Grandiozitatea, nevoia de a fi în centrul atenţiei, lipsa totală de empatie şi competitivitatea sunt cu toate semne ale narcisimului. Cu toate acestea, de multe ori nu aflăm că persoana de lângă noi este narcisică decât atunci când este deja prea târziu. Asta deoarece nu toţi narcisiştii se afirmă deschis şi nu toate semnalmentele de mai sus sunt vizibile din prima. Ce este însă comun tuturor narcisiştilor şi ce-i diferenţiază clar de ceilalţi este modul răzbunător în care se comportă atunci când se simt lezaţi.
Furia narcisică este un lucru aparte. Pentru a-şi ascunde propria vulnerabilitate şi în permanenta căutare a dreptăţii aşa cum o percepe el, narcisistul va face tot posibilul să se răzbune atunci când este rănit. Primul semn că narcisistul este răzbunător din cale afară este faptul că se va prezenta pe sine ca pe o victimă, indiferent dacă circumstanţele o susţin sau nu. O dispută a avut loc iar tot ceea ce narcisistul ştie este că a fost rănit şi vrea dreptate. Detaliile legate de cine, cum şi când a început totul nu contează. Nu contează nici dacă narcisistul este cel vinovat. Va continua să se prezinte drept victimă şi să-şi caute propria dreptate. În lupta pentru căutarea dreptăţii narcisistul nu se dă îndărăt de la manipulări grosolane şi minciuni. În propria viziune, narcisistul nu se vede pe sine ca fiind un mincinos ci ca pe un om care se foloseşte de orice mijloace, morale sa nu, pentru a-şi căuta dreptatea şi a câştiga disputa.
Trebuie să înţelegeţi că un narcisist este lipsit de morală şi că va aplica tehnica pământului pârjolit în disputa cu voi: va lăsa doar pulbere în jurul lui, vă va ataca pe orice cale, indiferent cât de absurdă vi s-ar părea şi indiferent de consecinţe. Puteţi uita din start că aţi ţinut cândva la acel om pentru că, odată rănit, narcisistul va uita cu siguranţă de emoţiile voatre. Va încălca orice reguli ale războiului v-aţi putea imagina: va minţi în instanţă, va răspândi zvonuri despre dumneavoastră, vă va minţi cu lejeritate familia şi prietenii. Dacă minciunile sunt descoperite sau dacă va fi confruntat cu ele, narcisistul fie va plusa cu alte minciuni, fie se va prezenta din nou ca victimă. Ruşinea de a fi prins minţind nu este problema lui şi nu-l va afecta deloc.
O altă problemă în a avea de-a face cu un narcisist furios stă în faptul că medierea problemei nu este posibilă. Indiferent că voi sau prietenii votri veţi încerca să stabilizaţi apele, narcisistul nu va dori să audă nimic despre asta. În ochii lui el este victima şi este îndreptăţit să primească dreptate, cel puţin aşa cum o percepe el. Va dori război deschis şi nicio limită nu va fi destul de subţire pentru a nu putea fi trecută. Un alt semn al lipsei posibilităţii medierii situaţiei este plasarea vinei. Narcisistul va plasa toată vina în braţele voastre. Îl va irita teribil orice încercare de împărţire a vinei şi, ca să-şi păstreze stima de sine şi imaginea de ansamblu pe care şi-a construit-o despre propria persoană, orice reprezentare negativă, oricât de mică, va fi contracarată cu un atac furios.
Cu adevărat, singurele modalităţi de a calma furia narcisică sunt recunoaşterea ”vinei”, aşa cum vrea narcisistul să o perceapă, ori fuga. Iar în cazul narcisiştilor, fuga este ruşinoasă, dar extrem de sănătoasă.
Almanahe.
Menu, fluture.
Mnu, fluture.
Scuze!
S-a intors Vali?
Articol de pus in rama, pe perete de catre toti cei care cad sub vraja unei persoane narcisice. Sa nu mai spere la magia de la inceput, sa inteleaga ca a fost doar vrajeala. De mentionat ca articolul nu este despre persoane un pic mai narcisiste sau cu trasaturi de narcisism ci despre oameni cu tulburarea de personalitate narcisica.
Incepe sa-mi fie frica sa citesc articolele de genul…ma recunosc in aproape toate, indiferent de subiectul abordat :-))
Astept cu nerabdare unul despre multiple personalitati.
Ideea e ca fiecare „tulburare” din asta se manifesta in fiecare, mai mult sau mai putin. In procente sa zicem.
De exemplu, toti suntem 10% narcisisti. Deci esti ok ca te recunosti. Problema e cand se ajunge la procente de 90%.
P.S. Doar parere personala.
Intrebarea de baza pe care trebuie sa ti-o pui este: Fac rau celor din jur?
Daca nu, atunci poti fi cum vrei tu. Inclusiv narcisist. O doza de narcisism e buna; la fel cum o doza mica de paranoia, de OCD… Totul e sa nu facem rau celor din jur. Si noua. Sa nu facem rau celor din jur, si noua.
@Nae: fiecare avem elemente din anumite tipologii de personalitate. Și nu e o problemă. Devin problematice în forma lor extremă – ce în care dăunează celor din jur sau propriei persoane.
Am trecut prin asta. Totusi este interesant modul in care poate manipula oamenii. Cu cata usurinta ii poate intoarce impotriva ta. Arma lui principala este minciuna si ajuta si faptul ca oamenii sunt foarte invidiosi in general.
Si eu am trecut prin asta. Narcisistul o sa inceapa sa dea gaslighting.
Cand bagam nucleara : „Nu mai deforma realitatea!” aveam pace cateva zile. Nu e fun deloc sa stai pe langa narcisisti
Nu sunt doctor in psihologie dar din cele citite despre narcisisti pe internet am ajuns la concluzia ca tipul pe care l-am cunoscut era narcisist. Omul avea o problema cu toata lumea, femeile erau curve, barbatii erau intotdeauna inferiori lui, totdeauna el avea dreptate, etc. Deasemenea de fiecare data cand avea o persoana pe care nu o agrea vorbea despre cu ar omora pe respectivul/respectiva. Era foarte bucuros cand isi imagina scenarii prin care ar omora pe cineva. Avea niste idei foarte ciudate despre oamenii din jur si ii asemana oarecum cu niste animale. Si totusi cand persoanele respective erau de fata se schimba total, era cel mai bun „prieten” al lor, le sarea in ajutor imediat.Ma gandesc ca are ceva legatura cu modul in care a copilarit. Eu am ales sa ma indepartez cand am inteles ca vorbea serios cand vorbea despre uciderea unor persoane, si totul ca sa iasa in evidenta. Ca acei criminali in serie care se lauda cu victimele lor. Brr… Probabil ar trebui sa existe un serviciu care sa ii tina sub observatie pe astia, nu stii niciodata cand trec de la „vise” la fapte.
@Marius tipul pare mai mult sociopat după ce descrii tu aici.
Cele 2 tulburări merg destul de bine împreună.
@Marsten – Sincer nu stiu ce este dar avea probleme grave rau. La un moment dat ne-am dus sa bem ceva la un pub si ca sa se dea mare in fata mea a amestecat niste whiski cu bere si s-a imbatat putin mai rau. Si a scos telefonul sa imi arate mie ce vorbea el cu o tipa despre mine. Si ii reprosa aleia ca se uita la mine, ii spunea ca am zis eu chestii despre ea o incuraja sa imi faca plangere la manager aiurea. Si asta desi o singura data am vorbit/lucrat cu tipa aia. Altadata a venit cu un tip la cantina si i-a zis lu ala de fata cu mine, „uite asta e ala care fura femeile altora”, chestie care mi-a parut un non-sens atunci, dar mai tarziu tipul ala mi-a facut probleme fiindca avea impresia ca ma uit dupa prietena lui. Aveam niste amici comuni prin care l-am cunoscut pe ala si de ciuda ca vorbeau aia frumos de mine a inceput sa bage strambe si tot asa.Si multe alte intamplari de genul asta. Comportamentul lui era foarte dubios. Si chestia care a pus capac, inainte sa termin cu el mi-a dat sa beau ceva dintr-o sticla, chestie cam ciudata la gust zicand ca e ceva suc natural. La cateva ore dupa chestia asta am vomitat cu sange. Am slabit in cateva zile foarte mult, nu puteam sa mananc nimic, eram terminat pur si simplu. Am ales sa nu il bag in seama si gata. Tot a continuat o vreme cu mesaje, incerca sa ma bage in seama la munca, am schimbat tura si am scapat de el. Brrr…
Eram cu un tip la masa la un restaurant. Nuntă. Lângă noi, unii cu vreo 20 de ani mai tineri, tot in nunta aia. Distracție la masa lor, râsete.
Ăsta, nervos. Iritat, supărat. Voia sa plece de la nuntă.
– De ce?
– Ăia râd de mine.
– Adică, ti-au zis ceva, ai vorbit cu ei ceva, ce motive ar avea sa râdă de tine? Ai scapat ceva pe jos, ai dat cu tort pe tine, de ce ar râde de tine?
– Nu știu. Dar clar ăia râd de mine.
Asta e cu narcisistii, totul e in jurul lor, despre ei. Paranoici.
In plus, în conversații, de exemplu se poate vorbi despre filme, cartofi, avioane, suc de mere. Discuțiile narcisistilor sunt despre ei: ce au facut ei, cum se simt ei, cum percep ei, pe unde au fost ei. 80-90% din ce vorbesc e cumva despre persoana lor, unde ei sunt in centrul atenției. Am învățat sa identific: aduce plus-valoare generala ce zice omul, continuăm discutia. Nu aduce plus-valoare, îl opresc. Îl intreb: care e relevanța generală ce spui tu aici?
Cunosc om care nu era bagat suficient in seama, nu era centrul atentiei, si a inceput sa bea si sa tipe pe strada. A venit politia, amenda, chestii. Toată seara s-a vorbit despre el, apoi. Pariez ca a fost fericit, as baga mana in foc ca i-a convenit.
Evit. identific rahaturile astea, și plec. E pierdere de timp.
Tulburarea de personalitate narcisica e cumva exacerbata de traume din copilarie (de ex., lipsa atasamentului parental, indisponibilitatea emotionala a parintilor, abuz emotional/fizic)? Sau te nasti asa, pur si simplu?
@Deea: Dimpotrivă – narcisicii se formează fie pe cale genetică, fie din cei care au fost purtați în palme copii fiind. Sau ambele. De obicei, dacă un copil aude mereu cât de bun e și cât de capabil este, când va crete va ajunge la concluzia că în viața reală nu e așa. Mai degrabă la concluzia că ceilalți nu-i văd calitățile și – prin urmare – au ceva cu el. Va motiva extern comentariile altora. Doar toată viața i s-a spus că e ”cel mai”; acum de ce ar fi diferit? Ergo ceilalți mint sau au ceva cu persoana lui.
@Razvan, as fi putut jura ca narcisicii au avut parte de traume in copilarie, abuz emotional etc. Ma gandesc la cazul meu din familie caruia ii stiu trasate liniile copilariei si in nici un caz nu a fost tinut in puf,sau bine..la cum se victimizeaza, nici nu stiu ce e real si ce nu .
Ramane calea genetica dar nu mai am cum afla pentru ca s-au dus din neamuri.
Unii apar și din cauza traumelor. Dacă nu te iubește nimeni, „cope mechanism” e sa te iubești singur. Poate degenera în narcisism.
Ce nu înțeleg este cum de unul din ăsta neglijat nu înțelege „ce tie nu-ti place, altuia nu face”, cum de nu identifică faptul că el se comportă exact ca ăia pe care îi urăște (in speță, părinții). Acel „sa nu pățească alții ce am pățit eu” nu se aplică în cazul lor. Ciudat, pentru mine e ciudat acest lucru…
Si totusi, ce naiba faci cand narcisistul e cineva din familie?
Cut contact. Asta e, ce sa faci? Am un comentariu mai jos, unde mentionez doua canale de youtube. Asculta cateva opinii de acolo. Nu ai ce face, trebuie sa tai contactul, altfel vei contina sa iti faci rau singur.
Am avut aceeasi intrebare ca a ta… cum sa fac sa rezolv? Zile, saptamani, luni, ANI de zile pierduti. Nu poti rezolva. Nu ai cum.
trei comentarii aleatorii, consecutive, luate cu copy/paste:
Engaging with a narcissist is like trying to pet a rattlesnake..no matter how you approach, they’ll strike at you.
–
When they lose control over you, then you become the enemy.
–
Rather than acknowledging their flaws, they will make you the worst person in the world. That’s much easier than self-reflecting
@F.: Atunci e mai dificil. Nu prea ai multe de făcut din păcate. Critica va veni constant și narcisicul va fi veșnic nemulțumit de ceva.
F., oho, in siuatia asta ma aflu eu (ambii parinti narcisisti). Am fost si la consiliere psihologica timp de 2 ani pentru a putea intelege ce as putea face (supravietui, mai degraba) in acest context. Au rezultat 2 variante: cut contact sau a pastra in continuare contactul dar cu ideea bine implementata in creier ca nu am cum sa ii schimb efectiv. Nu ai cum sa ai o discutie constructiva cu un nascisist, nu ai cum sa iesi „invingator” dintr-o discutie (oricat de sincera si deschisa) cu astfel de oameni. E o vorba din popor: „prostul te aduce la nivelul lui si te bate cu experienta”. Cam asa si cu nascisistii….nu ai sort de izbanda.
Mihaela, nici nu imi puteam imagina ca pot fi familii cu ambii parinti narcisisti, cred ca nu ti-a fost bine deloc. Insa o intrebare am : ei intre ei cum se inteleg? In cazul meu un parinte e cel narcisist, dominant, iar celalalt submissive, caruia nu ii convine ce viata duce, dar nici nu a facut nimic niciodata sa imbunatateasca traiul in comun . Ma intreb cum e o relatie intre 2 personalitati alfa de tip narcisic.
Am invatat foarte multe despre narcisisti urmarind clipurile lui Dr. Carter pe canalul de youtube Surviving Narcissism (490K subscribers).
„Dr. Les Carter is a best selling author and therapist who has semi-retired to Waco, Tx. In the past 40+ years he has conducted more than 65,000 counseling sessions and many workshops and seminars. He specializes in anger management and narcissistic personality disorder.”
Foarte multe, extrem de multe tactici si comportamente nu mi le puteam imagina, nu puteam vedea/intelege anumite chestii. Cu ajutorul lui, le-am inteles.
Am fost atat de… impresionat?, incat i-am scris lui Dr. Carter oferindu-i sa fac subtitrari in limba romana pentru canalul lui, voluntar, gratuit.
–
Al doilea canal bun este DoctorRamani (724K subscribers). Are mai multi subscribers, dar mi se pare o idee mai slab decat canalul lui Dr. Carter…
Si? Ai facut traducerea?
Mi-a mulțumit pentru ofertă, dar a spus că nu e nevoie, momentan. Adică, e mulțumit de evoluția canalului așa cum e acum.
Dr Ramani e geniala. Foarte articulata femeia si explica o tona de scenarii si tipologii prin canalul ei.
Va mai recomand The Little Shaman care e mai mult audio podcast, insa explica mecanismul narcisismului ca pe matematica (in sensul bun).
Surprinzator sau nu, odata ce ajungi sa inveti despre acest tip de personalitate observi ca e la fel de raspandit ca Sars-Cov2, vorba vine. Bine, nu la nivelul patologic (NPD), dar majoritatea oamenilor colcaie de trasaturi specifice. Femeile mai mult pe partea de „covert” (cu multe atacuri pasiv-agresive si victimizari) si barbatii pe „overt” (mai usor de recunoscut datorita grandiozitatii, arogantei si ignorantei specifice).
Eu cred ca ar trebui sa existe o materie secundara de Psihologie in liceu axata doar pe topic-ul de narcisism. Ar salva vietile multora cu siguranta.
As fi vrut sa citesc acest articol inainte sa o cunosc pe fosta nevasta.
Aveti copii impreuna?
@alex, cam cum te-ar ajuta informația asta?
@meteor
Da, era ideal, da’ o să-ți folosească (totuși) la următoarea „fostă”.
Motanes, are mare legătură! Una e să fi terminat povestea forever, altă e să fii „obligat” Să mai ai legături!
Mai ales dacă acel copil a rămas la narcisist!! Nici n-ai vrea să știi cam ce sentiment de învingător are asupra ta ca „a castigat” Copilul și niște bani! Iar pentru ca ai ales să pleci și să termini cu toxicitatea, odată cu sentimentul de învingător, vine la pachet și răzbunarea tipică narcisistilor!!! Combinația perfecta pentru dezastru… Lucrând în domeniul executării silite privitoare la respectarea drepturilor de vizită iti pot confirma ca nu vrei sa vezi asa ceva, vreodată.
Are legatura pentru ca abuzul continua prin copil.
Am avut de-a face direct cu narcisistul clasic, cu toate caracteristicile prezentate. Coleg de munca. In acest caz, predarea sau fuga nu este o solutie, pentru ca te intalnesti zi de zi cu persoana respectiva, iar numarul de batalii cedate incepe sa conteze. Cel mai bun mod, dar si cel mai dificil, este acela de a-i confrunta cu propriile minciuni, in sensul in care le zici: in data de… la ora … in prezenta acestor persoane…. ai sustinut urmatoarele …… Chiar si asa a incercat sa minta, in prezenta persoanelor martore, pretinzand ca nu a zis sau ca a zis altceva. Cand am scos caietul cu notite a inceput furia. Noroc ca era o chestie de serviciu, foarte importanta, si ca ma ataca si pe mine si pe seful meu in acelasi timp. Daca toti sunt ca cel din exemplul meu, sunt absolut malefici. Te ataca cu argumente profesionale si personale in acelasi timp, acum te scuipa si peste 5 min, daca interesul le-o cere, te periaza.
TLDL: cand intalniti o asemenea persoana, si o veti intalni, luati caietul si notati data, situatuatia, martori, cine ce a zis. Veti avea nevoie de notitele alea mai repede decat va inchipuiti.
Iti dai seama cand ai trait 20 de ani cu una (unul). E un cosmar.
Aveți „Voice memo” in telefon. Eu pun telefonul pe masă și înregistrez orice ședință. Dacă ședința e ok, sterg după.
Chiar acum divorteaza o buna prietena, dupa 20 de ani, si cum a luat decizia finala si i-a spus-o sotului, cum s-a schimbat 180 de grade, ca am ramas socati cu totii de „schimbarea” asta, sau, ma rog, de arama care si-a dat-o pe fata. L-am recunoscut din articol punct cu punct, fix asa, duplicitar, sunat la toti prietenii comuni cu tot felul de povesti aiuristice despre nevasta-sa ca sa „castige” de aliati, minciuni, amenintari…. Groaznic. Adica, mereu a fost un tip asa, parca cam invidios pe altii, cam preocupat de cum e perceput de cei din jurul lui, dar n-as fi zis vreodata ca o sa ajunga aici…
Mi-ai descris amanuntit fosta sotie. Din fericire i-am demontat minciunile mai ales in instanta.
Partea proasta ii ca realizezi asta dupa 20 de relatie. Orice cautare de urme de logica si de ratiune la narcisistul de langa tine este sortita esecului. Este atat de greu cand inveti pe pielea ta. Ei doar sa stiu sa fuga. Si cred ca in toate cazurile este o fraza cheie:
„Eu sunt aceeasi/acelasi. Tu te-ai schimbat”.
In traducere libera: „Nu te mai pot manipula”.
narcisică sau narcisistă ? Furia e narcisică dar persoana e narcisistă.
domnu psiholog, cum dau share la asta la nevasta si fara sa ajung la dumitale sa dorm pe pres?
….SOACRA-MEA!
Corect e: „soacrele noastre”.
Din perspectiva narcisismului, dle Razvan Coloja, cum vi se pare gestiunea pandemiei Covid-19 si a vaccinarii? Cel putin la noi in Romania cu micii gratis si accesul in unele locuri prin diverse gesturi similare care duc si la discriminare in cel mai pur sens? Este okay marketizarea vaccinului? Plus scuipatul pe care si-l arunca cetatenii vaccinati cu cei nevaccinati (unii doar deocamdata) cautandu-se orice prilej de autoimportanta pentru gesturi oricat de banale si demonizarea celor care nu se vaccineaza. Personal eu consider ca nimeni nu intervine nicaieri (clar nu pe Internet) din acest punct de vedere si nu exista cale de mijloc, ci doar vaccinati care o ard arogant si superior fata de aceia care nu vor sa-si influenteze vietile prea mult cu aceasta pandemie, dar si aceia care nu s-au vaccinat insa in ipocrizia lor sunt destul de preocupati sa spere ca va crapa vecinul Gigel de la vaccinul X sau Y, dar nu de la virus.
Nu intreb de cine trebuie sa se faca responsabil de pandemie si daca e corect sa se vaccineze toata lumea indiferent, ci intreb numai din prisma comportamentului societatii (si a conducatorilor statelor) care mi se pare extrem de toxic si dezordonat in aceasta perioada. Mental health-ul e un topic serios si pandemia a scos tot ce e mai urat la suprafata.
Cred ca am mai specificat pe aici ca banuiesc ca unul din parinti sufera de tulburare de personalitate narcisica, dupa foarte multi ani in care am crezut ca eu sunt vinovata din familie, capul rautatilor. Mult, foarte mult timp am analizat fiecare trasatura a acestui parinte, fiecare gest si situatie in care reactioneaza diferit de cei din jur si am inceput sa realizez ca e ceva.
In urma unei situatii medicale am reusit sa vorbesc timp de 2 saptamani nestingherit cu celalalt parinte ( da, controlul pe vietile membrilor familiei se realizeaza de cel narcisist) si am realizat ca amandoi am suferit deopotriva ,el parintele normal, care ar fi vrut sa indrepte lucrurile, eu adolescenta controlata si pusa la punct pentru orice cacat. El mai sufera si acum, ramasi in 2 , eu am ales sa inchid telefonul ori de cate ori simt ca nu mai pot asculta episoadele de grandomanie, victimizare.
Insa furia narcisica e lucrul care pe mine ma scoate din sarite cel mai mult , sa turuie cineva langa tine verzi si uscate , intamplari hiperbolizate, piedestalul pe care sta el , victima..din nimic, efectiv din nimic.
Celalalt parinte imi spune ca nu am invatat sa abordez narcisistul si ca nu voi avea niciodata castig de cauza. Ar putea sa ma invete niste metode insa implica timp si energie insa eu am ales de mult sa nu mai muncesc la acea relatie.
Nici nu pot sa cut off, ca e parinte, dar nici nu ma mai implic emotional.
Ce regret acum este ca nu am reusit sa ma impun in anumite situatii personale, gen facultate, timp liber , pasiuni si ultimul event , nunta proprie. Au iesit un fiasco toate, cu amintiri dureroase, doar pentru ca cineva s-a pus in top si restul , papusi. Nu inteleg nici acum cum nimeni nu a putut sa reactioneze si cum ne-am lasat manipulati toti, o viata intreaga.
Narcissistic hoovering refers to attempts made by the narcissist to bring you back into their life – often after a period of distance on your part. Especially if this is a new behaviour for you, the narcissist might hold off for a short while to see if you’re really serious about creating that distance.
–
Dacă identifici corect „hoovering”, si te poți tine departe de el, ai câștigat.
Ariadna, parcă îmi descrii viața. Am trecut prin toate cele de mai sus, parcă condusă de un păpușar invizibil, dar omniprezent.
Rezultatul e un adult care a avut nevoie de ani de terapie ca să fie cât de cât funcțional.
Și am și tendințe borderline (ar fi o cauzalitate între părintele narcisic și copilul cu borderline, Răzvan poate confirma?)
E un cerc cu 4 pași, trebuie să învățăm să ii identificam corect: „idealize, devalue, discard, hoovering”.
–
When the cycle of “idealize, devalue, discard” is complete, a person with narcissistic qualities will often return to prior sources of narcissistic supply to see if he or she can tap such individuals for more ego-fueling attention,
–
When a survivor has gone no-contact—in other words, the survivor has chosen to disengage completely from the abusive person—often the person with narcissism will attempt to see if the door is still open for more narcissistic supply. He or she may “hoover” prior survivors by emailing, texting, phoning, or showing up at a survivor’s workplace or residence under the pretext of apologizing for transgressions, delivering flowers, hitting the reset button, or feigning illness or a need for assistance (money, return of belongings, etc.).
This cycle is akin to the Power and Control Wheel often referred to in the domestic violence recovery community. The hoover maneuver is an attempt to see if a prior target of abuse can be conned into another cycle of abuse, resulting in the abusive person reclaiming a sense of power and control by causing pain (emotional and sometimes physical) to a target.
Survivors of narcissistic abuse should not be fooled by the hoover maneuver. Such an action is not a sign that the abusive person loves the survivor or that he/she can change and suddenly develop reciprocity, authentically own responsibility for mistakes, and consistently show emotional maturity. The analogy of a vampire sinking fangs into the jugular vein works here. The abusive person may home in on the target’s vulnerabilities (wanting to be accepted, loved, attractive, etc.) and try to hook that person back into another abuse cycle, solely for the benefit of soothing the abusive person’s ego—no more, no less.
1. Wow, esti super tare, viața cu tine minunată!
2. De fapt, e o viață normală, de oameni obișnuiți.
3. Știi ce, eu oricând am alternative!
4. Alo? De ce nu vorbești cu mine?
Cristi, manevra hoover apare sub forma cererilor monetare , care acum sunt puse pe motive medicale ( in trecut , nici vorba, bani pt placeri proprii,cadouri zile de nastere, de Craciun -eu catre ei, nu invers ) . Daca am mai putut sa refuz, acum chiar nu pot si da, ma simt prinsa intr-un cerc vicios. Pe de o parte ma oftic ca eu sunt atat de prevazatoare si blindata pe toate partile de asigurari medicale , bani de zile negre , bani de vacante, conturi economisire pentru familie, eu si copil, categorii peste categorii …si ei : avem de facut analize, RMN-uri, toate costa, ce ne facem, cati copii avem ? , lasa ca tu faci bani , etc. Iar eu judec foarte mult atitudinea asta de : te-am facut sa ne ajuti la batranete, esti la banii tai acum, ia sa ne dai o suma de bani lunar, te-ai ridicat cu ajutorul noastru si maxima : ne esti datoare vanduta.
Uneori imi vajaie capul de atatea ganduri, uneori sunt zen si pe principiul fuck off si uneori cred ca doar mi se pare si ei sunt chiar parinti buni, ia sa ma pun in locul lor.
Direct debit 100 (2-300) de euro pe lună, și cu asta pa, ne auzim pe lumea cealaltă.
Vrei sa ne mai auzim? Vii și te pui in genunchi, apoi mai vedem.
Nu poți altfel. Cu din ăștia nu poți altfel.
Apropo, intrebare pe care o adresez inclusiv familiei: Cine e mai important: eu, sau adevarul? Mama, sau adevarul? Fratele, sau adevarul?
Dacă nu era fratele nostru, si se comporta așa, cum ati fi reacționat? De ce profită ca e mama/sora/fratele/copilul, de ce profită de acest „rang”?
Nu.
Adevarul. Realitatea e mai importantă, e peste orice grad de rudenie.
Nu ești singură în drumul ăsta.
Sunt ca tine, mi-a luat vreo 12-15 ani sa înțeleg chestii.
Vezi scena din „Good Will Hunting”: It’s not your fault.
Nu e vina ta că ești om bun. Vina ta începe de azi, dacă mai permiți să ți se întâmple mizerii despre care știi ce înseamnă și unde duc.
Parca l-am vazut pe cumnat…
Am o singura intrebare, detaliile sunt acestea:
– impulsiv, poate „sa explodeze” brusc, in special cand e in „joc” imaginea/egoul lui.. explozia e din voce, gesturi, amenintari pasive… zici ca se „transforma”
– narcisist, mereu aranjat ultimul fir de par, mereu telefon/laptop/tv „cat mai tare”, la fel si haine etc.
– de cateva ori i-a zis sotiei sale, au un copil de cateva luni.. „copilul asta nu o sa aiba alt tata” in directia ca daca se despart nu accepta alt barbat in „viata copilului”
– conduce super agresiv, nu suporta masina in fata
Care este parerea unui specialist avand detaliile astea?
Combinatia de impulsivitate si narcisism de multe ori e „cartea de vizita” a psihopatilor.
Personal il ignor/evit pe cat posibil.. cum trebuie procedat?
Multumesc,
Ariadna, imi pare rau ca ai trecut prin asa ceva. Eu am avut parte tangential, la servici, nu in familie, si, retrospectiv, regret ca mi-a luat asa mult timp sa imi dau seama si ca nu am stiut din prima.
Dar experienta ta e crunta.
Cum naiba, in 2021, sa faci la scoala religie in loc de elemente introductive de psihologie? Sau imparti clasa in 4 si faci sesiuni saptamanale cu un grup de 5-6 copii cu pshilog, care ar realiza imediat red flags-urile. Asa invatam copii cu intoarce si celalalt obraz (dar nu ce e bullyingul), sa nu minti (dar nu cum sa iti dai seama cand esti mintit) sa nu invidiezi (dar nu sa te protejezi de invidia si rautatea altora). Parca vrem sa scoatem sclavi, nu indivizi autonomi si maturi, cu acest sistem de invatamant arhaic, intr-un stat esuat, cu o clasa politica cu manifestari de tatuc.
Sa stii ca am invatat multe din acest blog si din articolele lui Coloja.
Chiar si cand cauti solutii gandurilor tale pe internet, informatia e atat de vasta incat abandonezi gasirea unui pattern.
Inca nu sunt vindecata 100 la suta si in capul meu inca cer aprobarea parintelui pentru a face x lucru, inca am discutii contradictorii, the healing road is deep and not yet to be finished.
Insa ma bucur ca sunt departe de acele locuri, fizic cel putin
La mine revelatia a venit odata cu cartea Snakes in Suits: When Psychopaths Go to Work. Citeam exemplele date in carte si efectiv imi reaminteam faze si intamplari similare cu colegul meu. Care este scrisa de Hare, cel care a inventat/dezvoltat checklistul pt psihopati in anii 70. Ma gandesc cu groaza ca daca stiinta nu avea o metoda de a-i gasi pana in anii 70, cate mai sunt de descoperit despre acesti indivizi. Concluzia cartii este ca cel mai simplu mod a gasi un psihopat e sa te uiti la CEO-ul companiei unde lucrezi. Trasaturile pe care le au ii favorizeaza in a accede si a avea succes in astfel de pozitii. Scuze daca incurc notiunile, din intelegerea mea ordinea este narcisist<sociopat<psihopat, adica toti psihopatii sunt narcisti, dar nu toti narcisistii sunt psihopati.
Normal ca un popor de oameni cu incredere in ei si gandire sanatoasa NU este de dorit ☺️
Am avut de-a face cu narcisici la viata mea destui, ii cunosc destul de bine. Sunt patetici 🤣🤣🤣 Cei mai nesiguri oameni, vorbim de nesiguranta patologica supracompensata prin asa zisa grandiozitate. Eu scap f usor de ei, ii ignor, si realizeaza din atitudine ca nu imi pasa de ei, si se lasa pagubasi. Daca simt ca nu au de unde sa isi ia hrana, se cara. Cheia e sa fie ignore-ul autentic
Am avut un coleg narcisist, un pic peste moderat, să zic așa. Am început să-l recompensez cu bomboane, cînd trăgea el concluzia că a fost ,,mai tare” :))))). Își revenea, pe moment, dar nu-l ținea decît pînă a doua zi…
Multumesc mult, omule, pentru articolul asta. M-a salvat la timp de o relatie toxica si de bani multi cheltuiti pentru terapie. Chapeau!
stai că abia acum am realizat despre cine e vorba