Jale mare în împărăția comentatorilor de pe zoso.ro că nu mai pot da thumbs-down spre auto-validare acum că am început să scriu pe-aici. Va fi amuzant har-har-har.
Dar să trecem la subiect: ce sunt tulburările de personalitate?
Gândiți-vă la ele ca la zodii, doar că argumentate științific. Practic fiecare dintre noi avem niște trăsături accentuate de personalitate care se încadrează într-una din zece categorii. Când acele trăsături de personalitate sunt atât de puternice încât devin dezadaptative și influențează în mod negativ viața (a noastră sau a altora), atunci vorbim deja de ”tulburări de personalitate”.
Tulburările de personalitate pot fi moștenite și/sau influențate de mediul din copilărie. Se manifestă în jurul vârstei de 18 ani, în prag de intrare în viața de adult. Tulburările de personalitate nu sunt boli mintale și cel puțin 10% din populație are una sau mai multe tulburări de personalitate.
Avem de exemplu tulburarea de personalitate antisocială. ”Antisocial” = îndreptat împotriva societății; a nu se confunda cu ”asocial” care înseamnă rupt de societate. Cei cu TPA au un nivel extrem de scăzut de empatie. Asta înseamnă că nu se pot pune în pielea ta atunci când ești vesel sau trist sau deprimat sau ultragiat. În plus au zero interes în a respecta drepturile altora. De aceea le e foarte ușor să-ți facă rău – că nu pricep de ce plângi după portofel când ți-l smulg din mână. Cam 60% din cei încarcerați în sistemul penitenciar din România sunt cu TPA. Majoritatea celor cu TPA ajung în pușcărie pentru că o caracteristică a lor constă în faptul că nu respectă drepturile altora și nu pot fi modelați de persoane cu autoritate. O mică parte dintre ei dezvoltă ceea ce cunoaștem drept ”psihopatie clinică” – răceală emoțională și o direcție clară spre elevarea statutului social, câștig și asocierea cu dominanța. Mai pe românește, cei cu TPA sunt în bună parte ăia care te abordează încruntați pe stradă, dau cu pumnul și abia apoi te întreabă cât e ceasul. Mint așa cum respiră, manipulează constant și este aproape imposibil să faci terapie cu ei. Tind să vadă agresivitate în gesturi inocente.
Tulburarea de personalitate histrionică – oameni foarte naivi. Sunt sociali și la chefuri sunt ăia de dansează pe masă, vorbesc mult și-s sufletul petrecerii. Văd viața într-o lumină pozitivă dar sunt sensibili la critică, critici din cale-afară cu alții, și au de fapt o stimă de sine scăzută. Le place să fie în centrul atenției și simt distres dacă nu-s acolo. Se îmbracă colorat sau cu multe zorzoane, de obicei atipic, asta tot pentru a atrage atenția. Sunt dramatici și teatrali, folosesc cuvinte pe care nu le înțeleg în situații care nu le necesită (neologisme, de exemplu). Le place să se asocieze cu persoane cu abilități speciale (artiști, regizori, actori) și au o înclinație spre artă. Prevalența TPH este mai mare în rândul femeilor. Fiind extrem de critici mereu, super-naivi și având convingerea că nu greșesc niciodată, cei cu TPH au tendința să-și cam abuzeze emoțional copiii. Văd relațiile sociale ca fiind mai mult decât sunt în realitate (pe amic îl văd prieten, pe prieten îl văd iubit, pe iubit logodnic ș.a.m.d.). Mulți devin artiști, iar dintre artiști mulți devin actori datorită felului lor dramatic de a fi. They are freekin’ awesome in bed.
Tulburarea de personalitate borderline – erotici și profunzi. Sunt de obicei cei care se taie, ard cu țigara sau își fac rău prin consum exagerat de substanțe. Au un masochism aparte derivat din faptul că, periodic, au un sentiment de vid interior. E ca și cum absolt tot ceea ce simt (frică, plăcere, mulțumire, tristețe) dispare brusc o vreme și rămân ca din tinichea – reci și confuzi nițel. Pentru a simți că ”există” sau pentru a se convinge că mai pot simți ceva apelează la auto-vătămare, consum exagerat de alcool sau droguri, conduc mașina cu viteză sau fac sex neprotejat. Orice pentru a simți un ”high” care să-i scoată din starea aceea. Aparte celor cu TPB este faptul că au o teamă exagerată de nu fi părăsiți. Asta, cuplată cu faptul că – în mod ciudat – dacă nu mențin contactul cu o persoană o vreme scurtă de timp sar la concluzia că acea persoană i-ar fi părăsit. Un exemplu concret este iubitul care merge la cumpărături și iubita care, până vine omul acasă, e deja convinsă că a părăsit-o. Caută în permanență dovezi ale atașamentului celorlalți. Uneori au scurte episoade psihotice declanșate de gândul că cineva i-a părăsit. Prevalența în rândul femeilor este mai mare decât în rândul bărbaților iar prevalența în mediul spitalicesc e de vreo 20%. Au stări de anxietate nasoale, episoade depresive, momente în care au un afect plat al feței (chestie cunoscută drept ”depersonalizare”) dacă sunt în acel moment de ”vid interior”. Sunt extrem de nesăbuiți în momentele lor vulnerabile (fac sex neprotejat, consumă alcool). Tratamentul în cazul lor e atât de dificil încât s-a creat o ramură specială a terapiilor cognitiv-comportamentale numită DBT (Dialectical-Behavioural Therapy) special pentru ei. Psiholoaga din SUA care a creat DBT-ul (Marsha Linehan) are și ea borderline. Cei cu TPB sunt cei care trebuie luați extrem de serios când zic că au gânduri suicidale. Văd lucrurile în alb și negru: ești ori cel mai bun prieten al lor, ori dușmanul lor de moarte; la chestia asta i se mai spune ”splitting”.
Tulburarea de personalitate schizotipală – gândiți-vă ”Lorin Fortuna”. El avea chestia aia. Sună a ”schizofrenie”, dar nu e. Au idei mai ciudățele, cu înclinare spre mistic, astral, OZN-uri – chestii de-astea pseudoștiințifice. Au o vorbire mai dezorganizată. De obicei nu au prieteni și se feresc de oameni. Sunt solitari din fire, nu pun preț pe modul în care arată sau se îmbracă. În unele cazuri tulburarea de personalitate schizotipală poate evolua în schizofrenie, dar mai rar. Șansa mai mare e ca cineva cu schizofrenie să aibă în familie pe cineva cu TPS.
Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă – diferită de tulburarea obsesiv-compulsivă. Ultima e cea pe care o vedeți prin filme când se apucă unul și se spală de 30 de ori pe mâini. Deși există uneori comorbiditate între cele două (adică apar simultan într-un om), tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă e altceva. Au un nivel empatic mai scăzut și un simț al justiției extrem de bine dezvoltat. Au nevoia de a avea controlul când îndeplinesc un task și de obicei îl fac bine, la timp și excelează la asta. Mereu ziceam că dacă mi-aș face o companie aș angaja numai oameni cu TPOC. Lucrează până la extenuare, atenți la detalii. Preferă să facă totul singuri pentru că a delega sarcini echivalează în viziunea lor cu a nu avea control total. Sunt rigizi în gândire, minuțioși, determinați. Problema e că uneori o duc în pânzele albe cu îndeplinirea task-urilor și atunci lucrează peste măsură, până la epuizare. Sunt tipicari, conservatori. Numai să nu-i nedreptățești cu ceva, că luptă până în pânzele albe cu tine. Au o gândire sistematică, mecanică, rece. Fiind cam lipsiți de empatie pot lua decizii fără a ține cont de factorul uman și emoții. Se simt neliniștiți dacă ceva nu e făcut la perfecție, de unde și nevoia lor de autonomie și control total. Per ansamblu sunt prieteni buni, colegi groaznici și parteneri de cuplu reci.
Continui data viitoare cu tulburarea de personalitate narcisică, schizoidă, dependentă, paranoidă și evitantă.
Cine scrie pe bloguri ce tip sunt? Dar cine comenteaza?
LE: Dar cine doar citeste?
Cat de mult se suprapune TPA cu sociopatia? Nu au trasaturi comune?
@sitting duck: se suprapune oarecum. Psihopatia și sociopatia sunt înrudite, cu diferența că sociopații sunt dezorganizați în gândire și acțiuni e când cei cu psihopatie nu. Mai mult – cei cu sociopatie au de obicei un IQ scăzut. Dar ambele derivă uneori din TPA, cu toate că nu toți cei cu TPA ajung să dezvolte psihopatie sau sociopatie. Oricum, ”psihopatie” e aici mai mult termenul clinic, spitalicesc; diferențierea în psihopatie/sociopatie se face mai mult în psihologia judiciară. Dar da – elementul comun la toate sunt simțul ridicat al îndreptățirii, nerespectarea drepturilor altora și – mai ales – lipsa de empatie.
deci se poate mai rau decat eftimie?
Awwwww…
Articolul de mai sus e un fel de rezumat al unei biblioteci.
Dacă autorul folosește cuvinte pe care tu nu le înțelegi, nu e vina lui…..
@Razvan: asta cred ca a fost un pic dureros. Doar un pic.
Acum serios, cred ca e bine din cand in cand sa mai vedem si opinia unui specialist asupra unor lucruri pe care noi le banuim (mai ales despre noi, dar aici e alta discutie).
Prefer asta in locul unor postari oarecum autosuficiente.
@Genghis Han: dureros… _de ce_ anume? Efectiv nu înțeleg.
„deci se poate mai rau decat eftimie?”
Fluture „s-a dat deja”?
AHAHHAHA
Deci treaba asta e pe bune? Nu de alta dar îmi regăsesc 3/4 din cercul de prieteni
Tulburările astea sunt aspecte amplificate ale unei personalități normale. Poți avea prieteni care se regăsesc în oricare dintre categoriile astea dar rezultatul dacă sunt doar tendințe sau simptome patologice ar trebui lăsat profesioniștilor.
@Buricul: exact ce-a zis Marsten mai sus.
Toți avem cate un pic din cele enumerate mai sus. Și parcă asta dă farmecul unui om.
Una din partile proaste ale aducerii psihologiei in prim plan si acceptarii ei de catre mase, daca ma pot exprima asa, este ca mai nou toata lumea are impresia ca are ceva. Toti au citit pe internet putin si acum se vaita ca au depresie, anxietate, ca sunt obsesiv compulsivi daca verifica de 2 ori ca au inchis gazul si asa mai departe. Lucru care cam bagatelizeaza problemele astea, din cauza carora unii oameni chiar sufera teribil.
daca citesc articolul asta, in timp ce sunt naked – in ce categorie ma incadrez?
Depinde ce faci cu mana dreapta in timpul acesta
Are și stînga.
Cumva cei cu TPA au fondat condus sau distrus tari regate si imperii de la primul neanderthalian cu ciomag pana la kimjongun, polpot, hitler, gingis han, napoleon, etc?
CEO of…
@Nicu: nu neapărat. Churchill avea tulburare bipolară – de exemplu. Despre Napoleon se bănuiește aceeași chestie. Nu toți liderii trebuie să aibă ceva neapărat. Dar cei cu psihopatie sunt foarte buni manageri. Pentru că nu le prea pasă de oameni pot construi imperii capitaliste. Steve Jobs avea elemente clare de psihopatie clinică – rece, calculat, mânat de nevoia de succes. Cei cu TPA însă tind mai mult spre spectrul agresiv și nu prea iese lideri din ei ci mai mult oamenii ăia pe care-i trimiți să trosnească niște capete sau să intimideze pe cineva. Unii însă au norocul să se nască cu un IQ ridicat și o educație OK și ajung CEO de companii. Nu-s toți violenți.
Despre Napoleon as vrea sa spun o chestie. Nu stiu daca era bipolar sau nu, dar de la el a ramas asa numitul sindrom Napoleon, in principal legat de inaltimea sa. Ori, se pare ca Napoleon se incadra in media de inaltime a barbatilor timpului sau, nu era foarte mic de statura.
Mda si Steve Jobs s-a tratat homeopatic pt cancer de pancreas. Asta ar intra in neincredere in autoritate (medicala) ? Ca sa completam tabloul. (de asta a si crapat, evident)
PS multi lideri AU ceva dereglari (dar nu neaparat pe parte de psihic, poate endocrin, poate altceva) , era o carte fainuta la vremea ei Acesti bolnavi care ne conduc.
Daca citesc articolul ăsta in timp ce sunt naked – in ce categorie ma incadrez?
in categoria mea.
la sociopati
La „trăiește în țări calde”/”a dat centrala la maxim”/”vai de capul ei, are bufeuri”.
Sindromul_celui_care_sta_cu_capul_in_mobil_tot_timpul?
Sindomil celui care sta cu capul in mobil tot timpul?
Bun si tratament?ceva imi suna cunoscut de pe aici
Pentru tratament se merge la un psiholog din orașul tău. Că diferă în funcție de tulburarea de personalitate și e mult prea complicat să scriu articole pe temele alea.
Mersi de raspuns rapid.
E un pic mai complicat gen nascut cu tulburarea de personalitate histrionică si ajunsla antisociala.
Tratament luat hmm mult anxiar gen.
Si prin zonele mele singurul psiholog e popa da majoritatea is fosti securisti.
Cel mai tare e ca acest articol e ca o sesiune for free cu in psiholog. Deja am descoperit ca sunt asocial si am si putin de turburare obsesiv-compulsiva.
mai dă un search și pe google, sigur afli că ai și cancer.
Important e sa nu fie lupus.
Ubercool, probabil ai crezut ca esti funny, dar nu !
„probabil ai crezut ca esti funny, dar nu”. Ai aceasta parere despre persoanele cu care interactionezi?
Kilroy, am aceasta atitudine doar fata de cei care au „cancer” la creier… Destui prezenti in comentarii pe acest blog
Salut! Si eu sunt student anul 2 la Psihologie la Brasov si chiar apreciez genul asta de postari. Ai ceva tips and tricks pentru viitor? Mersi
@Cata: Tips and tricks?
1. Pune bani deoparte de pe-acum. Te vor costa formările după master și conferințele și bateriile de teste și chiria cabinetului.
2. Ceea ce înveți la facultate e cam depășit și mai mult te încurcă. Trebuie să practici și să citești studii noi dacă vrei să știi ce faci prin cabinet sau spital.
3. Nu e o chestie care merită făcută dacă doar din ea vrei să trăiești dar e o chestie interesantă și fiecare ședință aduce ceva nou.
4. Cam trei din cinci psihologi e ori cu reîncarnarea, ori cu astrele, ori cu magia/religia, ori cu altă chestie de-asta pseudoștiințifică de ți se încrețește pielea pe tine ascultându-i.
5. Conferințele sunt acolo să-ți ia banii, nu să te învețe ceva nou. Și banii ți vor lua, că ai nevoie de creditele anuale la Copsi.
6. Specializează-te pe ceva anume, dar nu pe psihologia transporturilor că acolo mori de foame.
ai avut si cliente gen Kim Basinger in „Final Analysis”?
@Anda: N-am văzut filmul, dar acum sunt curios.
Chiar voiam sa intreb de treaba de la punctul 4. Am in cercul de cunoscuti psihologi, de altfel cu educatie peste medie, care pe langa serviciile standard oferite de cabinetele lor, o dau in chestii d-astea cu energii, aure, medicina germana, reiki, etc.
Pe de-o parte, mi se pare extrem de periculos ca un om care lucreaza cu mintea omului sa apeleze la astfel de pseudostiinte care il descalifica. Pe de alta parte, ii banuiesc ca fac asta doar in scop mercantil, dar mi se pare sub demnitatea lor sa apeleze la astfel de tertipuri.
Nu exista un organism, gen Colegiul Medicilor, in breasla voastra care sa reglementeze derapajele de genul asta? Nu ca la colegiul ala nu s-ar acoperi unii pe ceilalti, dar macar din principiu, ma gandesc ca macar la nivel de imagine, trebuie sa va autoprotejati prestigiul meseriei de cei care va fac de ras.
@rumbu: oamenii ăia nu au ce căuta în breasla asta. Pentru că – da – e periculos pentru clienți și pacienți. Nu-i poți vorbi omului și de CBT, și de cum se aliniază planetele în funcție de cum le vezi tu bidimensional de pe balconul blocului. Și da – scopul este unul mercantil. Și nu-ți trebuie multă educație să delizeri despre karma și alte aiureli, așa că mulți se dedau la asta: suplinesc lipsa de cunoștințe cu ceea ce cred ei că ar fi.
Teoretic, Colegiul Psihologilor sancționează asemenea abateri. Practic însă, puține sunt raportate lor.
Le am pe toate. Inseamna ca-s normal?
Asta cere romanul: cu de toate, la pachet
și eu tot la șaorma m-am gândit
Am ajuns si eu la concluzia ca as fi fost mult mai departe in viata daca as fi suferit de ”psihopatie clinică”
Ceva tratament nu impotriva, ci pro aveti?
Incepi cu sacrificat animale…
@claudiu Am notat, mersi :)))
Intotdeauna pescuitul mi s-a parut mai barbar decat sacrificatul animalelor.
am dubla personalitate
si-o dezvolt p-a treia
Numai sa iti permiti si a treia. Nu e ieftin in ziua de azi
Cine nu stie de unde vine citatul, nu a ascultat niciodata Parazitii. Shame on you people!
astept urmatorul post sa vad pe unde ma aflu
poate cineva sa se regaseasca in paragraful de Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă dar nu in totalitate?
in sensul ca are o limita, de exemplu prefera sa indeplineasca taskurile la perfectie, sa aiba ordine si disciplina in tot ce face sa simta nevoia de control dar totodata sa stie cand e limita si sa zica: „Stop e destul de perfect! Merge daca nu rezolv eu totul; Pot sa ma descurc si fara control total” chiar daca e pe deplin multumit accepta ca sa o duca in extrem.
intreb pentru un prieten.
@Panzer: problema e că cei cu TPOC nu prea știu când e limita aia. Ei nu-și pot spune “Stop e destul de perfect! Merge daca nu rezolv eu totul; Pot sa ma descurc si fara control total”. Una e să fii perfecționist, alta să fii perfecționist cu TPOC. Ei nu se pot abține.
Ce inseamna „auto-validare”?
Sa iti dai singur like la comentarii
Nah, zic asa psihologic vorbind.. Self-validation nu e neaparat un comportament anormal. Cred
Sa iti iei o masina ca sa te simti validat.
@ev21 – sa-ti iei masina mare / puternica cind ai plua mica … aia e autovalidare
„Tulburarea de personalitate schizotipală”
Sunt curios dacă e vreo statistică pentru procentajul tulburării ăsteia în sistemul educațional.
cam 30% pe vremea mea, dar asa din pareri :))
Mie mi se pare că, într-un fel sau altul, le-ai cam dramatizat pe unele, probabil de dragul audienței.
Iar la TOC important era, după părerea mea, de menționat și gândurile alea obsesive pe care le poți avea, de la anumite situații sau idei peste care nu poți trece, o chestie a naibii de păcătoasă atunci când generează valuri de anxietate și te simți ca ultimul rahat. Și nu, nu i s-a întâmplat unui prieten.
@miha: eu nu dramatizez de dragul audienței, dar aș aprecia dacă mi-ai arăta unde crezi tu că am dramatizat și ce nu e în DSM din ce-am scris eu.
Distres e un stres cu două molecule? Ha-ha.
Salut inițiativa, se vorbește mult prea puțin de așa ceva deși ar trebui să fie cultură generală.
Cu drag, un TPOC-ist amator.
According to Dutton, the ten careers with the highest proportion of psychopaths are:
CEO
Lawyer
Media (TV/radio)
Salesperson
Surgeon
Journalist
Police officer
Clergy
Chef
Civil servant
Chef? Pe bune?
https://en.wikipedia.org/wiki/Psychopathy_in_the_workplace
Uita-te la „Chefi” la cutite…
ai lucrat vreodata in Horeca?
Shit ! Am câte puțin din fiecare. Aștept cu inima strânsă următorul post.
Stai liniștit – câte puțin din fiecare avem cu toții. Există un număr de condiții în cazul fiecăreia, condiții care îndeplinite duc la diagnostic de tulburare de personalitate. De obicei atunci când una dintre ele îți afectează viața la modul nasol (cum ar fi accese de violență în cazul TPA, dorința exagerată de control în cazul TPOC, psihoze sau teama acerbă de a fi părăsit în TPB…).
„Ca la zodii, dar argumentate stiintific.” Lesin de ras de fiecare data cand vad un psiholog folosind eticheta „stiintific”. Stiinta e grea mama draga, e cu mate, cu calcule, nu doar povesti. Rata de reproductibilitate a „studiilor” psihologice e pana in 50%. Aia nu e stiinta, e ghiceală.
De fapt e fix „ca la zodii” dar cu marketing mai bun. Nici nu e greu, dai un update la termeni. Modernizezi limbajul, reambalezi. To sell a story. Spor la vanzare !
Nu cunosc mare lucru însă cred ca analogia asta e pentru a permite publicului larg sa înțeleagă despre ce e vorbz
@Andersen
Reactia ta vine tot dintr-o conditionare care poate fi diagnosticata de un psiholog bun. Mergi cu articolul asta si comentariul tau la psiholog si intreaba-l de ce ai avut o atitudine patronizatoare fara sa adaugi nimic la conversatie. S-ar putea sa afli despre tine ca suferi de ceva.
@Buricul- asa e, dar sunt niste limite la analogii dincolo de care ori devine reclama mincinoasa (cel care zice stie diferenta dar nu-i pasa) ori arata ca vorbitorul nu intelege despre ce vorbeste (poate crede ca un documentar misto la discovery e stiinta). Daca vin si iti spun ca iti dau un vaccin cu ambalaje produse de Pfizer care e apa chioara daaar spre deosebire de apa e ambalat stiintific ala nu e chiar vaccin, nu? Nu zic ca nu functioneaza psihologia. Da, e un mestesug (arta) minunata. Dar nu e ‘stiinta’, nu inca. Sau daca e, atunci orice e. Noi oamenii avem nevoie de o poveste. Ca e psiho ca e pupu ca e mindfulness ca e horoscop…whatever works for you.
@sandu- ai dreptate, conditionarea se numeste scoala. Stiu ca e nasol cand cineva iti striveste corola de minuni a lumii. Sper sa nu ramai suparat si sa reusesti sa translezi patronizarea. Contributia e urmatoarea – daca nu mai amestecam vracii cu medicii fara ca macar sa ne dam seama, poate n-o sa mai ajungem cu nenumarate situatii gen Dancila la BNR. Sau macar nu ne mai prefacem revoltati, ca de fapt ne reprezinta. Domnii de la academia de politie cu doctorate? Si ei erau doctori in stiințe, cum e si Dumitru Prunariu, nu?
Uite referinta mai jos cu replicabilitatea. Cum ar fi ca un producator auto sa spuna ca franele functioneaza la 99.99% din teste si sa te trezesti ca in lumea reala merge 1 din 2? Dai cu banul.
https://www.nature.com/news/over-half-of-psychology-studies-fail-reproducibility-test-1.18248
@Andersen, doar 3 cuvinte am de adaugat: Erich-Jan Wagenmakers. Pt cine vrea sa stie mai multe. Posibil ca 50% sa fie optimist. #bayesian4life
Exista tulburari care afecteaza in mod predilect barbatii sau femeile? Din descrierea facuta, cam asa pare. Sau femeile sunt mai ‘constiente’ ca este ceva in neregula?
Tulburările de personalitate histrionică, narcisică și borderline apar mai des la femei decât la bărbați. TPA apare mai des la bărbați decât la femei. Deci da – unele au înclinație spre un gen sau altul.
Hmmm… Acum am o dilema… Eu pe Mircea Badea l-am incadrat la personalitati de tip histrionic (un fel mai elegant de a numi persoanele isterice). Sa fie oare TPA?
Cred ca pupincurismul in forma agravata „eu mereu sunt de acord cu seful” nu e incadrat la boli psihice.
Exista ceva teste online rapide (ca si cele de personalitate) care te pot incadra in una din cele 10 posibile ?
@Dave: online da, gratuite – nu. Și nici rapide. Teste bune pe partea asta sunt MCMI-III și MMPI-II iar astea au de la 150 de întrebări în sus. Și costă, și le poți face doar la psiholog în caz că a plătit licența pe ele. Ce găsești pe net nu prea merită făcut deoarece fie 1. sunt făcute de programatori și nu psihologi, deci validitate zero, fie 2. sunt cu licență gratuită, adică de prin 1958, și nu măsoară bine constructul desemnat.
Cum poti manageria situatia cu o mama cu tulburare de personalitate de tip B (mi-e greu de spus daca este narcisistasau borderline)? E foarte dificil cand fiecare a doua fraza e un santaj emotional.
Vorbesc din postura de adult, independent financiar.
Dacă mama e narcisică sau histrionică – trust me on this – nu ai cum. N-o vei mulțumi niciodată. Dar poți să o eviți pe cât se poate. De schimbat n-ai s-o poți schimba. Critică non-stop, apelează la șantaj emoțional. Poți merge la un psiholog să te îndrume cum să faci managementul situațiilor de acel gen, cum să le recunoști, să înțelegi ce le iscă.
Wow, fix la aceasta situatie ma gandeam eu si multumesc ca ai raspuns, Razvan. Caz similar si la mine , toti din jurul meu imi spun ca nu am cum schimba persoana, cel mai bine invat eu sa fac managementul situatiilor. Recunosc aproape toate momentele ce isca un scandal sau ce pot duce la un santaj emotional insa eu tot insist sa imi fac dreptate si sa demonstrez ca lumea nu e fix ca in ochii interlocutorului. Indepartarea de astfel de persoane, mai ales rude de sange mi se pare foarte grea de realizat, deoarece acestea isi cer drepturile .
@Ariadna
Te inteleg, sunt in aceeasi situatie. Am ajuns la ideea ca e mai sanatos sa iau distanta. Incercarile de a explica punctual „uite, X ma deranjeaza”, sunt foarte greu de facut corect, trebuie energie si multe resurse interioare. Si chiar si adult independent fiind, ea va avea intotdeauna la dispozitie cartea cu „autoritatea de parinte”, cu care iti poate deraia orice discutie. Din experienta mea, nici nu prea au vreun efect long-term explicatiile astea punctuale. Le va interpreta convenabil – fie le vede ca pe niste momente fara legatura intre ele, refuzand sa „adune 2 cu 2”, fie le aduna dar spre interpretarea aceea de victima, de: „ai tu ceva cu mine”. Pacat, ca cumva simt ca presiunea e si mai mare pe fete in a mentine relatiile bune cu familia. Unui tip i s-ar fi iertat mai usor o faza cu un pumn in masa si plecat.
mie tot nu mi-e clar daca numele autorului e Razvan T Coloja sau Razvan Ț Coloja…
Știu că cititul nu e punctul forte al românului dar diacriticele sunt acolo, la liber.
e bine sa ai certitudini in viata
@mariux: …dar nici gramatica elementară nu strică. Ai făcut și tu o glumă așa cum ai putut și-a ieșit asta.
ma multumesc cu ce sunt, nu pot fi toti perfecti ca tine
perfecți ca ține?
lasand troleala la o parte, felicitari pentru articole! observ ca sunt destul de apreciate si comentate. eu recunosc ca sunt afectat de mult bias, tind sa etichetez initial oamenii dupa acele aspecte care ies cel mai mult in evidenta, sunt cel mai facil de observat etc. n-am depus prea mult efort inainte de a comenta sa vad cine este si ce face autorul. te recunosteam doar dupa unele comentarii de pe acest blog si nu prea rezonam cu opiniile emise in acestea. dar in cazul de fata trebuie sa iti recunosc meritul. tu iti vezi in continuare de treaba si eviti elegant sa te implici in dispute inutile cu detractori ca mine.
*blog despre topoare si psihologie*
Psihologul cu topor
Ce simti cand te joci cu toporul? Vrei sa discutam despre asta?
„Din tainele psihologiei” e la loc de cinste în biblioteca mea. Păcat că s-a editat în puține exemplare. O carte foarte bună, excelent structurată, v-o recomand!
Eu am fost „diagnosticată” cu tendințe borderline, anxietate și episoade depresive. Am îmblânzit demonii interiori doar prin psihoterapie.
Erată: „Tainele psihologiei”.
@Răzvan T. Coloja
Te rog să-i caracterizezi/încadrezi în tipologia potrivită pe următorii:
-Donald Trump;
-verii Becali.
Mulțumesc!
@Alin(a): Trump și George Becali sunt cu narcisism feroce amândoi. Nu-l știu pe vărul lui Becali însă. Trump e cu tulburare de personalitate narcisică și-s 99% sigur de asta. Becali tot pe-acolo bate și el.
Diagnosticul nici nu este greu de pus in cazul lui Trump: vorbim de un tip care si-a pus medicul sa declare ca aste cel mai sanatos si inteligent pacient, dupa ceremonia de depunere a juramantului a declarat ca la el au fost mult mai multi participanti decat la Obama, cladirile lui sunt cele mai mari si mai frumoase, sunt sute de declaratii de genul acesta. Iar cand era contrazis, il facea pe interlocutor stangist, comunist etc. Problema imi pare nu in faptul ca omul era narcisist si mitoman, ci ca au fost si sunt inca milioane care au pus botul la declaratiile lui. Legat de firea lui, imi aduc aminte de un interviu cu Woody Harrelson, care il intalnise pe Trump la un dineu, cu cativa ani inainte de presedintie. Dupa dineu, actorul a declarat ca a fumat un joint mare ca sa scape de senzatia de la dineu
Ba Rasvantcoloja, voi psihologii sunteti ca popii cu religia. Iti spune popa ceva, ceva, iti inventeaza el o boala de care trebe sa te scape. Iti da si boala, ia de aici de la popa si antidotu’
Nu poate sa piarda. No, asa si voi. Din cele de mai sus, atatea tipologii ca_cam toti se identifica cu cate o bucatica. Asa ca voi inventati boala, voi vreti sa ne dati si leacu’ 
Deci atata ne psihanalizam, ca pana la urma ne gasim un complex oedipian 
Ei – n-ai tu nevoie de psihologi atunci. E win-win pentru ambele părți, crede-mă.
Acuma pe bune, cred ca daca mergem la psiholog, fiecare avem cel putin un diagnostic minimal sau moderat. Recte e nevoie de un pic de tratament, nu? Macar preventiv, daca nu tratament efectiv.
Gsorge, suntem tara unde „este rusine” sa mergi la psiholog. Deci, IMHO, nu cred ca in Romania se frecventeaza prea des cabinetele psihologilor
DSM-ul e biblia, sau mai bine spus această culegere de sf unde fiecare mai scrie ce îi trece prin cap că e boală.
Ținând cont la un moment dat, în anumit context, toți manifestăm niște comportamente deviante ce ziceți, nu suntem deja toți bolnavi?
Acceptăm variații evoluționiste la nivel de păr, înălțime, greutate, genetică deci, dar la nivel mental (adică produsul creierului) suntem toți deraiați.
Mi se par interesante mai ales incursiunile în inconștient, unde mai vine câte un Freud să explice cum stă treaba în contextul în care nu am întâlnit pe cineva care să îmi descrie cum îi apare un cuvânt în conștient din inconștient și să explice trecerea.
Fără mișto, explicați-mi vă rog cum ia naștere cuvântul „scaun” în mintea voastră?
(Fără a mai discuta despre replicabilitate măsurabilă, cu iz științific, pentru orice cuvânt oricând).
Mai științifică e orientarea behavioristă pentru că are ceva istoric dovedit (de exemplu fobiile), și tratează contextul, relația dintre stimuli și comportamente sau consecințe, dublată de un pic de neuroștiință.
simplu, șef, maron, consistență medie=> scaun; dacă-i mai tare, e ciucalată
Care este tulburarea de care sufăr daca nu pot sa iau in serios pe cineva care se prezintă cu initiala la mijlocul numelui, are o poza de avatar cu propria-i persoana privind preocupat in departare si in general comenteaza in silă, ca si cum le face celorlalți o mare favoare imprastiind axiome oridecateori deschide gura?
@Basil: și-acum că ți-ai declarat poziția mai e ceva de adăugat?
@Basil Inițiala din numele tău (dacă știi ce reprezintă), e la început sau la sfârșit? Tulburarea de care suferi tu nu e în DMS și se numește attention whore.
Bine ai venit, Razvan.
Pare ca esti pregatit sa inoti printre… cadavre
ce hal de fluture zboara printre cadavre :))?
@fluture: eu rămân calm când se ridică brusc câte un client și începe să-mi urle la 5cm de față; aici e chiar relaxant aș zice. :))
Razvan, pentru ca stii ca ala are Tourette! Aici sunt afectiuni (ce cuvânt frumos, nu?) care inca nu au intrat in DSM. Unele dintre ele sunt in BDSM, dar inca nu in DSM :-))
Mulți au DSG în zona asta
Aștept cu interes următoarele articole. Go ahead!
@alex Fluturele cap-de-mort
Astept si episodul 2, ca pana acum am bifat la toate cate-un pic. Un fel de „una cu de toate”, te rog.
Nu mă regăsesc în nimic de mai sus, dar deja am încadrat-o la TPOC pe nevastă-mea.
Aștept cu nerăbdare partea a 2-a și salut prezența acestei rubrici pe blog. Zoso a realizat cam târziu că are mulți trilulilu p-aici și că nu orice se rezolvă cu toporul și beciul, dar tot e ok.
Ati avut o altercatie fizica cu vreun pacient? Daca da, a facut-o de amuzament/curiozitate sau dintr-un acces de furie?
@Dorin: încă nu, și sper să nici nu o am vreodată.
„Jale mare în împărăția comentatorilor de pe zoso.ro că nu mai pot da thumbs-down spre auto-validare acum că am început să scriu pe-aici. Va fi amuzant har-har-har.”
m-am oprit din citit dupa fraza asta. cineva atat de centrat pe sine, incat il deranjeaza niste manute, nu merita timpul meu.
PS. nu am nici cea mai vaga idee ce ai comentat pe aici.
Exista un diagnostic psihiatric pentru cei care se excita cand pot anula altora dreptul de exprimare?
De ce traiesti cu impresia ca psihologii sunt neaparat oameni intregi la minte? Cunosc doua cazuri de oameni foarte deranjati la cap care au ajuns psihologi si au si scris carti. Pentru o tara care nu merge la psiholog articolul e chiar ok.
@zanghe: îți mulțumesc că m-ai informat. Părerea ta este importantă pentru mine.
ai sa razi, dar ar trebuii sa fie importanta. sunt multe scroafe care s-au vazut urcate in copac
@zanghe: nimic din ce-mi scrii nu are sens…
Îmi place și mie psihologia. Te-ai gândit să analizezi personaje din seriale? Gen Sopranos, spun seriale fiindcă acolo ai mai multe date, Evoluția personajelor rămâne întipărită mai bine.
Eftimie, Coloja, Znuff, în nicio ordine sunt cei mai buni scriitori invitați aici pe blog, dacă văd alte nume de invitați nici nu mă obosesc să văd ce au de zis, decât dacă sunt extrem de plictisit.
hm, e grav dacă nu recunosc mai nimic din episodul ăsta?
poate un pic de tulburare obsesiv-compulsivă, dar numai un pic, că omul are limite și reușesc să mă opresc când ajung la ale mele.
cât despre aia histrionică, cred că sunt mai degrabă opusul, gen omul face planuri să mă ceară, pt mine e încă iubi cu care mă țin de mână în parc.
Deci sunt un șef mizerabil… deși pare că toată lumea mă iubește 😂
Ma regasesc in TPS ( eu o vad ca pe o precautie si a cerne oamenii foarte bine) si in aia obsesiv compulsiva ( lucrez pana la epizare la foc continuu). Totusi, mie mi se pare doar o caracteristica a personalitatii, temperamentului, n- o vad ca pe o tulburare.
poate doar sunt caractesiticile tale, dar când munca până la epuizare o să ducă la burn out sau altceva nasol pt tine, cred că o să fie TPOC.
asta dacă interpretez bine ce a zis omul ăsta mai sus, că toți prezentăm anumite caracteristici, dar abia când caractesticile astea ajung să ne facă să ne purtăm într-un fel care ne face nouă rău sau altora, abia atunci devin tulburări de personalitate.
Ce sunt astea mai exact, bolile copilariei?
Profesor Hannibal Lester.
Apreciez comentariile tale si, acum, aceste articole. Astept partea a doua, am fost mereu interesata de psihologie. Acum incerc sa citesc chestii mai aproape de psihologia copilului, deh, sperand sa am un copil cu mai putine traume decat maica-sa. Recomanzi ceva in special ( ideal in engleza, ca e mai usor sa le iau pe kidle). Cat despre articolele tale aici: keep them coming
N-aș ști ce să recomand pe partea de psihologia copilului (aici mă refer la cărți). Am scris mai demult niște texte pentru revista ”Psychologies” pe partea asta – cred că mai sunt încă online la ei pe site. Ar fi atâtea de zis aici că mă îndoiesc că te-ar ajuta doar o carte. Depinde și de vârsta copilului, dacă are frați, ce personalitate are, ce hobby-uri – o mulțime de chestii. Cărțile alea cam pretind că oferă o rețetă universală, iar așa ceva în realitate nu există. Fiecare copil e diferit de ceilalți și are nevoie de alte chestii. Fiecare se dezvoltă în felul lui. O carte nu are cum să-l nimerească, că suntem ființe mult prea complexe pentru a fi sintetizate în vreo 300 de pagini.
Mie mi-a iesit o tendinta spre tulburarea de personalitate schizoida dupa ce am ajutat o prietena pentru disertatie. Presupun ca pe asta o incluzi in ep. 2?
@Diana: Yup – au mai rămas 5 tulburări de personalitate de descris. Printre care și cea schizoidă.
I’m disturbed, I’m depressed, I’m inadequate. I’ve got it all!
Psihologie pe intelesul meu, al prostului.
Mie mi-a placut! Cred ca ar trebui sa stau sa citesc sute de pagini ca sa trag concluziile si sa fac un rezumat ca in articolul asta.
Beton! O sa citesc cu maxim interes si urmatoarele
Cei cu tulburare de personalitate obsesiv-compulsiva cum crezi ca sunt ca parinti?
Pot fi destul de stricți de cele mai multe ori. Cunosc însă cazuri care reprezintă părinți foarte OK.
Ai terminat liceul si ai dat la Biblioteconomie in 1997 unde ai facut arhivistica si alte cacaturi.
4 ani admin de retea (2 ani de Starcraft in retea)
apoi cativa ani de retelistica, programare si sisteme de operare
BeOS R5 si Slackware Linux, scripting in BASH si LISP, putin C si ASM.
In 1999 ai facut un joc alaturi de alti tipi, reverse engineering la programe BeOS, colectii de coduri sursa virusi.
Tot in 1999 curs de programare FoxPro
Ai scris o carte pe care ai tinut-o in sertar pana in 2009
Urmeaza zece ani de Linux exclusiv.
In 2012 te-ai hotarat sa dai la Pshihologie.
Curs in neurostiinte / SPSS
Master de Psiho > doctorat in Sociologie
Apoi direct in anul II la licenta la Sociologie dupa ce ti-ai inghetat doctoratul.
In paralel ai invatat R, programare microcontrollere, clustere, CISCO, machine learning, Python, LoRa, electronica cu componente pasive.
Foarte multe realizari in diferite domenii, exact ca majoritatea romanilor care se pricepe la toate, dar nu stie nimic.
Coboara o treapta de pe scara imaginara unde crezi ca esti si mergi la un control psihologic, cu un psiholog adevarat.
@Vlad: i am at a loss of words. Cu un simplu enunț ai dărâmat peste 25 de ani de studiu și pregătire. Școala nu m-a pregătit pentru clipe ca asta.
Conform spuselor tale, în 2012 ai început sa cochetezi cu Psihologia / în paralel cu multe alte chestii.
Avem securisti aici !?
După ce am lecturat acest articol, consider că sunt în posesia colecției exhaustive a tulburărilor de personalitate :)))
De asemenea vaccinul e creeat să ne modifice genetic pentru a fi toxici în cazul în care suntem consumați de extratereștrii din OZN-urile raportate de Pentagon :)))
Asteptam cu interes partea a doua.
Unde in Romania se poate diagnostica si trata BPD?
Multumesc.
La orice psiholog care practică CBT (mai toți).