Honda CR-V 2020 hybrid testdrive

Am așteptat până acum să scriu review-ul mașinii pentru că am preferat să ajung pe la 5.000 de km cu ea ca să-mi pot forma o părere și pentru că merita să fie și aici o comparație cu cel mai apropiat competitor al CR-V-ului, Toyota RAV4.

De altfel, în perioada în care prospectam piața pentru viitoarea mașină, RAV4 a fost prima opțiune până când am apucat să le conduc pe amândouă. Prin urmare, o voi și compara la fiecare pas cu RAV4. Cealaltă variantă de pe lista scurtă a fost Volvo XC60, dar pe lângă diferența de preț semnificativă și opțiunile restrânse aflate pe stoc, interiorul mi s-a părut mult prea kitsch (imitație de furnir de lemn, mâner de schimbător de cristal și alte rahaturi care ar da extrem de bine pentru un pește, dar care chiar nu au fost pe gustul meu).

Am început prospecția căutând mașinile existente pe piață după câteva criterii. Căutam o mașină hibrid cu motorul termic pe benzină (nu mi-a plăcut ideea de hibrid diesel), cutie automată, cu garda mai înaltă decât vechea mașină și cu AWD. Cam astea erau cerințele de bază. Suplimentar vroiam și câteva fițe, cum ar fi pornirea de la distanță, plafon panoramic, un sistem audio care să suporte Android Auto/Apple CarPlay și încălzire în scaune și volan.

M-aș fi orientat spre Kia/Hyundai, însă picau din start pentru că nu aveau vreo variantă decentă AWD hibrid pe benzină. Kia are struțocămila aia de mild-hybrid diesel pe Sportage, pare-mi-se același de pe Hyundai Tucson.

Acum e posibil să am și eu fixațiile mele, însă tendința globală de-a restricționa din ce în ce mai mult motoarele diesel m-a pus pe gânduri. Nu că m-ar deranja în prezent, dar sunt convins că în viitor va afecta prețul de revânzare al unui autoturism cu propulsie diesel.

Apoi mai e diferența dintre mild și full hybrid. Ca să nu mai căutați voi pe google care-s diferențele, la mild-hybrid motorul electric doar ajută motorul termic, de obicei la pornire, fără să fie capabil să propulseze singur mașina. Full hybrid înseamnă că motoarele pot funcționa independent, iar mașina se poate deplasa doar cu motorul electric. Full hybrid pot fi cele care au baterii de capacitate mai mică, reîncărcabile în mers/la frânare, dar și cele plugin. Diferența o face distanța maximă care poate fi parcursă cu motorul electric. La cele dintâi, distanța este mică, câțiva km doar. Dar motorul hybrid are avantajul de-a reduce consumul urban destul de mult, consumând mai mult la drum lung.

După ce-am avut lista scurtă de opțiuni, m-am dus prin showroom-uri să pun întrebări. Aici am avut prima dezamăgire legată de Toyota.  Am fost inițial la cel de pe Splai, am intrat, m-am uitat la mașină, m-am suit în ea și tot așteptam pe acolo să pot să pun câteva întrebări. Nu era nici plin (deh, pandemie), dar e posibil să fi fost dezamăgiți de imaginea unuia îmbrăcat la pantaloni scurți cu tricou de roacăr. Că m-au ignorat total până când m-am dus eu la unul să-l întreb de sănătate. Și chiar și-atunci, omul părea mai dornic să se întoarcă la ce făcea înainte decât să poarte un dialog cu mine.

Am aflat totuși părțile esențiale. Și anume că n-au nimic pe stoc și așteaptă mașini de abia undeva în noiembrie (asta se întâmpla prin iunie-iulie) și că să mai sun dacă vreau testdrive.

Well, n-am mai sunat, m-am dus la un alt showroom, la cel din Crângași. Acolo au fost ceva mai vioi (cei drept, n-am mai stat să mă mai uit la mașină, m-am dus direct să discut cu unul din cei de-acolo).

În Crângași, fix lângă Toyota sunt cei de la Asko Honda. Așa că am intrat și-acolo să mă uit la mașină și să pun câteva întrebări.

Primele impresii

Interiorul de la RAV4 mi s-a părut mai bine gândit. Au multe spații de depozitare împărțite foarte bine. Mi-a plăcut în mod special nișa aflată între bord și torpedou. Mi-au plăcut butoanele, dădeau impresia de lucru de calitate, solid. Are dreptate însă Vali (la momentul respectiv nu m-am gândit la asta), nu știu cum va arăta/reacționa în timp materialul cauciucat în care sunt îmbrăcate. Mai ales într-un bord încins vara.

Nu mi-a plăcut cotiera (mi s-a părut un pic cam mică). De asemenea nu mi-a plăcut mai deloc bordul, ceasurile alea arată ca naiba.

Interiorul CR-V mi-a creat un mic conflict de prima dată când l-am văzut. Deși nu la fel de bine gândit ca cel de la RAV4, lipsind diversele nișe, dă impresia de mai mult spațiu și pare mai modern. Poate și din cauza faptului că Honda a eliminat maneta de schimbător de viteze (sunt doar butoane ) și prin urmare spațiul lăsat liber poate fi folosit. Cotiera oferă un spațiu de depozitare imens (încape lejer un mic rucsac în interior).  Interiorul însă avea două mari probleme. Prima și cea mai deranjantă din punctul meu de vedere era legată de inserțiile imitație de lemn aflate peste tot prin interior (bord, fețele ușilor etc.). Și spun "era" din cauză că am fost imediat liniștit de reprezentantul celor de la Honda care mi-a spus că se pot schimba într-o variantă gri-metalizat cât se poate de neutră.

A doua problemă o reprezenta plasticul negru lucios aflat pe ici pe colo prin bord (volan, consolă). Nu știu cum se va comporta în timp, însă pot presupune că se va zgâria relativ repede, indiferent cât de multă grijă am de el.

Din punct de vedere al spațiului interior, ambele modele sunt extrem de apropiate ca dimensiuni. Având cam același spațiu total în interior,  l-au împărțit însă ușor diferit. Toyota a păstrat un portbagaj ușor mai generos, în schimb Honda a preferat să ofere pasagerilor un confort sporit. Diferența este vizibilă mai ales la locurile din spate, unde încape lejer, cu spațiu suficient pentru genunchi, chiar si o persoană peste 1.85m. Nu-i vorbă, se stă confortabil și în RAV4, dar spațiul chiar pare uriaș în CR-V.

Testdrive

Am luat prima oară CR-V-ul la un testdrive prin oraș și printr-o bucată de câmp. Având în vedere faptul că pare masiv, cât și faptul că veneam de pe un diesel cu un cuplu bun la plecarea de pe loc, mă așteptam să pară leneșă în comparație. Am fost însă plăcut surprins, accelerând destul de rapid. Am fost însă și mai plăcut surprins de poziția de condus extrem de confortabilă, scaunul șoferului fiind exact ce trebuie, având un suport lombar și reglaje pe toate axele posibile.

Mașina stă destul de bine pe drum, chiar și la viraje strânse și atunci când motorul pe benzină nu este solicitat, este destul de silențioasă. Iar aici nu compar cu diesel-ul pe care-l aveam înainte, ci chiar cu RAV4 testată ulterior. Atunci când ai nevoie de mai multă putere iar motorul termic devine solicitat, devine mai zgomotos. Aici preferam sunetul agresiv al diesel-ului, motorul de pe Honda pare varianta cu chiloții intrați la apă și cu 3 numere mai mici a unui motor adevărat.

Băgată pe un drum accidentat și cu noroi aflat pe un teren viran, a făcut față cu brio și a ieșit fără prea mult dramatism de acolo (discut nițel mai târziu și de AWD la cele două modele).

La RAV4 prima chestiune care m-a dezamăgit a fost legată de modul în care pare antifonată mașina. Bâzâitul motorului se aude mult mai deranjant decât în CR-V, iar la viteze mai mari sau atunci când motorul este solicitat devine chiar enervant. Mi s-a părut că nici poziția în scaun nu este la fel de comodă, iar cutia de viteze CVT a părut mai lentă decât cea de pe Honda deși pe hârtie atinge 100km/h mai repede cu 0.1-0.2 secunde (vorbim de  diferențele dintre cele două imediat).

Tehnologie

După testdrive m-am apucat să citesc despre tehnologiile folosite de ambele modele. În privința motorizării, Toyota a preferata varianta clasică a unui motor electric ajutat de un motor pe benzină pe față și un al doilea motor electric care angrenează doar puntea spate. Honda în schimb a ales o abordare diferită. Are un motor electric și un generator aflate ambele în față, împreună cu motorul termic cu ciclu Atkinson. Motorul electric este cuplat atât la puntea față cât și la puntea spate cu un diferențial mecanic clasic, iar motorul termic acționează generatorul care încarcă bateria sau, la nevoie, este cuplat împreună cu motorul termic pentru un plus de putere.

Din informațiile de pe interneți, aparent cutia de viteze CVT de pe RAV4 este una întâlnită și la modelele anterioare, cea de pe Honda fiind de fapt un eCVT. Propulsia fiind realizată de motorul electric, viteza este controlată tot de același motor, neavând efectiv o cutie de viteze clasică (poate de asta și diferențele sesizate la testdrive).

RAV4 are un motor electric + termic pe față și separat pe spate un al doilea motor electric de putere mai mică. Ca putere totală ambele au cam tot pe acolo, 218 (CR-V) versus 220 (RAV4) CP.

Uitându-mă pe diverse teste comparative AWD ale celor două modele, Honda pare să fie mai capabilă să iasă din situațiile complicate. Faptul că nu depinde de un motor separat pentru puntea spate a reprezentat un avantaj din punctul meu de vedere.

Trăgând linie după toate cele văzute și auzite, am luat decizia de-a lua Honda. Au cântărit decisiv testdrive-ul, confortul în interior și nu în ultimul rând faptul că la Honda nu trebuia să aștept luni bune cu avansul dat pentru a avea mașina, aveau și în momentul respectiv pe stoc pe dotările cerute dar aduceau și în câteva săptămâni altele. Prețul nu a fost un factor în luarea deciziei, ambele ajungând cam tot în jur de 42.000 € în final (având în continuare pretenția la trapă panoramică, asta era disponibilă numai pe varianta de vârf).

Dotări

După cum menționam mai sus, jucăria este pe echiparea “Executive”, ceea ce înseamnă jante aliaj de 18 inch, trapă panoramică, tapițerie de piele, scaune și volan încălzite, head-up display, banchetă spate încălzită și oglinzi rabatabile electric, toate într-o frumoasă culoare grena metalizat care se cheamă “Premium Agate Brown Pearl”.

Honda mai oferă și garanție 5 ani sau 160.000 km.

Un alt punct în plus îl reprezintă și prizele USB disponibile în habitaclu, 2 aflate în față, în spațiul de depozitare (dintre care unul din ele funcționează ca legătură la sistemul audio și încărcare, celălalt doar încărcare) și două aflate în spate, sub prizele de aer condiționat din cotieră.

Bancheta din spate are de asemenea cotieră rabatabilă cu suport pentru pahare, o dotare de altfel nelipsită la mașinile de dimensiunea și din gama asta.

5.000 de km mai târziu

Acum că sunt sau nu influențat pozitiv de alegerea deja făcută, începe să-mi placă mașina din ce în ce mai mult. Nu-i vorbă, am descoperit și părți proaste, dar per ansamblu sunt extrem de încântat.

Îmi plăceau liniile agresive de la Toyota, însă în același timp tipul ăsta de design a devenit tot mai comun, iar la ora actuală e plin de mașini cu aspect similar, colțuri, linii drepte, aspect agresiv. De la un pic de distanță confunzi lejer o Toyota cu o Kia sau alte mărci.  Și din punctul ăsta de vedere chiar am căutat ceva care să aibă o urmă de originalitate. Pentru că poți imediat identifica un Mercedes, un BMW, un Volvo după linii, chiar dacă nu are sigla pe capotă. Și chiar dacă nu e în aceeași clasă, sunt de părere că Honda reușește să nu se încadreze în rândul mașinilor care seamănă între ele. Tot nu sunt hotărât dacă îmi place sau nu (probabil preferam mai puține elemente cromate pe exterior), dar măcar recunosc rapid CR-V-urile noi în trafic.

În concediu ne-am plimbat prin țară și așa cum mă așteptam, este extrem de confortabilă la drum lung, iar mersul cu trapa deschisă pe drumurile de munte este o adevărată plăcere.  Garda înaltă mă face să nu mai încordez mușchii fesieri atunci când trec peste gropi, drumuri accidentate, unde în trecut atingeam cu scutul sau cu bara din față a fostei mașini.  Am senzația că este mult mai vizibilă/impune mai mult respect în jungla de trafic bucureșteană decât o mașină joasă ceea ce m-a făcut parcă să conduc mai relaxat și să nu mă mai enervez pe toți dobitocii care îți sar in față fără semnal.

După cum spuneam, am rezolvat problema inserțiilor imitație de lemn din  interior,  existând opțiunea de a le schimba cu elemente cromate. Mă așteptam să fie lucioase dar sunt mate și au o textură interesantă. Personal sunt de părere că arată mult mai bine așa (prin pozele oficiale puteți vedea și varianta cu imitație de lemn). Apropos, nu știu de ce au început toți să bage rahaturi din astea de plastic care imită lemnul că arată ca naiba într-o mașină.

Consumul mediu este decent, ceasul din bord arătând o medie de 8.1 acum.  A crescut ușor de la începutul iernii din cauza faptului că pornesc mașina cu aproximativ 10 minute înainte de-a ieși din casă precum și din cauza încălzirii din scaune și volan pornite. În concediu consumul mediu era pe undeva pe la 7.7.  La un motor de 2l și o greutate de 1.6 tone, este decent. De altfel, nu sunt nici un șofer foarte calm în traficul din oraș,  așa că sunt convins că poate și mai bine.

Din categoria lucrurilor care mă enervează, cred că pe primul loc ar fi sistemul audio. Nu că e neapărat lent (că nu prea este, este lent cu Android Auto, dar atunci ține de telefon și de legătura cu telefonul). Dar este complet imbecil gândit. Dacă ești cu Android Auto deschis și vrei (să spunem) să treci pe radio, dai pe butonul de "Audio" și de acolo schimbi ca sursă pe radio FM. Dacă ești deja pe radio, la fel, cu Waze deschis în fața ochilor, și ai vrea să asculți ceva de pe Spotify/Deezer (ambele prezente în Android Auto), tot Audio->Source->Android Auto.

Confuz este și faptul că ai acces la un meniu de Audio și din meniul de Home. Dar acolo nu poți schimba sursa. Prin urmare sunt sigur că un utilizator mai atehnic înjură (sau nu folosește Android Auto ). Eu m-am obișnuit dar tot înjur imbecilitatea unor designeri tâmpiți.

A doua chestie enervantă (dar cu care m-am obișnuit între timp) este lipsa oricărei manete pentru schimbătorul de viteze. Nu-i vorbă, înainte tot cutie automată aveam, dar mă obișnuisem să țin ceva în mâna dreaptă. După ce-am început să merg cu CR-V-ul nu știam deloc ce să fac cu mâna respectivă. O țin pe cotieră, dar părea că stă așa, în aer, degeaba, fără nici un scop. Între timp m-am obișnuit.

A treia chestie, mai mult amuzantă decât enervantă, este legată de sistemul de deschidere/închidere a portbagajului fără mâini. Pentru că nu e tocmai plăcut să te trezești că se închide portbagajul cu capul tău băgat în interior în momentul în care s-a trezit o mâță să treacă razant pe sub bara spate. Are sistem de protecție și s-a blocat imediat ce m-a atins, dar tot îți trece fulgerător prin gând întrebarea "ce i-oi fi făcut de vrea să mă ucidă?"

A patra chestie enervantă este legată de cotieră. Care are un mecanism de glisare în față, unde ar trebui să se blocheze cu un click. Ei, nu vrea să rămână blocată și e suficient să sprijini cotul un pic mai spre spate că glisează înapoi cu totul.

Ultima, și de altfel cea care îmi produce cel mai mult stres, e legată de "pepsiglass-ul" transparent care acoperă ceasurile de bord. Care la un moment dat, din cauza poluării din București, s-a acoperit de praf (nu vă imaginați strat gros, ci un strat fin depus, dar suficient cât să fie enervant vizual). Și am încercat să-l șterg cu un șervețel umed cu care șterg de obicei și bordul. Rezultatul a fost că s-au format niște zgârieturi fine la suprafață care acum se văd mai rău decât se vedea praful înainte. Pe care le văd zilnic și mă stresează continuu, drept urmare o să caut o soluție prin care să schimb căcatul ăla cumva.

Nu de alta’ dar dacă nu pot, la anu’ scriu review pentru altă mașină…