Fusei la Paris. Incerc sa-mi amintesc când am fost prima oara. Cred ca prin ’95. Cu viza, cu dovada ca am unde sa locuiesc, cu scrisori de recomandare de la diverse personalitati locale (din Belgia) care sa jure cu mâna pe Biblie ca nu vreau sa ramân acolo. Acum când scriu imi dau seama ca toate chestiile astea erau destul de umilitoare, in sensul ca, practic, trebuia sa dovedesti ca nu esti nici potential imigrant si, bineinteles, nici infractor. Ce ipocrizie! Cum ar fi sa verifice la buzunare si in creiere cele 70 milioane de turisti care dau fuga in Franta? A, vreti sa cheltuiti niste bani la noi? Desigur, dar mai intâi prezentati cazierul. In fine, la vremea respectiva nu am avut acel sentiment, eram obisnuit cu sarut-mâna si cu tinutul cusmei in mâinile impreunate in fata, in zona pulii. Iar acum n-am ce face cu sentimentul ala de atunci.
Din ’95 si pâna acum, am mai fost de zeci de ori, am si locuit perioade scurte pe acolo. Am fost si când tineam cu dintii de bani si 75 EUR/noapte pentru o camera de 12m2 mi se parea o cheltuiala uriasa. Mai ales când nu stiam daca o sa ma intorc cu ceva contracte de acolo. Am fost si când „trageam” la un hotel in place Vendôme la 450 EUR/noapte. Am mâncat si la braserii de cartier, dar si in localuri cu stele.
Intre timp, am pugilat cu mai multe crize si m-am lecuit si de hoteluri si restaurante cu stele. De data asta am locuit la un prieten, intr-un apartament cochet in sectorul 7. Deci nu pot sa zic ca „am vazut Parisul”. Treaba am avut in sectorul 9. Am mers numai pe jos, fara metrou si am aceeasi intrebare ca prima oara: Cum pot locui oamenii in acest oras? Este mult prea mare. Te inghite si la propriu si la figurat. Desi sunt oameni peste tot, te impiedici de câte unul la fiecare 5 secunde, am impresia ca suntem ca niste insecte fara nici o legatura genetica. Acum nu prea mai interactionezi nici macar vizual, pentru ca mai toti sunt cu capul in jos, in telefon. Lumea se uita la ceva, o cladire, un monument, o alee si apoi plonjeaza in telefon sa vada ceva. Inca imi amintesc când la fiecare hotel era o harta – multi ani la rând cu publicitate de la Galeries Lafayette – si te incrucisai cu turisti care iti mai cereau indicatii ca nu intelegeau exact unde se afla pe harta. De data asta nu am vazut pe nimeni cu harta de hârtie.
Ce am vazut in schimb, in zona Opéra-Galeries Lafayette, e transformarea in „Chinatown”. Toate magazinele de acolo au afise mari, pe geamuri, pe usi, peste tot unde e putin loc, in chineza. Vânzatoarele sunt toate chinezoaice. Am inteles ca esti obligat sa cunosti mandarina, cantoneza si coreeana ca sa poti lucra acolo. Intra valuri de turisti, de multe ori adusi de ghid sau soferul de autocar, care, bineinteles, primeste comision. Imi aminteste de calatoria in Egipt. Business as usual.
Contact vizual in cel mai bun caz cu vânzatorii de pe unde iti iei de mâncare. Pe strada, nicio sansa. Desi, ai ce vedea. Femei foarte misto, imbracate elegant, cu machiaje discrete. De toate vârstele si pentru toate gusturile. Nu sunt nici ele interesate de nimeni, merg pe strada la fel ca ceilalti, ignorând total ca mai exista si alte insecte. In schimb, oamenii continua sa stea la terasele cu mese minuscule pe trotuar, inhalând toate noxele milioanelor de masini care trec la numai 3-4m de ei si infulecând scoici si un vin la suprapret. Abia atunci iese omul din transa si se mai uita, voyeur, la ceilalti trecatori.
Nu mi-a placut Parisul niciodata. In primul rând cred ca a fost supraidealizarea dintotdeauna, inclusiv in epoca comunista, apoi filmele cu romantismul lor desantat. In al doilea rând, aglomeratia si ce decurge de aici: mizeria, lipsa de politete prin muzee etc. In al treilea rând, consumerismul: oras turistic, toti vor sa-ti ia banii. N-am putut accepta „ciordeala” si „pretul umflat pentru ca suntem la Paris” nici când aveam AMEX Platinum. Bineinteles ca am platit fara sa discut, dar nu am uitat 
Singurul avantaj al unui oras ca Parisul e ca atunci când locuiesti chiar si o perioada scurta de timp, inveti ca rasismul/xenofobia e o tâmpenie. E imposibil sa te intorci la tine in/la tara si sa fii la fel incuiat cum erai inainte de a vedea pestriteala din Paris. Poate si din cauza ca oamenii nu mai interactioneaza intre ei, nimeni nu te baga in seama, pe nimeni nu intereseaza ce culoare ai sau cum esti imbracat. Nimeni nu te observa, pe nimeni nu intereseaza daca esti gay sau straight sau trans sau ce vrei tu. Pe nimeni nu intereseaza ca ai mâncat cu usturoi la prânz, din slana adusa din România. Sau ca ai BMW X10, Cayenne 911 GTS sau mai stiu eu ce Golf IV de care ti-e rusine. Iar pentru asta, Parisul e misto.
Interesant… foarte interesant. Ahaa……..
Bine ai revenit Fluture! Paris un oras mega periculos plin de hoti de toate natiile, murdar, scump si cu francezi care nu vor sa iti raspunda decat daca vorbesti limba lor. Cam ca la noi in unele parti din Transilvania cand ceri paine in romana.
PS. Stiri cand mai pui?
Nu e deloc periculos. Cel putin eu nu am simtit asta niciodata când am fost. Bine, nu am fost in suburbii.
Francezii nu prea vorbesc limbi straine, de aceea nu prea iti raspund. Iar in zonele turistice, e un paradox care incepe sa iasa la iveala: vrem banii turistilor, dar nu-i mai vrem pe turisti. De aceea si sentimentul, câteodata, ca nu esti bine tratat.
Ba, ti-a furat cineva ceva? Plin de hoti e bucurestiul sau roma.. ei nici n-au cum sa-ti raspunda, serios, ei sunt paraleli cu limbile straine; maxim, stiu spaniola ca se mai duc pe plaje pe acolo si poate engleza daca sunt educati sau din domenii care cer engleza, slabe sanse sa gasesti multe lucruri traduse in engleza
Boss in this day and age.. Inca mai tii portofelu in buzunaru de la spate? Serios acu, nu mai tin de cativa ani indiferent de tara/localitate, pe mine ma mira fatucile care plimba telefoanele pe jumate in afara buzunarelor k asa sunt facuti blugii si inca il au
Mie mi-a scos un baietas portofelul jumate din buzunar de la spate in timp ce alergam niste trepte la metrou, destul de in centru. Am simtit, am pus mana si m-am intors: a facut stanga imprejur si a coborat unde il asteptau 3 amici. Am facut o cruce cu limba si mi-am vazut de drum, multumit ca n-am ramas fara acte si carduri.
Absolut deloc periculos. M-a usurat de portofel in metroul de la Gare du Nord, acum 2 saptamani. S-a schimbat enorm in ultimii doi de la ultima vizita. Nici pe timpul Euro 2016 nu am avut sentimentul acela de insecuritate pe care l-am avut acum. Plin de figuri dubioase mai peste tot, s-a aruncat cu oua in turistii care erau pe un bateau mouche, prin periferii nu mai zic, ca dupa lasarea serii e senzatie
In ro sunt obisnuit sa-l pazesc cand merg cu 66 sau 21 in bucuresti, dar in general merg cu masina personala si atunci nu ma stresez, dar afara in general circul light, gen blugi si tricou si alternativa ar fi sa-l tin in buzunarul din fata si ma enerveaza sau in mana.
În 2018, încă mai există oameni care-și țin portofelul în buzunarul e la spate? În altă ordine de idei, asta cu China Town e o observație cît se poate de pertinentă, doar că francezii o duc la paroxism cu exagerările de tip „vînzătoare requirements: speak Chinese”. Altfel, aceeași chestie e și-n Londra, plin de chinezi de la un capăt la altul, turiști peste turiști, n-ai loc pe trotuar. Dacă te mănîncă-n fund să ieși pe Regent Street, n-ai pe unde să mergi. Și cam întreaga Europă începe să bubuie de chinezi. Am fost acu’ vreo lună în Portugalia, era plină Lisabona de turiști. A fost pentru prima oară-n viață cînd am avut senzația aia de „‘r-ați ai dracu’ de chinezi”, că mă transform în rasist. Am ajuns pe Praia da Ursa, plajă ascunsă, faci alpinism ca să ajungi acolo, veneau valuri-valuri de grupuri de chinezi, click-click poză, înapoi. It’s good for business, dar, la un moment dat, devin enervanți. Bine, UK e altă poveste, brits don’t give a shit ‘bout who you are if you giv’em the monies. Iar în cazul meu, la 90 kilometri nord de Londra, singurii chinezi cu care am de-a face sînt ăia veniți să sclavagească, dar asta-i altă poveste.
Dar unde rahat se poarta portofelul in 2018? Man-purse?! :))
„Parisul, acest garaj apocaliptic”, vorba lui Cioran.
Interesanta exprimare. N-o stiam, thanks.
nici eu, desi, ca si tine, am fumat toata opera lui de cel putin doua ori.
E dintr-o scrisoare trimisă fratelui său, Aurel, prin 1978.
De ce nu zis nimic, te scoteam la o bere?
Nici nu stiu cum sa-ti raspund, sa nu cumva sa te deranjez cu raspunsul
(apropo de comentariul tau la ultimul meu post)
Avea Baz Luhrman o piesa (“Everybody’s free [to wear sunscreen]”) in care zicea “live in New York once, but leave before it makes you too hard”.
Valabil si pentru Paris si orice oras de tip AAA+ al lumii.
1990, doar in trecere prin Paris, de 2 ori. Mi-a luat 13 sa ajung din nou. In 2004 a fost ultima vizita. Hai sa spunem ca stiu ce hotel este in Place Vendome
Acum sunt in Amsterdam, pentru cateva zile. Este centrul diversitatii, si al tolerantei, in Europa. Asta asa, in contrast cu ce se intampla la noi zilele astra. Bruxelles, pe care l-am vazut de curand pare mai periculos, desi e usor mai putin divers. Ca si Parisul, si spre deosebire de Amsterdam, are multi arabi si suedeji.
Am locuit un an de zile la Bruxelles. Mi se pare mai „potabil” decât Paris-ul pentru locuit (bine, are de vreo 10 ori mai putina populatie). Iar arabii de care zici tu sunt in câteva cartiere, in centrul e „liniste si pace”, pentru ca „minoritatile” nu prea au vreo sansa sa inchirieze in centru. Doar daca lucreaza prin ambasade sau institutii europene. Dar atunci nu mai sunt „periculosi”
N-ai mai trecut de mult timp prin Bruxelles, bag seama. E plin centrul de arabeti tinerei ce dau impresia ca vor sa se “afirme”. Eu comparam Bruxelles cu Amsterdam, nu cu Paris.
Bai ce clickbait…am pus botu? am pus botu…
Consum mic, nu bate, nu troncane…
Parisu poate fi periculos da.
Din fericire ma ajuta fizicu, tunsoarea si atitudinea, chiar si asa am avut vr-o 2 imbranceli.
De obicei e cam plin de politie/jandarmerie, asa ca nu e cu adevarat periculos, in cel mai rau caz ramai fara porcmoneu.
Câteodata e mai putin periculos decât Strada Fermei din Popesti-Leordeni
Mai ales când ploua 
Meh…
Cred ca aveam vr-o 12 ani cand am scapat cu banii in buzunar pentru ca alergam mai repede ca baietii bronzati.
Ultima tentativa de smen/jaf a fost vara asta in Atena, a trebui doar sa ridic mana spre patrula de politie ca sa fiu lasat in pace, m-am mai rafinat :)) .
Eu am fost la Paris pentru prima si singura data pana acum in 2007 cand l-am vazut pe fiul meu care studia franceza pe timp de un intr-un liceu in Franta intr-o localitate mai mica si locuia la o familie franceza. Familia franceza alegea copilul pe care vroiau sa-l gazduiasca si cum romanii inca nu ajunsesera in Franta aveau inca un renume ok. Familia respectiva chiar specificase in aplicatia pe care o facuse ca sa gazduiasca un copil ca nu vor americani sau italieni. A fost foarte bine pentru fiul meu si familia franceza ospitaliera. Fiul meu a vizitat Franta, Belgia, Anglia, a mers la ski. Apropo de renume imi aduc aminte de fiul unor prieteni care stia franceza si a mers la cativa ani dupa fiul meu pentru un semestru sa studieze in Franta. Cand la familia la care a stat in gazda le-a spus ca la origine e roman le-a cazut fata. De abia dupa ce le-a explicat cum e cu romanii si cu restul de minoritati conlocuitoare sau mai luminat oamenii la fata.
Nu mi s-a parut ca nu stiu engleza. Imi aduc aminte ca in Paris m-am descurcat ok cu engleza. E drept, pentru majoritatea timpului, l-am avut si pe fiul meu care ne ajuta cu franceza daca era cazul. Francezii toti viseaza sa prinda un job la guvern si birocratia e la fel de mare ca in Romania. In 2006 nu se dadusera drumul la vize si ca sa obtii o viza de studii era o aventura. Era necesar un maldar de documente de completat, programarea la consultat nu se facea decat online cu cateva luni inainte, nu aveai cu cine sa vorbesti la telefon si ca sa obtin o programare mai devreme a trebuit sa le trimit un email sa le explic situatia. Functionarul francez era la cutite cu organizatia care organiza treaba asta si ne-a frecat bine de tot cerandu-ne si nu stiu ce adeverinta de la scoala franceza cum ca ar avea locuri. Fiul meu a fost pe cale sa rateze plecarea si asta in conditiile in care fiul meu avea si cetatenie canadiana si nu se punea problema sa ramana in Franta. Spre comparatie ca sa obtii o viza in Canada nu era nevoie decat o invitatie din Canada neefind necesar sa fie nici macar legalizata si eventual o adeverinta de la servici cu salariul celui care invita.
A doua oara cand fiul meu fiind la facultate de data asta s-a dus in Franta, Romania era in UE, s-a dus cu pasaportul romanesc si nu a most nevoie de viza. Fiind cetatean european la sfarsitul semestrului a benefiat si de un ajutor pentru chirie de vreo 800 Euro, lucru de neauzit prin America de Nord. In general in America de Nord iti mai da un credit la taxe daca e cazul. Birocratia e insa foarte mare de la facutul sau inchisul unui cont la banca sau unul la internet.
Imi aduc aminte ca exursiile erau foarte scumpe. Am vrut sa ne ducem pe Valea Loarei si ne costa 180 Euro/persoana o exursie de o zi. Fiind in aproape de weekend am inchiriar o masina cu $US180 pe trei zile si noroc ca parcarea in Paris era gratis in timpul weekend-ului. Era un nesimtit de arabete la inchirieri la Hertz si desi i-am spus ca nu vreau asigurare suplimentara m-a mai incasat cu $180 de aigurare. Eu tot cam atata platisem pentru inchiriere si am crezut ca e ce aplatisem deja pentru masina. In final tot am iesit mai ieftin.
Cat despre diversitate nu cred ca e mai mare in vreun loc decat in Toronto, Canada si daca spui vreunuia ca e homosexual sau nu stiu cum legat de rasa, gen, etc o sa ai probleme serioase si la servici daca nu-ti pierzi job-ul poti sa consideri ca ai castigat potul cel mare la loterie.
Cred ca ai zis de o mie de ori “fiul meu”
Am înțeles ideea.
Am fost la Paris în 1978. Atunci am mers prima oară cu metroul. Stăteam în camping, undeva într-o periferie din sud. Citeam în Le Monde articole despre catastrofa de la Los Alfaques, care avusese loc cu o zi sau două înainte, şi mă bucuram că sîntem departe de şoseaua principală.
Daca nu ai fost cand a fost si Fluture,nu se pune.
1. „Arondisment” mi se pare mai ok decat „sector”
2. Oamenii trăiesc mult mai in liniște decat in marea urbelor din .ro. Pâinea tot de la boulangeria din colț o bei iar berea tot in barul din centru( nu prea des ca e scump in Paris) indiferent de orașul in care trăiești
Chiar mă gândeam când apare primul snob xenofil pe aici. Bănuiesc că ești genul de om care mă apostrofează superior dacă întreb în ce regiune mă aflu și nu în ce land prin Germania.
Zici ca ai Golf 4?
Aglomerat, scump, praf, noxe. Sobolani cat pisicile la 20 m de turn. Toate zonele „romantice” napadite de vânzători ambulanti. Am fost recent, nu m-as întoarce. Cred ca am mai pus asta aici:
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Paris_syndrome
Eu de acum ii spun mai la obiect: Babilon
Mirosul Paris-ului …ceva fenomenal un fel de eau du canal et toilet
Parisul împreună cu Barcelona sunt singurele orase din Europa unde era să rămân fără ceva (la Barcelona cu românași din ăia cu doi de r). Am lucrat la Paris 1 an și acum mai merg o dată la 2 luni (cu reținere). E o mizerie cruntă, totul e soios ca un trotuar din fața unei șaormerii cu clienți cu Parkinson. Dacă luăm numai Pont des Artes, Versailles și oamenii ieșiți la cină pe cheiul Senei pare simpatic dar ăla nu e Parisul (sau nu tot). Hotelurile…well nu am fost la lux dar de 130 euro cu vedere la peripherique și 12mp nu primești prea mult.
Vad ca majoritatea dintre voi sunteti oripilati de Paris. Ia luati-va in mina o cartile lui Zola si veti constata ca nici in sec. 19 nu era un loc unde sa te duci cu drag.
Da.. mai spune-ne.
https://www.lci.fr/police/info-lci-deux-hommes-qui-s-embrassaient-roues-de-coups-a-paris-l-agresseur-presume-juge-aujourd-hui-homophobie-2100676.html
Am fost astazi la Paris, am ajuns in jur de ora 7 dimineata, am gasit parcare chiar si pe centru la acea ora
Ok, oameni care sa fi stat mai mult de 2 saptamani in Paris avem pe aici? eventual oameni care traiesc aici de multa vreme?
Pentru ca mi se pare ca romanii au chestia asta cu „pff, ce nashpa e la Paris” ca si cum ei vin din Elvetia, o tara cu munti, aer curat, verdeata si smart mobility si au nimerit in mirosul de pisat de la metroul parizian si sunt profund scarbiti…
Dupa ceva vreme petrecuta aici, cu bune si rele, eu plasez Parisul intre cele mai frumoase capitalele europene (alea pe care le-am vazut eu).
Da, miroase a pipi la metrou dar sunt 225 de statii de metrou, sunt 14 linii de metrou din care 2 complet automate care acopera eficient tot parisul, da, magrebieni cat cuprinde in zonele turistice (si nu numai, vezi St. Denis). Ai o retea de autobuze care acopera micile portiuni neacoperite de metrou si cateva tramvaie care acopera inelele externe ale orasului. Poti efectiv sa poti ajungi in orice punct al orasului in sub o ora, cu transport decent.
Da, poluat cat cuprinde dar nici pe departe cat de poluat e Bucurestiul si in plus, multa verdeata. Aproape toate arterele au copaci maturi si mari. Ati fost sa vizitati Bois de Vincennes, Bois de Boulogne, Domeniile Saint Cloud, Parc de Buttes-Choumont, Parc de Sceaux ? Parcurile astea sunt cat 30 de Herastrauri la un loc.
Arhitectura pariziana e extraordinara, de la clasicul Haussmannian la baroc, renascentist la gotic tarziu. In Paris nu e loc unde sa nu vezi macar un lucru frumos.
Muzee, cultura, festivaluri…nici nu mai vorbesc, daca iesi duminica si faci cativa pasi pe strazi, imposibil sa nu dai de un concert misto, un muzeu frumos, ceva cultural, o expozitie…
Desi ceilalti francezi zic de parizieni ca-s agitati, crizati si rautaciosi, totusi e mai mult respect si bunavointa decat am gasit in Bucuresti in 3 decenii.
Parisul poate fi mai periculos decat Bucuresitul, evident. In primul rand vorbim de 10 milioane de oameni care locuiesc in zona Metropolitana fata de 3 milioane in Bucuresti, nu doar romanasi ci toate natiile, in al doilea rand depinde foarte mult de zone si de ora. Overall, ai mai mici sanse sa-ti iei omorul in Paris decat sa te calce masina in…Brasov sa zicem.
Parizienii nu isi petrec timpul liber in zonele turistice, sunt o groaza de locuri dragute in arrondissementurile din vestul parizian dar si sud. Localuri cu mancare faina si decorate foarte frumos.
Cat despre Zola, Hugo, Proust si alti „nemultumiti” de Paris, asta e in gena galilor care se pastreaza pana astazi la francezi. cand o sa gasiti primul francez multumit de un subiect, sa mi-l aratati si mie.
In incheiere, observ din comentarii cum romani raman un popor exigent cu asteptari foarte mari, asa si-au ridicat si tzara si clasa politica. au tintit tot timpul mai sus de Paris si mai departe de Macron.
Motiv pentru care Romania se mai numeste in zilele noastre si Elvetia Estului.
Pleaca ma, am crezut ca era scris de Vali pana am citit comentariile. Ma si gandeam ce bogatan a fost omul cu AMEX si nebunii si acum o arde prin Brasov la casa cand putea sa stea in Poiana la vila cu 3 etaje.