Tot aud în spațiul public, când e vorba de oameni care nu ne plac, că au făcut o facultate neacreditată. Ca absolvent al unei asemenea facultăți, aș vrea să explic de ce termenul nu este atât de peiorativ pe cât se insinuează.
Contextul anilor 90 și 2000 era că dacă nu mergeai la facultate te lua în armată. Un an de zile. Și armata pe vremea aia era plină de orori și de abuzuri. Pe acest fond de cerere de locuri la facultate apar facultățile particulare. Care nu erau acreditate, nici una.
A fi acreditat înseamnă a putea emite diplome. Cine decidea dacă poți emite diplome? Aici apare partea amuzantă: facultatea de stat. Înțelegeți ironia? Tu decizi dacă concurența ta directă primește dreptul și prestigiul de a fi la nivelul tău.
Sigur, discuțiile erau despre calitatea facultăților particulare, dar știți ce era amuzant: ele erau pline de profesori de la stat. Care predau același lucru, dar când era să voteze dacă facultatea asta să fie acreditată sau nu, votau contra.
Așadar, făceai 4 ani la privat, cu bani, după care te duceai și susțineai examenul de licență la stat. Aici, altă situație amuzantă, auzită și de la oameni din facultatea mea, și din alte părți, așadar am tendința să cred că e adevărată: la examenul de licență, studenții de la stat erau lăsați mai liberi (citește “lăsați să copieze”), în timp ce pe ăștia de la privat stăteau cu ochii ca pe butelie. La examenul oral la fel, dura triplu și toți aveau întrebări pentru studenții de la privat, în timp ce ăia de la stat treceau fluierând.
Totul pentru a pica destul de mulți și a arăta că iată, nu sunt bune deloc facultățile astea, de asta merită să rămână neacreditate.
Deci da, facultate neacreditată nu înseamnă nimic. Dar lumea uită și nici nu erau multe bloguri la începutul anilor 2000. Pentru că pe la final de 2000 s-a tot subliniat ironia, isteții de la stat au lăsat coada jos și facultățile au început să fie acreditate.
poate pentru ca la facultatile alea private neacreditate se duceau aia care nu intrau nicaieri? si deci automat nivelul era f slab iar profii pt ca isi luau salariul din banii lor nu-i picau pe nici unii?
spune-mi că nu ai citit articolul fără să-mi spui că nu l-ai citit. primul comentariu la articol, pișat pe mine, pișat pe articol. bravo.
ba chiar l-am citit. in bula mea pe vremea aia astia erau aia care se duceau la privatele astea neacreditate sau chiar si acreditate. ca treceau fluierand, nici nu stiau unde e sediul si la final aveau o diploma.
probabil ca daca erai cu capul pe umeri te duceai si-ti vedeai de treaba si -ti vedeai intereseul.
iar faza cu armata nu mai era deja asa panica in 2000. recrutarea deja venea cu intarziere 1-2 ani, apoi incorporarea la fel, se cam stiam ca se va scoate armata obligatorie.
nu te lăsa. ce rost are să renunți acum? te-ai pișat deja pe mine, mai bagă un jet.
o diploma emisa de aia fara sa fie recunoscuta, dar ei aveau*
nu inteleg de ce o iei personal. fix in 2000 am intrat la facultate, in vara aia mi-a venit hartie sa ma prezint la vizita medicala si ce se mai facea, nu m-am dus, mi-a mai venit inca o hartie dupa 1 an, m-am dus , a zis ala ca pai ati intarziat… am facut o vizita medicala, o evaluare psihologica si mi-a zis ca ma da la telecomunicatii si aia a fost. in bucuresti, sediul unde m-au inregistrat era pe thomas masaryk. si nu e ca si cum erau numai baieti la astea private daca chiar era sa fie toti panicati de armata, nu?
@maxp
In mai 2001 aveam 22 de ani, nici recrutararea nu o aveam facuta. A venit politia militara la usa, sa semnez ca ma prezint a doua zi la centrul militar, altfel au mandat de aducere. Am facut recrutare si incorporare in aceiasi zi, in iunie 2001 am plecat in armata. Asta apropo ca ‘ se stia ca se scoate armata”.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
@chris06 nu te contrazic, eu tin minte ca n-am perceput nici o panica, n-a venit nimeni la usa, la fel si colegii mei de liceu, liceu central si considerat de top atunci. eu aveam 19 ani in vara aia. poate eram noi inconstienti si am avut noroc. am avut colegi din clasa si an la liceu care n-au intrat in vara aia la facultate, n-a facut nici unul armata. eram clase la liceu pana la L.
apoi am av colegi la facultate care dupa primul an s-au lasat si s-au dus la romana-americana si mai era una pe la timpuri noi. au terminat cu brio fara sa mai calce 3 ani pe acolo, aleg sa-mi pastrez preconceptiile, timpul mi-a dovedit ca imi fac viata mai usoara
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
nu mai era panica, eventual, prin 2004 cand deja era bataie sa se intre in armata. Daca voiai pe la sri sau alte structuri d-astea trebuia sa ai armata facuta.
am „facut” si eu un an de facultate privata. Ca era primu an moca. Dupa care m-am dus cu o poveste trista la secretariat ca imi trebuie la munca diploma de bac, mi-au dat-o…si dus am fost. Cred ca m-au sunat o data sa le dau cei 300e/an cat costa, dar am dat cu seen
Era o pl asa, de aia ne-a chemat in 2004 la, nici nu stiu ce era aia, recrutare sau ce plm era aia cand dadeai test psihologic si te lasa la cucu’ gol.
Nici nu ma gandeam sa nu fac facultate.
Am terminat Lazar în București (nu mă laud) în ’97, și în același an am intrat la Poli, am făcut recrutarea în 97, eram încă la liceu (în februarie parca). Am primit hârtiuța aia ca sa mă prezint la arme din 2 în 2 ani pana în 2006 (densitate mai mare de prostie pe metru pătrat ca în centrele de recrutate nu am văzut pana acum, și aici mă refer la personalul militar, nu la recruți) . După facultate am tot „făcut” master pana în 2007 ca sa fentez armata. Curios în Lazar nu erau clase pana la L și colegi ce nu au intrat la facultate au făcut armata (chiar de la mine din clasa).
În primul an la Poli, este organizau cursuri serale de mate și fizica pentru cei din anul I, ca erau unii care nu stiau sa aplice un logaritm.
P.S. @maxp – cred ca erai foarte social de ai reușit sa ții legătură cu aproximativ 180 de colegi.
Eu de facutul armatei m-am temut mult in copilarie si chiar m-am bucurat cand s-a scos si nu am mai prins sa o fac
eu am facut recrutarea in liceu, in ’99.
hartia de incorporare a venit anul urmator, m-am dus cu carnetul de student anul I.
in ultimul an cu incorporare obligatorie, cred ca era chiar ultima, parca 2004, au venit tovarasul ceva grad inferior cu 2 gealati, pe la 9 seara la usa. am aratat carnetul vizat la zi pt anul III (mi-a placut mult in facultate, am aprofundat cateva materii), s-au enervat un pic, au zambit un pic, mi-au zis sa ma prezint a doua zi la comisariat cu carnetul si adeverinta, ceea ce am si facut.
doamna colonel s-a uitat pe hartii si a inceput sa rada „hai ca ne-ai pacalit”.
aia a fost.
@maxp –
Am terminat o facultate privată. Hyperion, jurnalism. Examenul n-a fost deloc ușor. La noi predau mulți, foarte mulți dintre cei care predau la stat. Miruna Runcan, Radu Bâlbâie, Arie Matache, Vasile Traciuc ba timp de un an chiar și decanul facultății de jurnalism de la stat, Mihai Coman. Ți-am scris astea ca să știi că nu ne duceam degeaba acolo și că chiar se făceau cursuri la modul serios. Ei, cu toți ăștia de la stat care predau la noi doar la stat puteai susține licența. Aberant, nu crezi? Și da, să nu-ți închipui că la licență totul era corect pentru că știu ce oameni de la noi au eșuat să o ia. Dar na, așa e viața când joci pe regulile statului
Poate te ajută puțin informațiile astea și na, data viitoare poate vorbești strict despre ceea ce cunoști.
Nu stiu cum stateau lucrurile intre 1990 si 2000, dar dupa 2005, cand m-a interesat pe mine inscrierea la facultatea, totul era exact asa cum spune @maxp.
Poate nu toate, dar majoritatea facultatilor particulare erau vazute ca facultati pentru cei care nu era destul de capabili sa intre la o facultate de stat si pentru cei care nu aveau chef sa invete si preferau ceva mai lejer.
Acum na, ca voi ati nimerit doar facultatile alea unde se invata pe rupte, este cu totul altceva.
Dar, din experienta, am cateva exemple de facultati private care erau deja acreditate si tot nu se invata mare lucru:
– Bioterra – fost coleg de liceu care trecea pe acolo doar ca sa i se stampileze carnetul de student;
– Nicolae Titulescu – vecin care s-a inscris fara sa aiba diploma de BAC, cu mentiunea ca trebuie sa o depuna la dosar pana la momentul absolvirii;
– Spiru Haret – exemenele erau de tip grila, iar intrebarile aparea pe forumul facultatii, postate de diversi „fost studenti” care le mai tineau minte din anii trecuti (desi erau cate 100 de intrebari din care primeai 20 sau 30 la examen).
Pai cam toti politicienii nostri au facut facultatea la privat … de ce sa nu fie bune ?
Privat neacreditat e una, privat acreditat e altceva.
Facultatile neacreditate actioneaza pe baza unei autorizatii provizorii care nu le da dreptul de a organiza Examene de Licienta si de accorda diplome recunoscute de catre Ministerul Invatamantului.
Cu alte cuvinte nu ai cum sa “absolvi” o astfel de facultate in mod oficial la ei.
*la final primesti o diploma care este mai putin valoroasa decat un bax de hartie igienica
Pe vremuri, ca sa acreditezi o facultate era necsear sa ai 5 generatii consecutive cu 50%+1 rata de promovibilitate la examenul de licienta care se dadea “la stat”.
Au fost acreditate pentru ca toti profesorii universitari predau in paralel la privat si riscau sa piarda salariile babane, astfel s-a ajuns la un consens: marim taxa si salariile profilor si acreditam . Exista riscul sa ramana fara studenti dupa boomul din 99-2010.
O duoamna acreditata se intreaba ce trebuie sa faca pentru a ajunge la nivelul in care nu mai trebuie sa faci nimic
https://www.reddit.com/r/CasualRO/comments/1cfcus4/ce_joburi_au_oamenii_mi%C8%99to_care_stau_la_cafenea/
Intrebarea mi se pare legitima.
am citit tot! m-am crucit la fiecare postare a cucoanei! doamne fereste!
“Cum fac sa gasesc un sponsor?”
Voila, am rezumat
Perceptia mea la momentul respectiv era ca la aceste facultati se inscriau cei care erau medii la invatatura (nu intrau la stat) sau cei care doreau sa „cumpere” o diploma.
Si pentru ca totul se platea, „dascalii” incercau sa maximizeze profitul (cursuri platite, restante platite – de mai multe ori, examen de licenta platit). Acum, lucrurile s-au mai schimbat.
Nici alea de la stat nu erau acreditate din start. Printre altele, ca sa fie acreditata, trebuia sa treaca 1 ( sau 5, nu mai sunt sigur) ani de la prima promotie ca sa se poata acredita. Pana atunci functiona pe ceva baza de provizorat si dadeai licenta la alea acreditate.
Sora mea a facut intre 1995-1999 o facultate din asta la Timisoara si a dat licenta la una acreditata.
Imi permit sa te contrazic. La mine la licenta (Anno Domini 2003, inca se plimbau mistretii prin Bucuresti) nu s-a „miscat” deloc. Iar la prezentarea lucrarii sa zicem ca profii au avut un nas foarte fin in a detecta cine si-a facut pe bune lucrarea si cine a luat-o din alte surse sau au platit pe cineva sa le-o scrie „de la zero”.
La facultatile „neacreditate” se duceau fix aia care nu au reusit sa intre nici macar la facultatile cu 0.5 candidati/loc . Nivelul studentilor era…. dezamagitor ca sa am o exprimare eleganta.
Chiar daca acreditarea e data de o facultate de stat (nu e asa, e data de un organism sub control parlamentar- OK, din membrii senatelor unor facultati, ca nu aduc strungari), nu inseamna ca aia ii considera vreo secunda concurenta lor reala. Ca si in mediul privat, ai voie sa subcontractezi in anumite conditii, daca respecti standardele de calitate. ASE ul si Medicina aveau mereu locurile ocupate, de ce i-ar deranja ca aia care nu reusesc sa intre la ei la buget sau la taxa se duc in alta parte?
Nici un om normal nu e tampit sa aleaga o „neacreditata cu taxa” vs „fara taxe, la stat” .
Despre diferenta dintre „neacreditat” si „neautorizat” (cum inca sunt multe facultati si nu deranjeaza pe nimeni) nici macar nu are sens sa deschidem discutia.
Doar daca luam in calcul ca la facultatile particulare se duceau elevii mai slab pregatiti si putem concluziona din start ca nivelul era mai scazut decat la facultatile de stat.
Si dovada pentru acest lucru este exact ce ai spus tu la final: niciun om normal nu ar fi ales o facultate necreditata unde trebuia sa plateasca taxe, daca avea optiunea de a se duce la o facultate de stat unde invatamantul era gratuit.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Prima data spui ca era mai dificil examentul pentru cei de la liceele particulare, iar la final povestesti ca la examenul scris vi s-a permis sa copiati in asemenea hal incat nici nu mai stiai unde sunt lucrarea si ciorna ta?
PS: nu te-ai gandit ca poate elevii de la Kretulescu, unul dintre cele mai prestigioase colegii din Bucuresti (sau chiar si din tara), erau ceva mai bine pregatiti si dadeau toate raspunsurile in 5-10 minute?
Universitatile se acrediteaza de catre ARACIS, agentie infiintata in 2005!
The Şpeis must flow!
Cine recompensa faptul ca ai diplome???
Statul, mai tovarasi!
Ai diploma? Ai in plus la salariu si poti sa ajungi pe posturi de şef.
La inceputul anilor 2000 erau doua tipuri de facultati:
– de stat
– private, cu profii de la stat.
La alea de stat se lua spaga prin cabinete sau prin vanzare de lucrari de o calitate stiintifica deosebita.
Smecherii s-au privatizat si au luat banii cu chitanta si fara stres, vanzand diplome.
Dupa care s-au prins si aia mai putin smecheri de la stat ca pot sa aloce locuri cu taxa si iau si ei bani fara stres si cu chitanta, vanzand diplome.
Dpdv al studentilor in anii 2000, eu sunt promotie 2005, facultatile private erau pentru cine nu vroia sa faca scoala, dar avea nevoie de o diploma.
Mergeau „studentii” de cateva ori la scoala si aveau diploma.
Acum ajungem la primul punct: ai diploma, ai sanse la promovare in sistemul de stat.
Vezi Starea Impostorilor unde curg exemplele de facultati private „absolvite” de politicieni pentru a creste in cariera.
Zoso, e irelevant ce crezi tu si ce efort ai depus tu in facultate.
Zi-mi cativa politicieni care au absolvit aceeasi facultate.
De fapt ei sunt problema si stigma sociala o porti tu.
Diploma care conta, adica licenta, o luai tot de la stat. Caci în primii ani, mulți, nicio privata nu putea organiza examen de licență. Asa ca avantajul era doar ca puteai freca pisoiul la o facultate pe banii tai, dacă te plictiseai acasă sau îți era frica de armata.
Boss, oricat ai vrea sa le speli tu imaginea, facultatile private aparute ca ciupercile dupa ploaie in anii ’90 erau niste nenorociri, practic aparusera o gramada de facultati dubioase unde orice idiot dadea un „test” la nivelul scolii generale, doar ca sa simuleze existenta unui examen de admitere. Erau unele cu sediul in sate de care nu auzise nimeni.
Nu stiu azi care mai e situatia, dar stiu ca exista in continuare fabrici de diplome gen Bioterra.
Imi pare rau, insa la angajare, cel putin la plantatia unde lucrez (profil economic), se tine cont daca ai absolvit la stat.
Ehe, ce amintiri frumoase din celebra noastra facultate. Ce bar frumos aveam vis a vis și ce seminaristi drăguți
Altfel, erau doua praguri, care cred ca sunt si acum: autorizata și acreditata. Autorizarea era importanta, teoretic se verifica dacă respecta programele și calitatea învățământului, iar toate facultățile treceau de asta angajând aceeași profesori de la stat. Practic nu le puteai refuza autorizarea dacă aveau fix profesori și programele de la stat.
Acreditarea se dădea, parca, după un ciclu complet de absolvenți și avea ceva criterii de note la licenta data la stat. Aici erau bulangi cei de la stat și amanau cât puteau concurenta, evident. Însă pentru cine învața cât de cât nu era mare smecherie, luai și la stat licență. E drept, cam cu doua puncte mai jos la nota decât autohtonii, dar aia era. Oricum nu se uita nimeni niciodată pe nota de la licență..
Pe vremea cand eram eu la facultate (sfarsitul secolului trecut), apareau facultatile particulare ca ciupercile dupa ploaie. Pana si oraselul meu natal, care abia avea un liceu mai rasarit, avea „universitate” cu vreo 10 facultati. Nu stiu cu ce profesori, dar garantat nu cu profesori universitari de la facultati de stat. La facultatile astea particulare se inscriau cei care nu reuseau sa intre la facultatile de stat. Cerere era din belsug; armata era doar unul din factori, eu zic ca mai degraba era mentatalitatea aia ca toata lumea trebuie sa aiba studii superioare. In acelasi timp, in facultatile de stat isi faceau veacul „somitatile”, profesori comunisti incremeniti in sistem, care taiau si spanzurau si aveau painea si cutitul. De obicei depasiti total de evolutia materiei pe care o predau sau a societatii in general, preocupati doar de modalitati noi de facut bani si intretinut dinastia pe care o instaurasera. Atat la stat cat si la privat puteai sa inveti (mai mult pe cont propriu si de la colegi decat de la profesori; mai degraba aveai ce invata de la un seminarist doctorand cu 2-3 ani mai mare decat tine decat de la „domnul profesor”). Si la fel de bine puteai sa treci examenele cu spaga si sa fii lepra. Pana la urma, totul se egaliza la licenta, unde cel putin la facultatile de care stiu eu nu se punea problema de copiat. Puteai sa vii cu lucrarea facuta de altcineva, dar comisia se prindea imediat. Ce faceau in privinta asta putea sa depinda de la caz la caz (poate si in functie de faptul daca veneai de la o facultate particulara sau nu). Dar daca iti vedeai de treaba, iti faceai singur lucrarea si stiai despre ce e vorba, nu exista sa nu iei licenta. Cu alte cuvinte: calitatea invatamantului universitar era dupa cum ti-era norocul, dar la privat mergau cei care nu reuseau la stat.
Toti cei care avem in jur de 40, sau mai mult, stim cum era cu „facultatile” astea, dar nu inteleg de ce conteaza. Ii dau cumva dreptate lui Vali, dar in contextul in care e mai important cum ai ajuns si ce faci.
Colo ce facultate a facut?
Sau personal, inca ma intreb de ce am facut foamea, la propriu, 6 ani la medicina (acreditata, de stat), cand am ajuns sa fac ceva intr-un domeniu complet diferit, fara sa am nevoie de nimic din ce am invatat la medicina pentru asta. Si castig mai bine decat toti fostii mei colegi, inclusiv cei care sunt la clinici private sau chirurgi prin strainatate.
Asta-i jumatate de adevar…. „auzită și de la oameni din facultatea mea, și din alte părți, așadar am tendința să cred că e adevărată: la examenul de licență, studenții de la stat erau lăsați mai liberi”, da ok, doar ca in restul de 4 sau 5 ani de facultate, la stat bagai restante, re-re-uri si nopti nedormite, iar la privat trebuia sa dai cate un semn de viata pe luna ca mai existi. Am avut colega care a terminat dreptul la aia de pe vacaresti (maiorescu, cantemir, care or fi fost) in timp ce a facut si vreo 6-7 ani de ASE si tot nu a ajuns in anul 4.
Plus ca da, se facea facultate sa nu te ia in armata, dar asta nu e ca si cum ar fi o reclama buna la cata scoala se facea acolo, si asta e doar pt partea masculina ca studentimii.
Am facut 5 ani la stat, mi-au iesit pe nas laboratoare, seminarii si prezenta, inclusiv la unele cursuri fix ca la clasa intai , inclusiv in anul 5, nu aveai prezenta nu intrai in examen…simplu. Am vaga impresie ca cei de la particulara nu aveau acelasi regim strict.
„România nu mai are nicio universitate în topul celor 1.000 mai bune astfel de instituții din lume.”
Deja nu mai conteaza absolul deloc unde mai termini facultatea in Romanistan. E ca si cand ar rade ala din Poplaca de ala din Flamanzi.
Haha… ai terminat la facultatea de pe locul 3048 si eu am terminat la facultatea de pe locul 1850 !
Dada… dar pe vremea noastra in 90-2000 se invata ! Sa invata o paula. Studentele isi aratau cracii si isi pisau ochii. Baietii scoteau profesorii la fotbal si bere sau faceau cheta sa le ia cate o sticla de whisky ca sa-i lase sa copieze. Si pe atunci treceau toti cu un minim de interes. Mai era cate un „nebun” dar in final si ala dupa n examene te trecea din mila.
Scoala nu se facea nici atunci corect, doar ca erai futut la greu in fac. de stat. Si nu stiu de unde asta cu „pana la urma te treceau de mila”. Pana la urma cand, dupa vreo 8 ani de facultate cand se saturau sa isi bata joc de tine? La poli la facultatile mai de doamne ajuta nu terminau dupa 5 ani nici jumatate din aia care incepeau. Aveai materii unde se duceau in restante +90% din gusteri. Asta insemna si vara pierduta sa stai sa tocesti balarii.
In tarile cu apa calda ai 3-4 infatisari la un examen. Daca nu l-ai luat esti automat exmatriculat.
@Boris In 2003, la AC, nu in capitala, au fost 500 de locuri, examen din fizica sau informatica, plus matematica, peste 1000 de candidati.
La licenta din vara 2008 am ajuns 50 de oameni, bineinteles ca toti am promovat.
Cam asta era diferenta intre stat si privat.
Mai exact despre ce top e vorba? Ca sunt 10000 de topuri, pe criterii mai mult sau mai putin obiective. Uite aici apar de exemplu, dar habar nu am ce inseamna rankingurile alea
https://www.study.eu/best-universities/romania
„dar știți ce era amuzant: ele erau pline de profesori de la stat. Care predau același lucru,”
Incorect. Nu predau: isi inchiriau numele doar.
Si o curiozitate : exista o facultate privata in Romania care e macar mediocra ? Si nu doar fabrica de diplome ?
In anul 1993 cand am terminat eu liceul se intra inca destul de greu la facultatile de stat, gen medicina, drept, politehnica.Daca voiai sa intri mai lejer si sa nu te ia in armata te duceai la o particulara, hai sa nu cadem in extrema cealalta si sa spunem ca particularele erau mai performante ca facultatile de stat sau ca erau fix la fel, sa nu cadem in ridicol. Pe masura ce au trecut anii s-a degradat si invatamantul superior de stat si calitatea studentilor a scazut dramatic, asta nu mai este un secret.
In prezent nu cunosc daca calitatea invatamantului superior particular a crescut uimitor dar sunt prea multi absolventi proveniti din zona asta care o calitate dezamagitoare, ii vezi pe multi angajati in special la stat pe functii faine si banoase unde ai nevoie oficial de o diploma.Nu neg ca sunt si multi absolventi de particulara care au depasit ca valoare profesionala multi absolventi de stat care se lauda doar cu diploma aia de stat si atat.Cred ca acum situatia s-a cam uniformizat in rau, nu mai este nimeni campion in competitia stat versus privat, in momentul de fata cred ca tot invatamantul , atat de stat cat si cel particular este varza, opinie personala.
Nu are rost sa mai analizam sectorul de mastere si doctorate la stat sau privat ca ne apuca pe toti rasul.
Din motive d-astea… https://www.hotnews.ro/stiri-esential-27026487-fostul-prorector-universitatii-spiru-haret-dadea-bani-studentilor-raspunsurile-examene-fost-condamnat-familie-intreaga-obtinut-diplome-fara-calce-examene-trimiteam-cate-porc-fiecare-iarna-plicuri-bani.htm
Partea amuzantă e că și povestea asta cu acreditarea/neacreditarea era cu geometrie variabilă. Cunosc un caz concret, persoană care a terminat ceva teoretic la Spiru (geografie, fizică, ceva pe acolo). A vrut să se angajeze în învățământ. Pauză, nu se poate. S-a dus apoi la primăria orașului pe nu știu ce post. Brațele deschise, welcome, de când vă așteptam. Bine, contra ceva consistent la adresa primarului. Ideea e că și într-un caz, și în celălalt, tot la stat erai angajat.
Am încercat la prima ( Drept). Fiind prost bâtă nu am intrat.
Deci armată. După, am încercat și la a doua ,, neacreditată ,, ( științe economice ) , dar în același timp lucram. Și făceam bani frumoși, că munceam cu telefoane mobile și toată lumea era turbată să vorbească de pe stradă că în serialul Dallas.
Banii au bătut școala. Ulterior am realizat că o bucată de hârtie bate competențele. Tinerețe.
„Ulterior am realizat că o bucată de hârtie bate competențele. ” in lumea reala, si nu la stat?
Și una și alta. Vorbesc de anii 90, că sunt martalog.
,,Studii superioare? ,,
Da. În birturi. Se pune ?
Ne pare rău, pentru postul/ funcția dorită aveți nevoie de studii superioare.
Mulțumesc. Și am plecat călător prin diverse țări.
Cunosc o gramada de semianalfabeti ajunsi in functii inalte din cauza „facultatilor” private. In mare parte si lor li se datoreaza mocirla in care ne tavalim.
Ca o chestie, acreditată-neacreditată..nimeni nu te oprea să înveți.
Și in ce privește examenul la stat inca turbez cțnd mă gandesc la prezentarea lucrarii de licență.
Nu unsesem deloc coordonatoarea(vecinul meu o alinta cand erau colegi de birou „Licuța LindiXuța”) și nota dată de ea mi-a tras nota finala in jos cu aproape un punct.
Un fel de folii omologate dar pe partea de educație
Confirm faza cu examenul de licenta la facultatea de stat acreditata, noi eram supravegheati ca si hotii „ai lor” erau la liber atat la scris cat si la proba orala.
Am făcut la stat la Brașov. Ne-acreditată când am intrat, acreditată când am ieșit. Nu m-a discriminat nimeni după aia. Poate pe criterii de competență: ceri prea mult și prea repede.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
My friend, doua argumente.
Liceu de stat top în oraș și în primele 5 din tara. Opțiunile erau facultate la stat în tara sau plecat în afara.
Facultățile private sunt for profit. Ce se întâmplă dacă la o facultate gen medicina lași repetenți pe unii în anul 2? Pai o parte din ei renunță și pierzi 4 ani de taxa.
Combina faptul că din start nu ii selectezi pe cei mai străluciți cu nevoia de bani și zi-mi ce populație de genii va ieși din aceste facultăți…daca adaugi și faptul că o fac pentru a scăpa de armata…well I have bad news.
Care doar a vrut o diploma – de la stat sau privat – a terminat o facultate degeaba. Stiu soferi de tir cu facultate de stiinte politice, chelneri cu textile-pielarie, taximetristi hidrotehnisti, etc.
Pentru cei mai tineri care urmeaza sa faca alegeri: Nu conteaza ce facultate ai terminat, conteaza cum te-ai tinut de studii, cu ce ramai din ea si cum te ajuta – daca te ajuta mai departe.
Poate nu cel mai inspirat articol al tau de pana acum…
Pot sa cred ca tu si multi din anul tau erati studenti buni, cu chef de scoala.
Dar, plecand de la asta nu poti sa zici ca, privita ca fenomen national, chestiunea cu facultatile particulare e o doar prost inteleasa la nivel semantic.
Cei mai multi care faceau aceste facultati fie nu putea intra la echivalentul de stat, fie nu puteau face fata rigorilor universitare (atat cat erau) de intelect, timp, chef de invatat, etc. Cand selectia studentilor este atat de influentata, nu poti spune ca nu erau diferente decat de perceptie si tratament (incorect) la examenele de la stat.
Hai că e o discuție mișto asta despre facultăți și cu adevărul undeva la mijloc, cred eu.
Tot privat am ales și eu, în primul rând pentru că sunt o lepră care nu a avut absolut nicio dorință de a învăța pentru admitere, iar în al doilea pentru că voiam să îmi găsesc un job exact în domeniul studiat – jurnalism. Cu un fel de background de radio deja format din liceu m-am apucat de bătut la uși, unele s-au deschis, altele m-au trimis la plimbare din prima. Primul an de facultate chiar l-am făcut pe bune, cursuri așa și-așa, colegi așijderea. Jumate probabil nu ar fi intrat la stat (confirmat prin traseul profesional avut după licență), jumate erau cam ca mine, setați să dea cu sapa prin orice redacție i-ar fi primit (iarăși confirmat prin traseul profesional).
Norocul meu a fost un asistent universitar care se cunoștea cu redactorul-șef al unei televiziuni, i s-a părut că aș fi bun de carne de tun și m-a trimis să dau niște probe. Long story short, următorii 10 ani am făcut reporterie. La facultate mă mai duceam doar să dau examenele, nu a fost nicio problemă, doar taxa s-o plătesc. Licența a fost ceva de râsul curcilor, doar examen scris, s-a copiat pe nerăsuflate. Nu m-a ajutat nicio secundă hârtia aia, nici măcar acum, după ce am trecut de partea întunecată a comunicării (aka PR).
Privind în urmă evident că nu regret alegerea făcută, dar poate eu sunt un caz fericit, care chiar și-a urmat pasiunea și drumul din prima zi de facultate. Nu știu dacă aș fi beneficiat de aceeași relaxare din partea profesorilor de la stat, dacă există pe aici oameni care au o experiență similară cu a mea, dar din perspectiva facultății publice, chiar m-aș bucura să o aflu
Concluzionând, cred că loaze se vor găsi în ambele forme de învățământ, nu e nimeni mai breaz că a terminat la stat sau la privat, mai degrabă ce a realizat în timpul și după facultate să îl/o califice.
Nu prea se înțelege daca ai terminat facultatea aia după 10 ani, sau înainte.. Oricum confirmi regula cum că facultățile private cam asta sunt, private, tragi apa după ele ..
@Hash: nu-i bai, am lăsat locul liber la stat somităților. Ăștia ca tine au fost și unul dintre motivele pentru care am plecat din presă, nu puteți citi și înțelege un text simplu din 3 paragrafe, dar știți voi mai bine.
A mea, privata si acreditata, anul 1 era lejer ca sa te prinda. Din anul 2 incepeau sa te taie la examen aiurea, ca sa platesti re-examinarile. Unii plateau spaga ca sa treaca, altii mai saraci invatau pe rupte. Dar o re-examinare oricum plateai.
sor-mea, copil silitor, nu de 10 dar nici departe, a terminat liceu economic. la ase nu s-a apropiat asa ca a ramas varianta uneia d-astea private neacreditate. a fost printre primii an de an, fara spaga, licenta data la ase, printre primii din promoție, inclusiv aia de la ase.
eu mai lepra, n-am avut corigente dar nici departe n-am fost de cateva ori, ce nu-mimplacea nu intra oricum o dadeai. la liceu am intrat in toamna, bacul l-am luat tot din a doua, la facultatea de stat am intrat penultimul.
am trecut prin ea cu multe restante si ani repetati in buna parte din cauza unor profesori mai lepre ca mine. am ajuns in an terminal cand m-au amenintat ca daca nu termin atunci trebuie sa o iau de la zero ca ei trec pe bologna si nu pot sa echivaleze nimic.
cand am cerut foaia matricola am fost refuzat pe motiv ca in an terminal nu se fac transferuri fara a-mi fi totusi indicat vreun articol de lege. doar ‘nu se poate’.
prin niste relatii am obtinut totusi foaia matricola direct de la rectorat si m-am dus la o alta universitate de stat din alt oras,
m-au primit fara probleme, era perfect legal, s-a echivalat ce era de echivalat, am dat diferentele care mai erau, am terminat cam un an jumate in anul ala, cu prezenta minima regulamentara, am dat licenta, am luat-o.
toate astea fara spaga. doar ca am platit anii scolari suplimentari.
de atunci nu am lucrat nici macar o zi in alt domeniu si am un cv care m-ar angaja in orice firma de constructii fara prea multe comentarii, chestie valabila si pentru sora mea in domeniul ei.
cei care reusesc ceva, reusesc in pofida sistemului de învățământ romanesc care este cancerul al acestui popor.
„cei care reusesc ceva, reusesc in pofida sistemului de învățământ romanesc”
Cred ca ai tras cea mai corecta concluzie despre sistemul romanesc de invatamant.
Eram în anul II sau III când ne-a venit ordinul de încorporare. Și mie și colegilor mei de an care erau feciori. Am zis că trebuie să fie o greșeală. Dar dacă nu? Ne-am dus acolo cu hârtiile doveditoare că suntem cetățeni în curs de formare a educației și au râs de noi. Ne-au căutat în gât la medical. Când ne-au băgat la testul psihologic deja ne cam treceau sudorile. Întrebam pe la mesele din jur dacă mai e cineva la facultate. Un coleg care picase la masă cu mine mi-a spus că el bifează pe formularul psihologic standardizat tot ce-i pare lui că sună a ”nebunie”, că dacă se dă nebun atunci nu-l ia în armată. Auzi voci? AUD! Vezi clowni? VĂD! După psihologic ne-au băgat într-o sală mică. Ceilalți aveau deja valize de-alea din lemn și urmau să se urce în autobuz. A intrat un domn ofițer care ne-a recitat pe un ton ferm fel de fel de regulamente. La final a întrebat care avem facultate și-am ridicat mâna eu și ceilalți colegi de an. ”Păi voi ce faceți aici? Hai – acasă!”. S-a râs în sală, dar domnul ofițer i-a liniștit rapid: ”Nu râdeți bă, că voi peste o săptămână săpați șanțuri cât ăștia stau picior peste picior în cafenea și se uită după fete.”
Așa am scăpat eu de armată prin ’98-’99.
lejer. eu am plecat acasă de la chemarea aia la incorporare cu o hârtie pe care scria „consumator de cocaină”. o mai am pe undeva. slab = drogat. armata română.
Citesc mai sus cum că pe cei de la privat se stătea la examen ca pe ulii, când cei de la stat treceau mai ușor.
Să explic.
Nu are legătură cu faptul că acei oameni erau de la o facultate privată. E mai degrabă relevant faptul că veneau ”de afară” și nu erau ”ai locului”. Pentru că fix la fel e și acum: dai la masterat sau la doctorat și dacă nu ai făcut licența în aceeași unitate de învățământ ești cam al nimănui. Asta pentru că profesorii îi cunosc pe ”ai lor” pe care i-au văzut 3 ani în bănci. Știu ce pot ăia; fiecare dintre ei. Cei veniți din alte instituții (private sau nu) sunt însă variabile incerte. Nu se știe nimic despre ei. Așa că se adoptă poziție vigilentă față de ei.
E cam aceeași chestie cu ruta de autobuz sat-oraș. 10 ani faci aceeași rută spre locul de muncă. Tu și încă 16 oameni. E rutină deja, vă știți cu toții. Și într-o zi apare un călător nou care începe să urce cu voi și să facă aceeași rută. Absolut toți, cu șoferul în frunte, ar fi mai crispați și mai atenți cât ăla e prin preajmă. Că nu-l cunoaște nimeni pe om. It’s human nature.
… Ai si n-ai dreptate, era incomparabila o facultate privata cu cea de stat, mai ales pe chestii mai serioase… fortat de ai mei, am dat admitere si la stat si la privat, ghici ce… 10, 10 la privat fara sa clipesc, 8.5 dupa aproape 4 ore de sucit mintea.
Diferentele apareau dupa, cand se dadeau examene chiar si pe email la privati… gen completai un „test” si aia era…
Problema majora e ca multi nici nu stiau unde au terminat facultatea, pentru ca era doar pe foaie…
Daca ai terminat la privat, sigur ai fost cel putin 30% sub cea mai penibila facultate de la stat, iti garantez eu… asta nu inseamna ca nu puteai termina una la stat, e pur si simplu comparatia pe care ai facut-o… nu, nu a existat in Romania o facultate privata in care s-a facut mai multa scoala ca la stat.
Nu mă așteptam să mai fie folosită fraza „ai făcut facultatea la privat” de oameni trecuți de 40 de ani. Deja hârtia aia nu mai contează, la 40 de ani contează doar ce ai demonstrat în câmpul muncii până acum.
Cât despre privat vs stat în anii 2000, eu la privat (Universitatea Româno Americană) am avut colegi care au fost lăsați repetenți și au repetat anul 2. Profesorii erau cei de la ASE și Politehnica și dacă ești un om cu colana vertebrală, nu contează că ești profesor la stat sau la privat, trebuie sa ai accesași conduită. Aveam un coleg care era fiul la nu știu ce om politic, a fost prins când copia și scos din examen. A venit înapoi in sala și i a spus profesorului încet că este fiul lui X. Profesorul s a enervat și a spus tuturor „uitați ce spune colegul vostru, daca faceți că și el nu mai treceți anul” Era profesor de la ASE cate a știut să își păstreze coloana vertebrală și profesionalismul. Am avut și profesor care ne lasă să copiem cu cărțile pe masă. Mi se părea jenant pentru el mai mult decât pentru noi.
Am urmărit parcursul Universității Româno Americane și după ce am terminat facultatea. Au introdus examen de admitere prin 2005, scos în 2020 când au băgat concurs de referate sau ceva de genul pe motiv de pandemie (nu știu dacă au revenit la examen)
Au avut examen de admitere când mai toate universitățile de stat au fost ajuns la concurs pe baza de dosare dar nimeni nu pomenește de cursa de atragere la studenților cu taxă de către universitățile ce stat pentru a rotunji veniturile.
Universitatea Romano Americana a băgat de multi ani și locuri fara taxă (denumite burse de studiu) Primii X la sută din fiecare facultate, fac următorul an fără să plătească taxa.
In 2020 un coleg de munca, la o facultate de fițe de la stat, dădea licență doar cu prezentare lucrare și fără examen scris…
La 40 și ceva de ani, nu mă mai întreabă nimeni despre ce facultate am făcut și unde am făcut. Discut doar despre experiența de munca la interviuri.
Sunt pline instituțiile din domeniul aplicării legii de intelectuali făcuți la, de exemplu, acea „facultate de drept” privată de la Herculane (nu știu dacă ai există), despre care se spunea „te duceai turist, veneai jurist”….
1. O facultate indiferent ca e de stat sau privat nu poate substitui dorinta omului de a invata si practica o meserie sau o pasiune din care poate trai. O hartie nu iti confera garantia profesionalismului. Nu la noi. Vezi cazul concret Academia Nationala de Informatii a SRI o post universitara de stat unde fosti comandanti isi rotunjesc veniturile predand nimic pentru a scoate absolventii de “studii de intelligence” care nu au trecut prin materie
2. Exista universitati private unde se preda ok si se invata chestii. insa reputatia proasta universitate privata fabrica de diplome a fost generata de valul de politicieni absolventi de facultati de economie, management sau drept care in anii 90 si 2000 ieseau ca ciupercile. Era de notorietate ca la unele facultati cu nume de domnitori nici nu era nevoie sa treci pe acolo decat sa bagi o fisa
3. Eu am absolvit universitate si Master la stat desi dorinta era sa merg sa lucrez ca sa invat ceva folositor. Parintii au insistat si m-am chinuit 5 cu examene prezenta stricta la seminar si la licenta nu m-a lasat nimeni sa copiez deci as avea grija la “legende” ca pana la urma informatii false bazate pe prejudecati exista si despre facultatile din privat si despre cele de la stat. Evident, nu putem generaliza. Concluzia mea work and travel are the best education