celor din tara unde ei sunt musafiri.

    Zici că nu ești rasist?

    00
    • Explică rasismul aici. Experiență din HoReCa Londra și Belfast (un amic): „Negrii sunt leneși. După ce lustruiesc ei paharele, trebuie sa le lustruim noi din nou, că nu trec de manager. Se mișcă foarte încet, nu sunt eficienți.”
      Nu o opinie, două, din două orașe difetite.
      Ce înseamnă „rasism”? Ce e „rasist” in observația asta? Când muncești dublu pentru ca ai coleg negru care freacă buha, nu mai e rasism, e „nu imi place sa fiu luat de prost.”
      Il sună ăia din Belfast pe amicul meu Ciprian, sa il convingă sa se întoarcă. Păi omul meu se băga si sub chiuvetă sa schimbe scurgerea, daca era nevoie, economisea sute de lire firmei.

      00
    • Crsiti

      Iarta-l, ca e din ala de vede rasism si in matematica 🤣
      Asa au fost dresati.

      00
    • Nu ești hater (rasist) da

      00
  15. initial am crezut ca e vorba de subiectiv, ca el mai scrie de la londra, dar am impresia ca nu are treaba cu mobila si e alt guest, nu? :)

    00
  16. Si eu m-am deprimat un pic. Dar daca aia e.

    Am dat si eu cu capul de plafonare afara. Mie mi-a dat cineva gandul cel bun, ce pregatire sa fac ca sa o iau pe un drum deschis. Am iesit din problema.

    Nu te cunosc, nu stiu ce poti, dar cauta pe cineva sa te sfatuiasca.

    00
  17. NOU
    #43

    Pe mine ma pufneste rasul cand ma gandesc la anglia. Am mers odata acolo in deplasare cu un coleg programator genial sa ajutam sa se puna pe roate un proiect guvernamental care batea pasul pe loc de 3 ani.

    Lucrau contractori civili la el, 7 la numar, care facturau pe ora nici nu zic cat ca te lua durerea de bila. Din astia 7, 3 nici nu aveau acces in proiectul propriuzis sau pe statiile de lucru, veneau cu laptopul personal si isi faceau laba toata ziua.

    Ceilalti aveau acces, dar la fel ca aia 3 nu au facut nimic. 3 ani platiti cu tone de bani ca sa nu faca nimic. Facturau 6-8 ore, din care aveau 2 ore de borat in baie in fiecare zi ca veneau mahmuri si beti la munca, femeile inclusiv, 2 ore de stat la ceaiuri si cafea sa se drege, 2 ore de uitat la porn. Colegul meu practic a facut totul in 3 luni de zile, eu eram pe alt domeniu adiacent.

    Acuma partea tare. La final cand predam tot vine unul politic responsabilul de proiect sa ne angajeze pe amandoi, sa nu ne mai intoarcem in tara. Pe ce post ? Postul meu, ca de programatori nu mai avem nevoie, lol.

    Eu i-am zis politicos ca nu ma intereseaza, pentru mine perioada aia a fost o hazna si am oricum o viata in tara. Colegul meu i-a zis ca nu are cum sa faca munca mea. Tipul a insistat, ca el stie ca se pricepe, ce conteaza, si colegul meu i-a cerut un salariu 2x cat aveau contractorii aia. Fara sa clipeasca macar tipul a acceptat.

    In urmatorii 2 ani colegul meu m-a platit cu o parte din banii pe care ii incasa sa fac eu treaba remote, pana i s-a acrit si lui si s-a carat la amazon.

    00
  18. Nu vad in poveste partea in care tu iti dai seama ca esti inadaptat la cultura britanica. Daca citesti un minim despre antropologia de business din UK ai intelege de ce britanicii se comporta intr-un anumit fel, de ce sunt mai rezervati si nu „blunt” si de ce ei se folosesc de diplomatie mai mult decat de „hard truth”. Poate esti bun pe ce faci tu, dar asta nu te face un om „complet” care sa inteleaga si natura antropologica a jobului pe care il presteaza. Unui britanic nu o sa ii convina sa auda de la un roman despre problemele pe care le au ei in casa lor, si asta pentru ca vorbim de o natie care a colonizat alte popoare, pe langa altele „realizari” – mostenirea asta ramane si transpare in atitudinea lor si e perfect normala, din punctul meu de vedere. Tu nu imparti aceeasi istorie cu oamenii aia si ei acasa au primit alta educatie, iar impresia lor despre ei insisi e alta decat ce crezi tu ca ar trebui sa creada ei despre ei. In orice mediu de lucru international trebuie sa respecti doua reguli minime care iti vor aduce maxim respect: sa iti faci treaba cat mai bine si sa nu faci politica. Iti convine sau nu, a iesi la bere cu ceilalti face parte din consolidarea unor relatii de munca, ori tu vrei sa excluzi partea asta si consideri ca lucrezi cu roboti care trebuie sa se conformeze dupa regulile sociale impuse de tine. Asta inseamna, iti vine sa crezi sau nu, ca tu nu respecti valoarea umana a celor cu care lucrezi si nevoile lor in raport cu tine. Odata ce iesi la bere, fii diplomat, arata ca tii la o gluma, abtine-te sa ii jignesti, virbeste frumos de RO, si du-te acasa – nu e asa greu. Ca nota suplimentara, cand vrei sa schimbi ceva intr-o firma, nu o faci peste noapte si nu o faci cu forta si, mai ales, nu o faci dandu-te destept – o faci gradual si atunci cand ti se cere parerea, nu cand te trezesti tu sa le spui celorlalti cat de praf sunt ca nu fac cum crezi tu ca e bine. Dureaza ani sa schimbi modul de lucru al unora si, repet, nu se face cu forta sau cu aroganta, ci in timp si in functie de cat de repede se conving ceilalti ca ceea ce zici tu e valid. De fapt viata ta ar fi mult.mai buna daca ai accepta pe cei din jur cum sunt si te-ai adapta la nevoile lor si cerintele pe care le au de la tine.

    10
    • Pardon, ai scris la final ca nu o sa te adaptezi. No comment 🤔

      00
    • Am vazut odata un roman de vreo 40 de ani cum lua la pila un englez tanar fara chef de munca in bucataria unui mcdonalds … cateva luni mai tarziu romanul a devenit ceva team leader in mcdonaldsul ala

      00
  19. Bravo pentru curajul de a vorbi despre toate astea!

    00
  20. Te simti profund schimbat in bine fata de acum 12-13 ani ?

    00
  21. In Romania cand ai nevoie de medic nu prea existi pentru stat nici daca lucrezi ca IT-istul personal de serviciu al Presedintelui. De ce crezi ca politicienii nostri se trateaza la Viena ? Si tot apar stiri pe la TV cu bolnavi transferati cu avionul prin alte tari ?

    Si la privat e la fel, miroase la fel, la WC e la fel, aceleasi cozi in spital. Diferenta principala e ca nu trebuie sa-ti cumperi singur medicamentele de baza si pansamentele. A da, si nu primesc boschetari la urgente. Dar cam atat.

    00
  22. Capul sus, o sa vina si vremuri mai bune ! Si daca nu vin vremuri mai bune nu sta in Londra. Multi mi-au zis ca e de cacat acolo si ca traiesti greu. Mai ganditi-va si la alte destinatii daca tot nu te leaga nimic acolo. Canada de exemplu, partea englezeasca cu Vancouver: chiriile nu te omoara, joburi sunt multe, poate prinzi ceva light in IT ca se cauta in draci din ce am auzit.

    00
  23. Mi-aș fi dorit să rămâi în România și să nu plătești prețul pe care l-ai plătit (cu tatăl tău) pentru că ai conștientizat unele lucruri prea târziu. Sper să te întorci și să-ți fie bine aici.

    00
  24. Un text sincer si de apreciat.
    Unde ati vazut voi ca omul cere sfaturi sau altele ?!
    Poate nu am citit bine.
    In calatoria unui om sunt importante experientele, insa cu atat mai mult oamenii pe care ii intalneste si care ii pot imbogati experienta.
    Fara oameni de valoare intalniti in calatorie e greu sa vaslesti. Dar pentru asta trebuie sa poti sa le recunosti valoarea si sa ai si multa bafta pentru ai intalni.

    00
  25. nu sta nimeni sa citeasca CV-uri. Softul analizeaza anuntul pentru locul de munca si cv-ul daca au cuvinte comune, in functie de cat mai multe cuvinte comune se face un scor, cei cu scorul peste 75 sunt automat programati la interviu, restul ignorati.
    Daca e firma mai mare cautati angajati pe linkedin si vorbiti cu ei ca sunteti in domeniu ca sunteti impresionati de experienta lor si daca va pot da unele sfaturi pentru a reusi apoi ii intrebati daca afirma unde muncesc angajeazasi daca va pot pune in legatura cu HR.
    Trebuie sa va mutati singuri, ori locuri de munca mai bine platite si stati tot in zona, ori mutat in zone mai ieftine.

    00
  26. Te-ai nascut in epoca gresita, cunosc sindromul.

    00
  27. Și creditul din România ți l-ai mai achitat până la urmă?

    00
  28. Pai, zic sa mai ascultari de piticu gratis si sa nu iesiti la bere cu colegii. Doamne ferește sa incercati sa vorbiți cu oamenii aia cu care lucrați

    00
  29. Dincolo de gârlă n am avut nici un prieten băștinaș. Ucrainieni, chinezi, vietnamezi & best of the best: coreeni.
    Am făcut cam ca Dojo, bătut la ușa și „hello, we re…etc”.
    Cei mai de cacao erau britanicii (ăia care pronunță „Pell-Mell”). Plăteau 200 CAD pentru un windows instalat da’ nu erau în stare să dea bună ziua sau să și ceară scuze în caz că băteau la ușă pentru mingea bitangului care răsturnase niște chestii la noi în curte. Nu m ar fi deranjat oricum, crezusem că s a urcat un raton pe masă, mingea nici n-o văzusem.
    Pe lângă britanici, mai erau o gașcă de infatuați, gătiți, cu mașini cât mai mari, cu fițe cât mai multe. Îi vedeam de sărbători adunați grămadă, singurul loc unde socializau era biserica.

    Români.

    Alea s zilele în care am învățat că dacă nu te simți bine într un loc, îl schimbi. Ori din interior ori schimbi locul la propriu.
    Diferența e dată de cantitatea de energie pe care vrei s o investești în schimbare.

    00
  30. Ai trait degeaba de cand ai plecat.. si egoist si sarac (limita de consum)
    Plus ca nici recunostinta nu prea ai avut..
    Why?

    00
  31. Greu ce povestesti tu – ca tine poate sunt mii , zeci de mii . Dar pacat ca nu ati dat nici o sansa tarii . Practic ai ramas sa-ti duci crucea intr-o tara straina in niste conditii nu foarte bune . Nici bine vazut , ca nu vei fi niciodata englez , nici multumit nu pari de alegerea respectiva .

    Daca as vrea vreodata sa-mi dau un reset , m-as retrage la tara si as incepe agricultura . Dar intotdeauna alegerea facuta trebuie sa fie asumata si multumitoare pentru tine , altfel ai facut alegere gresita .

    00
  32. Man, capu sus. În viata e bine sa devii mai bun de la o zi la alta. Și tu te-ai schimbat în bine. E un lucru mare. Baftă in continuare.

    00
  33. De citit de sus in jos si de la stanga la dreapta. Cu atentie, chiar: https://en.wikipedia.org/wiki/Culture_shock – si s-ar putea sa va dati seama ce se intampla. Si cu cei ramasi in afara, si cu cei care se intorc.

    00
  34. Bai, a atins un nerv articolul asta care nu e despre emigrare, chiar daca foloseste emigrarea ca pretext.
    E sensibil si autentic

    00
  35. Un articole sincer care ma face sa ma gandesc ca daca vreodata nu mai imi merge nimic mai bine ma apuc de hackereli decat sa traiesc low si gri.

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG, de la Finestore, de la PORC sau de la Aceeași Mărie.

Top articole

7 zile