Vă învăț să economisiți până la 10 ani din viață în 3-5 paragrafe? Hai să începem.
Nu mai așteptați după alții. Nu mai aștepta după tac-tu să vândă terenul ăla ca să îți dea bani de casă. Nu mai aștept după X și Y să facă Z și Q ca să faci tu ceva. Nu mai aștepta după un post să se elibereze. Nu mai aștepta să îți găsească unchi-tu de muncă.
Am căzut iar în grupul ăla de sfaturi de la avocați și mă omoară să văd în câte cazuri e vorba de așteptarea asta. OK, înțeleg că de multe ori e vorba de bani, dar de fiecare dată când aștepți după unul care nu depinde de tine vei aștepta mult și bine. De aia tac-tu nu se grăbește să vândă terenul ăla. De aia nu face actele pe casă. De aia toți ăia după care aștepți se trag pe fund. Că nu le pasă.
Simplu.
Deci tu zici sa nu ma agit pentru alea 3 optimi din 2 cincimi din 4.7 hectare de papadie ramase de la bunica.
Exact, nu te agita, nu fă moștenirea, nu vinde tot lotul legat către cumpărătorul găsit de văr-tu, împreună cu ceilalți moștenitori. Nu răspunde când te sună. La telefoanele de Crăciun bag-o p’aia cu „sunt sărbătorile acum hai sa nu vb de bunica și cât a suferit din cauză că bunicul bea, vorbim de astea altă dată”.
Ma tem ca varul in cauza as fi fost eu.
Sunt cazuri cand nu se merita sa faci. Maica-mea a zis sa se ocupe din timp (bunica inca e in viata) si i-a zis sa vanda tot ce are teren ca sa nu ramana apoi probleme cu dezbateri si altele. Au facut socoteala si la sfarsit ce crezi, ca sa cadastreze bucatile de teren imprastiate pe unde le are (nelucrate) si sa le vanda, ar trebui sa iasa cu vreo 2,000 lei in minus. Vanzarea nici macar nu acopera cadastrul daca nu e un teren compact.
E vorba de 7500 metri patrati.
Daca e in Cluj-Napoca sau pe langa Bucuresti io zic ca te-ai scos.
7050*
@Sorin partea cu „depinde numai de tine”… a trecut pe lângă tine și pe lângă toți cei care au fost de acord cu tine.
Asta îmi aduce aminte de un caz semi-haios în care era implicată o bătrânică de doar 81 de ani, care a dat casa unui nepot. Prin rentă viageră (i.e. trebuia să aibă grijă de ea cât o trăi).
Nepotul ce a gândit: „81 de ani, cât mai poate trăi? trei-patru ani și după aia rămân cu ditamai terenul”
Doamna în cauză a împlinit recent 102 și e sănătoasă tun.
GhinIon, Dna Nina?
Nu stiam ca exista renta viagera in Romania.
@Alin(a): nu, dar dacă întrebi asta se pare că e destul de comună situația 😅
@Iulian: există de cel puțin 30 de ani (atunci am auzit prima dată termenul deși la vârsta aia nu înțelegeam prea bine ce înseamnă)
există și rentă viageră, în sensul de a primi periodic o sumă de bani în schimbul a ceva, există și vânzare cu întreținere- vânzătorul nu primește bani (rentă), ci îngrijire, mâncare, medicamente, cineva care-i face curat, îl duce la medic când are nevoie, mai bate un cui, mai dă o lavabilă, eventual înmormântare și restul ritualurilor tradiționale.
@Ionuț Staicu, există în Franța un caz suficient de celebru încât să apară ca exemplu inclusiv în tratatele noastre de drept.
niște unii, soț-soție, au făcut un contract d-ăsta cu o băbuță 70+ ani (vorba ta, cât să mai trăiască) pt un imobil situat într-o zonă foarte bună. contractul prevedea inclusiv faptul că băbuța urma să locuiască singură până la moarte, cumpărătorul intra efectiv în posesia bunului după deces.
băbuța a trăit sănătoasă tun până la 100+ (mai mult de 30 de ani de la momentul încheierii contractului), între timp soțul cumpărător a murit, soția a continuat să îndeplinească obligația de întreținere a băbuței (obligația era indiviză), până a murit băbuța, suma cheltuită de cumpărători a fost mai mare decât valoarea de piață a imobilului, calculată la momentul decesului băbuței.
Nina, Nora.
In afara se practica pe scara larga. Și trăiesc – in special femeile – cel puțin 20 ani după. Ma gândesc serios să-mi fac și eu in 20 de ani , numai pt ca văd ca e garanție de viața lunga 😀
Nu mă interesează foarte tare o viață lungă, ci una autonomă.
Am idei puține, dar extrem de fixe.
Sper că nu a fost vorbă de rentă viageră ci doar de un contract de vînzare a casei cu drept de uzufruct viager. Altfel, 21 de ani mai târziu, totul a devenit pe pierdere :))))
Este exact cazul Jeanne Calment, cea mai longeviva persoana din istoria documentata. A ingropat si pe nepotii cumparatorului. 122 de primaveri a dus.
Ce se intampla cu un teren nerevendicat de mostenitori? Are voie statul sa il ia?
de obicei il „invarte” primarul, preotul, ceva consilier de la primarie, asta e tara in care nu scapa nici un capat de ata daca valoreaza ceva
depinde ce înseamnă ”nerevedincat”.
există și o acceptare tacită a moștenirii: mai folosești bunul, te mai duci și faci curat în curte, plătești impozitul, folosești mașina, ceva, cumva, chiar dacă nu te duci să faci actele.
dar dacă nu există niciun fel de acceptare a moștenirii într-un anumit termen (am uitat care) moștenirea devine vacantă și poate intra în proprietatea privată a statului, respectiv a localității unde se află imobilul/a avut ultimul domiciliu/reședință.
Daca astepti totusi suficient de mult poti sa ajungi rege.
unii mai ratează, în cazul lui Ludovic a ivx-lea, următorul rege a fost un strănepot. fiul cel mare și nepotul cel mare au murit înaintea lui.
doar daca esti deja print mostenitor
sau primul nepot.
Wow, cum a picat asta. Acum 5 ani i-am dat lui tata 10000 de euro ptr a-și susține „afacerea”, cu promisiunea că vinde un teren. Acum 2 ani s-a îmbolnăvit de cancer și am decartat peste 20000 de euro(1/2, restul sora mea) ptr operație cu robotul la Ponderas. Terenul e pus de mine la vânzare pe imobiliare.ro, văd că mulți se uită la număr, vizualizări avem peste 1000, dar când îl sună cineva brusc nu mai vrea să vândă tot terenul ci doar 1/2(deși pe jumătatea aia e un stâlp de înaltă tensiune și nu este acces la drumul public), ca să își continue afacerea cu bani de acasă pe cealaltă jumătate de teren. Practic, i-am donat mai mult de 50% din economiile mele, iar eu și partenerul meu stăm în chirie acum, la 37 de ani. Știu că e o relație toxică cu el, dar îmi este foarte greu să pun piciorul în prag…
L-am ajutat și îl voi ajuta pe tata în vara asta pt renovarea unei case. Mi-a zis că-mi restituie banii după ce vinde altă casă.
Știu sigur că o va face intr-o perioadă rezonabilă de timp, că vor să se mute în asta „nouă”, dar când am transferat banii tot am scris „împrumut”.
Eu daca eram partenerul tau puneam piciorul in prag demult. Ori ramai cu mine ori cu tactu care ne seaca de bani si noi traim in chirie
Să vă văd pe voi cum îi spuneați marș la Fundeni, să mori de nosocomiale. Nu regret cei 20000 de euro, ci doar cei 10000 de euro și comportamentul lui de escroc.
„Mila mi-e de tine, dar si de mine mi se rupe inima”….
Tata, mama, oricine esti, daca tot te pisi pe mine, la un momentan nu te supara daca iti zic ca nu mai vreau.
Teoretic parintele ar trebui sa faca totul pt copil. Daca parintele se pisa pe copil, atunci de ce copilului sa ii mai pese?
Imi pare rau de situatie, dar pacat de partenerul ce sta cu tine ca anii trec iar voi stati ca la 22 de ani in chirie si fara economii…..
Cam de unde ai dedus că nu mai avem economii? Am zis că am dat 50% din ele și de atunci am continuat să strângem. Ideea era să dăm avans cât mai mare, rate pe maxim 10 ani și să nu luăm credit și pentru mobilare, iar tata nu a mai primit vreun leu de la acel împrumut(apropo, și eu tot împrumut am scris când am transferat). Vă înțeleg perfect că mă judecați, și eu aș face la fel, dar mai ușor cu pianul pe scări că nu e tata cel mai poamă la capitolul ăsta. Iar partenerul meu, dacă îmi spunea că e prea scump tratamentul lui tata, nu mai era în momentul ăsta de față în viața mea. Am trecut prin multe împreună și o să fim în continuare bine.
Ai făcut împrumutul cu garanție imobiliara (trecut în CFul terenului) sau doar așa în dorul lelii ? Tatal poate f bine sa vândă terenul și sa facă ce vrea cu banii. Au mai pățit-o și alții, dar se pare ca are balta pește în continuare.
Dacă nu ai făcut nimic pe CF-ul terenului sunt șanse mari sa ajungi și f*tută și cu banii luați, și tu și partenerul sunteți naivi mai ales că a făcut prima faza cu cei 10000. La vârsta lor nu se mai schimbă năravurile.
Când aveam vreo 20 de ani, mama a zis că se va duce la țară și rămân eu cu fratele în apartamentul de 3 camere. Anii au trecut, fratele ..probleme, practic înțelegeam că mama nu se mai poate muta.
Luat frumos olx, rata la bancă 30 de ani ca boss-ul și mi-am luat apartament. Nu am apucat să stau în el că a venit oportunitatea să mă mut la Iași. L-am mai ținut 2 ani că nu era clară legislația cu prima casă, am putut într-un final să îl vând.
Aici deja mi-am luat casă! Dacă așteptam, dacă o lăbăream pe frici, probabil eram și acum ori în Galați ori prin ceva chirie.
Așa, mai am 12 ani de rată, valoarea s-a dublat, am de-o bătrânețe.
Dacă toți ar înțelege lucrul ăsta nu ai mai vedea vieți irosite. Cred că toți avem un regret că nu am făcut ceva la timp sau cum trebuie. Mă uit în jurul meu și încep să cred că am avut noroc că nu m-am ratat. Majoritatea colegilor de școală au ajuns să trăiască cu drame telenovelistice, unii o ard în băutură și nevestele călare, unii se luptă cu băncile, alții casnici cu 7 plozi… Viața are căi nebănuite pentru toți.
O chestie benefică e să încetezi să mai ai regrete. Pui punct și cătinel cătinel faci diverse lucruri favorabile pentru tine. Multe, puține, neînsemnate sau colosale.
Majoritatea oamenilor în vârstă pe care îi cunosc, trăiesc cu regrete. ,, Câte puteam să fac, dar…,,.Ce vieți au ? De căcat, pline de remușcări și frustrări.
Cum sunt ca bătrâni ? Execrabili.
pentru povești și sirop vă invit să săriți pârleazul la V. @Paco nu ai dreptate.
Vaslui?
Cel mai bun articol in ultima luna.
De departe.
am râs… dar nu cu râsul meu… cumva că ceva scrâșnea…
am si eu exemple din dureri personale – vanzatori de case/masini, nu mai asteptati sa va apara in poarta un cumparator care sa va placa voua (pe whatever motive), ca sa va apucati de finalizat actele necesare vanzarii conforme si corecte. am tot fost in cautari de case in diverse perioade, 90% n-aveau facute mostenirile/succesiunile dupa parinti, asteptau un om care sa le placa, apoi sa inceapa…
Acum se face cadastru și intabulare gratuit cu fonduri europene. Cel puțin în Vâlcea.
O oportunitate să faci un articol cu sfaturi practice despre asta și despre succesiuni. Costuri, documentele necesare, șamd. Eventual în colaborare cu un birou notarial, sponsorizat….
vreo experiență personală?
# am auzit că Kostă mai mult decât pe cont propriu la privat..
Da, se face, termenele de executie pt astea gratis sunt la pulivara. Daca spui ca vrei sa platesti, se face in 2 sapt.
Nu costă nimic. Face o rudă, defapt a făcut deja măsurătorile de pe coclauri, care este partea cea mai grea. Să găsească locurile și să le măsoare. Au început cu terenurile din apropierea satului, apoi vor trece la extraurban
Eu sunt in mijlocul unui proces de genul asta, in iunie am preferat sa dau bani la cadastrist si nu mai stiu ce taxa de urgenta la…ceva acronim de la stat (ANCPI?) ca sa se termine in 14 zile tot.
Cadastristul care facea gratis a zis „la toamna”, cu bani a fost gata cand a promis, adica cu vreo 2 sapt. in urma, mi-am vazut de viata cu pasii urmatori la notar etc.
Masuratorile „gratis” pe terenuri prin sate sunt dupa cum iti e norocul, evident ca nu e destul pamant fizic fata de ce e in acte prin multe primarii, raman oameni fara cand se fac masuratorile si parcelarile pe bune etc. E un haos total
Stiu si eu un caz de tipul asta. Un fost coleg de lucru a facut acum vreo 20 de ani contract cu batrana din apartamentul de langa al lui. Tot asa, batrana sta acolo in grija lui, si dupa ce moare el primeste apartamentul. Idea lui de atunci era ca numai bine pe cand creste fiica-sa, o sa aiba apartamentul ei.
Eh, batrana are 94 de ani si se tine bine, fata e maritata si mutata la casa ei. El injura si in ziua de azi ca are grija de baba si aia nu vrea sa mai moara.
„dupa ce moare el, primeste apartamentul”
probabil ca asa va fi ^^
Taica-miu s-a trezit la 65 de ani ca vrea o casa pe terenul mostenit de la bunicul acum 30 de ani.
Cum bani nu prea avea, fiind si proaspat pensionar, ne-a cerut mie si lu frate-miu, „ca doar voua va ramane, e o investitie”, desi vrea pula mea sa traiasca in fundul Maramuresului, desi e foarte pitoresc.
50.000 de euro mai tarziu, casa (bartai vila) nu e inca gata, dar am ajuns la rosu si probabil ca o vom finaliza in urmatorii 2 ani.
Probabil ca vom castiga totusi dublul investitiei peste vreo 20 de ani, cand nu va mai fi tata…
Felicitari tatalui!
Si-a gasit ceva activitate sa il tina in priza,sa nu simta prea mult monotonia pensionarii, pe banii altora. Unii se apuca de pescuit, altii de gradinarit, zi mersi ca nu ti-a propus un pitch pt NFT-uri sau Crypto :))))))))
Ah, nu ma deranjeaza ca am bagat bani, in fond e tata, nu vreun strain.
Ce m-a deranjat e cum a cosmetizat/monetizat-o, ca si cum ar fi ar fi in interesul nostru sa „investim”, desi in fond e doar o casa in care vor locui ei la batranetea tarzie.
Daca vroiam sa investesc cu adevarat, nu o faceam la cucurigu, si nu cu ROI peste 20-30 de ani.
Cumva tot legat de familie si relatii cu rudele… dar un pic invers.
Aveam un credit ipotecar cu scadenta peste 5 ani desi suma ramasa era una relativ mica 35k ron. I-am cerut lui taicamiu imprumut ca stiam ca nu foloseste banii doar ca sa-si deschida depozite pe 6/12 luni.
M-am imprumutat la el de suma pt 6 luni oferindu-i o dobanda mai mica decat in piata 5.8% pe an(net). In fiecare luna pun deoparte 1/6 din suma si fac un depozit ca sa strang suma pana se fac cele 6 luni. Din calculele mele oricum am economisit cam 6000 ron ca am rambursat anticipat. Appi diferenta dintre depozite si dobanda platita… ies cam pe minus. Dar nu am vrut sa iau banii batranului fara sa-i dau dobanda ca sa nu ma trezesc ca are nevoie maine de ei :). Eu o vad ca o situatie win-win, desi parintii trebuie sa ajute neconditionat copii.
Sincer, nu-s chiar de acord cu ultima propoziție.
Părinții ar trebui să-și ajute/sprijine copiii cât sunt mici/tineri, să facă o școală ca să aibă o profesie/meserie, să se poată intreține singuri și să-și întrețină familiile.
După o anumită vârstă a copilului părinții ar trebui să ajute doar dacă pot și au chef. Poate părinții ar trebui să mai cheltuiască și pt ei înșiși.
Recunosc că aș judeca un părinte cu mulți bani care nu-și ajută copilul adult rămas șomer dintr-o cauză exterioară lui sau care are probleme grave de sănătate (ale lui, sau ale sotiei/copiilor), dar nu aș judeca un părinte cu venit mic/mediu sau chiar decent care nu ajută cu copil adult să plătească anticipat un credit a cărui rată nu pune presiune majoră pe veniturile copilului adult sau pt orice altă chestiune care nu e „de viață și de moarte”.
Iartă-ma că intreb, dar sora ta e in aceeași situație? Pentru că dacă ea are casa plătită, atunci e cu totul altceva.
Și, in al doilea rând, daca aveați strânși 60000 euro, de ce nu v-ați cumpărat deja? Sau i-ai strâns în cei 5 ani de când i-ai dat primii bani?
PS: mă bucur că vă înțelegeți voi doi, e mare lucru.
inițial credeam că e pentru mine comentariul și nu înțelegeam.
Da, se pare că nu a ajuns unde trebuie, deși am apăsat pe reply…scuze.