Consumul de alcool e problematic în România – știm asta. Alcoolul e folosit de secole pentru a ține anxietatea și depresia sub control. Oamenii îi spun ”medicament” în unele culturi, și nu în sens peiorativ. Alcoolul este folosit ca mijloc de socializare, ca metodă de coping în fața problemelor; este folosit în creștinism ca simbol ritualic. Mai mult – este legal să cumperi alcool. Încercările anterioare de a transforma consumul de alcool în ceva interzis au dus la creșterea respectivului consum. Între 1920 și 1933 cât a ținut perioada prohibiției, în SUA consumul de alcool a scăzut ințial cu 30%, dar ulterior a crescut cu 60-70% datorită pieței negre extrem de active.
S-ar zice că românii și cei din Republica Moldova ar fi campioni la consumul de alcool, dar statisticile arată că cea mai mare rată a alcoolismului e în Ungaria (21,2%). Rusia e pe locul doi, cu o rată a alcoolismului de 20,9%. Urmează Belarus (18,8%), Latvia (15,5%), Coreea de Sud, SUA și Slovenia (fiecare cu o rată a alcoolismului de 13,9%), Polonia (12,8%) și Estonia și Slovacia (ambele cu o rată a alcoolismului de 12,2%). Dacă despărțim pe genuri datele, femeile din SUA sunt în topul alcoolismului la femei (10,4%) iar bărbații din Rusia și Ungaria domină topul masculilor, fiecare cu câte 36,9% din totalul populației acoolici.
În psihologie la alcoolism îi spune ”tulburarea de alcool” iar diagnosticul se pune dacă cel puțin două din următoarele sunt îndeplinite pe o perioadă de un an (vă traduc din DSM-V):
- alcoolul este consumat în cantități mari sau pe o perioadă mai lungă decât era inițial intenționat;
- dorința de a consuma alcool este prezentă mereu iar încercările de a reduce sau întrerupe consumul nu au succes;
- o bună parte a timpului este petrecută în încercări de recuperare după efectele alcoolului, încercări de a face rost de alcool sau încercări de a folosi alcoolul;
- dorință puternică de a consuma alcool;
- consumul de alcool interferează cu viața de familie, școala sau locul de muncă și îndeplinirea rolulilor în aceste medii;
- consumul de alcool continuă în ciuda problemelor personale și sociale repetate cauzate de acesta;
- activitățile sociale, profesionale sau de relaxare sunt reduse semnificativ ca urmare a consumului de alcool;
- consumul de alcool repetat în situații ce reprezintă un pericol pentru integritatea fizică a individului;
- consumul de alcool continuă în ciuda faptului că individul este conștient de răul fizic sau psihic pe care acesta și-l produce prin consum;
- individul prezintă o toleranță la alcool definită prin oricare din următoarele două: (1) nevoia de a consuma alcool în cantități tot mai mari pentru a obține efectul dorit și (2) o diminuare a efectului alcoolului dacă acesta este consumat în aceleași cantități egale;
- sevraj definit prin oricare din următoarele două: (1) prezența simptomelor de sevraj și (2) alcoolul este folosit pentru a ameliora simptomele de sevraj.
Sevrajul poate să apară undeva la 4-12 ore după ce o persoană a consumat alcool în cantități mari pentru o perioadă mai îndelungată de timp.
Alte semne ale alcoolismului sunt susținute de simptome fizice: tractul gastrointestinal, sistemul cardiovascular, sistemul central nervos și cel periferic sunt afectate. Alcoolismul poate aduce cu sine ulcere duodenale sau de stomac, gastrită și – în circa 15% din cazuri – ciroza ficatului sau pancreatită. Există de asemenea șanse de cancer la esofag, stomac și alte părți alte tractului gatrointestinal. Pe plan psihic alcoolismul aduce cu sine deficite cognitive, probleme serioase de memorie și modificări degenerative în cerebel. La nivelul sistemului nervos central o boală extrem de nasoală produsă de consumul repetat de alcool este sindromul Wernicke-Korsakoff care aduce cu sine afectarea extrem de severă a abilității de a înmagazina noi amintiri.
În SUA consumul de alcool este mai des întâlnit în rândul nativilor din Alaska și al amerindienilor (12,1%) decât în cel al caucazienilor (8,9%), hispanicilor (7,9%), afro-americanilor (6,9%) sau al asiaticilor (4,5%).
Pe plan genetic, alcoolismul cam circulă prin familii. Șansa de a prelua prin gene flagelul alcoolului este de 40%–60%. Cu cât rudele de sânge sunt mai apropiate de noi (tați, mame, urmate de unchi, mătuși, bunici), cu atât riscul de a moșteni alcoolismul este mai mare. La fel – cu cât alcoolismul este răspândit mai des într-o familie, cu atât copiii vor avea tendința să devină la rândul lor alcoolici. Riscul ca un copil al unui părinte alcoolic să devină la rândul lui alcoolic este de 3-4 mai mare decât în cazul unui copil al cărui părinte nu a fost alcoolic înainte de actul concepției. Chestia asta s-a observat până și în cazurile în care acei copii au fost ulterior dați spre adopție și crescuți de alte familii.
Se estimează că în jur de 3,8% din totalul decesurilor de pe glob se datorează alcoolului. 3,6% din populația planetei este alcoolică, cu cele mai mici procente aflându-se în Africa (1,1%) și cele mai ridicate (10,9%) în Europa de Est. Femeile sunt mai sensibile la consumul de alcool decât bărbații deoarece corpurile lor sunt mai mici ca volum, conțin mai multă grăsime (sic!) și mai puțină apă, iar esofagul și stomacul lor metabolizează mai puțin alcool.
Sevrajul apare de obicei la câteva ore sau zile după ce persoana a încetat să consume alcool și se manifestă prin anxietate intensă și hiperactivitate. A doua zi de sevraj este de obicei cea mai neplăcută și simptomele sunt cele mai intense în această zi. Dacă persoana trece cu bine de a patra și a cincea zi de sevraj deja intră într-o zonă în care simptomele lipsei de alcool sunt relativ tolerabile. În cazul consumului sever de alcool, sevrajul poate avea simptome până la 6 luni (deși mai scăzute ca intensitate decât cele din primele zile): stare de confuzie, anxietate, insomnie, delir, agitație. Pot apărea halucinații vizuale și tactile, mai rar auditive. Tratamentul în spitale se face de obicei cu benzodiazepine.
Alcoolismul poate duce la dezvoltarea unor tulburări precum schizofrenia, tulburarea bipolară, depresie, tulburarea anxioasă, tulburări ale somnului și disfuncții sexuale.
Nu, mulțumesc. Rămân la tulburarea mea de cafea.
Latvia ?…… Latvia ? Uou…uou…bi cherful men.. e big blană sa spui așa !
Nu sunt alcoolic, beau doar maxim maxim 4-500 de grame pe zi….
Să vă spun un banc cu alcoolici:
Cică in Vaslui
Cam de la ce cantitate in sus si ce frecventa risti sa devina dependenta?
@Rumbu: asta depinde de la om la om. Depinde ce Body Mass Index are omul, ce concentrație de alcool consumă și în ce cantitate. E imposibil de zis.
Cu cât bei mai des cu tât ești mai dependent de alcool. Simplu, nu? Mulți cred că dacă beau zilnic și nu se îmbată prea tare atunci nu sunt alcoolici, dar dependența e acolo și pot ceda oricând.
Orice cantitate. Una e sa iti pui 50 ml de vin ca sa bei de placere si alta e sa bei de nevoie. Eu odata pornit nu ma pot opri
Cam tot timpul am considerat ca, daca iti propui sa te opresti doua saptamani si nu reusesti sau te chinuie gandul la bautura, atunci clar este o dependenta
@Alin Mă nene, cine dracu’ bea de plăcere? Nu am auzit decăt la alcoolici treaba asta „beau de plăcere, zilnic”.
eu beau de plăcere, că-mi place gustul unei anumite băuturi: 2 linguri de rom în ciocolata caldă, un pahar de vin, raaaaaar, când se potrivește cu o mâncare, sau o bere la o pizza, sau un cidru rece într-o zi de vară.
nu beau de plăcerea alcoolului, ci de plăcerea gustului și eventual cum se potrivește el cu o anumită mâncare.
@AB Era vorba despre alcoolici si alcool, nu ciocolată caldă, ca nu devii alcoolic de la irish coffee.
Deci daca pe locul 1 e Ungaria, pe locurile urmatoare sunt care sunt, noi pe care loc suntem?
România e la 2,80% rată alcoolism iar Republica Moldova la 6%. Noi stăm chiar bine. Sursa.
Ungaria?
Noi am ajuns primii.
Ionut, corect. Doar ca noi le-am terminat bautura si le-am marlit femeile
Cei care au avut ghinion si au sfarsit casatoriti cu nativele sunt considerati eroi martiri 
mi-e greu sa cresd in cifrele astea de la noi, cred ca oamenii mint cand sunt intrebati.
am copilarit la tara in comuna maricica considerata ok, nu saraca, si cred ca erau alcoolici aproape jumatate din sateni.
Unii pe fata, multi pe ascuns.
Obositu, aia sunt alcoolici functionali.
@Gamblin Si care e diferenta? Tot le tremurau mainile dimineata pana sa bage ceva tuica.
Unii functionau, majoritatea nu prea.
Vestitii „pensionati pe caz de boala” la 40 de ani, de exemplu.
E imposibil sa fim atat de bine în statistici. Nu am întâlnit om care sa nu cunoască sau care sa nu aibă în familie un caz de alcoolism. E subiect tabu și mulți se feresc și mint. Am inclusiv prieteni care nu ratează nicio zi din săptămână fără sa bea ceva, nu ratează nicio zi libera fără sa se îmbete, nu exista nicio petrecere fără prăpăd și rău a doua zi care se drege, evident, tot cu alcool. Dar nu au o problema, asa se distrează ei, pot oricând sa nu bea. Ahem.
@coloja, asa e, nu trebuie sa faci nimic, sa demonstrezi nimic…
Statisticile EU oficiale (https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/hlth_ehis_al3e/default/table?lang=en) spun ca suntem printre cei mai mari betivi din Europa.
Prin asta intelegandu-se „episodes of heavy drinking”, adica bautul pana te faci ranga. Dar nu, noi suntem daci liberi, asta e starea noastra naturala, noi nu suntem alcoolici. Sunt altii, dar noi, nu, never.
Intre francezul sau italianul care bea jumatate de pahar de vin zilnic la masa si vasluianul care e beat usor zilnic si beat manga din trei in trei zile, posibil amandoi sa fie alcoolici dupa standarde (adica indeplinirea a doua conditii din multe), dar de crapat de la alcool, crapa dacul nostru liber mai repede. Si pentru asta sunt statistici, dar mi-e lene sa caut.
Recunoasterea este primul pas, spuneti voi psihologii. In statistica aia pusa unde ungurii sunt de fix 6 ori mai alcoolici decat romanii (12 vs. 2%) si noi suntem la coada clasamentului, fix asta se intampla, nu recunoastem ca bem, deci nu suntem alcoolici. Probabil gasim niste statistici unde si aia din tarile musulmane unde detinerea de alcool e infractiune sunt mai mari betivi ca noi, minunatii din gradina maicii domnului.
@Andrei:
Ce-ai dat tu acolo e consumul de alcool. E una să consumi mult alcool și altceva să fii alcoolic. Sunt două concepte diferite. Datele acelea nu fac referire la alcoolism ci la cantitatea de alcool consumată EPISODIC: o dată sau de mai multe ori pe săptămână, lună etc.
”heavy episodic drinking” nu e totuna cu ”episodes of heavy drinking”. Dar și dacă ar fi, ”heavy drinking” nu înseamnă automat ”beat rangă” ci consum excesiv de alcool. Nu pune egal între lucruri doar de dragul argumentării.
Noroc însă că au recunoscut românii când li s-a aplicat chestionarul prin care a rezultat statistica dată de tine, nu?
Repet: ce oferi tu nu sunt date pe subiect. Subiectul e ”alcoolismul”, nu ”cât de mult bem ca popor”. Ca să înțelegi mai bine: asiaticii au o genă care-i face intoleranți la alcool. Se îmbată foarte repede. În statistica ta, de ar fi fost să fie incluși japonezii, ar fi fost pe la ”consumă puțin”. Dar asta nu ar fi însemnat neapărat că-s mai puțin alcoolici decât alții; au nevoie doar de o cantitate mai mică de alcool ca europenii pentru a ajunge acolo.
Ceea ce discutam eu și ceea ce ai oferit tu sunt două constructe diferite. Înrudite prin conceptul de bază (băutura) dar nonetheless diferite.
Try again.
@Coloja, de cele mai multe ori nu e suficient sa citezi niste studii, mai e nevoie si de putina gandire critica sa vezi cum au fost facute studiile respective si colectate+interpretate datele.
1) e statistica OMS bazata pe date centralizate. Din Romania. Repet. Date… din Romania.
2) Daca iei datele oficiale ale prevalentei alcoolismului din celelalte tari (din zona Europei Centrale si de Est) si le compari cu consumul de alcool o sa vezi o anumita corelatie. Care nu se mentine la Romania (in Ro e 1.69% in timp ce in zona ECE e 3.5%)*. Si asta pt ca bineinteles suntem romanii sunt mai cu motz, iar datele din Romania sunt raportate de oameni f f competenti. /s
*datele sunt luate de pe ourworldindata(punct)org
„Pe plan genetic, alcoolismul cam circulă prin familii. Șansa de a prelua prin gene flagelul alcoolului este de 40%–60%. Cu cât rudele de sânge sunt mai apropiate de noi (tați, mame, urmate de unchi, mătuși, bunici), cu atât riscul de a moșteni alcoolismul este mai mare.”
I am doomed. Doi bunici, o matusa si un unchi au murit de ciroza.
alcoolismul nu are cum să fie transmis genetic; sunt multe informații transmise prin variatele combinații de A, C, T, G – dar nu și asemenea particularități de comportament. consumul inadecvat de alcool este un efect al relației omului cu mediul, care poate să nu fie o relație prea grozavă, însă adn.ul nu are chiar nimic de.a face cu asta. totuși, ținând cont de istoricul familiei tale, foarte probabil nu ai decât de câștigat dacî iei în calcul o anumită predispoziție pentru afecțiuni hepatice. o relație bună și constantă cu un medic de familie + puțină atenție la ce.i dai de lucru ficatului + evitarea depășirilor riscante = ai să faci ciroza aia la 108 ani.
@ValentinP:
Există mult prea multe surse care afirmă contrariul.
@Răzvan T. Coloja. cred că înțelegi mult mai bine decât mine de ce este dificil (și imprudent) să vorbești despre cauze biologice și efecte comportamentale. e greu să legi unele de altele, deși, evident, cele 2 se influențează și modifică reciproc. este exact genul de problemă unde principiul lui Occam face minuni: 1) genetic vorbind, copii sunt foarte, foarte apropiați de părinții lor; nimic nou sub soare. 2) faptul că mulți dintre părinții care obișnuiesc să își rezolve problemele cu ajutorul alcoolului au la rândul lor copii care procedează la fel, este foarte probabil efectul „educației” (de data asta involuntară).
@ValentinP: dacă tu-mi găsești dovezi științifice în susținerea opiniei tale sunt dispus să mă uit peste ele. Până atunci știința zice cu totul altceva. E una să scrii ”eu zic că” și altceva să scrii ”uite – dovezi”.
@Răzvan T. Coloja. nu pot exista asemenea dovezi, așa cum nu se demonstra nici contrariul. dar așa, că exercițiu de imaginație: dacă alcoolismul este transmis genetic, de ce nu ar fi și comunismul? adică Noam Chomsky nu are de ales, așa au fost și părinții lui, el nu are nicio vină că susține ceea ce susține. pănă una, alta, genetica este responsabilă de culoarea ochilor, forma oaselor lungi și maniera de metabolizare a proteinelor animale. alcoolismul este alegerea conștientă a unui om. nu îți poți modifica scheletul, oricât ai vrea să faci asta; însă poți să alegi alte soluții de rezolvare a tensiunilor, mai puțin „costisitoare”.
@ValentinP
Aha, sa comparam susceptibilitatea genetica pentru dependenta la o substanta simpla (alcoolul) cu aderenta la o constructie complexa de idei (doctrina). Sau ai vrut doar sa ne comunici ca ai auzit de Noam Chomsky?
@gigi22. observația ta este corectă. până la un punct, dincolo de care introduce o ambiguitate care nu.și are locul: substanța aia simplă nu ajunge în sistemul circulator al cuiva prin magie sau involuntar. un om matur ia sticla, toarnă conținutul într.un pahar și îl bea cu mișcări suficient de calculate încât să nu risipească prea mult din conținut. omul ăla știe perfect ce face și înțelege fără probleme care sunt efectele alcoolului asupra organismului și cum îi modifică starea psihică. ce Dumnezeu de treabă poate avea genetica cu toate astea? PS. am spus de Chomsky fiindcă a fost primul substantiv propriu care mi.a venit în minte în legătură cu tema. asta.i tot.
Articolul d-lui Coloja este interesant, si cu mult adevar in el.
Dar „exista multe surse” si ne dati UNA. Ar trebui ca surse sa fie articole stiintifice (Lancet, NEJM, alte reviste de top si studii INDEPENDENTE) nu addictioncenter.com, adica unii care trateaza dependenta si sunt platiti de undeva pentru asta).
Chiar ei spun: „Although people can inherit alcoholic tendencies, the development of an alcohol use disorder is also dependent on social and environmental factors. Some who have inherited genes making them susceptible to alcoholism are responsible drinkers or never take a drink in their life. Research shows that genes are responsible for about half of the risk for AUD. Therefore, genes alone do not determine whether someone will develop AUD. Environmental factors, as well as gene and environment interactions, account for the remainder of the risk.” Cred ca „half” asta de mai sus e hazardat, mai ales deoarece „research shows” nu e urmat si de citarea unor surse ale acestor „research”.
Apoi conform interpretarii dvs, daca ai avut alcoolici in familie, este cert ca si tu devii alcoolic.
O gena legata de dorinta de a consuma alcool e posibil sa existe (de fapt exista mai multe gene legate de dependentele de orice fel), dar nu e obligatoriu sa ajungi alcoolic daca tata, mama sau bunicu’ au fost, ci mai degraba anturajul, interactiunea sociala te imping spre asta. Fiind psiholog stiti asta.
O sursa gasite de mine la repezeala spune „…studies showed that alcohol abuse runs in families, but it could not point to the genetic basis of this finding. ” (https://oxfordtreatment.com/substance-abuse/alcohol/genetic/?__cf_chl_f_tk=qpesX2j2fd.XwGytmvlsFDK4Bz9Mel7QqGscxGn3Wbg-1642322074-0-gaNycGzNCOU)
Cat despre rata alcoolismului unde Ungaria e pe locul 1 si noi suntem la coada clasamentului cu 2%, dati-mi voie sa ma indoiesc, undeva este o eroare. Statistica da rezultate in functie de datele de intrare, care in cazul Romaniei cred ca sunt incorecte. Ma indoiesc sincer, nu ca Ungaria nu ar fi in top ci ca Romania nu ar fi. Probabil cand intrebarea a fost „beti zilnic”, ungurii au recunoscut stampa de palinka de dinainte de fiecare masa, iar romanii nu. Statistica alcoolismului ar trebui sa fie oarecum similara cu cea a consumului de alcool, unde suntem peste ungaria (https://worldpopulationreview.com/country-rankings/alcohol-consumption-by-country) pentru ca alcoolism asta inseamna sa bei mult si constant. Dar probabil e ca in bancul cu „exista doua categorii de persoane: cei care se masturbeaza si cei care nu recunosc.”
Sanatate si consum cu moderatie.
@Andrei: eu nu trebuie să nimic. Am scris mai sus că am reprodus din DSM-5. Dacă te documentai ai fi aflat că e acronim de la ”Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders”. Cam cum aș argumenta eu că numărul de telefon al lui cutare e xyxxyxyxyx și aș da ca sursă cartea de telefon, și-ai apărea tu cerând și alte dovezi. În rest chestiile cu conspirații de tipul ”îi plătește cineva să mintă” – să fim serioși. În plus: nu EU trebuie să furnizez dovezi în privința a ceea ce afirm ci cel care afirmă că nu e așa trebuie să furnizeze întâi dovezi în apărarea ideii lui. Că e comod să somezi argumentând cu ”eu cred că” și să-l lași pe celălalt să facă treaba. Nu e resposabilitatea mea. Dar dacă dorești documentare Google e la un click distanță și-ți va confirma cele de mai sus.
Eu n-am afirmat niciunde așa ceva dar pari convins că am făcut-o. Aș aprecia citatul din ce-am scris eu, unul care să releve fix asta.
Eu îți dau voie să te îndoiești cât vrei, dar – din nou – întâi furnizează date recente care să susțină ideea ta (”de preferință din Lancet, NEJM, studii INDEPENDENTE”, alea-alea, lol) și abia apoi încearcă să mă convingi.
sincer, nu cred că Andrei poate să furnizeze asemenea studii din simplul motiv că nici unui genetician serios nu cred că i.a trecut prin cap să verifice dacă nu cumva alcoolismul se transmite genetic. nu ai cum să rezolvi așa ceva fiindcă este o non.problemă. nu există niciun fel de studii care să lege materialul genetic de particularități comportamentale. și, părere personală, eu cred că nici nu vor exista vreodată.
@ValentinP
De unde iesiti, bre? Adica puneti cuvinte cap la cap in propozitii si fraze, cat de cat fara greseli, dar ideile iti sparg mintea. Ce zici tu pare fie analiza unui extraterestru care a vazut oameni doar din afara. Dupa mintea dumitale, oamenii, care in general sunt perfect rationali si logici si fac doar chestii care au sens, in mod complet inexplicabil o mai gresesc la asta cu alcoolul. Adica de ce bea, domnule, daca stie perfect ca ar putea sa-i faca rau? Se rasuceste Platon in mormant.
Apoi, pentru ca atat s-a putut, nu ti-a trecut prin cap ca tocmai acolo bate genetica, la modul in care raspunzi la expunerea la alcool. Ca unii se pot opri cu usurinta, poate pentru ca alcoolul nu le ofera o usurare a angoasei, depresiei sau anxietatii, in timp ce pentru altii ajunge indispensabil.
Dar aparent stii cuvine precum Chomski si ambiguitate…
@gigi22 toate acțiunile oamenilor au și o componentă irațională; uneori lipsa logicii și a bunului simț (în sens larg, de common sense) este evidentă, alteori nu. să afle mai multe despre ce vor de fapt oamenii de la ei și de la viață, ei bine, nu poate fi decât sarcina generațiilor viitoare. și sunt convins că se vor ocupa de problemă dacă vor mai avea o planetă pe care să locuiască. și mai sunt convins că la captul drumului nu sunt aminoacizi, peptide, proteine și ce altceva o mai fi acolo.
Cum sunt colectate datele de esantionare? Oamenii au tendinta sa minta mult cand e vorba de vicii, chiar daca sunt sub anonimat.
In alta ordine de idei, in Romania (si nu numai) e extrem de social acceptat sa bei si sa faci tampenii “ca erai beat”- de la condus dupa o bere pana la violuri, agresivitate etc. e scuza perfecta “era beat, nu stia ce face”. Inclusiv pe aici sunt destui care nu considera gresit sa te urci la volan dupa ce ai baut sau ca esti un ciudat daca nu vrei sa bei.
In Spania e o obisnuinta sa te urci in masina ca sa mergi pana la barul obisnuit ca sa iti bei paharul de vin sau berea si apoi sa te intorci acasa. Vinul sau berea sunt de foarte multe ori in cantitati de minim 3-4-5 runde deoarece toti se cunosc intre ei in bar si atunci fiecare face o cinste o runda. Am asistat de foarte multe ori cand chiar “guardias” plateau cate o runda si nu se intampla nimic. Romanii stau inca chiar bine de tot in privinta alcoolului consumat. Probabil multi dintre noi astia “capsunarii” avem povesti pe care nu le-ar crede nimeni…
@Coloja: Baga si una cu tigarile.
Și una cu pornografia
Si una cu semintele.
Nu i de gluma si primul pas este sa recunoști in mintea ta.
Da, sunt alcoolic, cu tata si bunici alcoolici.
Acum vreun an de zile mergeam la un psiholog si am tot incercat sa ii zic ca beau mult ( o sticlă de 750 ml de vin pe zi) . Ea: a da? Cat înseamnă asta 2/3 pahare? Este ok… Asa ca aveti grija si la ce psiholog mergeti !
Am reușit sa nu mai beau in fiecare zi, am redus la 1 sticla/saptamana insa dorinta este tot timpul acolo si posibil sa nu dispară… Dar m am lasat eu si dr fumat acum aproape 20 de ani, asa ca succesul este aproape :). Sa auzim de bine si inca odată, este bine sa recunoști fata de tine prima dată chiar daca este greu
Iti doresc sa ai puterea de a te lasa si sa rezisti asa. Alcoolul este un demon foarte puternic
Poate psihologul tau era alcolic in faza de negare.
Felicitari!
Mi-am formulat o teorie, alcoolic e doar ala care bea ziua! In liniste daca bei 2-3 pahare de vin, inainte de somn de 2-3 ori pe saptamana, nu cred ca esti alcoolic!
Probabil Romania sta bine pentru ca mult acool nu e declarat, e produs prin gospodarii etc.
hm, mie mi se pare invers, dacă nu poți să adormi fără 2-3 pahare de vin, poate ar trebui să-ți pui întrebări.
@Alin, sincere felicitări!
Și totuși doctore nu ne-ai spus care este mecanismul prin care ajunge să provoace dependență, practic alcoolul furnizează „ceva” organismului, iar organismul ajunge sa prefere alcoolul ca sursă în dauna surselor originale.
Sunt multe alte substanțe care creează dependență, spunea cineva mai sus de cafea, dar ar mai fi și tutunul, sunt cazuri de dependență la anumite medicamente, din acest motiv morfina se eliberează doar cu prescripție, nu mai aduc în discuție drogurile.
Aș aminti și de dependența de adrenalină, mulți practicanți de sporturi suferă de ea.
Vorbind de toate aceste dependențe, în ce măsură unele au tendința să fie transmisibile la urmași genetic ? Adică, chiar e sigur că există și o linie genetică de transmisie fiindcă faptul că ai părinții dependenți de o substanță anume poate să ducă prin educație și imitație acea dependență spre copii si nu neapărat prin gene.
Revenind la dependența de medicamente, am cazul mamei mele care mulți ani sa tratat cu medicamente de la Ana Aslan (tanti aia cu gerovitalul), iar după ce nu le-a mai găsit a tot încercat cu alte medicamente de care nu e mulțumită, deci nu vorbesc de cremele de pe net, făcea niste injecții pentru dureri de picioare odată pe an.
Eu personal am avut mai multe dependențe dar de fiecare dată când indentific una fac eforturi să mă dezvăț, am fost dependent de adrenalină datorită unor sporturi, am și fumat 10 ani dar am peste 20 de când m-am lăsat, acum tot „agăț’ dependențe de obiceiuri, multe legate de calculator, am fost pe rând dependent de niste jocuri: „Age of Empires”, „Blitzkrieg”, „Hearts of Irons” dar am observat că pot scăpa de ele dezvoltându-mi niște hobbyuri.
Legat de dependența de medicamente deși inițial consideram vaccinurile un instrument bun contra diverselor boli infecțioase, felul cum sunt folosite în pandemie ma face să cred că se dorește crearea unei dependențe de acestea, și dat fiind că „noile vaccinuri” lucrează pe principiul transmisiei unei informații genetice și nu pe principiul reacției sistemului imunitar la întâlnirea cu virusul în forma nevirulentă cum funcționează la vaccinurile clasice, există șansa ca acea „informație” transmisă de vaccin să fie transmisă ereditar la copii, adică exact prin mecanismul prin care se transmit si alte „dependențe”.
Deci oricum avem niște „dependențe” naturale, eu sunt dependent de aer, nu pot să renunț la respirație, cum indentificam acele „dependențe” de care trebuie să scapăm ?
E o vorbă, tot ce e bun pe lumea asta e imoral, ilegal sau îngrașă, deci care sunt „limitele”, trebuie să fie „limite” legale ? Trebuie să fie limite morale sau medicale, cine trebuie să stabilească aceste limite ? În ce măsură noi trebuie să luăm de bune aceste limite ? Adică daca vine un prim ministru (nu dau nume) cu antecedente în consumul de droguri, eu în ce măsură să accept „sfaturile” lui ?
Iar am văzut o retorică foarte des folosită mulți propagandiști, anume citez „nu ești tu specialist, deci părerea ta nu contează”. Hmmm
Am văzut câteva documentare despre lupta contra fumatului, cum la început marile companii producatoare de tutun plateau „specialiști” care sa aibe „păreri”. La fel și în tema încalzirii globale, de fapt un „specialist” este specialist pentru că a făcut niște studii în domeniul în care activează, în baza acestor studii a publicat niște articole științifice sau a scris cărți, deci dacă nu vorbim de un „doctor” care a plagiat, a fost sigur nevoit să faca niste studii care de regulă sunt costisitoare, pentru aceste studii a primit fonduri guvernamentale eventual sau de la diverse fundații, chestia asta îl face pe acel specialist vulnerabil, daca guvernul dorește „parerea lui” îi va spune și cum va trebui să fie „orientată” acea părere, la fel și dacă primeste banii din alte surse, dacă nu „platește” cum i se sugerează nu va mai primi alte fonduri și va dispărea de pe arena științei. Poate nu toți dar marea majoritate a oamenilor de știință fac acest „pact cu diavolul”.
Apropo de „studiile” pe care le faci asupra audienței de pe acest blog, eu pun pariu că la ce am scris mai sus primesc cam jumate jumate inimioare roșii și verzi :))
Green thumb de la mine.
Dl Coloja are un articol superinteresant, vechi de câțiva ani, pe blogul celălalt
. Este în principal despre tutun și alte droguri, dar explică modul în care anumite substanțe din tutun/alcool/droguri acționează asupra creierului și ajung să provoace dependența și mai ales de ce pt unii e foarte greu și uneori imposibil să se lase de unele substanțe.
@eugen: Am scris mai demult la Cetin pe blog „Cum e treaba cu adicțiile„. Prin 2016. Vezi textul ăla eventual.
Suma viciilor este constantă.
A., si a inteligentei pe planeta. Populatia este in crestere
@Eugen: alcoolismul e doar o manifestare. Dependentele de substante sau obiceiuri au toate diverse situri genetice (sunt de ordinul miilor) care se manifesta chimic atunci cand sunt indeplinite anumite conditii care variaza in functie de individ. Dar toate dependentele mai au ceva in comun. Insusi faptul ca sunt dependente. In esenta sunt un management defectuos al emotiilor negative si stresului. Care de multe ori au ca sursa un eveniment (sau mai multe) din primii ani de viata, prin care s-a manifestat o lipsa, pe care tindem s-o implinim tot restul vietii prin diverse chestii care ne dau satisfactie de moment.
Off topi: Te-as ruga, in cazul in care cunosti, sa-mi faci si mie o recomandare de psiholog bun pe fobii (eventual si depresii) in Bucuresti. Se poate si pe mail, daca aici ar fi vreo problema. Multumesc anticipat!
@SA: Ți l-aș recomanda pe Victor Bohuș
Multumesc mult de tot!
Exista si reversul medaliei: copii din familii de alcoolici care au aversiune fata de alcool si tot ce inseamna el. Sau care pur si simplu refuza sa intre in hora cand apare presiunea sociala. Eu de ex. beau alcool strict cand si cat am eu chef, nu ma intereseaza daca stau la masa cu Papa de Roma si se simte jignit ca nu iau o cinzeaca cu el sau ca unii colegi considera ca „nu esti barbat” daca nu bei cel putin trei beri in fiecare seara.
Am avut probleme la primul loc de munca, colegii ma invitau la „o bauta” dupa program si nu m-am dus niciodata. Dupa o vreme cativa colegi mai mari au inceput sa ma hartuiasca si am fost nevoit sa plec de la respectivul loc de munca.
@CIP03 – Eu am pățit asta când eram acreditat pe structurile ministerului de Interne. Ajungeam la secție, pac alcool de la 9 dimineața, și trebuia să trec prin câteva secții zilnic. Dacă nu beai cu ei erai privit ca neprietenos, dubios, nedornic de colaborare, așa că nu mai primeai informații, ponturi și ce mai aveai nevoie ca să-ți faci pagina. Nici nu vreau să măsor cât am băut în perioada aia
da si cand iti vine cheful ala de-un paharel pe la 8-9 dimineata…ce bine merge sedinta aia de la 10 dupa un 100 de rom :)))))
Am zambit citind ce ai scris. Nu am avut niciodata chef de un paharel dimineata. Cel mult vara, cand sunt in delegatie, pe la pranz, cand temperaturile depasesc 30 de grade, ar merge o bere rece …. nebunie
. In schimb, la sedinte (mai ales online) fac eforturi supraomenesti sa nu adorm :-))
Primul meu job de vacanta unde am castigat bani seriosi in construcții. Biban fiind la ora 10 eram trimis sa cumpar „compot” desigur fara sa ma bungheasca vreun inginer mai sef. Se bea de la 10.3o dimineata 6 zile din 7. Prin unitatile militare nu mai spun acolo e alcoolism cronic ,se incepe si de la 7 dim.
E amuzanta asta cu bautul dimineata pana nu mai e.
Nu degeaba, chiar si intre bautori cu experienta, bautul de dimineata e privit de multe ori cu oarecare suspiciune.
@Nicu, ce construcții, tată, acolo măcar zici că-s oameni mai … simpli. Ai fi mirat să afli cât se bea în spitale. Cel puțin secțiile de psihiatrie sunt pline cu persoane încadrate sigur la alcoolism.
E in mod cert subestimata rata alcoolismului la noi, poate si prin alte parti, nu stiu. Sunt persoane care isi duc toata viata intre o mahmureala si un sevraj, acoperite de catre familie cu sacrificii imense si cu costuri care afecteaza generatii…
Codependenta e cumplita in Ro, e in fibra romancei, in adn..
Tata a fost alcoolic. A baut pana cu vreo luna inainte de a muri. Bea in fiecare zi, nu existau exceptii. Devenea violent in limbaj, vulgar, de fiecare data. I-a facut maica-mii viata un iad. De asta m-am si departat de el, din adolescenta, abia asteptam sa plec de acasa.
. Doar ca nu ne vedem prea des 
Nu stiu ce sa zic de probabilitatea mai mare de a deveni alcoolici, la copiii alcoolicilor. Eu am stiut inca din copilarie ca nu voi deveni asa ceva si nu voi chinui pe nimeni astfel. Cand beau (rar, mai ales ca trebuie sa sofez la tot soiul de ore ciudate) beau doar cu companie (prieteni, familie) si imi place sa se simta bine si cei din jurul meu. Oricum, am o limita, dupa care nu mai simt nevoia de alcool si trec pe sucuri. Dar, sunt si prieteni dragi cu care pot sa ma lungesc la mai multe sticle de vin
Revenind la tema, m-a marcat puternic traiul langa un parinte alcoolic (probabil ca as avea nevoie de niste sedinte la un psiholog, am ingropat adanc acele experiente, as vrea sa nu se fi petrecut). Am toata simpatia si incerc sa ajut pe cei care au un alcoolic in familie
Nu sunt specialist, nici măcar lucrător în domeniul medical, dar în cazul alcoolului eu interpretez ce zice dl Coloja ca pe posibilitate, să zicem.
Gen chestia asta cu alcoolul e o bombă cu senzor. Dacă e activată, bubuie. Dacă un copil al unui alcoolic alege conștient să nu bea sau reduce alcoolul, are șanse să nu ajungă alcoolic.
Dar dacă un descendent al unor alcoolici bea alcool în aceeași cantitate și perioadă de timp ca o persoană care nu are alcoolici în familie, primul va dezvolta alcoolism ca mai repede și poate mai puternic deoarece are o… să zicem, slăbiciune genetică în acest sens.
Asta înțeleg eu. Dacă înțeleg greșit, îl rog pe dl Coloja să mă corecteze.
Despre mine personal nu știu ce să zic dpdv genetic. Tata bea moderat. Poate 1-2 pahare de vin seara, poate nu, vara poate ajunge la câteva beri pe zi, dar dacă nu are treabă pe afară, în căldură poate rămâne lejer la un pahar la prânz și unul seara, bea rar alcooluri tari și doar în compania altcuiva (aparent poate duce o sticlă de ceva împreună cu 1-2 persoane, la un pahar de vorbă, dar n-am văzut cu ochii mei) nu l-am văzut niciodată beat, abțiguit, pilit sau vreo altă formă de manifestare în urma alcoolului (mama susține că l-a văzut o dată).
Mama e și mai puțin băutoare și nici în familia ei nu știu să fi fost pilangii.
Însă în familia paternă, atât frații bunicii, cât și ai bunicului au fost mari „siropari”, cam toți murind de boli cauzate de alcool.
De asemenea, bunicul meu le-a tras tare cu alcoolul o bună parte din viața lui (rădea o sticlă de coniac pe zi fără consecințe dramatice), pe la 50 de ani a făcut o ciroză, a fost operat și s-a lăsat aproape complet de alcool (nu am auzit să fi trecut prin sevraj sau manifestări dramatice, dar e posibil să fi fost de durată scurtă și să-i fi ascunse tatălui meu), a mai trăit după aia încă vreo 25 de ani, bând 2-3 pahare de vin pe an și o ceașcă de țuică fiartă la tăiat de porc. Nu părea să sufere dacă alții beau un fața lui.
Așa că nu sunt prea sigură la fondul meu genetic.
Ca fost alcoolic va pot spune urmatoarele: fugiti de alcool cat puteti, lasati consumul pentru ocaziile cu adevarat speciale. Dependenta de alcool se instaleaza lent iar ultimii pasi se fac foarte repede. Daca la inceput bei sa te simti normal in momentul in care se instaleaza dependenta bei sa te simti normal.
Am consumat constant bauturi alcoolice de la varsta de 18-19 ani, la inceput cu prietenii si influentat de ei, apoi la diferite joburi de sezon, apoi mai des ca in final sa beau in fiecare zi, ocazionalul zilnic.
La varsta de 26-27 de ani eram alcoolic, nu va inchipuiti ca eram din ala de tremura daca nu bea dimineata, nu. Aia e ultima faza si vine dupa foarte multi ani de consum de alcool distilat. Esti alcoolic daca simti nevoia sa bei ceva in fiecare zi, mai ales pe seara, o bere, un vin, o ceva. Daca ai dificultati in evitarea consumului sevrajul e acolo. E o problema destul de greu de recunoscut si din acest motiv problema evolueaza lent, in fundal, te macina incetisor.
Dupa ce consumul se permanentizeaza apar problemele, bei mai mult, mai prost, bei toti banii, a doua zi esti mereu praf, apar alte probleme cauzate de actiunile facute pe fondul consumului de alcool, apar probleme mari ce te imping si mai mult spre consumul de alcool. Bei sa te simti normal, iti formezi un anturaj de persoane cu comportament similar, se vede pe fata ta ca bei. Ajuns in stadiul asta este foarte greu sa renunti. Eu eram deja alcoolic in 2011 si abia in 2017 am reusit sa renunt desi intre anii astia mai avusesem tentative de 2-3 luni in care reusisem sa nu consum alcool dar credeam ca pot controla problema. Daca esti alcoolic singura solutie este sa renunti complet, nu exista – beau un pahar de vin la o masa – acel pahar va veni si maine sau peste doua saptamani si in scurt timp revii la conumul regulat.
Am fost si fumator 9 ani si cand m-am lasat a fost foarte greu. Somn cu frisoane, transpiratii, destul de greu primele saptamani, pe urma dupa 2-3 luni am fost ok. Insa in comparatie cu alcoolul a fost pistol cu apa.
In 2017 cand am renuntat la alcool a fost mult mult mai greu, cu cat avansezi in cariera de alcoolist cu atat e mai greu sa renunti. Alcoolul are un efect mult mai pervers asupra creierului, in primele zile e mai nasol apoi se instaleaza o perioada de normalitate, aparent zici ca aia a fost dar nu. Te apuca niste stari de depresie, somnolenta, apatie, din senin apar niste pofte de a bea o bere de simti ca lesini desi tu nu ai energie sa lesini. Apoi iar te lasa o vreme in pace, iar revin episoadele astea, la mine au durat cam 6 luni, apoi din ce in ce mai rar. Dupa un an lucrurile au revenit la o normalitate fragila. Acum dupa 5 ani este ca si cum nu as fi baut niciodata, a ramas doar o senzatie de repulsie profunda fata de alcool. Nu simt nevoia sa consum dar nici nu ma invart in jurul lui, nu tin alcool in casa, aleg cu grija anturajul, nu raman la evenimente unde se consuma alcool in cantitati mari, nu e bine sa te joci cu chestiile astea. Alcoolismul nu se vindeca.
Daca sunteti tineri nu va apucati de alcool, daca beti reduceti si pastrati pentru ocaziile cu adevarat speciale. As bea si eu acum un pahar de vin cu cineva la o ocazie speciala, dar nu pot.
Daca aveti deja probleme cautati ajutor dar tineti minte ca mingea e la voi, prietenii adevarati si rudele va pot sustine cumva, insa recunoasterea problemei si actiunea definitiva doar voi o puteti face. Repet, nu exista doar un pahar, intrerupeti consumul total, uitati de el. Va fi greu o perioada dar intr-un final veti trece peste si viata va reveni la normal si veti fi mai bine ca niciodata. Fugiti de vechii amici de pahar, nu va lasati impresionati de ironiile lor – hai ba nu bei si un un pahar, ce barbat esti tu – si alte manele. Iesiti din cercul ala, veti descoperi in timp alti oameni alte cercuri, lucrurile se vor aseza de la sine. Apoi uitati cu totul de problema asta, nu tineti alcool in casa, nu frecventati locuri in care se consuma alcool ca activitate principala, nu va mai ganditi la asta. Desi sunt absolut convins ca nu voi mai consuma alcool niciodata, evit orice contact cu subiectul asta.
Daca va ganditi ca viata nu va mai fi la fel fara alcool va inselati, viata fara alcool poate fi la fel de interesanta si cu siguranta mult mai buna decat cea de alcoolist. Succes!
Legat de partea cu „nu țineți alcool în casă”, la mine a funcționat invers. Cumpărăm, dar nu consumam.
Faptul că am avut destul alcool la dispoziție cât să intru pe a șaptea culme de comă alcoolică m-a obișnuit să nu mai beau, fiindcă nu e nimic special.
Mersi pentru ce-ai scris, apropo.
Felicitari, Valeriu. E foarte dificil ce ai facut tu.
Si bravo ca impartasesti cu altii experienta.
Tentatia era mult prea mare, avand multe esecuri in spate asta a fost sigura solutie. Nu ai, nu consumi. Sa te duci sa cumperi deja e un pas enorm. Cu placere.
Respect Valeriu.
Bune sfaturile pentru cineva caruia alcoolul ii influenteaza vizibil viata, dar tonul insa e cam dramatic: la 32 de ani eu beau zilnic 2 beri/o bere si 50 de tarie, intalnirile saptamanale cu prietenii se traduc in 4-5 beri sau o sticla de vin – dupa descrierea ta sunt alcoolic? Consider tigarile (nu fumez) mult mai nocive decat consumul redus de alcool.
„intrerupeti consumul total, uitati de el” asta mi se pare cheia de bolta in toata constructia. Daca va lipsi asta, totul se poate prabusi. Trebuie sa ajungi ca gandul sau mentionarea faptului de a cumpara alcool sa ti se para ceva absurd sau respingator.
M-am lasat de fumat acum vreo 23 de ani cu aproximatie (da, au fost mai multe tentative, de aceea nu retin exact cand am intrerupt fumatul). Daca imi spune cineva sa merg sa ii cumpar tigari o fac. Doar gandul de a deschide un pachet mi s-ar parea absurd, ca si cum m-as dezbraca in chiloti ca sa plec sa plimbare iarna
Merlin, daca bei zilnic mai ales bere care e cea mai pacatoasa si care da dependenta cel mai usor, esti trecut de pragul alcoolismului. Faptul ca esti civilizat, nu bei pana lesini si nu faci fapte antisociale in timpul comsumului nu reduce problema de fond. Multi considera alcoolismul ca fiind o problema abia cand lucrurile sunt fara rezolvare si din acest motiv nu iau lucrurile in serios cat inca se mai poate face ceva relativ usor. Incearca sa nu bei 3-4 zile si ai sa vezi ca nu te simti prea bine si parca ai servi ceva iar dupa ce servesti starea aia e euforie va fi mai puternica ca niciodata, apoi revii la normal. Ani de zile am avut fix aceeasi parere cu tine. Ultimii pasi spre alcoolismul cu probleme se fac foarte rapid in cateva luni daca nu esti atent sau treci printr-o perioada dificila.
Eram si eu cu un pas in groapa acum vreun an si ceva. Simteam zilnic nevoia de a bea. Amestecam vodca cu vinul si berea ca sa ma ametesc mai rau intr-un timp mai scurt. Am citit articolul asta https://razvanbb.ro/m-am-lasat-de-bautura/. Mi-am luat si eu cartea si inainte de a o termina de citit(ascultat) am stiu ca nu voi mai bea niciodata. Poate parea sarltanism pe fata, insa la mine a functionat de zici ca sunt spalat pe creier. Am baututa in casa, stau cu prieteni care beau cu tonele, dar dorinta de a bea a disparut complet.
Eu când m-am lăsat de fumat am avut o strategie simplă, aveam permanent țigări la mine ca să nu am stresul „că nu am”, nu am spus la nimeni, ieseam cu prietenii la bere la terasa si aveam pachetul de țigări nedesfăcut în buzunarul de la piept la cămașă, interesant că toți vedeau că am țigările în buzunar dar nimeni nu observa că nu fumez.
Cred că primele 2-3 zile am simțit nevoia să fumez dar mai dificil a fost că dat fiind că nu mai țineam țigara în mână nu știam ce să fac cu mâinile, mă tot jucam cu telefonul ca să compensez.
Cred că abia dupa o lună am început să le spun la cunoscuți că nu mai fumez.
Wow, felicitări!
Mie mi-ar placea un articol despre cauzele diverselor dependente, nu neaparat alcoolism.
De ce nu ne simtim comod in pielea noastra atunci cand nu ne distragem atentia cu telefoane, jocuri sau diverse substante.
Si cum se poate trece peste acel discomfort fara sa cazi intr-o dependenta sau alta
Ăăă, păi cauzele cred că pot fi suficient de diverse de la persoană la persoană, că se pot scrie câteva volume.
Unii beau sportiv din lipsa de perspectiva si ocupatie… Altii sunt vulnerabili si isi ineaca suferintele… Hedonistii beau ca sunt gurmanzi sau ii mustra constinta pentru *vezi politicieni alcolici.
Poti incerca „Setea de intregire” de Christina Grof.
Daca esti descurajat de referirile la misticism, spiritualitate sau Dumnezeu (cum am fost eu prima data), nu e cazul. E vorba de golul nostru interior, Dumnezeu poti sa il inlocuiesti cu ce vrei tu. E o carte foarte interesanta si in opinia mea loveste la fix.
Am mai zis asta pe-aici, am trecut prin asta și am putut să fac în așa fel încât să scap în mai puțin de un an.
Sursa problemei: stres și faptul că nu făceam nimic altceva decât să muncesc, vrând să fac intr-o zi ce pot să fac în trei. Bineînțeles că am avut nevoie să mă detașez în mod forțat, în ideea că optimizez ceva. Nu a mers, pe termen lung.
Viața ca alcoolic: Te trezești, bagi un ceai negru cu un pic de Stroh (80). La jumătatea cănii mai torni un pic și te apuci de muncă. Pe la 12:00 mai iei o dușcă, înainte de masa de prânz. Câteva ore mai târziu, după ce ai navigat oarecum prin ce aveai de făcut, trebuie și un premiu. Iar bagi.
Ușor, am ajuns la cantități terifiante de alcool care nu-și făceau efectul. Din ce a scris Razvan în listă, bifam cam toate punctele, aia fiind perioada în care am realizat că am dat-o de gard și că trebuie să mă opresc dacă nu vreau să pun de o ciroză de-aia, de toți banii.
Rezolvarea: de câte ori îmi venea să cumpăr alcool, cumpărăm. De câte ori îmi venea să beau alcool, făceam o limonadă sau un shake de banane. Am ajuns să am un inventar de 50 de sticle nedesfăcute, pe care nu le-am atins ceva timp. Bănuiesc că având opțiunea de a mă face praf oricând m-a făcut să conștientizez că nu e ceva special, ci doar o opțiune, ca multe alte opțiuni pe care le am pe parcursul oricărei zile.
Cred că e o problemă de disciplină. Nu am reușit să termin cu alcoolismul decât după ce am scăzut presiunea zilnică la nivel de „fac ce pot, termin când termin, nu moare nimeni”.
Nu o sa inteleg niciodata intoleranta autoritatilor fata de tutun pe cand alcoolol este muuult mai nociv si afecteaza mult mai multe persoane.
Dar na… o industrie mult mai vasta fata de tutun. De la producatori la baruri/ cluburi/magazine…
Ma gandeam ca fumatul pasiv este la fel de periculos ca si cel activ, pe cand daca suntem la aceeasi masa si tu bei vin si eu apa minerala, nu cred ca ma va afecta foarte tare
In week-end beau cate 2 beri + 50 ml vinars / seara sau o sticla vin in 2 zile si 100 ml de vinars… oare sunt alcoolic?!? In restul saptamanii beau maxim 2-3 beri sau o sticla de vin. Totusi sunt saptamani in care nu beau nimic, dar in week-end se pastreaza rutina. Sunt sau nu alcoolic? BMI = 31,2 kg/m2
da’ chiar conteaza?! :))))
Am copilarit si eu la tara, iar alcoolicii satului, betivii satului cum le zice, erau destul de putini. Si-s morti de mult aia pe care ii stiam eu de betivii satului. Deci un 3% acolo, cum zice Coloja pare real. Altfel ar fi murit tot satul de ciroza sau dementa alcoolica. Ca multa lumea bea si e dependenta de alcool, e altceva, dar nu beau zilnic excesiv. Nu sunt consumatori cronici. Genetic, psihic sunt adaptati mult mai bine si pot avea o viata normala. Cu siguranta ar avea o viata mai buna daca nu ar bea zilnic, dar nici nu vor ajunge sa se incalzeasca cu scandurile din gard. Bea tot satul, dar foarte putini sunt cei care ajung in stadiul ala destructiv.
De asta zic ca cei mai multi sunt alcoolici functionali si au o viata oarecum normala, cu problemele de rigoare.
Eram si eu cu un pas in groapa acum vreun an si ceva. Simteam zilnic nevoia de a bea. Amestecam vodca cu vinul si berea ca sa ma ametesc mai rau intr-un timp mai scurt. Am citit un articol la razvanbb cu un audiobook. Mi-am luat si eu cartea si inainte de a o termina de citit(ascultat) am stiu ca nu voi mai bea niciodata. Poate parea sarltanism pe fata, insa la mine a functionat de zici ca sunt spalat pe creier. Am bautura in casa, stau cu prieteni care beau cu tonele, dar dorinta de a bea a disparut complet.
Inainte de anul 2020, obisnuiam sa beau foarte putin, nu o faceam zilnic si consumam doar cantitati mici atunci cand beam.
La mine problema a aparut cand a inceput nebunia cu Covid, a fost efectiv un soc pentru mine. Nu imi venea sa cred ce se intampla.
Cand a aparut prima carantina s-a declansat stresul, anxietatea, aveam nevoie de ceva care sa ma calmeze, sa ma simt ok. Recunosc ca sunt o persoana care are multe frici, anxietati, se streseaza usor.
Am inceput cu bere, am continuat cu vin, gin, whisky, am baut tot ce aveam initial in casa si apoi cumparam. De multe ori beam din toate si starea de a doua zi era de leguma. Ajunsesem sa beau o sticla de vin pe zi timp de 2-3 zile, apoi faceam pauza o zi, doua, iar o luam de la capat.
90% din zilele de concediu din 2020 le-am luat din cauza mahmurelii, nu eram in stare sa muncesc, sa nimic. Era sa cad de cateva ori pe scarile din casa cand faceam curatenie, eram sub influenta alcoolului. Nu-mi aduc aminte mai nimic din 2020.
Incepand cu 2021 am redus cantitatea si am baut doar bere, insa am recidive. Orice motiv mic sau mare, de stres, suparare, anxietate, este trigger.
Bunica din partea mamei si bunicul din partea tatalui au murit de ciroza acum multi ani. In 2020 a murit sora mamei mele, la sfarsitul lui 2021 fratele, amandoi de ciroza.
M-am mintit ca totul e ok, ca ma pot opri cand vreau, desi era clar ca nu.
Aveam si o imagine distorsionata asupra alcoolicilor, credeam ca ei sunt cum spunea Valeriu mai sus:
„Multi considera alcoolismul ca fiind o problema abia cand lucrurile sunt fara rezolvare si din acest motiv nu iau lucrurile in serios cat inca se mai poate face ceva relativ usor.”
Alcoolul este anxiolitic, e cumva de inteles ca te-ai indreptat spre alcool odata ce ti-au fost activate anxietatile. Pari a avea o tulburare de anxietate pe care trebuie sa o iei foarte serios si sa o manageriezi, pt ca iti va afecta viata pe toate planurile. Psihologi care sa fie cu adevarati competenti sunt rari. Daca esti din Bucuresti, ti-l recomand pe Dragos Patrascu , e cel mai bun psiholog pe care l-am intalnit- m-a invatat sa imi controlez anxietatea
PS : evita sa ajungi pe medicamente anxiolitice
Bafta si nu neglija ! Nu alcoolul e problema, anxietatea e problema si trebuie tratata cum ai trata o rana fizica
Textul nu spune in cât timp se instalează alcoolismul. Cât timp trebuie sa bei, si cât, pentru a trece de la „recreational” la boală?
Scuze, am citit prea repede: un an.
Un an, deci, trebuie sa-ti faci de cap incontinuu… Cunosc oameni care de 20 de ani isi fac de cap încontinuu = nu prea ii găsești trezi, și voiam sa stiu dacă sa incep sa ii fac alcoolici sau nu.
„Pai cum sa nu fie alcoolici, ma, daca de 20 de ani!?”
Ei spun ca beau „de intretinere”. Semi-beat. Merge la piata, rade cu tine, vorbeste cursiv, iti raspunde la intrebari cu logica… dar nu e treaz. Il surprinzi ca se uita si putin in gol. Nu merge foarte drept. Nu face rau, are copii de care are grija… numai ca nu e perfect treaz, il stii, il vezi ca nu e. De fapt, ai uitat cand l-ai vazut perfect treaz.
Omul asta e alcoolic?
@Cristici: Am mai scris mai sus – e imposibil de spus deoarece variază de la om la om. Alcoolic devii în clipa în care îndeplinești cel puțin două din condițiile expuse în lista din text. În rest ține de mult prea multe alte variabile dincolo de ”cât timp” și ”ce cantitate”. Ține de BMI (Body Mass Index), de predispoziția genetică la alcoolism, de CE anume bei (că nu e totuna dacă e vodkă de 70 de grade sau bere), de gradul de socializare, de anturaj, problemele de familie, statutul social, cultură chiar. Ține de rasă (asiaticii se îmbată mult mai repede, de exemplu), de gen, vârstă, condiții de comorbiditate, boli deja existente, cât ai mâncat înainte sau după și CE anume. Permutările sunt mult prea complexe pentru a putea determina în avans cine și când devine alcoolic în ce perioadă de timp și cu ce cantitate.
De văzut filmul leaving Las Vegas
Pe subiect
Absolut genial Nicholas Cage. De fiecare dată când văd filmul caut o sticla de smirnoff prin casă.
Dom’le , io beau de vreo 30 de ani, pe mine nu ma deranjeaza, sunt sanatos, copii sunt mari, nevasta inca ma iubeste si nici tocmai sarac nu-s, pai de ce sa ma opresc daca varianta asta functioneaza?
Pe ficat l-ai intrebat?
Programul Prima Ecografie și nu mai era nevoie de dezbateri ștințifice pe la televizor și experți în online.
Mai vorbeste doftoru’ cu el din cand in cand . A, am uitat sa scriu ca sunt si sanatos?
Văd că mulți comentatori de pe aici sunt preocupați să moară sănătoși. Alcoolismul e o boală în sine, clar, dar de ce vă dați cu părerea cei care nu ați băut niciodată la modul profesionist? Beau de cel puțin 15 ani zilnic, minim 200 de tărie și cel puțin două beri. Sunt funcțional, am serviciu unde dau randament mai mult decât alții care beau doar la „ocazii super speciale” și mă piș cu boltă pe cei care fac o calitate din faptul că ei nu beau deloc. Care-i problema voastră, bea cineva pe banii voștri? Ce-i drept, nu dau mulți bani pe băutură, am surse gratuite, dar chiar și așa, e mai bine să te lovească pe trecere un milițian decât să mori de ciroză? Știu, sunt prost și o să-mi iau multe mânuțe roșii, dar PLM, nu vă mai lăudați că nu beți alcool, că asta nu e o virtute. Virtute e să nu fii prost sau să nu semnalizezi când ești.
Man, definiția de băutor profesionist e doar în capul tău. Ai inventat o etichetă ca să nu te mai simți prost că bei țuica cum beau alții cafeaua.
Băutor profesionist. Ia zi, care-i profesia unde sunt căutați ăștia?
Pur și simplu ce spui tu nu este adevărat.
Cunosc pe cineva care bea de vreo 20 de ani zilnic sau aproape zilnic. Dacă vorbești cu el lui i se pare că este normal și că își face treaba bine, doar că nu este așa – este irascibil, are păreri proprii care nu pot fi schimbate, după 2-3 beri deja i se împleticește limba in gura și începe să se certe cu alții etc. – ca să nu mai zic că in casa e aproape absent, are lungi perioade în care nu face nimic în afară de serviciu (care este de 8 ore, absolut obișnuit)
Deci pur și simplu nu poți să bei zilnic 200 ml tărie și 2-3 beri dar sa îți faci treaba bine – cu excepția cazului în care treabă ta consta în lucruri care pot fi făcute și de un copil gen să maturi. străzile
Ok, nu bei din banii noștri sau pe munca noastră (știi, pt sursele alea gratuite cineva a muncit), dar putem fi la primire, noi sau ai noștri, într-o zi când, din cauza alcoolului reflexele tale, pe care le crezi grozave, vor fi o secundă prea încete.
Nu am urmărit chestiunea, dar e posibil ca fetița lovită pe trecere de un polițist să fi murit din cauza alcoolului.
Și dacă nu ea, destui care mor în condiții similare, mor din cauza alcoolului.
@Marsten: Unde am zis eu că a bea profesionist înseamnă că cineva caută să angajeze profesioniști în consumul de alcool? Nu am inventat o etichetă și nu mă simt deloc prost când beau, știu destul de bine cât valorez și fără opinia ta. Am același loc de muncă de peste 25 de ani și lumea zice că mă descurc.
@Mirel: Frumos nume (ești sigur că părinții tăi nu au vrut să te fi născut fată?), apreciez că poți să-ți dai cu părerea chiar dacă nu prea ai nimerit-o. Ce fac eu zi de zi, la serviciu, presupune să coordonez activitatea de resurse umane la un angajator care are vreo 2300 de angajați și, ce să vezi, lumea e mulțumită de activitatea mea. Când o să ajung să mătur străzile, o să fii primul care va afla.
@AB: Stimată doamnă (nu-mi aduc aminte de pe ce blog am rămas cu senzația că ești femeie), analogia ta cu accidentul făcut de polițistul ăla e cel puțin idioată. Probabil ai niște cercetări din care ai dedus că unui alcoolic îi sunt diminuate reflexele mai mult decât unei femei care a luat permisul pentru craci frumoși și fustă scurtă. Pot să pun pariu că tu nu o să mori din cauza alcoolului ci din cauza că știi prea multe și le împărtășești cu alții, chiar dacă nimeni nu-ți cere asta. Legat de surse gratuite, nu cred că părinții mei (Dumnezeu să le dea multe zile și sănătate!) ar trebui să-ți ceară ție voie când fac țuică și vin.
@Gicu
Vai de oamenii aia care depind de deciziile tale – sunt convins că după 200 ml de tărie și 2-3 beri zilnic iei niste decizii extraordinare.
Criteriile mentionate pentru a incadra o persoana la alcoolism mi se par prea „grave”.
Orice mai mult de 1-2 bauturi pe saptamana (acele unitati de pe eticheta) sau poate o cantitate mai mare daca facem rost de o bautura mai fina (sa zicem 200ml tarie/2-3 beri/400ml vin) la cateva luni il vad ca alcoolism.
Mi se pare deplasat cand aud prieteni/colegi care beau 3 beri+ dupa munca sau fete care beau in fiecare seara, chiar si doar acel pahar de vin (alcoolul afecteaza mai mult femeile decat barbatii, science facts).
2-3 beri pe saptamana (sau pe luna????) nu e alcoolism.
Oricare două din criteriile enunțate, nu doar unul randam, sau musai toate împreună.
De ce să ne limităm artificial? Eu zic ca oricine s-a uitat vreodată la o sticlă de bere în magazin să fie clasificat drept alcoolic!
Eu in liceu am inceput sa beau mult, ca sa scap de anxietate in situatii sociale (recent am fost si diagnosticat cu tulburare anxioasa, deci chiar imi era dificil). Sincer sa fiu nu stiu daca a fost neaparat o greseala. Cred ca fara alcool nu mai ieseam nicaieri si n as fi avut decat o mana de prieteni, nu mai spun de prietene. Asa am avut o experienta super in liceu, a fost epic, am ramas cu o tona de amintiri, zeci de prieteni buni si am invatat sa fiu sociabil pentru restul vietii in ciuda personalitatii anxioase si evitante. Bine, mai util ar fi fost sa merg la terapie, da plm, cred ca nici nu stiam ca exista.
Pe la 18 ani, insa, am inceput sa mai beau cate o sticla de vin acasa, fiind dezamagit din dragoste. Mi se pareau smecheri barbatii aia din filme care sufereau si reflectau noaptea cu o sticla de whiskey in mana :))
Bineinteles ca in cativa ani am ajuns la vreo 3 sticle, beam minim de doua ori pe saptamana, de obicei de trei sau chiar patru (asta singur acasa, nu mai spun de ce beam in oras sau pe la petreceri, unde mereu eram betivul de serviciu).
Acum vreo 3 ani (pe la 30), alea trei sticle se transformasera in 5-6, apoi in vreo 2 sticle de whiskey. Baut cate vreo 30 ore incontinuu, pana cadeam lat (lucrez de acasa).
Evident, stiam ca sunt alcoolic, dar nesimtind nevoia fizica (cel putin asa cum mi-o imaginam eu), ziceam ca inca e ok.
Mereu am fost depresiv, dar acum vreo doi ani s-a instaurat o depresie nasoala (again, diagnosticata), am baut efectiv non stop vreo 3 luni, pana cand mi-a paralizat mana, dar nu m-am oprit nici macar atunci, doar am rarit o putin. Alta data in perioada aia m am trezit intr o balta de cioburi, cu arcada sparta. Mi am dat cu niste spirt si m am pus din nou pe baut.
Pana la urma am ajuns la psiholog, care m a ajutat mult. In primul rand m a ajutat sa inteleg cum o noapte de baut ma afecteaza si dupa 5 zile. Eu credeam ca e doar a doua zi de mahmureala. Mi am dat seama ca ma afecteaza mult mai mult decat credeam.
Alcoolul mi-a facut extrem de mult rau dpdv psihic. Este un depresiv incredbil. Am ramas blocat in niste evenimente de acum 15 ani si este extrem de greu sa imi pot recalibra creierul, mai ales cu tulburarile de personalitate pe care le am (si care au fost accentuate dramatic de alcool).
Inca n am scapat, mai am cate 100 zile in care nu beau, cate 100 in care beau cu moderatie doar in oras si cate vreo luna – doua in care ma intorc la vechile obiceiuri. E o mare imbunatatire, dar tot nu stiu daca e sustenabil. Nu stiu ce sa fac, dar nu ma pot impaca cu ideea de a nu mai bea niciodata, „ca toti fraierii” (da, stiu …). As vrea sa pot ca toata lumea sa mai dau o betie din cand in cand (nu neaparat de coma alcoolica, cat sa te ametesti, asa), dar nu se poate, n am masura.
Cam la fel. Beau “de cand ma stiu”, din liceu. E amuzant si caterinca, ca toata lumea bea. Context social = multe beri, apoi au inceput si pe acasa, ca si statul pe net poate fi context social, apoi berile s-au transformat intr-o sticla de vin, apoi, pe la 30+ s-a transformat in “abia astept sa termin munca si treburile ca sa ajung acasa sa basculez niste beri/sprit/orice”. Mahmureala usor de gestionat cam in fiecare zi, primele ore ale zilei, nu beam ziua, nu deveneam agresiv, nu conduceam baut. Dar in fiecare zi abia asteptam sa se termine ziua ca sa basculez multe beri sau sticle de vin. Social sau nu. Si la o petrecere adevarata se bea sportiv, cu rau din ala adevarat doua zile dupa. Evident ca low-key stii ca esti alcoolic, dar na, la toti ne place spritul, nu? Si in plus, “nu fac rau nimanui”, decat eventual mie. M-am oprit destul de brusc, anul trecut, de anul nou, pentru ca mi-a pus in vedere partenera ca nu merge treaba asa. La fel de low key imi dadeam si eu seama ca nu as vrea in veci sa fiu cu cineva care si-o arde ca mine.
Si la un an si ceva dupa, parca vad cu alti ochi. Nu mai e ceata, sunt cu cel putin 50% mai productiv si mai motivat in orice. Daca vreau sa fac ceva, ma apuc si fac, nu conturez totul in jurul planificatului unor beri/sprituri si mahmureala aferenta. Pot sa conduc la orice ora. Am o parere semnificativ mai buna despre mine.
Inca mai dau noroc la mese/petreceri, poate beau 1/2 dintr-un pahar de vin sau o gura de tarie, daca e interesanta, sa vad ce gust are, dar nu ma mai pilesc deloc. Si nu imi este dor absolut deloc. Nu imi pot imagina cum m-as putea intoarce la stilul ala de viata. La fel ca tigarile (de care m-am lasat in 2013, cred, tot de anul nou. chiar functioneaza, daca vrei, nu mai fiț hateri), acum mi se pare stupid, cumva, nu vad de ce as mai face asta. Alcoolul macar te pileste, tigarile nu iti dau nimic.
Regret? Nu neaparat (desi troscangiii grei stiu cum e regretometrul dupa o noapte dificila). As face ceva altfel? Da, cred ca m-as fi lasat acum 5-7 ani.
@Ion da, avem o experienta destul de similara. Sincer sa fiu (doar) asta cred ca ar putea sa ma faca si pe mine sa renunt de tot, daca as fi indragostit.
Problema mea e ca mie nu mi s a schimbat viata fara alcool. Cand am stat 200 zile fara un strop, tot aceeasi viata era. Nu eram mai fericit, nu eram mai productiv, ba chiar ma ingrasasem un pic. Eram mai limpede in gandire, nu imi mai tremurau mainile, dar mare diferenta nu a fost. Din fericire aveam in vedere ca s ar putea sa fie asa, altfel cu siguranta as fi recidivat mai rau decat inainte.
Si da, frate, la fel zic si eu de tigari, cel mai cretin viciu. Pot intelege de ce bei, de ce bagi heroina, dar astia care fumam parca suntem batuti in cap.
Cum putem ajuta o ruda sa constientizeze ca are o problema cu dependenta de alcool si sa faca ceva in privinta asta, avand in vedere ca orice discutie legata de acest subiect n-are niciun efect pozitiv?
@Daniela: e foarte greu. Dacă persoana nu vrea să meargă la psiholog sau la spital la dezalcoolizare e aproape imposibil să faci ceva în acest sens. Poate ajunge acolo doar adus d poliție și doar dacă încalcă cumva legea (scandal în stare de ebrietate pe stradă, refuzul de a plăti băutura, condus sub influență). Dar și așa poate fi ținut în spital două săptămâni; maximum. După care, dacă nu mai vrea să stea i se face externarea.
Taică-meu practic din asta a murit, consuma zilnic dar în nişte limite, însă când lui maică-mea i-au descoperit Alzheimer-ul la 53 de ani, s-a rupt şi s-a pierdut în alcool.
Eu sunt ăla care, după experiențele familiale, zicea când era mic că n-o să bea niciodată. Am exagerat
dar beau rar şi aproape doar vin, gen un pahar în doi cu soția. Faza e că pur şi simplu nu-mi place gustul altor băuturi, poate asta m-a ajutat.
@nm.bradu (şi alții) faceți constant referire la băut ca şi cum ar fi o normă socială, un ritual public care te face să te simți inclus sau lepros. Încetați să vă mai pese de ce zic alții, nu ştiu cum şi dacă se tratează tot la psiholog asta, dar cred că nu ajută deloc.
E greu sa socializezi, mai ales ca adolescent, daca ti se pune ceata pe creier si nu poti sa scoti doua cuvinte, sau daca in sinea ta nu ai vrea sa iesi niciodata din casa / clasa. In scoala generala eram cam pampalau si nu vroiam sa fiu si in liceu la fel, astfel ca bautura m-a ajutat sa fiu amuzant si „cool”. Era bine sa merg la psiholog atunci, dar cine se gandea la psiholog la 15 ani in 2004?
Pe masura ce te maturizezi normal ca nu mai e vorba ca bei ca sa te simti „inclus”. Dar nici nu as vrea sa traiesc ca la manastire, sa nu beau, sa nu fumez, sau sa respect toate regulile si legile la litera. Oricum ai lua-o, alcoolul te dezinhiba si te distrezi mai bine. Trebuie sa ajungi la un nivel spiritual extrem de elevat ca sa poti sa te simti fara alcool la fel cum te simti cu alcool, buddist shit gen.
E misto sa nu-ti pese ce cred ceilalti si e in Top 3 obiective ale mele. Am incercat, uneori m-am pus singur in situatii ridicole doar ca sa ma „oblig” sa nu-mi pese de ce cred ceilalti, dar schimbarea tiparelor de gandire este foarte grea si este un proces lung.
Pfoai, dacă ar fi cum zici ar trebui să levitez de atâta spiritualitate. Te asigur că nu e cazul.
Recunosc că în anumite condiții, situații noi, oameni noi, în contexte care ar trebui să fie relaxante, un strop de alcool mă face să mă relaxez puțin și să fiu mai puțin inhibată.
Dar chiar și în astfel de situații prefer relaxarea adusă de obișnuință și de cunoașterea oamenilor în timp. Și dacă sunt unii care nu au destulă răbdare să-mi arăt adevărata personalitate și fără alcool, e pierderea lor.
Prefer mai degrabă să beau atunci când nu mai am nevoie de efectele alcoolului.
Plus că nu-mi place pierderea controlului pe care mi-o provoacă alcoolul.
Nu știu dacă are sens ce zic, sunt creierii dimineții, m-a trezit pisicul că-și vrea pliculețul de duminică.
Asta adicție.
@AB – pai nu prea ai cum sa te simti la fel cu alcool si fara alcool, fiindca alcoolul are efecte asupra creierului, stimuleaza eliberarea de dopamina, etc, adica sunt lucruri medicale. E ca si cum ai spune ca te simti la fel cu heroina sau fara, nu prea ai cum.
Altfel, felul cum vezi tu lucrurile este corect si de laudat.
Multumim pentru informatii, insa nu putem sa nu recunoastem ca alcoolul ramane o solutie.
Io nu-i înțeleg p-ăștia cu adicțiile, serios. Beau un pahar de vin roșu sec sau ce-mi tună pe moment, dar niciodată n-am avut nevoie de alccol să-mi „deschidă limba”.
Nu-ș cum pot unii să mozolească femeile care fumează. Put de-mi întorc stomacul pe dos, indiferent cât de mult parfum pun pe ele. Ca să nu mai spun cât de urât afectează tenul.
Bine, io-s d-ăla că mă doare la bașcheți de ce zice lumea despre mine, iar prieteni…nu mersi, mai bine-mi iau un bilet la film de banii ăia.
Mă simt mult prea bine-n pielea mea ca să-mi pese ce spun alții.
P.S. 90% din pacienții ce merg la dezalcoolizare ajung iar la sticlă.
PS2. Vreți să renunțați la alcool? Sportul e cheia, nu contează care, importantă e consecvența. Dar mai întâi cel afectat de problemă trebuie să înțeleagă că are o problemă, altfel nici Jung, însuși, nu ar putea să-l ajute pe pacient să scape de adicție.
64%.
Felicitări pentru articol, dar și celor care și-au împărtășit experiențele. Cred ca e unul din articolele care a generat cele mai de calitate reacții, prin faptul ca foarte mulți simpatizează și încurajează persoanele care au avut puterea sa renunțe la un viciu grav.
Taica-miu alcoolic, taica-su nevestei alcoolic. Familii bune amandoi
. Noi nu am baut niciodata ca stiam fara statistici care e realitatea cu alcoolul. Am vazut atatea vieti in jur distruse de alcool incat l-as interzice fara nici o emotie. Dar stiu ca eu sunt extremist in privinta asta.
@Jesus: ai uitat cum ai transformat apa-n vin, la nuntă? 🤭
Nimic nu cred ca păcălește mai tare omul ca dependenta de alcool. Negarea pana în ultimul moment, după care mintea lucrează împotriva ta.
Alții sunt de vina pentru acțiunile tale. Familii distruse, suflete mutilate pe viata, ca victime colaterale.
Mi-am trăit viata alături de un astfel de tata. Am supravietuit(oare?).
As zice ca cine își asuma riscurile consumului de alcool o face pe pielea lui, dar nu este asa, ca nu trăim în pădure și ne întâlnim la semafor, în trafic sau în familie.
Va doresc putere și înțelepciune sa recunoașteti și sa treceți peste dependenta asta, dacă este cazul.
Felicitări celor ce au reușit!
Bre, stiu ca amvenit tarziu la petrecere da’ acu’ sincer sunt curios daca nu cumva e o problema si cu aia care nu au „vicii”, nu sar calul in nimic, traiesc chibzuit si echilibrat, beau doi litri de apa pe zi la temperatura camerei.
Sunt foarte curios cum se cheama „afectiunea”asta.
Spre deosebire de ailalti de pe-aici care au patit-o cu alcoolici agresivi, eu stiu varianta hardcore in directia ailalta: Oameni care nu pun gura de alcool decat la vreo nunta cand dau noroc cu mirii si la ‘mezu noptii de revelion.
Nu din motive religioase sau educatie, ca restul sunt normali..asa sunt ei, curati…
Bre, pe langa sa sunt cei mai plicticosi oameni din univers care nu pot povesti nimic haios de nicaieri, sunt infiorator de tristi si au o singura placere: sa-i critice pe ceilalti. Continuu, obsesiv, cumva, ceva nu e bine: Aia are decolteu – o curva!, Alalalt danseaza cu prietena nevesti-sii – Un depravat. A facut- nu e bine, n-a facut -nu e bine….
Dupa ce existi o vreme pe langa de-astia incepi sa preferi alcoolicii bonomi si dezvolti o pasiune pentru Omar Khayam…
Eu beau. Probabil cât să îmbeți un copil de 10 ani, dar refuz un pahar de ceva doar dacă știu sigur că nu-mi place sau dacă mă știu foarte obosită, că știu că mă fac muci din două înghițituri.
Și dacă nu le au cu alcoolul/tutunul, mănâncă sănătos și beau 2 l apă la temperatura camerei, nu înseamnă că n-au vicii. Suma viciilor este constantă.
Deși lumea zice că-s destul de cuminte pe ceea ce majoritatea numesc vicii, lasă-mi o carte mișto pe mână, risc să ajung a doua zi la serviciu mai mahmură decât unul care a troscăit toată seara.