Are cineva o explicație logică sau normală pentru care primești o notă mai bună dacă scrii mai multe pagini decât alți colegi la teză sau examen?
Țin minte că pățeam asta frecvent în liceu, spunem în cuvinte puține despre ce e vorba, rar depășeam 2-3 pagini chiar daca picam pe subiect, iar colegi care scriau mai mult luau note mai mari.
Și româna e subiectivă, dar știu că profesorii nu citesc decât pe sărite lucrările, de ce se insistă atât de mult pe volum?
Mult si prost. Ca in vremurile bune ale lu Nick
Scoala romaneasca e un sistem defect, iti bati capul degeba cu situatiile de genul asta.
Păi și cum mai reparăm sistemul ăsta dfect dacă nu ne batem capul?
@done … nu ai ce sa repari, e nevoie de recladit totul cu campusuri scolare la care sa duci elevii de pe sate cu bus-ul si alte alea, altfel ne tot invartim in cerc fara fel si pic de logica si rezultat. Nu ai cum sa faci scoala in scoli cu 20 de elevi in total in clasele 0-8. Am fost prin scoli in care erau 10 profesori la 20-30 de elevi… un astfel de sistem nu are sens si e o bataie de joc atat la adresa elevilor cat si a cetatenilor din tara asta.
PS: Manuale praf, profesori praf, scoli praf, examene praf si culminand cu un ministru mai praf ca celalalt… ce scoala e aia in care de multe ori pe la 11 nu mai vezi urma de profesor/invatator iar salariile sunt gen 2000-3000 de lei net minim. Extrapoleaza asta la sute daca nu mii de scoli… si dupa te miri ca rezultatele sunt praf.
Și când vrei să reclădești ceva ar trebui să știi ce greșeli s-au făcut în trecut ca să ai grijă să nu le repeți.
@done8989: nu mai repară nimeni nimic, asta e o atitudine greșită că s-ar putea repara ceva în România; iei ce poți lua, îți construiești ce mecanisme de protecție poți și-ți vezi de viață; statul român e o structură de jaf, o grupare de prăduitori de care trebuie să te ferești, le plătești taxa de șmecher când nu ai încotro, în rest îi tragi în piept și te bucuri de viață
Damian, cu atitudinea asta nici nu e de mirare
@done8989: eu trăiesc de 20 de ani povești de genul ăsteia https://roxanamchirila.com/2021/08/10/imi-bag-iar-picioarele-in-anaf/, doar idealiștii mai cred în Duhul Bălții și reforma statului român
Cand ajunge sa se simta fericit, omul e ca o picatura de apa care se intoarce in ocean.
Totusi unul prefera oceanul pentru ca are volum mai mare. Altul, poate mai inteligent, vede ca atat esenta oceanului cat si esenta picaturii sunt identice, apa.
Callgate is the new Osho
Forța este puternică în acesta!
Unele vaci prefera nutrețul concentrat, dar cele mai multe vor fân. E mult ,da senzația de abundență.
Un fel de all-inclusive varianta examen.
Acele vremuri cand maream fontul si spatierea din pix ca sa indeplinesti numarul de pagini cerute :))
Pentru ca volum=efort in logica lor.
Pentru ca unii nu sunt capabili sa inteleaga ceea ce e simplu si concis.
Daca spui ca 1+1=2, unii nu te vor intelege si va fi nevoie sa le spui ca marul meu si cu marul tau daca sunt puse intr-un cos, iar Vasile le va numara, va vedea ca sunt 2.
Parerea mea
Cand am dat examenul de titularizare am avut emotii fix din cauza asta: scrisesem 7 pagini si 3,4 randuri. Procedura la aceste examene este fix ca la bac – aceleasi foi tipizate cu patrat negru, acelasi mod de a numerota paginile. Asa ca la final inainte sa imi duc lucrarea le auzeam pe doamnele de la supraveghere numerotand: 11 pagini, 14 pagini, inclusiv o lucrare de 17 pagini. Nimeni nu scrisese mai putin de 10 pagini. La final am luat 9,20, nota mai mare decat majoritatea celor din sala. Mai mare decat a doamnei care scrisese 17 pagini. Eu banuiesc ca am luat nota asta tocmai din cauza ca am notat clar ce era de mentionat si lucrarea mea a fost usor de urmarit pe barem. Dar e loterie la examenele astea. Un alt corector putea sa considere ca nu am dat suficiente explicatii sau sa ma depuncteze pentru ca nu am folosit anumite sintagme. De aceea pentru mine notele la examenele astea sunt pur orientative – tin de cheful corectorilor. Dar imi pare rau ca singurul reper pentru elevi legat de ce si cat stiu este nota asa ca astfel de obiceiuri fac mult rau: unii ajung sa creada ca orice ar face nu vor ajunge la fel de buni ca X sau Y, iar elevii care iau 10 pentru ca scriu mult ajung sa fie pacaliti ca sunt mai buni decat colegii lor si pleaca in viata cu niste strategii care or sa ii incurce mai mult decat sa ii ajute.
Titularizarea e printre cele mai penibile examene pe care le poate da cineva intr-o viata. E singrul examen care iti aduce un post in urma lui, dar care nu certifica cu nimic ca esti capabil sa faci ceva pe acel post… poti sa fii mut si sa iei 10 la titularzare, poti sa ai zero tact didactic si sa iei 10 la titularizare si as putea sa continui 2 zile, iar in final concluzia e ca Titularizarea asta e doar sa o prosteala pe fata.
Pentru ca ai demonstrat cu succes ca esti bun la a te face ca lucrezi. Viitor bugetar scrie pe tine.
Mie mi s-a parut mereu ca la Limba Romana, corectarea e ca la barbut. Aceiasi lucrare poate lua 7 sau 9 in functie de ce noroc ai.
Ca-n bancul ala cand vine HR-ul si arunca jumatate din teancul de CV-uri… dupa care afirma, „Niciodata nu mi-au placut ghinionistii…” cam asa e si cu examenele.
Asa am patit eu la bac, la romana scris. Au fost doua comisii la corectat, la una notele au inceput de la 8 si ceva si au mers pina spre 9.80, la cealalta au inceput de la 5.00 si s-au oprit la 8.50. Subsemnatul, cu 8.60, a fost in jumatatea norocoasa.
Acum 100 de ani am dat examen la Psihologie. Aveam eu o duda in cap, sa fac Psihologie.
Pentru ca am terminat liceu de Info, plus cativa ani buni de meserie, alta decât psiholog sau ceva de genul, am zis sa fac meditații pentru examen.
La Leu era un tip care facea meditatii cu elevi ce voiau sa dea examen la Psihologie. Meditatii = ii asculta cu cartea in față dacă reproduc corect.
M-am dus la examen. Picat, nota 4.
OK, nu ma duce capul sa memorez.
M-am dus la secretariat sa imi ridic dosarul:
– As putea vedea o lucrare de 10? Nu stiu ce am gresit, de ce nota 4? Atât de mică nota? Cum arată o lucrare de 10?
– Nu putem sa va aratam.
– De ce? Care e treaba?
– Știți, secretul admiterii, nu putem arăta lucrări către oricine.
Am plecat.
Psihologie. În România. Examenul este despre a reproduce perfect din manual (inclusiv proful ala de pregatire isista cu asta – avea peste 90% rata de succes!)
Colegii de la „meditatii” au intrat toti, eu am fost singurul prost care nu a intrat. Banuiesc ca proful ăla mă dă exemplu si azi, cum poti pica daca nu reproduci perfect din manual.
–
Unii zic ca sunt mai nebun asa, si ma trimit la psiholog. La care, la din ăștia care reproduc perfect texte din manual?
Cacat.
Licenta la psihologie tot pe acelasi principiu se ia.
La medicină, biologie, drept și alte discipline asemănătoare, tot cam asta faci.
Mi-am adus aminte ca cerusem si lucrarea mea, daca o pot lua acasa: „Ca oricum nu mai aveti nevoie de ea, nici macar nu sunt admis, sunt picat. Vreau sa stiu unde am gresit.”
Nu mi-au dat-o nici pe aia, lucrarea mea, pentru ca „nu mai e proprietatea dumneavoastra”, sau ceva de genul.
Unde e Coloja sa explice cum s-au alcatuit facultatile de Psihologie dupa ce vreme de 45 de ani s-a bagat pumnul in gura meseriei? Cum aia de la „Stefan Gheorghiu” au pus-o ei de o facultate de psihologie, cine a scris primele manuale…
La ce „psiholog” sa mergi in Romania, ma, de care? Școlit de o ramura a fostei Stefan Gheorghiu?
Bineinteles, toate astea le-am aflat dupa ce n-am luat examenul, incercand sa aflu de ce musai trebuia sa reproduc perfect din manual? WTF, avem xerox! pentru ce e nevoie sa scriu de mana toate paginile alea, cand avem xerox! (Google nu exista, cred, cand am dat eu examenul).
In 2021 s-a schimbat ceva? Cine sunt profesori universitari la Psihologie, absolventi din aia care reproduceau perfect din manuale scrise de fosti activisti de la Stefan Gheorghiu?
Ok man, am inteles ideea, you’re ranting at this point.
Păi e psihologie, nu filosofie. Nu știu dacă ar trebui să fie loc de interpretări personale.
Răzvan T. Coloja, ne ajuți un pic?
Plus că, indiferent cât au citit și au învățat, psihologii te întreabă toți același lucru, ai fantezii sepsuale cu mama ta? Gata, am epuizat subiectul psihologie.
Ion, l-am rugat pe un prieten de-al meu sa imi dea voie sa pun pe blog discutiile cu el. A spus ca da, daca le cosmetizez sa nu afle nici dracu’ cine e el, nici sa nu se banuiasca. Poate imi fac timp si le pun.
Cu ce se ocupa: neuroscience. Nu stiu de ce nu vrea el sa puna public cu nume/prenume cine e si cu ce se ocupa, ca doar e un fel de medic, si lucreaza cu public… si nu face rau, face bine. Ma rog, e viata lui.
Neuroscience, psihologie… in afara. Acum are un fel de „ateliere de lucru” cu sefi din firme, echipe de management, despre rezolvarea conflictelor, si cum sa faca, psihologic vorbind, managerii astia sa le fie bine angajatilor. Wow, exista asa ceva, manageri care in timpul liber merg la ateliere de lucru despre cum sa faca ei sa le fie bine angajatilor!?
E buna psihologia, e un domeniu foarte fain. Daca nu reproduci texte cuvand cu cuvant, bineinteles.
Ionele, mamă, nu știu ce să zic ….
Vedeți că în loc de Coloja o să vină celălalt și va șterge toate comentariile astea obraznice.
Poate ai argumentat tot ca aici, si de-aia ai luat 4:
https://zoso.ro/problema-matematica-elementara/
Dacă sunt mai multi candidați pe un loc examenul are rolul de a separa candidații, pentru că este evident că dacă sunt 20 de locuri și 100 de candidați trebuie sa ii alegi într-un fel.
Referitor la examenul efectiv mi se pare normal ca o parte importantă să constea in verificarea capacității de memorare a unor noțiuni, idei, concepte – pentru că un psiholog bun trebuie sa cunoască o grămadă de noțiuni, concepte, scheme de tratament etc. ca să poată vorbi și să îl poată ajuta pe omul care vine in fața lui.
Pai daca omul ăla nu poate învăța în 1-2 ani câteva sute de pagini pentru examenul de admitere la facultate ce o să facă după ce termină facultatea și vin oamenii cu probleme la el ???? – cum o să poată încadra undeva problema clientului și cum o să țină minte un protocol/terapie ???
Sunt banned amândo
Asa a fost si la admiterea la Economie: in barem era punctaj pentru fiecare alineat din manual. Sareai doua fraze (cum am facut eu, ca nu mi le mai aminteam) – pac iti sarea 0.25 din punctaj.
Am invatat manualul de economie de a 11-a cuvant cu cuvant, o vara intreaga. Nu intelegeam mare lucru, dar nu conta.
Mirel, atunci zi ca examenul este proba de memorare. Zi asa, sa stim toti. Deci psihologia e memorare, nu gandire, da? Trebuie sa memorezi milioane de pagini, da?
Cacat.
@Cristici. Ce zici tu cu psihologia în comunism e cam din 77-82 (45 de ani nu ies la calcul). Se poate vorbi de o presiune de fond, dar asta a fost generală (profesori universitari băgați la bahaus în anii 50, încorsetarea ideologică, ș.a.). Aia cu dominanța filonului Ștefan Gheorghiu e la categoria aberații, care nici nu merită argumentate.
Cu profesorul RT Coloja la catedră, zoso.ro a reușit să producă involuntar o nouă generație de absolvenți de psihologie, forma de studiu blog. Coloja ar trebui să vă taie chitanțe…
@Cristici
Psihologia e și memorare și gândire, iar asta e valabil in extrem de multe domenii, pentru că dacă nu știi noțiunile materiei respective degeaba gândești, că doar nu se apuca fiecare psiholog sa reinventeze psihologia, merge pe niște scheme de discuții ori tratamente care în timp și-au dovedit utilitatea și care sunt scrise în cărțile alea pe care trebuie sa le învețe.
Referitor la milioanele de pagini trebuie sa fim realiști nu cred că sunt mai mult de 300-500 de pagini de invatat care pot fi învățate în 1-2 ani cat se presupune că te pregătești pentru examen.
Daca insa cineva nu poate sau nu are timp sa le învețe asta nu înseamnă că trebuie să scoatem partea de verificare a cunoștințelor din examen – pai și ce verificam atunci ????
@Cristici La Coloja? :))
Vedeți dacă nu există Stack Overflow pentru psihologi ce ocazii pierdem?
Am scris o dată o lucrare pe jumătate de A5. Am luat 10. Tocilarele au scris +7 pagini A5 și au luat 7. Totuși, una dintre ele a făcut ceva bine, că trăiește în Elveția și are Q7.
Adică, pe scurt, 1. Sunt invidios și 2. Nu contează notele din liceu.
Cel mai prost din clasa mea e dezvoltator imobiliar, se plimbă cu X6 prin cartier și apare uneori prin articolele lui Tolontan despre clanul sportivilor.
Cei mai deștepți din clasa mea au rate încă 25 de ani pentru cotețele pe care le-au cumpărat.
@ Ubercool cotete cumparate de la un coleg de clasa banuiesc
Voi ati avut „oră de predat comentariul la Miorița, din care e posibil sa va dau in teză?”
Nu ce ai înțeles tu din Miorita, trebuie comentariu dictat!
Da, din păcate nu se vorbește despre ce au înțeles diferiți critici din Miorița și cum se face o interpretare a unui text ci doar se dictează un comentariu. Separat ești învățat ce înseamnă anumiți termeni din acel ”comentariu”, dar nu se pune accentul pe analiza proprie ci te învață, practic, să copiezi și să te folosește de ideile altora.
Fatalismul din Miorița mă enervează la maxim 🙂
„Otilia suferea din cauza lipsei de Instagram și Onlyfans”
Depinde de profesor. Și la liceu și la facultate eu de obicei încercam să infloresc să nu predau jumate de foaie scrisă chiar dacă era strict pe subiect. Cu toate înfloriturile scriam mai puțin decât alți colegi care luau nota mai mică și eram subiectul invidiei.
La liceu era dragut, că eram singurul ungur din clasă și îmi luam toate răutățile de la colegi, în schimb la limba română luam de obicei cea mai mare notă din clasă pentru că eram singurul capabil să scriu o lucrare fără sau cu cele mai puține greșeli de gramatică, și uneori profesorul de română mă scotea în fața clasei să îmi citesc lucrarea pentru colegi.
Șocul a fost la bac, unde profa care m-a ascultat la oral era vizibil deranjată de etnia mea și mi-a dat nota minimă, stricându-mi astfel șansele de a intra la facultatea dorită. Comparativ, la scris am luat peste 9, nu mai știu exact sutimile.
Sa-ti dau un exemplu… corectam niste lucrari la simulare cu un profesor, eu jumatate dupa care faceam schimb… imi termin jumatatea de lucrari, omul era pe la jumatate din jumatea lui de lucrari, la care ma gandeam ca ma duc sa mananc ceva… ma intreaba asa sec, nu vrei sa te apuci de astea care le mai am ca sa fac eu mai departe alea de le-ai terminat. Stau ma gandesc, wtf… pai ma apuc de alea pe care le-ai corectat deja eventual, la care imi taie macaroana… „Pai tu le-ai corectat pe bune?”.
PS: Profesor cu zeci de ani de vechime…. si va mirati.
Acum ceva ani, la Politehnica. Eram asistent (si de examen). Examenul a inceput la 8, pe la 11 dau astia lucrarile, si ne apucam de corectat. Eu problemele, proful teoria. Metoda profului: il chema pe fiecare impricinat sa si discute cu el (astia fierti, morcov etc.). Cu primul a durat 30 de minute (ii corecta teoria pe loc si-l intreba din ea). La al doilea si-a ‘intrat in mana’ si n-a durat decat vreo 20 de minute. Fac eu o socoteala rapida: la circa 60 de bucati, terminam la noapte pe la 1. In cazul optimist.
Am pus repede mana si-am corectat si teoria si problemele (imi facusem un barem, „dom’ profesor, e bun baremu’ asta?” „da, mai”), bun, baga viteza. Pe la 18.00 terminasem de corectat tot teancul, probleme + teorie, si muream de foame: „haideti domn’ profesor, sa-i tineti doar 5 minute pe fiecare, ca ne-apuca noaptea, n-am mancat nimic de dimineata”. Pana la urma i-a bagat pe cei care mai ramasesera in sala, de-odata, si le-a tinut un mic speech cu cam ce gresisera.
Pana la urma am plecat pe la 9 seara de la scoala, (l-am dus si cu masina), da’ asistent la el la examen n-am mai vrut niciodata.
Ideea de examinare F2F e buna, ca omul si intelege ce-a gresit si cum se facea – dar daca ai multi, e ineficienta, te consuma, ajungi acasa stors ca o lamaie. E incomod, si de aceea profesorii prefera varianta scrisa (acolo nu trebuie sa dai explicatii verbale).
Pentru că la obiectul ”Limba și Literatura Română” se pune accent pe cât de mult poți dezvolta o idee, cum scrii acea idee și cât de multe detalii observi sau ții minte după ce citești o carte sau povestire.
De exemplu una e să scrii:
„Bunicul era un om harnic și avea de toate.”
Și alta:
”Bunicului îi plăcea să muncească. Casa lui era îngrijită și avea o curte plină de păsări și animale. În fiecare dimineață se trezea înainte de răsăritul soarelui să le dea de mâncare și să ducă vacile la pășune.”
În esență e același lucru, dar al doilea text e mai lung și dă mai multe detalii deci vor fi notate diferit.
Pentru a face un elev să exprime mai mult e un efort destul de mare din partea profesorului pentru că trebuie să tragă de el. Când e ascultat și se exprimă succint trebuie să mai vii tu ca profesor cu întrebări ajutătoare ca să îl ajuți să își aducă aminte detalii. După un anumit timp unii vor completa ei singuri cu detalii, alții vor rămâne la același nivel… depinde de fiecare om în parte.
Sa tina minte multe detalii.. viitoru securisti :))
nop, asta e impresia ta. Chiar ca important e sa sintetizezi nu sa dezvolti.
Acum vorbim de scoala, nu de facultate. La facultate se intorc lucrurile si te trezesti cu lucrare cu 2 puncte a cate 4 pagini fiecare.
Pe principiul: ” – Cum a fost la scoala azi? – Bine. – Ce ati invatat nou? – Ahh, inmultirea. – Ti-ai facut prieteni noi? – Da. ”
Totul succint. Ce atata palavra?
Da, dezvolta o idee in 10 pagini, la liceu
Ajungi la servici si ti se cere sa prezinti o idee in 30 de secunde ca nu are lumea de tine si povestile tale
Si ideea aia cum îți vine oare? Nu gândind? Nu analizând?? Dacă nu te punea nimeni la școală sa arăți în scris ca faci o analiză, ai mai fi făcut-o în cap?
Sau te-ai fi rezumat la ideile de suprafață, alea evidente pentru orice prost?
În școala generală aveam numai note de 5-7 la limba româna. De olimpiade nici nu era vorba, că nu eram talentat să scriu multe pagini. La examenul de capacitate am luat peste 9, mai mult decât toți colegii care mergeau la olimpiade.
În generală am făcut româna cu o profesoară de modă veche. Evident, ca era prețuite comentariile lungi. Aveam note mari, dar învățam (memoram) mult și nu îmi plăceau orele de română. La liceu, din clasa a XI-a a venit o profesoară foarte de treabă, care ne întreba la fiecare oră ce am mai citit și discutam despre asta. Mi-au plăcut foarte mult orele de română din ultimii doi ani de liceu, am participat la ceva sesiuni de referate, la bac am terminat printre primii, le-am dictat la alți colegi ce să scrie. Liceu avea profil tehnic, așa că interesul general pentru literatură era scăzut.
Nu prea mai e adevărat. La bacalaureat e în barem respectarea numărului de „rânduri” în ceea ce privește eseul/compunerea și se corectează în general foarte strict adică ceea ce depășește nu e luat în considerare nici măcar la contestație.
Pentru ca muti profesori nu se pricep la docimologie. Unii nici macar nu stiu ce-i aia.
in liceu aveam un profesor de geografie care nici macar nu citea lucrarile. numara paginile scrise si se uita in catalog la ce note ai. daca erai tampit si scriai mult se apuca sa citeasca in cautare de perle. daca nu, asta e, cate pagini scriai, aia era nota.
si-n pula lu’ avram iancu, lucrarile aveau intrebari de genul „ce inaltime are varful moldoveanu”. na’ de scrie 2 pagini la subiectul asta. io luam mereu 3 sau 4 si ma scoatea la final cu cate un 6 sa iasa de un 4.51, ca scriam ca berbecul „2544”. cadn m-am prins care e treaba am inceput sa aberez la modul ca scriam „varful moldoveanu, cel mai inalta varf din muntii carpati, sectiunea meridionala, muntii, fagaras are o inaltime masurata de doua mii cinci sute patruzeci si patru (2544) metri” si nu mai aveam emotii la final de trimestru. muie ba!
apoi in facultate il aveam pe unul, la fotogrammetrie care la fiecare nenorocit de curs dicta din carte cate 7 8 10 coli A4. si nu doar le dicta, dar reusea cumva sa repete fiecare paragraf de trei ori. si te lua mama lu proces verbal daca nu ii reproduceai exact asa cum a dictat el.examenul mediu de 5 era undeva pe la 12 pagini cu tot cu desene. sintetizat ar fi fost 3 pagini. si ultima oara m-a picat ca am desenat urat. citez exact „imi pare rau, nu pot sa iti dau 5, desenul asat este foarte urat. nu e gresit, dar e foarte urat”. eu tocmai ce imi scosesem mana din ghips dupa 3 metacarpiene fracturate. direct la secretariat m-am oprit, ca vreau sa imi retrag dosarul. „secretara a zis sa stau un pic, sa mai vin o data in toamna, ca nu e asa…”… am revenit, am scris 2 pagini, nici nu s-a uitat la mine. 5. muie ma si tie.
Aveam pe unu’ asa la Fizica (optica), el copia de pe foi si scria pe tabla integrale duble si triple, fara vreo noima, si a avut pretentia ca la examen noi sa le stim pe de rost! Nu era vreo forma de rationament (tipul gresise indici, rationamentele erau incomplete, uneori gresite). Invata mate pe de rost daca poti! (Sa ne intelegem, aveam si alti profi care scriau de pe foi, insa ce scriau avea noima, puteai urmari rationamentul, explicau, etc. La asta – tamaie.)
Asa ca in sesiune ne-am dus la el si i-am zis scurt ‘noi din chestia asta NU dam examen’, si ne-am dus la seful.
Treaba s-a incheiat amiabil (eram hotarati sa mergem pana-n Rectorat), ne-am ales vreo lista de 20 de subiecte relativ mancabile din care ne-a dat nota; anul urmator insa respectivul a ‘zburat’ din facultate.
BS
Problema e alta. Romanu nu stie si nu este invatat sa se exprime concis.
Nu cred ca am scris mai mult de una doua pagini ever.
La bac la romana 1 pagina a avut ultimul punct.
Eu am fost invatat pe sistemul strainez sa ma incadrez in nr. de cuvinte si sa respect o structura la orice lucrare scrisa, teoretic te invata si la romana partea asta.
Stahanovism proletcultist.
De unde știi că profesorii citesc pe sărite? Există studii pe această temă? Un link, mulțumesc!
Eu n-am inteles o chestie: de ce la BAC aveai aceeasi proba la Limba si Literatura Romana, iar la Matematica aveai probe diferite?
pentru că matematica e Satana, științele exacte fiind – ale dracului – exacte, nu merge mermelit rezultatul, nu merge cu vrăjeala, nu merge câte pagini ai scris. rigoarea matematicii nu te lasă să fentezi școala, să furi curent, trebuie să scrii rezultatul pi R pătrat, nu R la pătrat cum a zis prim ministra bnr
dar acea alegere „uman” îți dă un free pass, un fel de certificat de handicap, adică zice sistemul de educație, koae, hai că trebuie și voi să trăiți, așa că nu vă întrebăm deschis, cât e aria cercului, vă întrebăm „nu-i așa că aria cercului este pi R pătrat?”
milițianul, care vine acasă cu un storcător de fructe, este luat la rost de nevastă:
– pe ce-ai dat banii…!?
– n-am dat bani, l-am cîștigat la un concurs de matematică, la serviciu.
– ce concurs? ce va-ntrebat?
– cît face 2 x 4, iar eu, cu “9”, am ieșit pe locul II
Si eu am observat ca romanul nu stie sa se exprime concis. Compar cu vorbitorii nativi de engleza si franceza, mai ales franceza – am locuit in FR, acum in BE. Ideile sunt atat de elegant exprimate in situatii cotidiene: je voudrais un croissat […] merci, versus: buna ziua saru’mana dati-mi si mie un croisant de-ala de-acolo. Cate silabe in plus, cate cuvinte de umplutura. Cand intrebi un francez despre ceva, raspunsul lui incepe cu miezul problemei. Raspunsul romanului incepe cu ‘in opinia mea’ sau ‘eu cred ca’ sau ambele sintagme. Mi-a luat ceva timp sa ma dezvat a raspunde cu ‘je croix que’.
Ma intreb daca tine si de limba. Un englez ce stie romaneste, printre alte limbi, mi-a spus ca e tare complicata romana fiindca am pastrat toate declinatiile posibile si imposibile din latina, la care am adaugat cuvinte slave. Stiti, englezii au articolul hotarat „the”, unic, si lipsa genului substantivelor. In romana avem zeci de sufixe si desinente.
E rubrica Vax Populi pe Prima TV, in cadrul emisiunii Starea Natiei. Oamenii sunt intrebati despre subiectul zilei. Majoritatea dau raspunsuri la limita inteligibilului. Nu se pune problema de limba si gramatica, ci de fonetica, daca sunetele ce le scot pot fi asimilate unor cuvinte provenind din romana. Scena e mai aproape de o primata aratand cu degetul si articuland „ugh ugh” decat de un om care comunica prin viu grai.
Când le-ai dat limbi tot scurte au fost?
@alexV: să vezi ce gramatică superbă are limba germană, unde fiecare substantiv trebuie învațat cu articolul său, deoarece „der, die, das” = M, F, N nu prea respectă vreo regulă anume. 🤪
Bine ala de la Vax Populi se si duce prin toate satele uitate de D-zeu, ii intreaba p-aia mai murdari si fara dinti in gura, ce drac’ sa stie aia sa se exprime.
Am locuit în Alsacia o săptămână în vara aceasta. Modul în care răspund franțuzoaicele la salut nu are corespondent în orice altă limbă. Dacă nu sunt prost dispuse, sau bolnave, modul în care pronunță „bonjour, m’sieur” provoacă un răspuns pozitiv sau zâmbet amabil de fiecare dată.
Daca pana si „Romania Educata” au umplut-o cu poze cu Iohannis ca sa para mai mult la ce te astepti?
Probabil n-ai văzut cartea telectualului Becali, din pușcărie…
Fun story. Dam lucrare la biologie. Eu cu colegu de banca, zevzecii clasei am scris cate o jumatate de pagina si am luat 8. Alt coleg a scris 4 pagini si a luat 6, ce o fi scris nu se stie si nu cred ca v-om afla vreodata. Pentru ca:
A luat lucrarea si a scris pe ea „Meritam mai mult F**** M***** M*-** de pinguin”. A vazut profa, ia luat lucrarea de pe banca si zice „Lucrarea asta o sa ajunga la director”.
Reactia colegului meu a fost sa sara pe pinguin si sa-i rupa lucrarea din mana si sa o faca franjuri (lucrarea).
Lupta a fost legendara :))) se apara bine pinguinul.
stai, manualul ala are si CD/DVD??
Gluma aia devine tot mai reala…
Școala: scrie despre x in 10 pagini
Lumea reală: explică-mi x in 30 secunde sau m-ai pierdut
eu nu am suportat niciodata curricula scolara la limba romana, toate nenorocirile alea de romane ale lui sadoveanu, plus ineptiile lui nicolae breban etc. asa ca citeam foarte mult ‘pe langa’. la toate olimpiadele de limba romana la care am fost, am facut intotdeauna comparatie intre opera din cerinta si ce citisem separat, pentru ca mi se parea ca opera respectiva era o porcarie sinistra. toti profesorii mi-au zis ca asta imi asigura note mari, pentru ca cei ce corecteaza vad ca elevii mai citesc si altceva, au inclinatie spre literatura universala. eu nu faceam asta ptr note, ci pentru ca efectiv imi placea sa citesc. de exemplu, am facut comparatie intre cartea ‘love story’ si ‘ultima noapte de dragoste, prima noapte de razboi’. 10 la teza cu succes :))
Nu se mai practica, acuma se cer eseuri si se da un nr de cuvinte (150-300, din cate imi aduc aminte). Cine e interesat poate cauta midelele de la evaluarea nationala sau bac. Desi lucrurile au evoluat oamenii se plang in continuare de „comentarii” fara o minima documentare.
la intreprindere, tîrîim o țeavă;
la școală, scrim cît mai mult…
aproape uitasem…
la corporație, chemăm oamenii la birou, nevasta știind deja că avem p.la mică…