Nu aveam o părere decisă despre băieții ăștia doi, dar cred că m-am lămurit.
Discuție despre educație. Ia să vedem. Minutul 3.30, prezintă o elevă care se plânge că este extenuată. Fair, e ceva ce zic aici de ani de zile, din postura de nimeni în drum care a făcut liceul pedagogic și are un copil.
După care este chemat Marcel Bartic, să opineze și el pe subiect.
Marcel Bartic – profesor de istorie, interesat de istoria mentalităților și imaginarului, studiul Holocaustului, istoria și drepturile minorităților, rolul tehnologiei în actul educațional. Cititor pasionat, scriitor de ocazie, liberal și umanist până în măduva oaselor.
Bartic o încurajează pe eleva care a spus care e problema din punctul ei de vedere și apoi este invitat să spună el care ar fi problema educației. Cea mai mare? Inechitățile sociale (minutul 08:05)
Zic, eh, e părerea omului, hai că băieții își revin și discută pe subiect. Nope. 50 de minute au bătut câmpii, că aveau un studiu de prezentat care spunea ce spunea și Bartic. Bă, nici o referire la fata aia. Nici una.
Și acum, pentru că nu sunt foarte dus la biserică, întreb și eu, ca un om care are, aparent, cu doi neuroni mai mult decât ăștia trei la un loc, ceva extrem de simplu, cât să înțeleagă și ei. Dacă se elimină inechitățile sociale și toți copiii pot merge la școală, rămâne valabil ce a zis fata aia? Ah, da? Deci ai zice că problema principală nu e că părinții săraci nu își pot trimite copiii la școală? Cam da.
Zero creier, nene. Zero fucking creier, și încredere 150%. Stai și asculți, pentru că este halucinant și nu te poți opri. Și după aia ți se învălmășesc în cap gânduri. Era important să discute doctrine, salarii, cine votează cu AUR sau PSD, orice mai puțin ce zisese fata aia. După care au închis camera și s-au felicitat că a ieșit bine și au mai păcălit o săptămână de foame. Sau scos că la final au zis „educația are mai multe problem”. Bravo, nene, ești genial!
Ăștia sunt oamenii din bula noastră. Au un ciocan și văd peste tot cuie. Acum, că am zis de ăla că e bălălău sunt și rasist, că e specialist și în problemele romilor. Dacă intru pe profilul lui de sm, probabil e specialist și în drone. Nu vreau să intru în rahaturi cum ei sunt socialiști și văd ca soluție la orice să dea statul mai mulți bani sau că sunt genul care nu ies din casă și stau cu nasul doar în cifre, dar e ceva rău de tot dacă spațiul public este confiscat de asemenea habarniști. Nu e mare diferență între ei și chiloțarii care trag de ultimul scandal pentru afișări.
Am doi copii la școală. In timpul anului a fost cam așa: în toamnă s-a inceput lejer, mai mult stat degeaba. Iarna, predat masiv, timp ioc pentru fixare, lucrări gârlă! Repede, repede, lecție după lecție, notă după notă, teme fluviu. În primăvară lejer, nicio temă, câte o lecție trasă pe mai multe ore. De vreo trei, patru săptămâni nu se mai face nimic. Dar nimic!
Gimnaziu, colegiu national.
Mișto la școală!
Ii invata cu stresul de mici, asa se face si la munca, cate 3-4 proiecte in acelasi timp termene super scurte la toate 3 dupa care sulea
luna asta business as usual
se numeste ca invata in sprint-uri. Scoala agile
Mai misto e ca scoala aia din oras la care lucreaza Bartic e una privata la doar 10000 de euro pe an, probabil plina de copiii politicienilor alora de care zice el ca nu se implica in problemele invatamantuiului de stat.
Imi place foarte mult ca de fiecare data discutiile despre scoala romaneasca se invart in cam aceleasi clisee. Ba nu este in pas cu timpurile, ba avem prea multa materie, ba sunt pregatiti numai pentru examenele nationale.
Absolut fiecare discutie despre scoala pe care o aud ori aici, ori pe la altii se invarte in jurul acelor teme. Imi place foarte mult cand o mai bagam pe aia cu analfabeti functionali sau na invatamantul este gratuit. Pe langa asta observ ca timid se discuta si despre homeschooling si vai uite ce util este sau na ce inutil este.
Personal sunt de parere ca fiecare parinte trebuie sa se ocupe de propriul copil si sa-i ofere cele mai bune sanse pentru educatia sa. Chestia asta este punctul de la care plecam. Daca tu nu te ocupi de asta chiar si la nivel minim sa intrebi ce a facut la scoala, si-a facut temele, intampina probleme, orice opinie despre educatie pe care o ai este la cosul de gunoi. Adica poti s-o ai dar esti doar un cersetor de atentie.
Revenind la ce am spus mai sus daca tu ca parinte te implici in procesul de educatie al copilului tau si acel copil este sincer fata de tine poti vedea unde sunt hibele, ce merge, ce nu merge. Odata ce vezi asta si treci prin filtrul ratiunii poti avea o opinie te poti implica si na poti face chestii. Iar aici includem si discutia despre ce inseamna prea multa materie, ce ineamna ca se cer prea mult de la copii si na cum vrei tu sa-ti vezi copilul c-o sa se descurce mai departe.
Preambulul asta l-am facut pentru ca discutia despre cum scoala romaneasca este un rahat si ca e prea multa materie face parte fix din apanajul a ceea ce spui si tu ca fac baietii aia in podcast. In fond avem o ideea ca e ceva gresit, am vrea ceva sa se schimbe, dar concret nu stim ce. Si acum o sa revin cu opinia nepopulara pe care o s-o repet pana am doua maini pe piept. Procesul de educatie este frustrant, nu este distractiv si nu are nimic instagramabil in el. Trebuie repetat pana te saturi si apoi mai incerci un pic sa nu-ti iesi din mana. Si asta este necesar pentru ca de la o varsta sa ai o viata confortabila si prin care sa culegi roadele muncii pe care ai facut-o in scoala si-n facultate. Nu exista vreo arma secreta, ci doar munca, repetat si experimentat frustrari ca inveti lucruri noi. Nu am nimic cu eliminarea materiilor care par de a fi de umplutura, daca acel gol este preluat de ceea ce conteaza. Insa am problema cand facem apologia mediocritatii doar ca este ceva la indemana.