UE vrea salarii egale în câmpul muncii

Politico a pus mâna pe o propunere a Comisiei Europene în domeniu egalității de salarizare între sexe

EU countries will have to establish tools classifying the value of work according to criteria such as skills, education, type of task and on-the-job performance. These in turn should help employers design gender-neutral pay-setting systems.

O să fie o perioadă amuzantă, în care unii (vreau să zic unele, dar nu e PC) vor afla că nu fac muncă la același nivel de performanță (orice ar însemna asta) și de aia sunt plătiți mai puțin. Și vor fi mulți bărbați frustrați când vor afla că Maricica va lua același salariu cu el, deși el trage de două ori mai tare. Și invers.

Partea cea mai amuzantă va fi când vor descoperi că sunt femei plătite la fel cu bărbații, deși muncesc mai puțin, cum s-a întâmplat la Google acum doi ani. Ce vor face oare companiile atunci?

România (și Estul Europei) e într-o situație fericită. Pentru că noi suntem mai deschiși să discutăm salariile între noi la muncă, cam știm ce salarii au colegii și când e cazul să cerem o mărire și când nu. Prin Vest nu e așa, citisem undeva un studiu că 30% din cupluri se căsătoresc fără să știe cu exactitate cât câștigă celălalt.

 

10910371006504

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

95 comentarii

  1. Voi încă nu realizați cât de norocoși sunteți aici. Să vezi ce distractiv e să ai 4-5 oameni blocați pe lângă o domnișoară care nu e în stare de mai nimic, dar e plătită să-i vadă p-ăia cum îi fac treaba, că așa e ordinul, iar tu care aveai planul făcut pentru ăia 4-5, stai și sugi degetul.

    00
    • Da, dar lucrul asta se stie si acum fara legea aia, de asta suntem norocosi. In articol vrea sa zica ca aia din West vor avea Surprize Surprize, ca aia nu stiu si nu vorbesc despre salariile colegilor din companie sau de la concurenta.

      00
    • Mane, daca nu esti pizdificat (ironic cuvant,nu ?) , daca esti la un job cu o situatie de asta, cauti sa pleci…e simplu, suntem in capitalism, nu suntem captivi …in ultimii 2 ani am plecat de 2 ori in perioada de proba…ii zice de proba pt ca si angajatul probeaza situația de la locul de munca, viitori colegi,atmosfera etc nu doar el este probat.. iar asta cu romanii stiu cat castiga colegii lor este o esenta de romanism…nu ma interesează cat castiga altii,ma interesează sa fiu mulțumit cu cat castig eu…iar multumirea asta difera intre indivizi

      00
  2. Din partea mea femeile sa castige mai mult decat bărbații, indiferent daca muncesc mai putin….teoretic exista manageri care ar impiedica asta…unde vreau eu egalitate, este in tribunale la stabilirea pensiei alimentare in cazul divorțului cu copii: avem custodie comună, daca se stabilește domiciliul copiilor la mama, nu spolia barbatii luandu-le un sfert sau o treime din venit ! Ca barbatul ala are si el rate, facturi, cheltuieli …esti femeie puternica si independenta, accepta o contribuție relativ egala la cheltuielile de crestere a copiilor ! E, nu ai sa vezi asa ceva ! Pai atunci nu scuipi pe egalitatea asta doar in privinta drepturilor nu si a obligatiilor ? https://youtu.be/Ct0coD722zE

    00
    • Câtă vreme copilul e al tău, mi se pare de bun simț să cotizezi la creșterea lui. Simplu și frumos. Dacă ea a vrut copil și tu nu, să îl crească singură, că nu suntem datori să le plătim altora mofturile.
      Iar mi se pare o mare muie următoarea situație: se despart, iar instanța zice că bărbatul trebuie să părăsească locuința, să rămână femeia cu copilul in ea. Nu boss, se împarte pe jumătate ce e la comun. Fiecare se descurcă. Vai că ai un copil și rămâi pe drumuri? Succes, nu-i problema mea. De ce as rămâne eu de guguștiuc cu rate de plătit la casă, fără să beneficiez de ea, pensie alimentară plătită că sunt obligat de instanță, iar din ce îmi rămâne să îmi refac viața, cu jumătate de venituri luate.
      Așa: ce e la comun se împarte, fiecare își ia dreptul, apoi pa și pussy. 16% din venit pensie alimentară nu e mult. Să poată și prostu să își refacă viața, să trăiască și să aibă resursele in viitor, să își ajute copilul.
      Să îl crească mă-sa, nu e o problemă. Dar să vină și pe la mine, că și eu cotizez la leasingul de a-l crește.
      Dacă tot suntem golani, hai să fim până la capăt și să ieșim bine din problema. Nu doar să fim buni de plată și apoi să ni se râdă în nas că suntem niste fraieri.
      Știu ce înseamnă partaje, știu ce înseamnă tribunale, că ai mei până în 2016 mai mult au stat prin tribunale și avocați, decât să facă ceva real pentru noi.
      Iar după partaj, tot noi am plătit datoriile și tinichelele făcute de ăia bătrânii.
      Deci știu foarte bine ce vorbesc și ce presupune așa ceva. Nu mai zic de câți bani am cheltuit.

      00
    • Este de bun simt si normal sa contribui ca si barbat la cheltuielile de crestere,educatie ale copilului. Dar nu sa contribuie preponderent barbatul, si nici sa nu aiba nici un mijloc de control ca banii sunt folositi intr-adevar pentru copii.

      00
    • @Ionut M casa aia la care teoretic ai plati ratele, dar nu stai in ea e tot a ta, copilul o va mosteni si din partea TA. Mi se pare normal ca el (copilul) cu tutorele lui (oricare ar fi) sa ramana in ea pentru ca el nu e parte implicata directa.

      00
    • 1. Dacă rămâne copilul la mamă de ce să plătească ea tot?! Crezi că de gazul, curentul, whatever utilități mai plătește nu a beneficiat și copilul?! Sau de câte ori intră în magazin să ia ceva, ăla nu miorlăie după ceva?! Să nu mai zicem de haine, rechizite, jucării… Aia n-are rate, facturi, chestii, nevoie de bani pt ea însăși?
      În mod normal cam cât din venitul tău se duce pt copil?! Inclusiv cheltuieli cu utilități, mâncare care nu par expres pt copil.
      Că tatăl ar trebui să aibă un control al cheltuielilor, că un copil n-ar trebui folosit doar să tragă bani de la fraier, modalitate de răzbunare, etc e altă poveste cu care sunt de acord.
      @Ionuț M, femeia rămâne în casă cu copilul și el plătește ratele doar în caz de emitere ordin de protecție în care situația e așa de nașpa că el e evacuat. Și doar pe perioada ordinului.
      În caz de divorț și/sau partaj chioare casa, mașina se împart la 2, egal, sau în funcție de cota de participare dacă vreunul dovedește o cotă mai mare. Ăla care rămâne în casă plătește singur ratele în continuare și-l mai despăgubește pe ăla care pleacă cu o sumă cu care a cotizat în timpul căsătoriei (se fac niște expertize, evaluări). Partea aia cu care cel plecat se alege se cheamă sultă.
      Sau se fac loturi din averea de împărțit, ea cu apartamentul de 2 camere, el cu mașina de 40-50.000 euro. Că am văzut prin guest-posturi niște prețuri la mașini de-mi achitam lejer creditul la apartamentul din București.

      Vedeți și voi pe portalul instanțelor cu arată o hotărâre pe divorț/partaj. S-ar putea să fie publice.

      00
    • Nu stiu despre voi dar in bula mea, acum dau cam 99% din salariu in casa si folosesc maxim 15%. O obligatie de 50% la divort mi se pare deja bonificatie de freelancer

      00
    • Aa, și ca idee, pensia alimentară pt copil (fosta nevastă nu are drept la pensie alimentară în legislația românească) e 1/3 din venit pt 1 copil și poate ajunge până la maxim 1/2 din venit pt toți copiii pe care îi ai. Dacă ai un copil din căsnicia anterioară și vreo 2 din prezenta, pensia alimentară pt primul se va stabili luând în calcul că jumătate din venit este pt toți 3 copiii.

      00
    • AB, tot asa, ca idee, de dragul discutiei. Am un copil. Sta la maica-sa, il mai vad din când in când, in vacante. Are 8 ani.

      In 2019 am câstigat 3.000 EUR/luna. I-am dat pensie alimentara 1.000 EUR.
      In 2020 am câstigat 12.000 EUR/luna (ca am vândut multe masti si gel). I-am dat 4.000 EUR pensie alimentara.

      In ce fel au evoluat nevoile copilului meu, care sta la maica-sa, incât in 2019 a avut nevoie de 1.000 EUR/luna si in 2020 a avut nevoie de 4.000 EUR/luna?

      Intrebare subsidiara, la fel de ipotetica ca povestea de mai sus: cum ma asigur ca cei 4.000 EUR/luna sunt folositi exclusiv pentru copilul meu, având in vedere ca are 9 ani?

      Zic doar asa, ca s-au dat niste legi, acum 100 ani, dar nu le-a mai revizuit nimeni, in nici un fel. Si asta duce stii unde? Pai, la ascunderea veniturilor reale pe care le am. Pentru ca legea n-are nicio logica. Si ma duc si mai departe. Cam care e increderea pe care o pot avea in justitie, daca umbla cu chestii din astea ilogice?

    • la ascunderea veniturilor reale pe care le am.

      aici contează pe mine.

    • n-am nicio indoiala :)))

    • Cand tu te plangi ca poti cumpara cu 1 treime din venit viata pe care mama o pierde crescand copilul, nu te califici sa fii tata in opinia mea. Femeia ramasa singura cu un copil sau doi nu poate nici sa lucreze la fel de mult si liber ca barbatul ramas singur, nu isi poate reface viata personala la fel de simplu, nu poate beneficia de momente de relaxare si recuperare cat si cand are nevoie ceea ce duce la epuizare si probleme medicale precum nu poate nici sa isi asume facil schimbari majore de viata in timp ce creste copiii. Consider ca lipsa unui plafon este o problema intradevar, daca ai un venit peste 6000 euro probabil suma depaseste nevoile copiilor dar se poate discuta crearea unui portofoliu investitional din suma ramasa in acest caz. Majoritatea insa au salarii de 3-6000 de lei si se plang ca dau o bicicleta pe luna ca sa scape de a fi tata si sa-si traiasca vietile cum vor, incredibil. A fi parinte e o responsabilitate pe care ti-o asumi o viata, indiferent de legislatie.

      00
    • @Fluture, nu știu, habar n-am, poate s-a îmbolnăvit și e nevoie de aruncat cu bani în medici ca-n lăutari la nuntă de maneliști, poate a avut nevoie de abonament de net mai țeapăn și laptop mai bun că școală on-line, poate s-a apucat de un sport/hobby costisitor, un tratament ortodontic (au niște prețuri de te ia cu palpitații și durează ani) etc.

      1. Eu îți spun care e legea, nu eu am făcut legea. Dacă ți se pare că legea nu e ok, nu-ți vărsa nervii pe mine/nu mă trage pe mine la răspundere, fă scrisorică la deputatul/senatorul din circumscripția ta să bage un proiect de modificare a legii.

      2. Dacă încă ai fi fost căsătorit cu mama copilului tău (în relație amoroasă cu ea) și copilul ar fi locuit cu voi amândoi sau copilul ți-ar fi fost incredințat ție și ar fi locuit cu tine, dacă ție ți-ar fi crescut veniturile, nu ai fi crescut și standardul de viață al copilului (vacanțe, bunuri, o locuință mai bună), indiferent de nevoile sale obiective? Sau ai fi cheltuit pt tine la nivel de venit de 12.000 euro și pt copil ai fi cheltuit la nivel de venit de 3000 euro (1000 euro partea lui)?

      Nu spun că uneori lucruri nu sunt nasoale pt un tată divorțat în general și pt un tată divorțat cu venituri mari în special, nu spun că nu-s femei care trăiesc din banul copilului, nu zic că nu-s tâmpite care-l montează pe copil împotriva tatălui, îngreunează vizitele, nu spun că tatăl nu ar trebui să aibă un control asupra cheltuielilor făcute pt copil din pensia alimentară (drept legal, nu lăsată la latitudinea și longitudinea judecătorului, în cazul în care tatăl cere). Sunt de acord cu toate astea.
      Posibil să mă fi încurcat în negații. :) Ce vreau să zic e că există situații ca cea prezentată de tine și alți tați nemulțumiți și sunt de acord că acea situație e nasoală și incorectă.

      În cazul tău presupun că se poate încerca o acțiune în instanță care să-ți permită să dai în continuare 1000 euro până se va dovedi obiectiv că nevoile copilului au crescut și restul sa-i pui într-un fond de Investiții controlat de tine cu acordul autorității sau instanței de tutelă. Sau o acțiune prin care se stabilește pensia la o sumă fixă, indiferent de venitul tău, până se dovedește o creștere reală a nevoilor copilului.

      Și încă o dată, nu eu fac legea. Sincer, să mă iei pe mine la întrebări cu faze d-astea, știind că nu eu am făcut/nu fac legea mi se pare lejer pueril și ușor răzbunător la adresa mea, chestie pe care n-aș fi văzut-o la tine.

      00
    • AB, te ataci prea repede. Ti-am spus din start ca e „de dragul discutiei”, nu era nici un atac la tine, personal.
      La fel te-ai atacat si la postul cu egalitatea de sanse.
      Inteleg ca atitudinea mea denota un atac constant la ginta feminina, desi eu atac doar legile si felul in care sunt aplicate, neegalitar, fix in momentul in care vorbim de egalitatea „perfecta”. Am sa ma opresc. Fara sa promit. Dar voi face un efort. The floor is yours, all the women care sunteti pe aici.

    • PS. Sau cere încredințarea copilului. E destul de mare pt ca nici cea mai mieunătoare judecătoare să nu considere automat că e „la vârsta la care are musai nevoie de mămica lui”. Dacă mai e și băiat ai și mai multe șanse (unii bagă texte cu fete, adolescență, mama care le spune chestii „jenante”) și dacă trece de 10 ani judecătorul ar trebui să-l asculte și pe copil. Nu mai dai nimănui nimic.

      00
    • Isabella, ca o feminista adevărata, de la dorinta de egalitate exprimata aici, ai ajuns la a jigni …nu toti barbatii sunt jigodii asa cum nu toate femeile sunt îngeri.. ia zi-mi de ce foarte multe femei divortate se lupta ca domiciliul copiilor lor -baieti, sa fie la ele si nu la tata ,chiar si dupa ce au implinit 10 ani ? Vezi cazul Prigoana-Bahmuteanu de ex?

      00
    • @Fluture, o spun periodic în bulele mele of-line, am spus-o și aici, nu am simțul umorului.
      Uneori reușesc să mimez ceva, alteori cedez primului instinct și mă atac în ultimul hal.

      Chiar ieri o colegă a fost nevoită să-mi spună că glumește după ceea ce a părut o repriză de luat la ture. I-am zis de problema cu umorul și mi-a zis „nu cred asta, tu ești foarte amuzantă”.
      Știu că-s amuzantă, dar de când a fi amuzant înseamnă automat că ai umor?!

      @Car, 1. Genul ăla de femei sunt încă o minoritate. Și totuși ca chestie, ce-i așa mare tragedie pt bărbați să-și crească băieții?! Vreți să vă creșteți fetele?! :)
      2. Cuplului Prigoană-Bahmuțeanu ii lipsesc (împreună și separat) mai multe țigle de pe casă decât media națională pe cap de locuitor. Plus că cel mai probabil 90% din acțiunile lor sunt pt faimă, publicitate, îmi scapă cuvântul corect. Nu i-aș da ca pe un exemplu real.

      00
    • @car – nu sunt feminista, chiar tin la egalitatea de responsabilitati intre sexe, cred ca daca mama isi dedica 18 ani de viata sa creasca copiii, nici macar intregul venit al tatalui nu compenseaza asta in mod egal, nu are cum. Nu am generalizat, am conditionat. A nu fi calificat nu este o insulta, este un statut ce poate fi dobandit in urma dezvoltarii unor abilitati, in cazul de fata empatia, asumarea responabilitatii si orientarea catre solutii. Nu am studiat fenomenul despre care vorbesti asa ca nu ma pot pronunta dar imi amintesc de un studiu conform caruia intr-o tara in care tatii au avut dreptul la paternitate de cateva zeci de ani doar 6% l-au exercitat, restul preferau sa mearga la munca decat sa stea acasa cu copilul ceea ce raspunde intr-un fel la intrebarea ta. Mai este si latura biologica, femelele sunt construite neurologic si hormonal sa ramana aproape de copil cat mai mult timp in timp ce masculii pot insarcina mai multe femele si au grija mai degraba de grup la nivel de hrana, adapost si protectie.

      00
  3. citisem ca vor salarii egale cu cele din vest.

    00
  4. Niste amatori:
    Art. 18. – In Republica Socialista Romania, cetatenii au dreptul la munca. Fiecarui cetatean i se asigura posibilitatea de a desfasura, potrivit pregatirii sale, o activitate in domeniul economic, administrativ, social sau cultural, remunerata dupa cantitatea si calitatea ei. La munca egala retributia este egala.

    Prin lege se stabilesc masurile de protectie si securitate a muncii, precum si masuri speciale de ocrotire a muncii femeilor si tineretului

    00
  5. De fapt ideea e ca unii (PC mob) vor aceeasi bani, dar nu vor aceleasi responsabilitati.

    De dat din gura e usor, de muncit e mai greu.
    Exemplu din productie: matusa mea are 60 de ani si avea norma 100 bucati per schimb. Facea 50 de bucati, iar tinerii asteptau dupa ea sa termine.

    Cum platesti o persoana care poate face jumatate de norma si o persoana care poate face 110% din norma?

    Ideea e ca nu poti, de aceea se lucreaza in echipa.

    00
    • O platesti pe bucata … functioneaza în agricultura sau în livrari … dar partea amuzanta e ca patronul poate sa stabileasca minimul pe economie la nivelul celui mai performant si aici trebuie sa intervina statul din când în când

      00
    • Sa intrebi asa ceva e ca si cum te-ai intreba de ce o persoana care lucreaza 4 ore pe zi nu e platita la fel ca una care lucreaza 8 ore.
      Orice munca se poate cuantifica intr-o forma de control (productie cereale, produse pe banda, comision din vanzari etc) si plata trebuie sa fie in raport cu ea.
      Altfel, daca o persoana trage mai greu dar e platita la fel va bloca restul echipei si ii va face pe ceilalti sa traga mai putin, atat timp cat sunt platiti la fel.

      00
  6. Am avut ocazia sa lucrez într-un mediu majoritar feminin, inclusiv conducerea. Răutatea feminina când se manifesta la locul de munca e absolut groaznica. Mi-a rămas în memorie cum comenta o șefa subalterna care o anunțase ca e însărcinată cu al treilea copil: „curva dracului, ce ii mai trebuie unul ca are deja doi! Eu de unde sa angajez acum pentru un an-doi ca nu s-a decis asta cât vrea sa lipseasca? Și după aia mai vine 6 luni și mai trage încă unul și încă unul, nesimțita!”. Cam asa e cu egalitatea între sexe la locul de munca prin prisma femeilor. Sau alta prietena care lucra în învățământ era sfătuita de directoare (tot femeie!) sa își planifice sa nască în iunie ca să stea în concediu de maternitate cât e vacanta mare și sa se întoarcă în septembrie la catedra ca ea (directoarea) nu vrea sa se complice cu suplinitori.
    Concluzia: cele mai sexiste persoane sunt chiar femeile

    00
    • Răutatea cea mai multă la locul de muncă este din partea femeilor la adresa altor femei. Că real de pe vremea când băgam că hamalul pe bandă la o mare firmă de cablaje, asistat sub ochii mei. Pustoiacă până în 25 de ani, anunță că e gravidă, că urmează să intre în concediu din ăla prenatal.
      Vreau să vă zic, că s-a dezlănțuit jihadul pe linia de producție: a început supervizarea să o înjurăture, să o dea dracu, să urle la ea, că ce ii trebuia ei copil acuma? Că de abia a venit și deja s-au urcat pe p**ă să rămână gravidă? Că acolo e loc de binefacere, că ea cu cine își mai face cablajele, ea cu cine mai muncește, cine bagă în locul ei pe bandă?
      A făcut-o ca pe dracu, s-a înfipt în ea, aproape că nu a luat-o la palme pe aia mică. Măsuri disciplinare la adresa supervizorului? Zero. Venim, anchetăm, luăm măsuri. Concluzie: hai că oricum pleacă în concediu prenatal și nu o să mai fie pe aici. Nu avem oameni, e greu să formăm un supervizor nou, e greu cu oamenii, rentenția personalului e mică.
      Manele din astea. Și toate astea se întâmplau pentru faptul că oamenii nu aveau alternativă. De aia îndurau. Femei trecute de 40… fără școală, fără pregătire, fără portițe de scăpare. Mai avem mult până departe. Mai am destule povești din cripta firmei de cablaje. Le-oi aduce la suprafață pe viitor.

      00
    • Si daca sunt si romance….ca barbatii aia romani, badarani, sunt de cele mai multe ori crescuti de mame si bunice…care isi lasa amprenta asupra educatiei informale,caracterului, comportamentului…am mai zis pe aici, prostia,ticalosia , sunt impartite echitabil intre sexe…deci da, sa fie egalitate, dar si la obligații

      00
    • @car
      Ai dreptate și nu prea. Am lucrat in medii unde femeile erau 85-90% din angajați și am lucrat in medii unde erau majoritari bărbați. Mboon. Experiența din teren vorbește. Răutatea este mai mare in grupurile de femei. Și am lucrat pe bandă unde erau 30 și 2 bărbați. Răutatea este foarte mare printre femei. Îți zic că trăiam 8 ore din zi cu ele.
      Și la bărbați există prostie cum zici tu. Dar se manifestă altfel. Invidia și răutatea îmbracă alte forme. Poate fi prost și inofensiv, poate fi prost și lătrau și e izolat de grup și este ciuca bătăii și le alin of the dick. Poate fi prost și rău și în general bărbații reacționează altfel când știu că au un idiot printre ei.
      Diferența dintre grupuri este majoră.
      Că tot comentam înainte despre fostul loc de muncă: femeile supervizor discutau altfel cu bărbații și erau mai rezervate în a face gura mare, pentru că aveau antecedente de femei bătute de către angajați. Îmi aduc aminte de 2 cazuri când o supervizoare urla la un puști de parcă îl câștigase la belciuge și i-a băgat puștanu un cap in gură de a leșinat aia.
      Alt caz când un talan de 2 metri i-a băgat un genunchi in burta de a lăsat-o lată.
      Cazuri de femei mai înfipte care le-au păruit și bătut pe supervizoare și team-leadere de le-au uscat. Erau rare evenimente de genul, dar se întâmplau. Și asta din cauză că femeile alea erau efectiv terorizate. Una s-a pișat pe ea de frică la propriu, că poate rămâne fără serviciu, când a strigat-o să semneze contractul de prelungire.
      Mediu de producție este diferit de birouri.
      Oamenii nu au prea multă școală. Nu au maniere. Oricâte politici s-ar implementa, întotdeauna va fi așa.

      00
    • NOU
      #32

      Stati linistiti babaeti ca nu doar femeile sunt rele vis-a-vi de femei. Intr-o multinationala cu un serviciu de call center oarecum, un sef mare de tot peste cei din Tier1 afirma la cafea si la oricine era dispus sa il bage in seama ca el nu(mai) angajeaza femei deoarece cum ziceti si voi mai sus argumentul astuia era ca intr-un an raman gravide si dupa 2 ani de concediu si lui cine ii mai raspunde la telefoane. No joke. Ghiciti unde este in prezent acel sef…
      Va spun eu, tot acolo doar ca are masina mai scumpa.
      Romania & romanii = the promised land, cei mai ospitalieri si mai de treaba bipezi din Univers parca era, nu ?

      00
    • De acord cu anonim. Misoginii sunt mici copii in comparatie cu rautatea pura a femeilor cand vine vorba de alte femei.

      00
  7. oarecum aproape de subiectul asta, pe cand un articol cu „Salarii 2021”?

    00
  8. Cred ca textul este incomoplet,si se refera la ameliorarea discrepantelor dintre femei si barbati pe piata muncii din UE.
    Poate suna ciudat ,dar in tari ca Franta,Germania,pentru acelasi job,femeile sunt mai prost platite ca barbatii,in timp ce in Romania diferentele sunt mai mici.
    Bonus,pachetul legislativ propune cote egale intre femei si barbati,in componenta consiliilor de administratie.
    Nu am nimic cu emanciparea si egalitatea intre femei si barbati,insa:

    -principiul de baza ar trebui sa fie cel al meritocratiei
    -procentual,pe anumite tipuri de meserii,anumite vocatii,barbatii sunt majoritari,pe altele sunt femeile(unde gasim candidatii potriviti,unde gasim membrii CA,daca nu sunt disponibili)?facem rabat la merite,doar sa respectam legea?
    -statistic,femeile traiesc mai mult ca barbatii,si nu cred ca e vorba doar de igiena vietii,sau faptul ca muncesc mai putin,ci si faptul ca se pensioneaza mai repede,si au joburi mai putin solicitante fizic.pai hai sa impunem cote egale si la joburi gen forja,mecanic auto,fierar betonist
    -ma intreb cum va reactiona comunitatea transgender la pachetul legislativ

    In privinta salariilor egale femei vs barbati,exista firme unde se aplica(atentie,legislatia se refera doar la salariul de baza,fara parte variabila): se va aplica un pay grade,fix la care adaugam sporuri pt experienta,vechime,proiecte,etc….(cum sunt sporurile in Romania :) ),si gata salariile.Mai amuzant e ca schena asta se aplica cu succes in firme ce isi fac titlu de glorie din egalitatea de gen,si sunt majoritar femei ce lucreaza in departamentele HR/payroll,care fac manipularile de rigoare.

    00
    • Despre ce discrepante vorbesti in Franta? Nu-mi dau seama exact de ce vii sa spui rahaturi in aproape toate comentariile. Pur si simplu, nu inteleg.

    • Imi pare rau fluture, dar aici nu ai dreptate. Romania sta mai bine la „gender pay-gap” decat Franta sau alt tari din Vest cel putin din vedere statistic: https://ec.europa.eu/info/policies/justice-and-fundamental-rights/gender-equality/equal-pay/gender-pay-gap-situation-eu_en#differences-between-the-eu-countries :)

      00
    • Dan, iti pare rau degeaba. EU si alte organisme platite din banii mei freaca duda si doar copy/paste de ani de zile. Agenda EU e stabilita de mai multi ani, ei se duc doar in directia in care vor sa ajunga, fara date reale, obiective.

      La nivel mondial se spune ca diferenta de salarii intre femei si barbati e de 9%. Noua la suta e un cacat. Este fix procentul care exprima ce zice si Sabotor intr-un comentariu mai jos: diferenta de atitudine la negocierea salariului. Barbatul negociaza mai bine. E atat de simplu si atat de greu de acceptat in lumea asta egalitara pe care ne-o face UE imediat mai buna…

    • Sunt si unii care freaca duda dar multi muncesc pe bune. Si o initiativa legislativa la nivel UE vine pe baza unor studii, nu doar a unor statistici. Ca sa nu mai zic ca procesul implica si statele membre si Parlamentul European asa ca daca e vreo agenda stabilita cum zici tu e stabilita de statele membre ca daca nu exista o majoritate pe anumite directii nu o sa vezi consens si nu mai niciun un regulament sau directiva ci doar o cooperare extinsa cum s-a intamplat cu Parchetul European la care multe tari au zis pas. Si toate datele obtinute de UE depind de statele membre. Daca raporteaza balarii, evident ca nu o sa ai date reale, obiective.

      00
    • Dan, in problema egalitatii nu mai e nevoie de niciun studiu, directia e unica, indiferent ce ar putea spune studiile. Este un tren lansat la viteza mare, care nu se mai opreste in nicio gara, nu mai e interesat sa ia nici un pasager, trebuie doar sa ajunga… nici macar el nu stie unde, dar trebuie sa ajunga. Asta e politica UE. Daca in procesul asta trenul „omoara” pe cineva, nu-i o problema, orice „revolutie” are tributul ei de morti.

      Si asta e valabil in multe alte domenii. Unde mai pui ca, in general, regulatorul (justita, parlamentul, politicienii etc) nu sunt aproape niciodata precursorul unei idei, schimbari in societate, ei doar vin sa constate si sa legifereze. Egalitatea exista de ceva vreme, la modul real – cu exceptii, bineinteles, dar marja de eroare exista in orice aspect al vietii – de multi ani. Si asta nu se datoreaza niciunui UE, pur si simplu s-au trezit femeile, au intrat in câmpul muncii, au mai invatat si cum sa fure meserie, sa fure skill-uri de negociere etc si am ajuns unde suntem.

      Autoritatile, in general, sunt niste colosi conservatori. Când observi putin progresism, ala nu e al lor, e al societatii. Autoritatile doar capitalizeaza pe ideile respective, atunci când isi dau seama ca vor atrage electoratul.

      Dupa mai ’68 nu s-au facut niste legi incredibile, dimpotriva, pentru autoritatile franceze a fost ca o revolta care trebuia inabusita. S-a terminat, oamenii s-au intors la munca. Ce s-a intamplat dupa, fara nicio implicatie din partea statului, alta decât ce spuneam mai sus, ca a preluat lucruri care SE INTAMPLAU deja in societate si a inceput sa legifereze? S-a intamplat ca in anii ’70 erau 10% femei la facultatea de Drept si dupa 50 ani sunt peste 70%. Nimeni si nimic nu le-a impiedicat sa ajunga acolo. Nu a fost nicio lege care sa le impiedice sau sa le excluda. Si pot da zeci de exemple de genul asta.

    • In general,ma gandesc ca avand un pseudonim ca si papillon,ai niste sensibilitati aparte,si iti place sa ai dreptate si sa pozezi in atotstiutor.
      Deci,lasand la o parte pe cei platiti de pole emploi,caf,rsa si alte ajutoare,statistic,salariile la femei sunt mai mici la femei fata de barbati,la pozitii egale.
      Si probabil stii ,sunt cauze istorice si complexe:pozitia femeii in societate,ca mama a copiilor,atat in familia traditionala catolica,cat si cea mai moderna,musulmana,faptul ca femeile in Franta au fost recunoscute ca parteneri egali mai tarziu,vezi cand au primit drept de vot sau cand au avut dreptul sa isi deschida un banal cont bancar,fara semnatura sotului.
      Si acum,revendind la salarii,da,in majoritatea firmelor private,in special la pozitiile de cadre,barbatii castiga mai bine….mentionez,vorbesc din experienta personala,de aproape 10 ani,timp in care am facut si team management,si participat la recrutare de ingineri.

      00
    • Becaly, din pacate tu rontai doar niste articole citite pe ici pe colo, presupun ca in Femme Actuelle sau ceva de genul. Tu n-ai nicio experienta reala de viata, citesti Paris Match si crezi ca cunosti societatea franceza si, mai ales, intelegi.

      Ce scrii tu acolo sunt doar niste chestii pe care le-ai citit prin câte un articol feminist.

      Barbatii care sunt platiti mai bine sunt DIN MOTIVE evidente, care nu au legatura cu faptul ca femeile sunt platite mai prost.

      E o fraza greu de inteles, daca tu nu faci decât sa rontai mizerii feministe. Barbatii sunt platiti mai bine pentru ca si-au negociat mai bine salariul, pozitia etc. Si nu pentru ca ei sunt platiti mai bine sunt femeile platite mai prost. Ele sunt platite fix ce au negociat. Nu exista nicio firma care sa aiba „grile salariale” barbati/femei. Nici una. Deci nu e nici un motiv sa vii tu sa stabilesti asta, mai ales la firme private, mai ales in societatea liberala pe care ai promovat-o ca politica de stat in ultimii 50 ani.

      Hai sa-ti dau un hint, care nu-l gasesti in Femme Actuelle sau Misogini fara frontiere sau ce citesti tu pe acolo.

      Astazi termina facultatea de Drept peste 70% femei, restul barbati. Unde se duc femeile dupa asta? Majoritar, covârsitor, in magistratura. Pentru ca acolo sunt posturi caldute, sociale, asa cum le plac femeilor. Unde se duc barbatii? Pai, in magistratura foarte putini, majoritatea in avocatura penala sau de business, fuziuni si achizitii, drept international, drept comercial. Se duc acolo unde e putin „fight”, unde e „actiune”. De ce se duc? Pai vezi ca poate scrie cu litere mici in Femme Actuelle. De ce se duc femeile in magistratura? Pentru ca acolo vor ele! Nu pentru ca nu e loc de ele in dreptul comercial. Dar se duc acolo, sa faca dreptate sociala, sa ajute oamenii, se duc acolo pentru ca acolo cred ele ca vor inflori, ca acolo vor gasi fericirea lor in viata. Si, da, de la un anumit nivel, pot câstiga mai bine decât multi avocati barbati, care se dau smecheri prin sedintele de la firmele private. Si nu e nimeni nici socat si nici enervat de asta. Asa e viata, asa functionam, fiecare cu ne-a dat natura.

    • Ce se fac ca nu inteleg feministele si leftistii hard-core e ca nu exista o politica a companiilor sa plateasca intentionat mai putin femeile. Companiile vor sa faca bani, pur si simplu. Si da, asta inseamna ca vor incerca sa plateasca salarii cat mai mici, dar in acelasi timp, atata vreme cat cineva le aduce bani prin munca pe care o presteaza, vor plati salariul cerut de acea persoana, indiferent ca-i femeie sau barbat. O companie nu e interesata deloc ca salariul de X euro se duce la un barbat sau la o femeie, o intereseaza doar cati bani face din munca aia platita cu aia X euro.

      00
    • Ba, da e interesant cum vin toti simpii cu „muh wagegap” dar toate studiile pe tema asta arata INEXISTENTA acestei discrepante. Aaaa, ca femeile vor doar munca de barfa la birou, nu le intereseaza domeniile STEM si hai sa nici nu incep cu munca de jos, si parca ar trebui sa vorbim putin invers de discrepanta asta intre sexe la locul de munca. Dar e mai important sa urlam pe net de probleme imaginare si sa aplaudam ca focile cand IKEA se lauda ca are management compus din 50 si ceva la suta din femei ca egalitate intre sexe cand prin republica socialista California ai trecut in job description ca nu se angajeaza barbati albi heterosexuali. Si asiatici mai nou.

      00
  9. consecintele fakenews-ului si a conspiratiilor leftarde: „gender pay gap”

    bagati pe gat mai multa birocratie.

    00
  10. Egalitate de salarii pentru joburile la care nu ai nevoie de studii superioare.
    De la un nivel incolo salariile se negociaza, nevasta-mea castiga mai mult cu 30% decat colegii ei pentru ca si-a negociat salariul si a venit cu o experienta de 5 ani pe domeniul respectiv.
    #meritocratie

    00
    • Ce înseamnă „experiență de 5 ani”, dacă lucrează altundeva, unde e altă dinamică, alte nuanțe/aspecte, alte abordări șamd?

      Experiența nu garantează excelență.

      #MeritocratiePeBuneNuPeHarneala

      00
    • @Boros
      Experienta pentru ea inseamna achizitii duse la bun sfarsit intr-un sector de importanta strategica pentru Romania, sa stii ca si daca stai degeaba intr-o firma 5 ani tot se prind niste informatii si niste skiluri de tine care te pot pune in fara altor candidati care au muncit pe rupte doar 1-2 ani.

      00
  11. Cred că este un lucru foarte bun. Și nu, nu se discută chiar atât de mult salariile la noi în țară, plus că sunt multe inechități. Chiar nu cred că trebuie să fie diferente uriașe între anumite caterigorii pe lanțul ierarhic. De exemplu la supermarketuri sunt Asistenți Buyeri și Buyeri. Muncesc cot la cot (cei care muncesc că unii își fc treaba alții nu) și diferențele salariale sunt: salariu și de patru ori mai mare sau chiar mai mult la Buyer, bonusuri pentru Buyeri, mașină pentru Buyeri etc. Cred că poat fi chiar dublu salariul, dar triplu sau de patru ori nu. A și nici măcar nu este același salariu pentru toți Buyerii… unii au salariu spre asistent, altii spre pragul de sus. Sunt Asistenți care au salarii mai mari decât unii Buyeri
    Și la Asistenți sunt unii cu salariul aproape de minim, alții cu salariul aproape de Buyer și tot așa. Depinde mult și de pile, da, chiar în Multinaționale.
    Sunt și oameni care fac câteva lulele și au salarii mai mari decât mulți pe niveluri superioare și în departamente cu mai multă responsabilitate și tot așa.
    Cred că această transparență este binevenită.
    În plus mai este un aspect: se va evita orice fel de discriminare, din toate părțile, cu transparența: https://www.dailymail.co.uk/news/article-9265529/Black-female-civil-servant-paid-52-000-white-male-limit-reputational-damage.html

    00
    • În sectorul aviatic pentru piloți și însoțitori de zbor exista și există această transparență: sunt aceleași salarii pentru aceleași încadrări, plus aceleași cote pentru orele de zbor, bonusuri pentru însoțitorii de zbor în funcție de vânzări și acele sume pentru cât stau în alte țări în layover, calculate în funcție de numărul de ore. Au și acolo grade, căpitam 1, căpitan etc, la fel la însoțitorii de zbor au grade și se măresc salariile corespunzător – aici da contează și senioritatea însă toți primesc bani egali pentru muncă egală. Mai uțin subcontractorii.
      Iar cei care vor dori să facă diferențe, o văr face la bonusurile negociate pentru management în unele companii. Bonusurile ajung în unele și 6,5 salarii, acele Management By Objectives care se oferă anual în unele și depind și de performanța firmei, se dă un factor de țară.

      00
  12. „Și vor fi mulți bărbați frustrați când vor afla că Maricica va lua același salariu cu el, deși el trage de două ori mai tare” – nivel de ineptie > 9000

    Nimeni nu e platit pentru cata munca face. Nu exista asa ceva, n-a existat vreodata asa ceva. (ca sa nu mai vorbim de imbecilitatea ideei de a face mai multa munca – daca eu rezolv o problema in 30 de minute cu solutia mea si altul trage 3 saptamani sa para ocupat dar ala se plange ca munceste mult si nu-si vede copiii cu zilele ca i s-a cerut imposibilul, aia e alta treaba)
    Esti platit, cel mult, pentru ce fel de munca pare ca ai facut in trecut, conform CV-ului. Salariul tau e ce ai negociat la angajare (sau ce a negociat sindicatul, acolo unde exista asta).
    Ca nimeni n-o sa stie exact cat de bine ai facut ce ai facut. In unele domenii iti poti da seamna de una/alta la interviu dar inafara de asta, salariul e ce ai negociat pe loc. Mai e perioada de proba unde e o decizie de da/nu, mai rar de ajustare de salar.

    Exemple sunt cu tona de cazuri in care femei cu experienta mai mare li s-au oferit salarii mizere in comparatie cu barbati care aplicau pentru aceeasi pozitie. Cum e gandirea atunci? Conform mentalitatii carpatine: tipa aia sigur-sigur minte pe CV, a facut ce-a facut pentru ca purta fusta scurta. Si daca chiar e competenta, aia e o exceptie si toti aia care vor sa creeze un cadru legal pentru egalitate sunt pur si simplu imbecili care nu pot sa vada adevarul clar pe care toti romanii il cunosc.

    00
    • Mama cata tensiune si cate ineptii pe milimetru patrat. Ca angajator deala de vrei sa lucrezi pentru el iti garantez ca nu am nici un interes sa platesc mai prost o femeie care are productivitate mai buna decat un barbat. Chiar am un departament in care sunt doar femei angajate (stiu bullshitul corporatist cu echilibrul echipelor si e doar bullshit). De ce crezi ca sunt doar femei angajate? Pentru ca au productivitatea cea mai buna. La incarcat camioane deocamdata nu am gasit femei care sa faca ce face un barbat. Mai caut.

      00
  13. S-a mai încercat comunism, n-a prea mers.

    00
  14. Mirela, ai dat peste o oportunitate economica. Iti faci o firma, platesti salarii echitabile, elimini toate inegalitatile si toti oamenii buni care sunt prost platiti in alta parte vor da buzna la tine. O sa fie coada, vor accepta salarii mai mici doar ca sa lucreze intr-un mediu fara inechitati.

    ps: Presupun ca la finalul lunii faci un calcul si vezi daca e cazul sa imparti salariul cu unii dintre colegii care au muncit mai mult decat tine.

    00
    • Știi care este problema? Noi discutăm, avem păreri diferite etc. Însă… de făcut vor face tot cum doresc ei. Am înțeles că la noi nu se dorește această transparență. Însă dacă va fi pe lista de agendă UE se va face la un moment dat și multe grupuri internaționale de lobby doresc acest lucru. Că ne place sau nu ne place, este una. Și da, se poate da bonus pe productivitate în anumite domenii. De fapt cumva sunt oricum peste tot indicatori de performanță numai că salariile se dau tot arbitrar și nu conform eforturilor, de foarte multe ori. Însă vom vedea cum se va proceda, oricum nu schimb eu ceva că am o părere pe care o exprim aici…

      00
    • Tu esti de acord cu asta, asteptarile tale au un raspuns din partea UE
      Noi discutăm, avem păreri diferite etc. Însă… de făcut vor face tot cum doresc ei.

      Cred că este un lucru foarte bun.

      00
  15. nu ma bag pe tema articolului, nu ma pricep.
    vreau sa intreb de asta: „. Pentru că noi suntem mai deschiși să discutăm salariile între noi la muncă, cam știm ce salarii au colegii”

    nu am si nu am avut vreodata vreo idee legata de cat castiga colegii. Si am stat 10 ani la ultima companie, eram toti vechi acolo. Niciodata nu s-a discutat despre asta, poate am fost eu la companiile gresite sau colegilor nu le placea fata mea

    00
    • Cred ca e foarte important mediul, sincer. La job-urile mele, de bine de rau, s-au legat amicitii, poate chiar prietenii si la o bere, se mai dezleaga limba, lumea mai discuta si d-astea: ” sunt de x ani aici, altii ofera atat, astia nu mi-ar mai da 10%.” altul zice ceva similar si tot asa. Poate nu se discuta sume concrete, dar discutii sunt.

      00
    • Despre cat catiga colegii directi nu e o idee buna, fiindca pot aparea frustrari. Insa despre cat se castiga in piata e absolut datoria fiecaruia dintre noi sa aflam, fiindca e posibil sa fii underpaid si sa nu iti dai seama. Eu mai tin legatura cu fosti colegi si chiar ne-am zis salariile unul altuia fiindca asta ne ajuta pe fiecare dintre noi cand aplicam pe viitor.

      00
  16. Acum am inchis telefonul intr-o discutie cu un tip care lucrează „pentru americani”, intr-o echipă din România. Americanul plătește cumva „salarii egale”, toți stiau salariul, toti lucrau pe aceeasi plantatie.
    Până când gagiul a observat ca produsele costă diferit de la om la om, pentru că unuia ii ia o oră sa facă, iar altuia trei ore. Soluții: a introdus plata la produs.
    După o lună, a făcut evaluare și a concediat 80% din echipă.
    A rămas omul meu, plus încă trei.
    Salariile erau egale, și vor fi egale și în viitor. Doar că omul are nevoie de o anume performanță.
    E americanul „politically correct”, sau nu? Faptul ca tie iti dau 1$ pe un produs, iar colegului trebuia sa-i dau 3$, ca lucra mai lent, iar plata pe oră era la fel… asta e „politically correct”, sau nu?

    00
    • E perfect corect. Problema, daca vrem sa o consideram o problema, este ca necesarul de eficienta creste cam la fiecare 4 ani.

      Daca tu angajezi om nou in echipa si vrei dupa 6 luni sa performeze la fel cu unul care e angajat de 5 ani in firma, vei da afara 80% dintre oamenii pe care-i angajezi de 2 ori pe an, poate si mai mult. Nici recrutarea nu este tocmai un proces ieftin.

      Si ramane intrebarea, ce facem cu toti „prostii” care nu se pot ridica la nivelul top 20%, pe care-i vaneaza toti angajatorii?

      Se vor multumi angajatorii cu top 20% din restul de 80% s.a.m.d? Sau ajungem sa vedem revolte pe strada pentru ca oamenii nu mai au de munca iar firmele nu mai au cui sa-si vanda produsele si dau faliment?

      Inclusiv piata „gig economy” spre care s-ar fi reorientat unii dintre oamenii astia e deja suprasaturata desi, in mod paradoxal, nu poate indeplini cererea.

      00
  17. Mie mi se pare o întrebare prea personala cât câștigi, cum votezi și altele pe tema asta și habar nu am cât castiga alți colegi de-ai mei. Aflu ocazional când cineva îmi spune fără să-l chestionez. Altfel mie mi se pare de porc sa întrebi cât câștigi, cât ai dat pe nu știu ce obiect.

    00
  18. Exista pay-gapul ala pentru ca femeile nu stiu sa „se vanda” (cand vorbim de un job si de salariul cerut, ca stiu sa se vanda foarte bine in alte situatii), habar n-au sa negocieze, sunt extrem de nesigure pe ele, le e frica sa ia decizii, au tot timpul nevoie de cineva care sa le confirme ca e ok sa faca X sau Y – cel putin in domeniul tehnic.

    Banuiesc ca asta se intampla pentru ca au crescut cu ideea ca pentru tot ce-i greu si dificil pentru ele, se va gasi un tantalau care sa sara sa le ajute. Si se ajunge la niste situatii extrem de amuzante (din punctul meu de vedere), dar care arata cat de prost pregatite sa se descurce de capul lor: am recomandat-o pe o domnisoara pentru un job la corporatie. Merge bine interviul, managerul care angaja spune ca i-a facut o oferta, totul ok. Vorbesc cu ea s-o felicit si avem urmatorul dialog:
    – Nu cred ca o sa accept oferta.
    – Cum asa, de ce?
    – Nu-mi convine salariul, ma asteptam la mai mult…
    – Ah, ok, dar cat ai cerut?
    – Paaaai… X
    – Si cat ti-au oferit?
    – X+200 de euro.

    Facepalm si du-te-n pastele ma-tii. Chestia asta am observat-o la multe femei – nu cer cat ar vrea de frica sa nu fie refuzate si cand primesc o oferta sub ce ar vrea cu adevarat, sunt nemultumite, chit ca oferta echivaleaza ce au cerut ele. Si apoi se plang pe unde pot ca barbatii castiga mai mult.

    00
    • Gandul ca doamna/domnisoara din povestea ta are sau va avea candva un sot ma infioara.

      00
    • la fel de bine exista si barbati care nu stiu sa se vanda
      problema nu e de sex ci de prostie, neputinta, incapacitate, lene, prostie, nemotivare etc.

      femeile care vor sa traga tare, trag si castiga foarte bine
      femeile care vor sa frece duda pana pica plodu, normal ca sunt platite mai prost, la fel cum si gigel care freaca duda e platit mai prost.

      doar ca leftarzii cum nu pot concura pe palierul meritocratiei
      au mutat discutia pe palierul discriminarii sexuale, in felul asta incompetentii care frecau duda vor castiga la fel de bine ca cei care trageau tare .
      n-are cum sa iasa ceva bun din asta.

      00
    • NOU
      #67

      Pornesc de la premisa ca firma este particulara si nu de stat. Unde ori daca esti barbat, ori daca esti femeie, daca nu ai aspiratii sa zicem de a creste in grad la job ( adica de la simplu angajat la primul nivel de sefie ca sa dau cel mai la indemana exemplu) & nu umblii cu alte tertipuri de a-ti creste salariul gen mita sau sex salariul pe care il negociezi la interviu ALA iti ramane pe toata durata contractului de munca. Are niste limite in care variaza (maririle anuale, ajustare cu inflatia) insa limitele alea sunt reduse( o cifra ca si procent, nu doua) si tin de bugetul anual care poate fi si el mai mare sau mai mic, in functie de rezultatele firmei din anul respectiv. Destul de multe variabile valabile pentru ambele tabere si femei si barbati, singura constanta ramanand salariul negociat la interviu.
      All in all ce vreau sa zic e ca dupa angajare cam ala (salariul negociat) iti va fi venitul constant in urmatoarele luni/ani.
      Revenind la exemplul tau, ca o paralela sa stii ca 20cm poate sa insemne mult sau putin, depinde de care parte a penixului te aflii.. 200 EUR din X pot sa insemne mult daca X = 500 sa zicem sau pot sa insemne praful de pe toba daca X cerut de ea este 3000 EUR. Pentru ca fix acei 200 de EUR fac diferenta intre a sta mai mult pe jobul ala in loc sa accepte (daca nu are alte oportunitati pe moment) si a pleca cu prima ocazie/interviu in care i se ofera atentie: suma la cota pietei pentru skill-urile ei. Ea nu are de unde sa stie care este salariul minim in compania ta decat daca i-ai spus tu in mod direct sau ala care i-a luat interviul. Ceva ma face sa cred ca nu i-ai spus in mod direct cam cat ar fi X inainte de interviu.
      Tu nu ai precizat nici aici cat ar fi X sau macar un interval asa mai restrans pentru e,l nu [100 .. 10000].
      Daca isi cauta job si nu e in situatie nasoala gen sa fi fost pusa pe liber din cauza de restructurari sau data afara sau orice alte lucruri nasoale, abordarea ei mi se pare corecta. Cand schimbi un job nu te duci la urmatorul strict pentru bani, ci mai evaluezi si alti factori cum ar fi cum o sa iti placa acolo sa zicem dupa un an.Cel mai probabil ala/aia care i-a luat interviul urma sa fie seful ei si ceva nu s-a legat acolo(ma refer la motive strict profesionale) ca urmare nu se vedea lucrand cu el in viitor ca urmare ca i-a dat 200 in plus peste X e egal cu 0 de fapt. Poate lucrezi direct pe ceva ce esti stapan 100% in prezent sau poate o sa lucrezi pe ceva total nou pentru tine, cazi in care iti va fi mai dificil putin dar nu imposibil sa performezi, asta daca motivatia financiara din partea firmei exista pentru ca surpriza, nimeni nu merge la lucru cu elan muncitoresc sa rupa malul in fiecare zi decat daca lucreaza pentru el la firma lui.
      Pentru ca la firma aia iarasi nu ai precizat daca i-au spus cam intre ce intervale se situeaza salariile pentru tipul ei de job si in cat timp poate sa ajunga la suma pe care si-o doreste cu adevarat asta daca se poate.. Ai venit doar cu mangla tipica romaneasca de patronache in care ala care sustine interviul face fishing de fraieri care sa lucreze pentru el pe bani de seminte.

      00
    • Are, dar nu e important. Majoritatea femeilor (cu care am interactionat) fix asa negociaza cand e vorba de job, sub ce-si doresc de fapt.

      00
    • la fel de bine exista si barbati care nu stiu sa se vanda

      La fel de bine exista si femei care stiu cum sa ceara ce vor la interviu. Dar cand vorbim de pay-gap nu vorbim de 1-2 cazuri, ci la modul general. Iar la modul general, din ce am observat eu, femeile stau prost de tot la negociat salariu, sunt nesigure pe ele si se feresc sa ceara ce vor de frica ca vor fi refuzate.

      00
    • @Doamna cu coasa
      Ea a cerut 2000. Firma i-a facut oferta de 2200. Ce ti-a scapat din vedere e ca EA, CU GURA EI, a cerut 2000. Firma i-a oferit MAI MULT. Si apoi tot ea zicea ca e nemultumita. Acu, ca ti-am tradus asta, hai sa disecam ce ai scris tu acolo in multe cuvinte:

      salariul pe care il negociezi la interviu ALA iti ramane pe toata durata contractului de munca

      Daca nu ai fi femeie, ai stii ca din cand in cand (bine, nu la o luna dupa ce te-ai angajat) te poti duce la manager/sef sa-i atragi atentia ca salariul tau nu a crescut la fel de mult cum au crescut salariile pe piata. Daca esti om de baza in firma, iti va creste salariul. Daca esti atarnache care freaca duda, ramai la salariul initial. Evident, e mai usor sa schimbi firma, dar salariile cresc si daca ramai in firma. Totul se rezuma la cum negociezi SI cat de bun esti pe jobul tau.

      Daca isi cauta job si nu e in situatie nasoala gen sa fi fost pusa pe liber din cauza de restructurari sau data afara sau orice alte lucruri nasoale, abordarea ei mi se pare corecta.

      Gresit. Tocmai atunci cand iti cauti job si nu esti in situatie nasoala ai the upper hand. Atunci ceri cat vrei/cum vrei/ce vrei/luna de pe cer si nu esti nevoit sa accepti orice salariu pentru ca ramai fara job.

      Pentru ca la firma aia iarasi nu ai precizat daca i-au spus cam intre ce intervale se situeaza salariile pentru tipul ei de job si in cat timp poate sa ajunga la suma pe care si-o doreste cu adevarat asta daca se poate.. Ai venit doar cu mangla tipica romaneasca de patronache in care ala care sustine interviul face fishing de fraieri care sa lucreze pentru el pe bani de seminte.

      Presupui prost. Eu i-am spus cam cat sunt salariile, stia si ea situatia pe piata muncii. Ca idee, ea a cerut minimul de pe piata muncii pe pozitia ei. D-aia si compania i-a dat PESTE ce a cerut ea.

      All in all, cu comentariul asta doar ai confirmat ce am scris eu – ca femeile sunt praf cand vine vorba de negociat salarii/job.

      PS: cum te-ai simti cand te duci cu masina la mecanic cu masina iar ala-ti spune ca schimbul de ulei costa 200 de lei, tu-i dai 220 (ignoram ciubucul, ca la job nu e vorba de ciubuc) si ala e ofticat ca nu l-ai platit conform muncii lui, ca el voia de fat 250 de lei? Are dreptate sau il bagi in pizda ma-sii?

      00
    • @Sabotor
      Daca tu ai întâlnit o femeie care nu avea toate țiglele pe casa și s-a comportat total ilogic/ciudat/aiurea in situatia expusa de tine, asta nu înseamnă ca toate femeile sunt la fel, ori mai puțin pregătite ori fraiere si nu stiu ce vor, se răzgândesc in funcție de perioada din luna, nu se evaluează/poziționează corect pe piata muncii.

      Dimpotrivă, nu are nicio legatura cu genul, are legătură cu încrederea în sine, cu educația, cu mediul din care provine, ba chiar cu norocul/sansa fiecăreia/fiecăruia.

      Serios, hai sa lasam generalizările si sa judecam fiecare caz în parte, fiindca altfel nu ajungem nicăieri cu perpetuarea acelorași prejudecati, de genul omul și femeia..

      00
    • @Mihaela
      tocmai ca n-a fost singura – dintre femeile pe care le cunosc – care n-a stiut cum sa negocieze, ci cam asta e „normalul” (din nou, dintre cele pe care le stiu eu). Nu neg ca exista si femei care stiu sa-si negocieze salariul si jobul, dar alea sunt rare. Majoritatea femeilor pe care le cunosc au o frica teribila sa ceara ce vor si sunt absolut nesigure pe ele (inca o data, vorbesc de un domeniu tehnic).

      Ori am eu un ghinion teribil sa intalnesc doar deviatii statistice.

      00
    • @Sabotor,

      Depinde de politica firmei, de exemplu la multinaționala IT unde am lucrat în financiar, deci cu majoritatea femei (crede-ma, muulte femei) acolo nu te angajau decât dacă salariul solicitat se încadra in marja pentru acest post. Cereai mai mult sau mai putin erai exclus, chiar daca trecusei prin toate etapele de angajare, care nu erau deloc puține si care puteau dura și jumate de an.

      Ok, ti se pare ca acesta este „normalul” in mediul tau, femei care nu stiu sa negocieze, dar eu zic ca mai posibil este ca tu sa nu știi chiar tot background-ul acestor cazuri. Poate unele nu erau suficient pregătite, poate pentru competentele lor ala era salariul sau aveau o strategie de genul: ma angajez acum aici, invat si ajung manager sau după prima evaluare cer mărire..etc.

      00
    • Apropo:

      Serios, hai sa lasam generalizările

      Generalizarile sunt ok atata vreme cat se refera la majoritate. E ok sa spui ca in general femeile nu-s in stare sa-si negocieze salariul daca 85% din femei nu pot sa-si negocieze salariul. Nu e ok sa spui ca femeile se axeaza pe cariera in dauna cresterii copilului atata vreme cat doar 15% fac asta (procent scos din burta, pentru exemplu).

      00
    • Si inca o chestie: inainte sa sara feministele pe mine, il stiu si pe unu’ care a „negociat” exact in acelasi mod – ma, da exact la fel, cerut sub ce voia de fapt, primit mai mult decat a cerut si refuzat pe motiv ca nu-i cat si-ar fi dorit. Diferenta e ca ala e doar unul; in rest la barbati am observat ca de obicei se supraevalueaza, au impresia ca-s niste zmei in domeniul lor si au cerinte (de multe ori) exagerate pentru capacitatile/skillurile lor.

      00
    • Permite-mi sa te contrazic, generalizările nu sunt ok in nici un caz, cu atât mai puțin aici, unde nu ai un instrument care sa iti permită măsurarea acestor procente.
      Ma îndoiesc ca INS-ul îți poate furniza date de genul cât % din femeile din Ro se subevalueaza in raport cu jobul/competentele, cati barbati se supraevalueaza, fiindca de cele mai multe ori acele persoane nici nu sunt angajate acolo.

      00
    • Mihaela, doar de curiozitate: de ce crezi tu, personal, ca femeile câstiga mai putin decât barbatii? Crezi ca e o conspiratie a HR-ului din unele firme sa le plateasca mai prost pe femei? Serios, sunt doar curios de ce crezi tu ca o firma ar plati femeile, in mod sistematic, mai putin decât barbatii pe acelasi post, aceleasi competente (asa cum reiese din raportul ala la care s-a facut referire in post)?

      Poate sa raspunda oricare alta femeie care are chef. Vreau o parere personala, nu povesti auzite.

    • @Fluture, exact asta vreau sa combat aici, nu cred ca femeile câștiga mai puțin decât bărbații pe aceeași posturi, decât dacă ele cer un salariu mai mic barbatii, iar politica firmei sau de hr permite acest lucru. Nici din trăite, nici din auzite nu am întâlnit situatia ca o femeie sa ia salariu mai mic doar fiindca este femeie, nici la stat nici la privat.

      00
    • @Mihaela
      In ultimii 15 ani am lucrat in mai multe multinationale mari cu mii de angajati (pe site). TOATE (sau, fie, 99%) femeile pe care le-am intalnit prin companiile astea aveau exact aceeasi placa: nu-mi convine salariul, dar mi-e frica ca daca cer mai mult sunt refuzata la interviu. Pe cand mentalitatea barbatilor era fix pe dos: cer salariu nesimtit, ca poate primesc, pana la urma cine nu cere nu primeste. Dar tu-mi zici ca nu e asa pentru ca multinationala in care lucrezi tu sunt reguli diferite deci musai ca eu gresesc pentru ca la voi e refuzat ala/aia care cere sub bla, bla, bla.

      Si nu trebuie sa te uiti mai departe de primul raspuns al unei femei la comentariul meu, raspuns in care approach-ul corect e aparent sa ceri sub ce ai vrea, in conditiile in care nu esti intr-o situatie delicata cu jobul. Bun, daca pe tine te coafeaza, e ok, poti sa crezi in continuare ca toate femeile se pricep foarte bine sa negocieze salarii si de fapt pay-gap-ul exista pentru ca companiile prefera sa dea bani barbatilor si nu femeilor, mie mi se rupe. Eu o sa cer in continuare salarii nesimtite si o sa le primesc, pe mine nu ma deranjeaza pay-gapul, stii ce zic?

      generalizările nu sunt ok in nici un caz

      Asta e o prostie inventata. Prin natura noastra, generalizam. Pentru ca – vorbind de oameni – efectiv nu avem timp sa analizam in detaliu fiecare femeie (sau barbat)/natie de pe pamant. Daca intr-o tara (ca sa nu fac comparatie femei-barbati) 95% din cetateni vorbesc (pe langa limba nativa) engleza si doar 5% franceza, poti sa spui despre aia ca vorbesc engleza si nu vorbesc franceza. Daca 95% au peste 1.80 si ochi albastri si doar 5% sunt obezi cu ochi caprui o sa spui ca aia sunt inalti cu ochi albastri si nu sunt grasi si nici ochi caprui n-au. Daca 95% din femei negociaza sub ce vor, poti sa spui fara sa-ti fie frica ca in general femeile negociaza prost, PENTRU CA ASTA-I ADEVARUL, chit ca-ti place tie sau nu.

      cu atât mai puțin aici, unde nu ai un instrument care sa iti permită măsurarea acestor procente.
      Ma îndoiesc ca INS-ul îți poate furniza date de genul cât % din femeile din Ro se subevalueaza in raport cu jobul/competentele, cati barbati se supraevalueaza, fiindca de cele mai multe ori acele persoane nici nu sunt angajate acolo.

      Pai eu nu m-am dus la INS sa ii intreb asta, eu iti spun din discutiile cu colege sau alte femei care lucrau in acelasi domeniu, eventual si-n aceeasi firma si am discutat cu destul de multe incat sa-mi fac o idee generala. Evident, asta nu-mi poate spune daca e exact aceeasi situatie si in Zimbabwe, in domeniul asigurarilor de viata, dar pot sa ma uit ce zic aia care au cercetat treaba asta:

      https://www.forbes.com/sites/forbescoachescouncil/2017/07/13/why-dont-more-women-negotiate/?sh=491355e4e769
      https://www.weforum.org/agenda/2018/04/women-are-still-not-asking-for-pay-rises-here-s-why/

      si uite ce zic unii care si-au facut un business din recrutare:

      https://www.monster.com/career-advice/article/salary-negotiation-gender-wage-gap

      Acum, te rog sa-mi spui din nou ca gresesc si cat de rau e ca generalizez, ca nu e nicidecum adevarat ca femeile sunt praf in a-si negocia salariul pentru ca diar 16% din ele chiar isi negociaza salariul*.

      * vezi cat de bine am nimerit procentul ala? In comentariul precedent am zis 15%, in articolul de pe monster e mentionat ca doar 16% din femei isi negociaza salariul

      00
    • Am înțeles, Sabotor, ai ajuns de la un caz penibil pe care l-ai dat drept exemplu, din care reiesea ca femeia e chiar proasta, doar ca nu ai zis-o, la faptul ca tu, care ai lucrat in multe multinaționale cu mii de angajați, cunosti cazul a fooarte multe femei si toate 99% sunt fraiere si nu stiu sa negocieze.. Asa, și vorbești de privat, in domeniu tehnic, unde se știe ca lucrează majoritatea femeilor..
      Ce sa zic, mult spor cu generalizarea..

      Problema este ca eu ti-am spus ca poate acele femei/barbati au alta strategie si nu aceea de as negocia de la început un salariu mare, dar tu ignori partea asta.. Tu chiar crezi ca toate femeile sunt fricoase si/sau nitel prostute, nu au ochi sa vadă ce sa intampla in jurul lor, sa fim serioși..

      00
    • Nici din trăite, nici din auzite nu am întâlnit situatia ca o femeie sa ia salariu mai mic doar fiindca este femeie, nici la stat nici la privat.

      Si cand ti se spune ca exista un pay-gap si ala exista nu din cauza discriminarii/politicii firmei, ci din cauza ca femeile cer salarii mai mici pentru ca nu stiu sa se vanda, ma contrazici. Pai sa lol, hotaraste-te odata femeie!

      00
    • @Sabotor, iti scrisesem ieri un comentariu, dar care s-a pierdut în neantul internetului.

      Acest pay gap este foarte mic, cum zice Fluture, in marja de eroare, aici este vorba de o politica UE și a doamnei Ursula si a altor ong -uri care se ocupa cu drepturile femeilor (dacă citești articolul din Politico) sa își justifice funcțiile sau sa dovedească lumii, ca uite ce bune/buni suntem noi și cum ne gândim noi sa împărțim dreptatea și echitatea in stânga și in dreapta.

      Iar tu vii sa justifici acesta diferenta, care este fooarte mica, nici nu merita o justificare dupa parerea mea, cu faptul ca tu cunoști multe femei cam fraiere asa si cum femeile nu stiu sa își negocieze salariul, ba chiar din primul exemplu se subînțelege ca femeia aia e nitel cam prostuta.. Înțelegi unde bat?

      00
    • mihaela, e o problemă cu comentariile tale, se duc automat în spam. vrei să-ți fac cont ca să poți comenta liniștită?

    • mihaela, trebuie să te loghezi înainte de a comenta

    • @Mihaela
      Exista un pay-gap. Nu e doar parerea mea – sunt studii pe tema asta.

      Eu am spus ca femeile – in general – nu sunt in stare sa-si negocieze salariul. Nu e doar parerea mea, sunt studii pe tema asta (ti-am dat linkuri).

      Si apoi am dat un exemplu cum si-a „negociat” o femeie salariul la un job nou. N-am zis ca-i proasta, chiar nu o consider proasta (ca altfel nu o recomandam), n-am scris niciunde ca femeile sunt cam fraiere (astea le-ai scos tu din burta) ci tot ce am scris sunt observatiile mele vis-a-vis de cum isi negociaza femeile salariul – cu frica, cer sub cat vor de fapt, ca le e teama de un refuz. Si, cum ziceam, nu e doar parerea mea, sunt efectiv sute de studii pe tema asta. Iar tu ma contrazici pentru ca…. chiar, poti sa-mi explici mai exact ce contrazici tu aici?

      00
  19. Prevăd ca se șterge și articolul ăsta 😁

    00
  20. Eu chiar nu vad nimic rau in chestia asta: „EU countries will have to establish tools classifying the value of work according to criteria such as skills, education, type of task and on-the-job performance.” numai avantaje, sincer. Eu muncesc de peste 20 de ani in Romania, si nu pot sa zic ca m-am confruntat cu probleme de disparitati intre salarii pe baza de sex. Dar poate sunt tari in care ele exista si sunt mai grave decat in Romania.

    Oricum, un astfel de instrument poate fi folosit si pt alte situatii, chiar in sistemul bugetar, de exemplu (long shot, I know, dar ar fi super sa platim on-the-job performance). Sau sa mai taie din fazele nasoale la nivel de companii, unde se dau salarii pe criterii de cine e mai papagal, nu de cine munceste cu adevarat.

    Nu am eu mari sperante ca o chestie din asta birocratica de la nivel central poate schimba mare lucru, dar nah… la nivel de idee, nu suna rau.

    00
  21. Partea cu „skills” mi se pare foarte amuzantă, în sensul că e un alt filtraj (e deja dar acum e și mai și) de a nu angaja oameni. La noi s-a rezolvat treaba pe baza de CV sau dosare dacă ai făcute nu știu ce cursuri de formare (cursuri în care nu te angajează acolo unde vrei & e nevoie de așa ceva pentru că fuck you, that’s why).

    00
  22. Equal gender pay e o prostie, insa transparent pay e un subiect care ar merita analizat. Mi se par mult mai ok anunțurile care prevăd buget și chiar dacă lucrez în juridic as renunta oricand la aiureala cu confidențialitatea salariilor. Abia când am coordonat și când am început sa vb deschis cu oameni din industrie despre asta am putut sa determin o poziționare corecta legata de salarii atat a mea cat si a celor din echipa. Si da, femeile își negociază de obicei mult mai prost salariul, dar și asta se poate învața.

    00
  23. Eu una am lucrat/lucrez in IT ca programator/coordonator echipa, am destui prieteni care lucreaza in domeniu si cel putin aici problema exista, si motivul e simplu femeile nu cer salarii mari cand negociaza, am cunoscut multi tantalai ITisti care aveau salarii mari in comparatie cu colegele lor (mult mai competente) prin simplu motiv ca au cerut cu tupeu mult la angajare.
    Principalul motiv pentru care barbatii cer salarii mai mari este simplu, barbatii prin natura lor sunt facuti sa riste. Femeile in schimb sunt mai precaute, din teama de a nu fi refuzate si din dorinta de a avea un job stabil.

    00
  24. Am întrat pe subscribe din meniu, mi-am băgat adresa de email, am activat email subscription, sper sa fie suficient. :)

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.

Pun clipuri pe Youtube