SAW IV, o glumă bună

Am intrat în cabinetul doctorului Rusu cu capul cât o baniţă, cu nasul înfundat de bandaje. S-a uitat la mine, s-a uitat pe fişă şi a decretat: „ai maxilarul deplasat. nu se vede din radiografia asta, du-te şi mai fă una”.

Revin după 15 minute cu radiografia, „vezi, ţi-am spus eu!”. M-a suit pe scaun, m-a pipăit un pic pe moacă, a îndreptat un pic nasul, mi-a spus că trebuie să „îmi coasă dinții” și mi-a prezentat situația: „nu am pe stoc nimic. fie aștepți 2 săptămâni să vină stoc nou, fie cumperi sârmă de 02, pansament și anestezic și te operez după masă”. Am luat lista, i-am dat-o lui tata, care a plătit în jur de 150 lei pe ce trebuia la o farmacie de lângă spital și în câteva ore eram pe masa de operație. Omul a fost atât de simpatic încât a vrut să îmi dea restul de sârmă înapoi.

După o jumătate de oră de chin, în care eram obiect de studiu pentru colega lui mai tânără, am ajuns să arăt aşa (nu se văd prea bine dinţii, dar arătau ca având o proteză care îi impiedica să se deschidă).

A fost o lună interesantă pentru mine. Când să îmi scoată sârmele, mă asează pe scaun, îmi zâmbeşte şi începe să taie sârmele şi să le scoată. După două minute în care sârmele ieşeau pline de sânge sau cu bucăţele de carne pe ele, mă întreabă „de ce atât de calm, nu te doare?”.

I-am zis că ustură ca naiba, dar panica şi urletele nu mă ajută la nimic. În aceeaşi cameră mai erau 2 inşi care se uitau îngroziţi cum gura mi se umplea de sânge, care se prelingea încet pe la colţuri gurii, pe bărbiţa de hârtie.

mai 2007, ce vremuri…