Rubrica de psihologie: care e treaba cu inteligența?

Trăim într-o perioadă care – din punct de vedere al sociologiei – poate fi caracterizată cel mai bine drept una competitivă la nivel intragrup și una în care rapiditatea reacțiilor în situații de criză primează în fața altor factori. Datorită informatizării și globalizării am ajuns să facem parte dintr-o societate în care se pune tot mai mare accent pe capabilități. Nu e atunci de mirare că oamenii pun tot mai mare preț pe dezvoltarea și evidențierea acelor abilități. Parțial pentru a se asigura că supraviețuiesc prin găsirea unui loc de muncă bine plătit, parțial pentru o mai bună și mai sigură integrare în grupul cunoștințelor și nu în ultimul rând pentru menținerea și ridicarea stimei de sine.

Ideea de ”IQ” este atât de des vehiculată în presă și filme încât un coeficient de inteligență ridicat a ajuns să fie sinonim cu un mult-râvnit statut social. Oamenii își doresc cu ardoare să fie mai inteligenți deoarece consideră că un IQ ridicat corelează cu succesul. Un om ”deștept” este văzut ca fiind totodată descurcăreț, determinat, dispus și capabil să obțină tot ceea ce vrea. În psihologie îi spune ”efectul de halou” – atribuirea unor capacități adiționale acelor oameni care excelează într-un anumit domeniu. Un astfel de om este acceptat aproape necondiționat de societate și promovat ca ideal de filme precum ”A Beautiful Mind” ori asociat cu nume grele precum ”Albert Einstein” sau ”Bill Gates”.

În acest text voi argumenta cum un coeficient de inteligență ridicat, luat de sine stătător, nu doar că nu garantează succesul profesional ori acceptarea socială dar este oarecum inutil fără o serie de alte atribute complementare.

Ideea de ”IQ ridicat” este mult supraevaluată. Pentru a-și pune în valoare intelectul un om depinde de prezența unor abilități și caracteristici cu mult mai importante decât inteligența și fără de care aceasta devine în mare măsură inutilă.

Imaginația

Mai valoroasă decât inteligența sunt imaginația și creativitatea. Imaginația este acea abilitate specifică omului care permite preluarea unor informații deja existente și transformarea lor în ceva nou. Imaginația accesează memoria, scoate de acolo situații, imagini și alte lucruri și ne permite să le combinăm în așa fel încât rezultatul e ceva cu totul nou. Asta ajută în rezolvarea de probleme. Un om inteligent și cu memorie bună dar lipsit de imaginație va putea reproduce cu acuratețe ceva dar nu va fi capabil să adapteze acel ceva la situații neprevăzute ori noi. De aceea imaginația este mult mai importantă decât inteligența. Un om cu imaginație dar IQ scăzut va fi capabil să creeze lucruri noi și să găsească răspunsuri noi la probleme. Să iasă din situații imprevizibile. Un om inteligent dar fără imaginație va putea într-o măsură să folosească informațiile de care dispune dar nu va putea să le muleze pe situații noi.

Un om cu IQ ridicat dar lipsit de imaginație nu va avea cum să realizeze lucruri noi. Fără un dram de creativitate și – implicit – imaginație, un om cu un coeficient de inteligență ridicat nu va fi capabil să jongleze cu elementele cumulului informațional de care dispune, în așa fel încât să-și folosească inteligența în situații noi. Un om inteligent fără o viziune derivată din imaginație nu va putea inventa un medicament sau o nouă teorie în științele exacte. Asta deoarece – deși are un IQ ridicat – nu va putea manevra informțiile pe care le deține în așa fel încât aranjate altfel să ducă la ceva cu totul nou și inovator. Va dispune de surse de informare și o bază de cunoștințe pe care nu va ști cum să le folosească într-un mod inedit; va fi capabil să replice rezultatele și încercările altora dar nu va putea extrage din ele idei noi. Fără imaginație inteligența scade drastic ca valoare.

Educația

Educația este un alt factor mult mai important decât coeficientul de inteligență. Educația din familie, cea primită din mediu, cercul de prieteni, școală și mijloace de autodocumentare formează o bună parte din cunoștințele unui om. Fără educație, cantitatea aceea de informații este diminuată. Fără o cantitate de informații destul de bogată un om inteligent este ca un Bugatti cu rezervor de 150ml: oricât ar accelera și oricât de rapid ar prinde suta la oră există o limită (nu prea greu de atins) dincolo de care mașina nu-și mai poate manifesta capabilitățile de invidiat. Un om cu o inteligență nativă ridicată dar lipsit de educație nu are suficiente informații cu care să poată lucra și nu-și va putea pune în valoare IQ-ul dincolo de o anumită zonă.

Determinarea

Un al treilea factor legat direct de o eficientă punere în valoare a inteligenței este determinarea. Degeaba ești creativ, educat și dispui de un IQ ridicat dacă nu dispui de determinarea de a valorifica aceste atuuri. Poate ești timid și nu-ți place să atragi atenția asupra ta. Poate te-ai născut într-un mediu social nepotrivit și ești intimidat dacă trebuie să te manifești într-un mediu social nou, determinarea de a acționa sau interacționa fiind frânată de aceste piedici. Poate pur și simplu ești leneș sau delăsător sau nu dispui de motivația adecvată pentru a-ți pune în valoare coeficientul de inteligență. Lipsa determinării stopează utilizarea și afirmarea IQ-ului ridicat fiind o barieră în manifestarea lui la potențialul său maxim.

Determinarea este cea care ne face ”să facem”. Fără ea degeaba dispunem de inteligență și imaginație deoarece nu avem imboldul necesar de a pune în practică ceea ce știm și ceea ce putem alcătui. Un om inteligent care dispune și de imaginație dar nu are determinare va rămâne în pragul acelui ”să alcătuiesc ceva” fără să facă concret ceva cu abilitățile de care dispune. Determinarea e răspunsul la întrebarea ”de ce există efectul Dunning-Kruger”? Oamenii cu abilități scăzute ca nivel reușesc totuși să își supraestimeze acele abilități și să reușească să îndeplinească o sarcină. Prin extrapolare, un om cu inteligență medie sau scăzută și lipsit de imaginație va fi capabil să ducă la îndeplinire o sarcină și să realizeze ceva prin pura prezență a determinării de a finaliza acea sarcină. Un om cu IQ ridicat, blagoslovit cu imaginație dar fără determinare va realiza în viață mai puține decât un om croit după modelul amintit anterior. prin urmare determinarea – deoarece poartă eticheta acțiunii – este critică. Inteligența ridicată, memoria bună și abilitatea de a folosi informațiile în forme noi prin intermediul imaginației sunt de ordin secundar. Acestea toate sunt interdependente și împreună sunt extrem de folositoare. Luate independent însă – nu prea.

Celelalte chestii de care avem mai multă nevoie

Abilitățile joacă și ele un rol important în augmentarea inteligenței. Prin ”abilități” se înțeleg acele caracteristici ce pot fi cultivate și dezvoltate: cea de a te exprima în scris sau verbal folosind un vocabular bogat, cea de a cânta la un instrument muzical, de a picta sau de a fi într-o formă fizică ce conferă enduranță în timpul unui maraton.

Răbdarea, mediul social, contextul cultural și cel politico-economic sunt și ele importante. Un om nerăbdător nu va putea duce la capăt o sarcină indiferent cât de inteligent ar fi. Dacă etnia sau mediul social al culturii de baștină impune norme sociale care intră în conflict cu o posibilă exploatare a capacității intelectuale, din nou, coeficientul de inteligență devine mai puțin important decât libertatea de a-l manifesta la adevărata lui intensitate. Drept exemplu aduc în acest sens imaginea femeii din societățile puternic patriarhale și totodată mânate de ideologii religioase ce nu conferă genului feminin anumite drepturi. O femeie care nu este lăsată să devină profesoară sau manager de instituție în condițiile în care până și dreptul la permisul auto este subiect tabu în societatea în care trăiește va găsi că IQ-ul ridicat contează prea puțin. Nu are cum să-l valorifice fără libertate și recunoașterea unor drepturi. La fel – dacă situația materială nu i-o permite ori dacă se află sub talpa unui regim politic totalitar, un om de o inteligență sclipitoare nu se va putea manifesta. De aceea libertatea (de expresie, de mișcare, de afirmare) este mai importantă decât coeficientul de inteligență în condițiile în care absența primeia incapacitează din start persoanele cu IQ ridicat.

După cum observăm, inteligența este augmentată de o serie de factori de mediu și atribute care oferă sa retrag din valoarea conferită IQ-ului. Elemente fără de care inteligența , luată de sine stătător, devine lipsită de eficiență. Dacă un test de inteligență nu v-a oferit un rezultat satisfăcător luați în considerare factorii expuși în acest articol. Aparte de acel scor calculați cum stați cu posibilitățile financiare, educația, determinarea, imaginația sau răbdarea (printre altele) ca să vă puteți forma o imagine de ansamblu. Nu în ultimul rând luați în considerare faptul că – repet – conceptul de ”IQ” este supraevaluat la nivel de conștiință comună în ziua de azi.

Cum e de fapt cu testele IQ

Una dintre cele mai frecvente căutări online este cea care îţi permite să ajungi la teste IQ (intellectual quotient). Internauţii vor cu tot dinadinsul să afle cât de inteligenţi sunt, ceea ce a dus la apariţia a felurite teste IQ online care-ţi spun pe loc cam unde te situezi din punctul de vedere al inteligenţei.

Treburile în psihologie stau însă cu totul altfel. În primul rând trebuie să înţelegem că IQ-ul este un construct teoretic. Că testele IQ nu măsoară inteligenţa ci ceea ce credem noi că sunt componente importante ale inteligenţei.

În al doilea rând, fiind un construct teoretic, IQ-ul se măsoară pe scale diferite. Se prea poate să obţii un IQ de 122 pe o scală şi un altul de 86 pe o altă scală. Printre cele mai utilizate scale se numără scala Wechsler, scala Stanford-Binet şi scala Raven. În al doilea rând, măsurarea IQ-ului necesită scale acordate vârstei. Scala Wechsler, de exemplu, se poate aplica oricui are vârsta peste 16 ani; în cazul celor sub 16 ani se foloseşte o versiune diferită numită Wechsler Intelligence Scale for Children.

În al treilea rând, testele de inteligenţă disponibile online oferă în 99% din cazuri rezultate false. Sunt create pentru a vă da impresia că sunteţi excesiv de inteligenţi şi vă felicită ulterior pentru asta. Adevărul este că un test IQ avizat de psihologi se dă de obicei pe hârtie şi durează mai mult de cinci minute. Testul Wechsler – de exemplu – durează undeva între o oră şi o oră şi jumătate.

Testele pe care le completaţi online atunci când sunteţi plictisiţi sunt create de programatori, nu de psihologi. E ca şi cum v-aţi lăsa operaţi de un mecanic auto.

În al patrulea rând, interpretarea unui test psihologic durează. Faptul că un site vă oferă rezultatele instant ar trebui să fie un semnal de alarmă. Un psiholog de obicei trebuie să urmeze un curs de formare şi perfecţionare în aplicarea unui tip de test de inteligenţă, curs în care va învăţa cum să interpreteze acel test în funcţie de anumiţi factori precum vârsta, genul ori sănătatea clientului.

Şi totuşi – ce IQ aveţi? Pentru a afla trebuie să apelaţi la serviciile unui psiholog sau ale unui psihiatru. Un test de inteligenţă măsoară mai multe lucruri (de exemplu inteligenţa verbală şi performanţa) iar acele lucruri, în funcţie de tipul testului, oferă un rezultat concret. Psihologul va oferi acel rezultat după o zi în care va face interpretarea răspunsurilor voastre şi vă va spune unde vă încadraţi în marea masă a populaţiei conform unui anume test.

Ceea ce internauţii trebuie să înţeleagă este faptul că apelând la teste de inteligenţă online primesc acelaşi tip de răspunsuri pe care le-ar putea oferi la fel de bine vecinul de palier ori mătuşa aceea îndepărtată cu care ei nu mai vorbesc. Aşa cum nu vă reparaţi singuri plombele ci mergeţi la un dentist, la fel – în măsurarea IQ-ului mergeţi la un psiholog şi nu vă bazaţi pe ceea ce vă spune un formular online. Riscați să vă entuziasmați degeaba.

În concluzie

Revenind la subiect: un IQ ridicat este util, dar cum IQ-ul este un lucru ”dat” care poate fi crescut sau scăzut cu un maximum de două unități pe parcursul vieții începând cu perioada maturității timpurii, noi – ca oameni – avem prea puține de spus în privința lui. Da – avem educație la care putem lucra. Da – ne putem stimula imaginația. Dar determinarea se poate învăța de către oricine, indiferent de gradul de educație, de statutul social, de inteligență, memorie și imaginație. Se poate învăța la orice vârstă și în orice condiții iar factorul genetic implicat în apariția ei e oarecum neglijabil. Pe scurt – determinarea e ceva ce puteți cultiva. Uitați de cât de importantă credeți că ar fi inteligența și cultivați-vă determinarea și – pe cât se poate – imaginația. Veți ieși mai câștigați oricum o luați.