E plin netul de articole despre cum marihuana sau cutare ciupercă halucinogenă reduc depresia sau anxietatea sau au efecte miraculoase în cazul celor cu o anumită afecțiune psihică sau boală mintală. Eu sunt extrem de sceptic când vine vorba de știri de genul, cu accent greu pe ”extrem”. Și-am să explic de ce.
În primul rând, marihuana este o chestie foarte răspândită și cunoscută. Se fumează pe la petreceri, tinerii sunt familiarizați cu ea. Nu e o plantă obscură de Amazon, nu e o buruiană pe care până acum o stârpeau fermierii și s-a descoperit brusc că are avantajul de a reduce depresia. E un drog recreațional pe care doi din trei tineri l-au încercat deja. Are un aer de misticism în jur, fiind ilegal dar făcându-te să te simți ”bine”. E de așteptat în acest context ca site-urile de știri să înceapă să publice pe bandă rulantă articole despre beneficiile medicinale ale plantei. E ceva ce cititorul înțelege și – mai ales – e ceva ce cititorul a încercat deja. Site-ul câștigă accesări, cititorul se mângâie fericit pe burtă că știa el ce face când fumează weed, că – uite – planta în realitate ajută oameni.
99% dintre articolele care glorifică drogurile recreaționale în context medicinal citează studii din reviste fie open-access, fie reviste dubioase. În mare parte regula e că dacă mergi la sursa citată în text și dai peste un site unde poți citi studiul ”la liber”, probabilitatea e foarte mare ca acel studiu să nu fie valid. Pentru că înseamnă că a fost publicat într-o revistă open-access precum PLOS sau altă rețea de reviste în care oricine poate publica orice, că se acceptă. Dacă nu e disponibil studiul la download în format PDF, atunci ne uităm la factorul de impact al revistei în care e publicat. Cu cât factorul de impact e mai bun, cu atât mai probabil că studiul în cauză a trecut printr-un peer-review riguros și se apropie mai mult de validitate.
Un alt lucru care ar trebui să vă facă și pe voi sceptici când citiți despre miracolele psilocibinei e faptul că avem miliarde de specii de plante și ciuperci pe planetă. Și din toate alea ”cercetătorii” aleg totuși să se concentreze pe ciuperci halucinogene, marihuana, salvie și alte chestii pe care le fumezi sau tragi pe nas. Și-ar trebui să vă întrebați ”de ce”. De ce nu o ciupercă otrăvitoare care în doze mici relevă faptul că are compuși ce ameliorează anxietatea. Sau depresia. Sau bolile neurodegenerative. Din puzderia de plante cu efect psihedelic sau calmant, s-au luat fix alea pe care le știe toată lumea ca fiind ”party drugs” și s-a făcut studiu pe ele. Nu pe nuiaua de salcie asiatică care în combinație cu cutare temperatură începe să fermenteze și reiese că serul ăla e bun pentru ceva. E mereu cânepa, e mereu ”magic shrooms”, e mereu ceva ce poți lua la colț de stradă cu 5-10 dolari.
Există o adevărată ideologie printre consumatorii tineri să vehiculeze între ei concepte precum ”dar știai că weed-ul ajută la depresie și că s-au făcut cercetări care?”. Am auzit inclusiv că se fac cărămizi din cânepă și de aceea ar trebui legalizată. Când le spui că ”păi tu vrei să o fumezi, nu-ți să-ți faci casă din ea, omule”, devin defensivi și trec pe cum cânepa e bună și la făcut papuci. Sau boluri perisabile. Sau hârtie. Trec pe cum am putea salva pădurea dacă s-ar legaliza marihuana și am putea planta fiecare. Ce mișto ar fi – să avem hârtie multă.
Doar pentru că ceva e mișto de fumat sau prizat nu înseamnă că acea chestie e bună și când cazi în hăul depresiei. Nu înseamnă că vindecă și de cancer, nu e panaceu. Și e irelevant cât de bună e cânepa la făcut haine sau cărămizi eco, că alternative destule există: trestie, bumbac, fân, ce vrei. Doar că alea nu se pot fuma, din păcate. Așa că revenim la glorificarea marihuanei în contextul salvării pădurilor. Discursurile ideologice de acest tip perpetuează apariția unor articole de tipul celor descrise mai sus. Proprietarii de site-uri le aud pe la petreceri și – pac – mai apare încă un text despre cum ciupercile halucinogene sunt bune și pentru reumatism. Pentru că asta vor oamenii să citească. Asta prinde la public.
Partea tristă e următoarea: există acolo afară oameni care suferă. Oameni cu depresii crunte și anxietate până în tavan. Oameni cu fel de fel de afecțiuni sau boli mintale care dau peste acest gen de articole și prind speranță. Și-i cumpără ulei de THC sau mai-știu-eu-ce altă bazaconie cu care se dau pe gât și pe gingii în loc să-și ia medicamentele. Speră în ceva miraculos. Uneori efectul placebo îi face să creadă că parcă-s mai OK o vreme. După care recad și e mai nasol.
Luați cu un strop de sare articolele de genul acela. Nu vă puneți mari speranțe în ele. Verificați sursele bine și nu vă luați după X care vă zice sigur-sigur că trei micrograme de ciupercă te fac bine. Dacă e consumator, e biasat. Nu e un tip în halat care a studiat biochimia. E John, rastafarianul, dealerul verișorului tău. Iar John e cam părjit și nu știe multe.
Meh, stai ca vine acu Pascu sa-ti explice el ce si cum.
”Doar că alea nu se pot fuma, din păcate.” pe principiul, ”nu există femei grase, doar băutură puțină”, poți fuma orice dacă insiști suficient.
revenind la lucruri mai serioase, există, sau a existat și curentul ”e natural, din plante, e ok”.
în cadrul acestui curent acum fooooarte mulți ani o prietenă îmi povestea într-o zi cum a băut ea câteva ceaiuri ”mate”, ”din plante, natural”.
din informațiile mele de la acea vreme, posibil eronate, nu garantez, consumat în anumite cantități mate putea avea un efect ușor halucinogen, așa că i-am comunicat serios, că și mătraguna e plantă, naturală, da’ sigur nu vrea s-o încerce.
Mate’ul se bea in Argentina si Uruguay ca pe ceai inca de la 12 ani. Daca avea proprietati halucinogene ma indoiesc ca ar fi fost sport national la asa mare anvergura.
Se gaseste de cumparat la pungi de 250-500g cam peste tot in europa. Am baut si eu fiindca am un coleg argentinian care bea zilnic, dar nu m-a prins gustul de pamant.
alcoolul e nașpa și totuși e sport național în românia, rusia, etc. îl primesc și copiii mai mici de 12 ani.
am zis că nu garantez pt corectiturinea informațiilor. întâmplarea e veche de 20+ ani și așa citisem eu până la momentul ăla.
Păi mate beau și eu, de la plafar. N-are nici o treabă. Cică îți dă energie. Ernesto Che Guevara bea tot timpul, dar nu cred că de la mate i s-a aprins fiorul revoluționar. Bine, probabil prin America de Sud se bea altfel, în altă concentrație. Dar să știi că poți să te droghezi și cu ceai negru, cum fac pușcăriașii prin Rusia. Cifir sau cifirok, dacă vrei să cauți. Dacă citești Ernu, parcă afli și rețeta. Sau Jules Verne, dar nu mai știu în ce carte.
ceaiul de mate e mai slab decat ceaiul verde.
Îți recomand cartea How to Change Your Mind de Michael Pollan dacă vrei să afli mai multe despre un domeniu de care, citind articolul tău, nu mi se pare că știi prea multe.
Si au aparut…apologistii drogalailor
that was fast! comentariul nr 3.
un tip îi spune unui profesionist practicant într-un domeniu c-a citit el într-o carte chestii.
de obicei era mai încolo după comentariul nr. 10.
@Costin Ție îți las un link că nu citești cărți https://www.hopkinsmedicine.org/psychiatry/research/psychedelics-research
Costin, tu bei o bere din când în când? Că alcoolul prezintă cea mai mare problemă legată de substanțele psihoactive în România.
In articol scrie de psilocybin, care, printre alte substante bune sau rele, se afla si in unele ciuperci. Asa si apa din sticla de cola e foarte sanatoasa, sa bem cat mai multa cola
E mișto cu consumatorii, că se dau singuri de gol la articole de genul ăsta. Înfig steagul cu iarba în pământ, se sprijină în el și ”stai să-ți zic EU cum stă treaba”.
Și absolut – voi citi o carte despre experiența unui om care a tras tot felul de droguri pentru a-mi baza întreg sistemul științific pe el. În mod ilar credeam că acea carte e despre cum să-ți schimbi modul de gândire raportat la un subiect anume. Dar nu. E despre tras LSD și alte chestii.
Autorul profesează într-un domeniu oarecum conex, nu are „autoritate” în ceea ce privește nici medicația și nici efectele benefice sau dăunătoare ale unor droguri recreaționale. Așa că da, părerea lui trebuie luată exact ca orice altă părere emisă de orice utilizator de internet. Mai ales atunci când alternativa lui la utilizarea unor droguri recreaționale în scop medical (lucru care deja se face pe scară largă în mai multe țări), este utilizarea unor medicamente de parcă alea nu au la rândul lor efecte adverse, unele chiar nasoale.
ZuZu, am zis bine, apologistii drogalailor, si exact despre asta e vorba in articol. Pot sa existe studii peste studii, bune, proaste, de renume sau poate mai obscure. Dar ce e universal o sa fie „rastafarienii” aia si pustii de 13 ani care o sa-ti explice cu un aer de superioritate ca „drogurile e bune”. Exact ca aia cu crypto care au descoperit ei miezul la dodoasca si or sa schimbe lumea.
@Răzvan T. Coloja Nu consum marihuana și nici nu o recomand, mersi de grijă. Vezi că aici ai fost la fel de obtuz ca în articol.
Cartea pe care ți-am recomandat-o nici măcar nu scrie despre ea. Îmi cer scuze pentru tonul acid, dar recomandarea mea e cu bună credință. O zi bună!
@Costin Înțeleg ce spui, dar și faptul că luăm mai multe substanțe la pachet și le numim droguri mi se pare că e un bagaj cultural care ne împiedică să studiem chestii care s-ar putea să ne ajute.
Ne împiedicăm să facem studii serioase din cauza „puștilor de 13 ani care o sa-ti explice cu un aer de superioritate ca „drogurile e bune””?
Și eu vorbesc de studii serioase, nu de luat o substanță într-o sufragerie.
Studiile se fac doar pe anumite specii de ierburi/ciuperci care contin un anumit procent de X substanta activa si un alt procent Y substanta activa prezente in planta sau in extracturile obtine in laborator. Studiile pe microdoze de-abia au inceput sa prinda forma. Nu putem nici sa le luam foarte in serios, nici sa ignoram rezultatele lor.
Rezultatele pozitive se vad doar la un anumit procent de persoane participante la studiu, iar alti participanti nu beneficiaza de aceleasi rezultate.
Nu putem generaliza si sa spunem „microdozele sunt o aberatie”, asa cum nu putem spune nici „microdozele vor salva omenirea”. Depinde de la individ la individ.
Mizeriile vandute de dealerii de la colt de strada nu indeplinesc criteriile folosite de cei care fac studiile, ba chiar sunt deseori calea cea mai sigura catre anxietate si atacuri de panica. Unele sunt stropite cu pesticide, altele cresc intr-un sol foarte poluat. Sunt deja foarte multi hibrizi de cannabis care au rolul sa te sparga cat mai tare, nu sa iti ofere alinare pentru minte.
Cannabisul fumat poate provoca cancer pulmonar. Totodata in clipa in care esti fumat creste considerabil riscul de atac de cord.
Desi ii dau in mare parte dreptate in cazul de fata, din pacate si „profesionistul practicant”, cum ii spune @AB, este un diletant care de fiecare data cand scrie un articol o da de gard si dovedeste ca are doar o vaga idee despre ce vorbeste.
Acum gata cu discutiile despre prajelnita. Inapoi la munca, ca viciile costa.
@Zuzu îmi aduci aminte de o mămică de la grădi care împărțea cărți despre bullying la educatori, că a studiat ea psihologia, dar era vânzătoare la dedeman.
@Andrei Ok
cartea lui Pollan nu e chiar temelie. O parte care nu a aparut in discutie desi ar fi meritat reiese din carti precum:
– niste carti de Stanislav Grof: LSD Psychotherapy, Beyond the Brain (tradusa la noi nu stiu de ce Dincolo de ratiune, care in primele 200 de pagini lamureste extrem de multe) sau Jocul Cosmic iar daca vreti o lectura mai usoara incercati Cand imposibilul se petrece, aventuri in realitati neobisnuite
– Sacred Vine of Spirits: Ayahuasca sau Sacred Mushroom of Visions: Teonanacatl de Ralph Metzner (ca tot s-a zis de ciuperci) – sunt si in romaneste
– Sacred Chief Revealed de Myron Stolaroff (despre Leo Zeff, psihiatru din US Army care a instruit underground mii de psihoterapeuti cu privire la psihedelice, chiar si din Europa)
Mie mi-a placut si https://maps.org/2014/11/19/thanatos-to-eros-35-years-of-psychedelic-exploration/
Am auzit ca ar fi foarte promitatoare si rezultatele testelor clinice cu MDMA pentru PTSD, parca prin Israel si prin US au facut ceva pe veterani
Ewww, Dedeman!
Ăștia de la edituri îs așa disperați că au început să vândă cărți oricui.
Îmi aduc aminte cum tratamentul pentru depresie a constat intr-o perioada de evaluare de cateva luni, cu diferite doze din diferite medicamente care se eliberau doar cu rețeta, si aveam diverse stări similare cu drogurile recreative, dar care nu ma făceau incapabil sa lucrez ( ca in cazul drogurilor cu efect recreativ, aducă iarba). Evident toate se luau oral, cu apa. Nu cu vodca. Nu se fumau si nu se trăgeau pe nas. De altfel si medicul a insistat sa evit alcoolul in timpul tratamentului.
Acum nu ca sunt expert, dar e limpede ca si dozajul si substanța activa contează. Iar efectele pot fi pozitive, ori pot duce la depresii si mai crunte, care te poate împinge spre gesturi tragice, numai sa scapi de starea aceea.
Îmi este incredibil de greu sa pricep cum dozaje luate după ureche ale unor substanțe alese după ureche pot fi msi eficiente decât niste medicamente in care s-au băgat o groaza de bani pentru r&d.
Fumatul este mereu o idee proasta pt ca nu inhalezi o substanța controlată ca puritate si cantitate, si efectul poate varia de la cui la cui.
Prostiile astea nu sunt cu nimic diferit de sfaturile absurde ale Olivier Steer. Si totuși, pt ca e vorba de iarba, cumva e acceptabil.
Nimeni nu se gândește trei secunde sa înțeleagă ca un tratament intrerupt sau greșit in cazul depresiei poate sfârsi trist si irevocabil, la fel cum tratamentul cu coada șoricelului in cazul cancerului are exact același deznodământ.
Din păcate, spre deosebire de cancer, depresia e foarte prost înțeleasă, stigmatizata, si confundata cu o stare oarecare de melancolie sau deceptie in amor si care se rezolva cu o beție si trei cuie.
@Ioan: God bless, că ai scris cam ce mă gândisem și eu să scriu.
@Razvan
Si eu multumesc pentru articol. Este bine scris si informeaza pe marginea unui subiect foarte prost inteles si dupa cum se vede si din comentarii, este tabu sa iformezi despre orice negativ cu privire la consumul de iarba.
Trebuie musai ca crezi ca fumatul de iarba e ceva absolut ok, ba chiar cu proprietati medicinale incontestabile (si in niciun caz nu provoaca dependenta, nu te expune riscului de cancer, boli respiratorii sau cardiovasculare ca si in cazul tutunului, si nu poate activa sau agrava stari depresive). si, bineinteles, condusul sub influenta este perfect ok, iarba te face mai alert. Asa zice pe net.
Coloja: „E despre tras LSD”. Man au dreptate cititorii, chiar esti pe din afara. Nu e vorba ca ai sau nu dreptate, dar se vede ca habar nu ai despre ce vorbesti din comentarii de genul asta.
@Andrei se vede ca nu lucreaza cu consumatori de droguri, sau ca nu acorda atentie la ce spun clientii lui consumatori de droguri, altfel stia/asimila jargonul si ca nimeni nu spune vreodata ca „a tras” LSD. Omul e parerist de meserie, nu psiholog.
Pana la urma urmei cate persoane din Oradea ar putea consuma LSD si culmea, sa ii mai calce si pragul cabinetului? Mai ales ca LSD daca nu este combinat cu alte substante ca nu provoaca dependenta ci in cel mai rau caz tripuri nasoale care nu necesita vizita la psiholog decat in cazuri extreme si foarte foarte foarte rare.
@Andrei și Traian:
Faceți prea mult caz de o formulare care nu e greșită. Citez:
Sursa
Așa că încetați cu aberații de genul ”nu așa se zice/face”, ”nu știe jargonul”, ”se vede că n-a lucrat cu”. Din punctul meu de vedere sunt doar ilare presupunerile astea. Traian se chinuie de dimineață să explice cum eu sunt un habarnist folosind ce crede el și cum crede el că ar trebui să fie ca punct de referință. De exemplu – el crede că oamenii, când merg la psiholog cu adicție de stupefiante, vorbesc în jargon cu el, ca la pușcărie. A văzut el în filme chestia asta.
Dacă scriu într-un articol ”e chior de o ureche” ca figură de stil, la fel ca cea de mai sus, ați presupune că eu cred că oamenii au ochii plasați în părțile laterale ale capului?
Oh well. On to bigger things.
Am 45 de ani. Lucrez cu consumatorii de droguri de 8 ani, chiar eu fiind in tinerete, timp de 4 ani, consumator de heroina, cannabis, metamfetamina si rareori cocaina, pentru ca eram copil si nu imi permiteam. Aia e, greselile tineretii. Am colegi psihologi si psihiatri care lucreaza de 15-20 de ani cu aceasta categorie de persoane si care rad cu curul de fiecare articol al tau. Nu vor sa isi bata capul sa comenteze pentru ca sunt si ei satui de cei ca tine. De aceea iti transmit eu: Razvane esti o rusine pentru meseria asta.
In Romania nu o sa auzi niciodata un consumator ca foloseste expresia „am tras” cand se refera la consumul de LSD. Poate doar daca este adolescent si isi minte prietenii ca „a tras” LSD ca sa se dea mare. Faptul ca oferi un citat de pe Google dintr-un articol in limba engleza, dovedeste, din nou, ca esti un diletant parerist, habarnist si fara clienti din aceasta ramura a societatii. Esti fix ca aia despre care vorbesti in articol. Mai Razvane, nu este jargon ca la puscarie, este limbajul pe care il au consumatorii, fie ca au fost la inchisoare, fie ca nu, fie ca sunt minori, fie ca au 40+ ani. Vin la noi la Obregia consumatori din toata tara si nu am auzit pe nimeni sa spuna ca „a tras” LSD. Uite te invat eu cum se spune, pentru ca am auzit povestea asta de sute de ori: „am luat LSD/acid”, sau „am luat un timbru”, sau „am bagat un timbru/LSD/acid”. Inca un inside info. Cam 80% din cei care folosesc expresia „acid” sunt corporatisti sau persoane ce au un grad de educatie bun sau foarte bun.
Revenim la discutia anterioara. In Romania nu avea cum sa iti calce vreodata pragul cabinetului un consumator de LSD care sa traga pe nas LSD. Pe piata din Romania exista acest drog sub doua forme: „timbru”, sau carte postala – se administreaza sublingual – si LSD lichid, la sticluta, care se administreaza sublingual sau se inghite direct. Atat. Nu exista o piata atat de mare pentru aceasta substanta incat sa se ajunga la alte alternative. Din nou dovada ca habar nu ai despre ce vorbesti. Chiar sunt curios cu cati consumatori ai lucrat pana acum. 10? 20? Ce varsta aveau? Ce consumau? Din ce familii proveneau? Care este expertiza ta in domeniu? Cati clienti consumatori de LSD ai avut pana acum?
Imi este jena ca ai aceeasi meserie ca si noi, cei care lucram intensiv cu acesti amarati batuti de soarta. Te umfli in pene cu citate din articole in limba engleza luate de pe internet ca sa iti ascunzi diletantismul. Atata stii, atata poti. Ai facut facultatea aia degeaba, iar acum faci meseria asta de ras.
Hai gata, ca incep tura in cateva ore si deja mi-am pierdut prea mult timp cu tine. Cand treci prin Bucuresti te astept pe la noi. Poate mai inveti cate ceva de la persoanele cu experienta si expertiza.
@Traian:
Am râs cu muci Traiane.
Hai s-o luăm pe rând, că merită defalcat:
1. Spui că lucrezi cu consumatorii de droguri de 8 ani (!), că ai ”colegi psihologi și psihiatri”, și că ăia sunt oameni – citez – ”care rad cu curul de fiecare articol al tau. Nu vor sa isi bata capul sa comenteze pentru ca sunt si ei satui de cei ca tine.”
Doar că tu ești inginer, nu lucrezi la Obregia în București ci într-o firmă care oferă din Brașov servicii IT specifice domeniului medical. Gong sound.
2. Când folosești un proxy gratuit, fii deștept și schimbă-ți măcar e-mail-ul. La urma urmei lucrezi în IT dar nu pricepi cum funcționează un backend WordPress sau că măcar adresa de mail ți-o schimbi când comentezi, că degeaba vrei tu să pari bucureștean dacă toate comentariile te dau ca find din Brașov. Mda. Oops. Minte multă.
3. ”De aceea iti transmit eu: Razvane esti o rusine pentru meseria asta.”
Asta a fost deranjant. Dar te asigur că revin asupra ideii, că urmează să-ți transmit eu chestii.
4. Apoi îmi ții tot tu, inginerul, lecții despre ”tras”, cum se zice în jargon corect, mă faci ”diletant părerist”, ”habarnist” (revin și asupra chestiilor ăstora, va trebui doar să ai răbdare), îmi vorbești de ”la noi, la Obregia” (ăla fiind spitalul de neuropsihiatrie din Brașov, chit că există unul cu același nume în București și voiai tu să mă faci să cred că ai lucra la ultimul).
5. Trecem peste cum eu ziceam cu totul altceva despre jargon și peste cum tu ori te faci că nu pricepi, ori chiar nu pricepi. Și ajungem la cum tu afirmi cu foarte tărie (vezi că e figură de stil) că nu aveau cum să ajungă la mine consumatori LSD. Când eu aveam prieteni care acum 15 ani aveau psihoze prin băi dubioase pe la chefuri la fel de dubioase pentru că trăgeau LSD acolo și ajungeau să creadă că vor să-i omoare cei de la chef. Aici, în Oradea. Eu nici măcar nu eram psiholog pe atunci, dar tu îmi spui sigur-sigur, din spitalul tău imaginar în care tu chipurile lucrezi de 8 ani cu consumatori, că eu ”n-am cum să”.
6. Apoi mă întrebi cu tupeu de-ăla de numai inginerii români îl au, ”care este expertiza ta in domeniu?”. Omule – am râs cu muci. Un tip care lucra pe plantație la ATOS când eu lucram la neuropsihiatrie Oradea cu bipolari mă întreabă de pe calul lui alb care ar fi expertiza mea. Păi… am experiență în telecomunicații. Dar LoRaWAN, nu call-center de reinstalat viruși – să ne înțelegem.
7. Continui apoi tot tu – inginerul cu tupeu de Brașov – și-mi scrii ”Îmi este jenă că ai aceeași meserie ca și noi, cei care lucrăm intensiv cu acești amarâți bătuți de soartă.” Și-o spui convins fiind că ”meserie” și ”profesie” sunt același lucru, băgându-te pe tine în grupul ”noi”, unde ”noi” nu lucrează de 5 ani și 9 luni la firma aia IT a germanilor ci e un om care chipurile e acolo, în spital, pe front, în tranșee. Dar stai – că mai avem.
8. Apoi mă faci diletant. Îmi scrii tu – inginerul care pozează în healthcare worker pentru a câștiga o dispută pe Interneți – ”atâta știi, atâta poți”. Păi… ce pot să zic atunci despre un om care folosește un proxy gratuit pentru a nu putea fi tras la răspundere, dar nu-și schimbă adresa e-mail care-i conține numele (!) și n-a prea lucrat cu backenduri WordPress – chit că a fost trei ani și ceva ”Back End Support and Problem Management Engineer” – să știe de funcția ”Search” de acolo. Am râs cu muci. I pitty the foo’.
9. Vii tot tu – pozând încă în om care știe chestii de psihologie pentru că el ”lucrează de 8 ani cu dependenți” – vine ingineru’ și zice ”Ai făcut facultatea aia degeaba, iar acum faci meseria asta de râs.” Păi… să ne fie cu scuze madmoiselle, dar observ că tu lucrezi în IT din 2006 și ți-a dat de urmă un psiholog în vreo 12 minute. Mi-a luat de 8x mai mult să tastez cârnatul ăsta de text decât mi-a luat să aflu exact cine ești și să fac o pauză de râs.
10. Cireașa de pe tort o dai tot tu, inginerul tesece: ”Hai gata, ca incep tura in cateva ore si deja mi-am pierdut prea mult timp cu tine.” Asta așa – ca și cum tu ai fi acolo în spital (rofl că fac greșeli de la râs) și-ai merge humf-pumf să îți vezi de pacienții cu dependențe care au nevoie de tine. Închei tot tu în același ton de om sigur pe el: ”Cand treci prin Bucuresti te astept pe la noi. Poate mai inveti cate ceva de la persoanele cu experienta si expertiza.”
Expertiză în ce? Dacă poți cumva să repeți.
Holly smokes this was golden. Am trăit un amestec ciudat de râs, murmurat ”ăsta tupeu”, milă, chicotit, dat din cap a ”no way this dude is for real”, iar râs, pauze de țigară, admirat ochelarii tăi din poza de profil încercând să mi te imaginez la Obregia (nu angajat acolo – sper că se înțelege), râs din nou, și din nou milă.
Dar apoi mi-am adus aminte că pe alocuri ai cam sărit calul.
Afirmam mai sus în text că voi reveni asupra unor subiecte. Și da – e exact ceea ce te temi. Dar cum suntem adulți, consider că dacă-ți ceri scuze punctual suntem chit. Eu am râs, tu ai încercat, no harm done. Însă – subliniez – va trebui să le explici oamenilor care citesc aici exact cât regreți chestiile pe care mi le-ai scris. Ți-a fost ușor să mă jignești de sub anonimat, bănuiesc că va fi la fel de ușor să-ți torni cenușă-n cap. Dacă aveai 18 ani mai înțelegeam. Dar ai 40+ și doi copii. Se presupune că ești un om responsabil și cu coloană vertebrală după al doilea copil. În caz că nu, te asigur că voi obține scuzele respective pe cale legală. N-ar fi prima oară, nu va fi nici ultima oară. Vei crede că blufez, vei crede că glumesc – e de așteptat. Cred că o zi să tastezi comentariul e îndeajuns. Am să te rog politicos, la fel de politicos pe cât am încercat să discut în primă fază cu tine (iar tu îmi răspundeai zeflemitor), să nu te eschivezi. Pentru că ai întrecut o limită cu comentariul de mai sus, a ieșit nasol, iar acum va trebui să repari. Sunt un tip foarte înțelegător, dar am limitele mele. Sunt totodată un om extrem de determinat (dacă comentariile mele de niște ani încoace nu te-au lămurit în privința asta).
Încearcă data viitoare politețea și să respecți oamenii care chiar au lucrat cu dependenți.
Aștept o zi comentariul tău.
Succes cu garda de noapte.
@Razvan – habar n-am, in calitate de avocat, ce a zis Traian ce ar putea fi actionabil in instanta. In esenta si-a batut-o de tine exact cum ti-ai batut-o tu de revistele alea sau de studiile alea, in limita democratiei si a libertatii de exprimare. Nu a incercat sa vanda sedinte de consult psihiatric, nu a zis ca ai furat, a zis ca te considera incompetent – si asa consideram noi incompetenti pe multi cu privire la care avem 0 idee ce pot. Cu alte cuvinte, a fost poate putin sau putin mai mult taran, dar asta nu se pedepseste.
Tu, pe de alta parte, ai folosit o informatie la care nu stiu daca era clar ca vei avea acces – adresa lui de mail – si ai dat-o grav in personal. Mai lipsea sa-i pui numele si poze cu copiii. Zici ca esti intelegator, dar nu prea pare :). Pare mai degraba ca sari imediat la orice atingere a prestigiului tau, real sau imaginat.
Uite, noi toti avem, dpdv legal, dreptul sa credem ce vrem, si sa si spunem asta. Tu esti autor, ITist, psiholog etc. Eu nu prea am incredere in oamenii care au competente multiple, ii vad asa, ca rata – pot fugi, inoata, zboara daca e, dar le fac mediocru pe toate. E dreptul meu sa cred asta. Tu, sigur, poti sa te crezi Leonardo da Vinci, e dreptul tau sa crezi asta. Faptul ca eu spun ca nu cred in oamenii cu competente multiple nu face comentariul meu ilegal, indiferent cum spun asta, politicos sau nu, si justitia nu ar trebui sa fie la dispozitia ta pentru ca te-a jignit pe tine Traian. Daca ar fi asa, instantele ar fi pline de oameni jigniti, pentru ca realitatea ne dovedeste ca suntem extrem de sensibili.
@Adrian:
Măi – eu n-am cunoștințe solide de drept civil, chit că am trei avocați în familie și m-am învârtit toată copilăria și adolescența mea la Baroul Bihor. Dar ce știu e că anul ăsta am câștigat atât la Tribunal cât și la Curtea de Apel un proces în care o doamnă îmi scrisese online chestii mai puțin grave ca omul ăsta. Iar acolo avocatul meu a invocat dreptul la demnitate și alte chestii. Speță similară. Pentru că – vezi tu – Traian era în perfectă cunoștință de cauză a faptului că discută cu mine și nu cu un X, deoarece eu postez ce postez cu numele meu și nu cu nickname. Mai mult, numele meu duce către site-ul meu. Prin urmare, era în deplină cunoștință a faptului că face afirmații cu privire la adresa mea și nu a unui anonim. Acum că am stabilit clar că știa cui îi adreseză acele chestii, să vedem ce anume mi-a adresat. Citez:
”De aceea iti transmit eu: Razvane esti o rusine pentru meseria asta.”
”diletant părerist”
”habarnist”
”Îmi este jenă că ai aceeași meserie ca și noi, cei care lucrăm intensiv cu acești amarâți bătuți de soartă.”
”Ai făcut facultatea aia degeaba, iar acum faci meseria asta de râs.”
Putem cădea de acord că afirmațiile au fost făcute în mod public, adresate vădit mie, de sub anonimat, cu locație disimulată de proxy (am screenshot-urile de rigoare). Centrele ISP din România – după cum știi – sunt obligate să păstreze logurile de activitate ale abonaților lor vreme de minimum 6 luni (dacă nu s-a schimbat termenul între timp) pentru organele de ordine. Voi cere deci prin avocat acces la logurile activității de la ora și data ale abonatului Traian, log-uri care vor corobora faptul că a accesat exact acel serviciu de poxy în exact acele momente. Asta dacă n-ar fi îndeajuns activitatea lui anterioară pe acest site, activitate ce constă din comentarii care-i relevă identitatea în mod vădit, și activitat realizată sub același pseudonim, cu același e-mail.
Vezi tu – libertatea de experimare are limite. Ceva de genul a argumentat și judecătoarea din cazul meu la partea de Tribunal când avocata apărării încerca să invoce fix chestia asta: că libertatea de exprimare e permisă atâta vreme cât nu aduce atingere demnității persoanei.
Acum – e una să pui public la îndoială abilitățile mele ca profesionist. E cu totul alta să o faci deliberat, nu pentru a exprima o părere ci pentru a jigni. Cum dovedesc intenția malițioasă? Aici intervine disimularea adresei IP. Dacă intenția lui Tudor era să exprime o opinie, o putea face liniștit fără să-și ascundă locația. Ascunzându-și însă locația când a făcut acele afirmații, dându-se din București și el fiind în realitate din Brașov, pot dovedi că intenția lui nu a fost din start onestă.
E mișto până aici?
Bear with me, că-s un om foarte încăpățânat.
Apoi, eu pot dovedi lejer că acest conflict l-a pornit Tudor, nu eu. Ba – mai mult – dacă observi comentariile noastre eu păstrez o notă relativ politicoasă. Sunt foarte atent la ce scriu când scriu ceva: cum răspund, ce răspund. El însă a pedalat to mai mult, fiind convins de sub anonimat că ”ce poate păți”?
Ca autor pe acest site am acces la următoarele date de identificare introduse de utilizatori cu mânuța lor: nickname/nume și adresă e-mail asociată. Am acces la comentariile lor (la fel ca cei din frontend) și la adresa IP folosită. Că am acces automat la aceste date reiese 1. din modul în care este realizată arhitectura site-ului (WordPress) și 2. din titulatura de ”Autor” asignată de WordPress și afișată în clar publicului. Un profan ar putea declara că se afla în necunoștință de cauză și să invoce în instanță faptul că e atehnic. Un inginer în telecomunicații cu 15+ ani background însă nu. Mai mult – bear with me – însăși folosirea unui Proxy pentru a disimula origine adresei IP denotă clar faptul că Tudor avea cunoștință că am acces la acea informație, a depus eforturi să o disimuleze pentru a induce în eroare, deci nu va putea invoca nicicum faptul că ar fi atehnic, că nu știa ce face ori că n-ar fi știut că eu am acces – cum spui – la adresa lui e-mail și IP.
Dar chiar și așa – e complet irelevant dacă era clar sau nu că eu aveam acces la adresa de mail. Mai relevant ar fi dacă aveam accs la ea în mod legal. Și cred că asta încercai să spui. Așa că – să clarific: da, aveam acces legal.
Legat de cum aș părea înțelegător, partea de înțelegere începe acolo unde-i dau omului o șansă, în mod politicos, să-și ceară public scuze și se termină tot acolo. Nu acoperă restul afirmațiilor lui.
Cât despre ”mai lipsea să-i pui numele și” – stai liniștit. După cum spuneam – sunt extrem de atent ce scriu, cum scriu. Nu-s chiar idiot.
Dar există excepții de la acele drepturi și o știi prea bine. Nu e un ”free for all” unde fiecare zice ce vrea fără consecințe. Nu putem – de exemplu – umili oameni doar pentru că vrem să spunem ce gândim. Nu le tragem numele prin noroi, nu-i putem amenința, nu-i putem șantaja, nu-i putem intimida verbal doar pentru că am avea ”dreptul să spunem asta”. Iar acele excepții sunt în clar definite în legislație și sunt taxabile.
Este – desigur – dreptul tău să crezi ceva. Cât timp nu încalci legea, e dreptul tău consituțional și să exprimi acea opinie. Dacă însă acea opinie exprimată face rău cuiva, în condițiile în care legea deja stipula că acea situație particulară produce un rău (afectarea imaginii publice intră aici, discursul de ură împotriva evreilor intră tot aici, atingeri aduse demnității persoanei etc), atunci deja individul e tras la răspundere. Tu afirmând că nu crezi în competențele mele multiple nu doar că nu mă afectează, ba chiar apreciez exprimarea neutră și politicoasă. E semn că pot avea un dialog cu omul acela. Dar dacă tu – încercând să exprimi aceeași idee – mă faci (de după un Proxy, mind you) ”o rușine pentru profesia ta”, ”faci profesia de râs” și alte chestii, tu pozând deliberat în profesonist din aceeași nișă a sănătății mintale pentru a oferi greutate unor afirmații publice, ascunzându-ți identitatea reală și locul din care faci acele afirmații, ei – deja acolo e rea-intenție. Am dovedit în instanță lucruri mai puțin evidente ca asta.
Dacă cele de mai sus au fost realizate de la locul de muncă (bănuiala mea, dar urmează sp vedem) deja se încadrează și la ”abuz în serviciu” și pedeapsa crește cu 1/3, după cum nu mă îndoiesc că știi deja.
Dar omului is s-a oferit politicos o situație de ieșire. Dacă n-o acceptă și dovedesc din log-urile ISP-ului că totuși a accesat articolul de ieri încoace, ghici care judecător va fi indulgent în acest caz.
Nu sunt de acord însă cu ultima ta idee: cea care face referire la instanțele pline de oameni jigniți. Eu cred că ar trebui să fie pline-OCHI. Poate românii ar fi mult mai civilizați așa, mai ales în online. Dar până se întâmplă asta măcar au eu loc acolo, pe coridoare, și nu trebuie să mă înghesui.
Ai râs atât de mult că vrei să-l dai pe om în judecată.
@ZuZu: nu-l dau în judecată pentru că m-am amuzat. Îl dau pentru partea aceea care nu m-a amuzat deloc. E o diferență acolo, că nu luăm totul global doar ca să iasă replica bine.
Adică… omul a scris aici cu convingere, să mă facă el pe mine să cred că el e cu spitale, chestii, el știe. Vorbea acolo în numele psihologilor cu care chipurile el lucrează, făcea declarații de zici că era acolo, în spital, în saboți și halat alb ”dE oPt AnI dE zIle”. Cum truda să nu fie amuzant să afli apoi că el nu era din capitală unde mă invita pe mine să râdă de mine ci din Brașov. Și nu lucra cu oameni cu adicții ci era informatician. ASTA – da – e amuzant. Nu-mi putea omul contra opiniile cu logica așa că și-a creat un alter-ego care să dea greutate opiniilor lui. Un fel de ”fake it ‘till you make it”. Absolut ilar. El mă invita la București să văd, să-mi arate, lol.
Restul – chestiile alea pe care le-am evidențiat clar în reply-ul meu. Ei – alea sunt o altă problemă.
@Razvan
Sunt multe de zis.
Dreptul la demnitate nu bate, decat in putine cazuri, dreptul la libera exprimare, si comparatiile tale sufera aici. Da, într-adevăr, se știe cine ești, corect. Dar sunt niște lucruri care-ți scapă, încerc să le scriu cât mai ordonat cu putință:
– Jignirea nu se pedepsește. Nu e contravenție să-i spui unuia ‘boule’, ‘prostule’ sau ‘cretinule’. Astea sunt invective, ar fi patetic să pedepsim utilizarea lor.
– TU știi cine e Mihai. Noi nu. Greu de spus cum ar putea să scadă părerea noastră despre tine citind un comentariu al lui Traian – sincer, a mea a scăzut citind comentariul tău și reacția ta. Dar atingerea demnității nu poate fi realizată de oricine – odată ce ne-ai spus că Traian e inginer – cf ție, nota bene, nu e ceva susținut de vreo autoritate, sunt deocamdată doar semne albe pe fundal negru – dispare, în opinia mea, susținerea că și-a fost afectată demnitatea. Cât timp toți credeam că e medic, dap. Avea o poziție, putea afecta ceva. Altfel, e fix pix – mai mult afectezi tu demnitatea celor care scriu în revistele a căror calitate o insulți decât el pe a ta. Dacă orice băiat care-ți zice că ești o rușine pentru profesie și că ai făcut facultatea aia degeaba îți atinge demnitatea, problema e la tine.
– Nota ta ‘politicoasă’ e o apreciere proprie – mie mi se pare, dacă l-aș apăra pe Traian, că ești superior și îngâmfat. Contează cum o va percepe judele.
– Eu nu știam că ai acces la adresele noastre de email, sincer credeam că doar Vali are, și normal mi se părea să aibă doar el – e blogul lui, nu al tău, dar na, asta e. Bănuiesc că nici Traian nu a știut. În fine.
– Afirmațiile lui Traian au fost făcute pe un blog. Nu știu dacă intră la afectarea imaginii publice, mai ales că sunt aprecieri personale. Cazul pe care l-ai avut a implicat ceva – nu știu ce, nu e disponibil din surse publice – din partea unui cadru universitar, un nume a cărui părere poate să conteze, deci e probabil să fi fost aprecieri relevante dpdv al afectării demnității, nu simple invective aruncate pe net de către cineva anonim față de toți ceilalți, mai puțin de tine.
– partea cu abuzul în serviciu e SF, pentru că abuzul în serviciu implică abuzarea unei poziții. Ce a făcut Traian, a abuzat de conexiunea la internet? Tot ce poți face e să te îndrepți împotriva lui și a angajatorului, în caz că speri la despăgubiri și nu-l crezi solvent :).
– În fine, faza cu ‘dacă îți cer scuze, tac’ e sigur de bully, e aproape de șantaj și e mizerabilă. Nu e o mână întinsă, e un ‘ți-am arătat EU cine sunt, acum fă pe tine de frică, cere-ți scuze, tot de frică, și dispari’. Fucking bully. De aia scriu, că I hate bullies.
Ce aș face eu:
– Nu ți-aș cere scuze.
– Aș merge în instanță – de data asta nu Bihor, funny enough, s-ar putea să fie un rezultat diferit – și aș arăta că, în locul unde a avut loc pretinsa atingere, se publică constant articole în care anumiți oameni sunt făcuți parveniți, idioți, hoți etc, fără dovezi, deci trebuia să te aștepți la anumite reacții în comentarii.
– Aș spune că, tu știind că invectivele provin de la un inginer nu un medic, nu putem fi într-o situație de atingere a demnității – nu valorează nimic PENTRU TINE, și acum nici pentru noi
– Nu în ultimul rând, fă un exercițiu de imaginație. Ești la un meci de fotbal, și toți strigă ‘Muie Stanciu!!!! Ești varză, ai vândut meciul, căcănarule! Nu ești fotbalist, ești vărzar!’ și alte d-astea. Sau ești arbitru, și oricum o dai ești făcut orb, chior, hoț, vândut etc. Ce ar fi normal să faci, să dai toți spectatorii în judecată? Pe bune? Nu sunt chestii care sunt inerente sau acceptate dinainte? Adrian Năstase de câte ori ar trebui să-l dea în judecată pe Vali, dacă jignirea ar fi standardul, ținând cont de faptul că, spre deosebire de Traian, Vali are o audiență?
În fine, dacă Traian pierde, suma pe care instanța o va acorda drept daune morale va fi de 1000 de lei, more or less (în general se dă 100, tu ai primit suma de 1500, e imens și nu reflectă nici o practică din România). Eu aș plăti fără să clipesc și 100 și 1500 și apoi, relaxat, ți-aș repeta invectivele în față pentru că a) deja știm cât plătesc și îmi permit, și b) ai afla și tu cât ți-a fost atinsă demnitatea. Ți-a fost atinsă de 100 de lei.
@Adrian:
Era doar un exemplu, dar nu e singurul.
Știu asta: defăimarea nu e incriminată. Nici nu plănuiam să merg pe ea și de-aia dădusem chestia cu dreptul la demnitate ca exemplu mai sus. N-am să-mi expun roșiile aici, să vadă omul.
Nu e vorba de tine și ceilalți care vizitați des site-ul. E vorba de oamenii pe care eu îi cunosc și ajung la acea informație. Ei contează.
Chestia asta e irelevantă în discuția de față.
Mergi pe chestia cu demnitatea. Nu comentez, că scrisesem mai sus că știu cum funcționează lucrurile pe tema asta. Dar e irelevant că e medic sau strungar atâta vreme cât a comentat pe marginea unui articol scris de mine. Sper că înțelegi unde bat. Cât despre chestia cum că eu insult revistele open-access, eu nu insultam ”revistele”. Eu insultam rețelele. PLOS e o rețea, nu o revistă. Mai pe românește nu insult compania de transport, insult șinele.
Legat de ”orice băiat care”, să nu uităm de faptul că nu e orice băiat. Nu e omul random din online care înjură din anonimat. E bărbat de 40+ de ani care și-a făcut timp să inventeze o poveste detaliată, să încerce să-și ascundă urmele, totul ca să mă discrediteze. Respect efortul, mi se pare puțin bizar, dar mie-mi dictează că asta nu-l face ”orice băiat”. E un om care are ceva cu mine. A făcut-o intens, toată ziua, și-a culminat cu perla lui. Restul nu fac așa ceva. A mers prea departe.
Nota mea politicoasă filtrată prin subiectivismul tău nu are cum să dea cu plus la tine. Anterior deja declaraseși că nu mă vezi ca fiind un om OK în catalogul tău, așa că aprecierea ta legată de ce interpretezi acolo nu are cum să-mi dea mie dreptate. Însă ce-s 100% că va putea aprecia judele e faptul că eu nu pornesc conflicte. Scrisesem anterior că-s extrem de atent ce scriu și cum pun problemele. Omului nu i-a plăcut un text scris de mine și-a sărit la jugulară. Contează cum a evoluat el și cum am evoluat eu paralel în discuție. Ca un exercițiu – caută pe Google și vezi când am înjurat eu – de pildă – pe cineva în online ultima oară. Să fi trecut vreo 15 ani de-atunci, cred. Și ASTA e ceea ce pot eu demonstra: că nu pornesc conflicte, că încerc să mențin discuția politicoasă, și – mai ales – că sunt atent ce-i scriu unui om.
E o chestie standard. Așa e interfața WordPress în backend.
Neah – altceva a fost acolo. Dar revenind la Traian – e irelevant că e blog, că e site de știri, că e CNN. E public. Textul e semnat de mine.
True. Aici ai dreptate. Merci de pont.
Măi – aș fi fost chiar eu de acord cu tine în stuația asta dacă n-ar fi fost omul cu pricina cel care a început și n-aș fi încercat politicos să-i explic. Doar că nu i-a plăcut să fie contrat așa că a făcut-o pe aia mizerabilă. La care eu îi dau o cale de ieșire și apari tu, avocat, și-mi spui că nu – EU sunt bully-ul. Cum zici tu – sunt un ”Fucking bully” (vorbele tale, nu ale mele) pentru că scriu un text, celălalt mă jignește, încerc să aplanez conflictul, ofer explicații politicos, omul continuă (să nu uităm între timp că tot pe mine m-ai făcut ”bully”), eu discut cu alții și omul aruncă grenada cu mucegai. La modul abject, încercând să-i facă pe ceilalți să creadă că ce scriu eu nu ar fi valid, el cică fiind în domeniu, ba mai plusează direct la ficat cu niște chestii, moment în care îmi dau seama ce mizerie face și-l rog să-și ceară scuze.
Ei – tu zici că eu sunt bully-ul aici. Corect?
Păi hai atunci să pun problema așa: vine la tine, tu avocat fiind, un potențial client care ținea un discurs public despre un subiect din domeniul lui de activitate. Din public, un tip începe să conteste, apoi să-l jignească. Omul nu se oprește oricât îți zice potențialul tău client că a încercat să-l tempereze. Ca apoi, omul ăla din public să se suie pe scenă și să declare că el e director la neuropsihiatrie Suceava și că omul tău e nebun. Le spune tuturor că el l-a internat, că l-a legat de pat, îl face pe omul care a venit la tine în fel și chip. Așa că ultimul apelează la un avocat.
Și-aici intri tu în scenă.
Omul zice că nu vrea să-i facă rău ăluia, dar ar vrea ca acel om să-și retragă cuvintele. Moment în care tu, avocat, începi să-i explici că ești scârbit de el, că în realitate el e bully-ul, că ce face e cumva șantaj (!) și mizerabil.
Ce față crezi că ar băga potențialul tău client? Ar mai încerca să-ți explice că n-a făcut nimic rău, sau n-ar mai avea rost cu tine?
M’okay. Bănuiesc.
Ei. Aici am câteva nelămuriri. Când spui că tu ”te duci în instanță”, tu te duci ca parte vătămată? Pentru că nu pricep cum ai putea tu decide unde are loc acel proces altfel. Iar dacă te-ai duce ca parte vătămată, ca inițiator al acelui proces, pe baza a CE te-ai duce?
Faza cu ”trebuia să te aștepți la anumite reacții în comentarii” nu ține în fața niciunui judecător. Să fim serioși. Ce urmează – să pledezi la proces că, apelând la poliție într-un alt caz, partea adversă trebuia să se aștepte ca polițiștii să fie corupți? Now THAT is funny.
…dar pot influența părerea altora despre mine și pot argumenta (și dovedi) faptul că omul și-a disimulat ocupația și locația cu singurul scop de a mă denigra fără să fie prins. O știi și tu.
Nice try.
Dar nu suntem la meci de fotbal, nu? Discutam pe marginea unui articol de psihologie, online. Nu eram pe teren, spărgând semințe cu băieții de cartier (vorba ta – să mă fi băgat cu bună știință într-o treabă în care e de așteptat să iasă rău și să accept ca orice român că ”ăla e meciul” – pun intended). În al doilea rând, tu nu ești în măsură să decizi ce mă jignește și afectează pe mine, părerea ta fiind din start biasată (nu uita de afirmațiile tale cum că aș fi un bully și nu mă vezi oricum cu ochi buni).
Dar nu e vorba de bani aici, și știi bine. Eu nu am nevoie de suta de lei a lui ”Traian”, cum îi zici tu. N-am păstrat niciodată banii din procese câștigate pe teme similare. În ultimul caz, de pildă, i-am donat unui copil de 3-4 ani din București care are Sindromul Netherton. Pe loc, de cum au intrat, până la ultimul leu. Nu cred c-au poposit banii ăia mai mult de 14 minute acolo.
Dar revenind – orice bani ar fi (nu că aș cere în cazul ăsta, te asigur) ar merge către o cauză socială. Cel mai probabil către aceeași ca data trecută. Nu e chestie de bani aici. E vorba despre ceea ce e corect.
Discuția cu tine mi-a adus aminte de un episod mai vechi în care mă dusesem ca parte vătămată la poliție să depun o plângere (mă prinsese un individ de gât și încerca să dea în mine după o discuție în care eu încercasem să-i vorbesc politicos și rațional, chestie care a culminat cu amenințări și clasicul ”n-ai ce-mi face”). Ajung la secție, merg să vorbesc cu polițiștii. Au încercat din prima să încerce să mă convingă să nu depun plângere. Apărătorii patriei and stuff. Cu textul aferent de ”aia nu e bătaie”, ”hai dom’le că doar te-a julit” și chestii de-astea care fac țara asta atât de mișto.
Am stat acolo ore în șir și tot am dat declarația. Pentru că-mi știu drepturile și pentru că mizerii de genul există pentru că noi le lăsăm să existe.
Acum tu-mi dai paralela cu meciul de fotbal. Că e normal, că așa se face, că trebuia să mă aștept, că îmi asum dacă intru, că ar fi absurd să.
Dar am înțeles mai sus că tu ai fi cel dezamăgit de mine, eu fiind – zici tu – un bully.
Auzi… ”bully” nu era și ăla care îți spune că ”ți se pare” și ”nu exagera”? Era un articol despre bullying pe-aici, scris de un tip. Clarifică ăla lucrurile despre ce înseamnă ”bullying”. Că am înțeles că-ți displac profund oamenii de genul ăla.
Yeah.
@Răzvan Doar pentru că Traian a folosit un VPN nu înseamnă că a vrut să-și ascundă identitatea. Și eu îl mai pornesc când am nevoie de el la lucru și-l uit pornit. Apoi, mi se pare greu de crezut că cineva care vrea să-și ascundă identitatea va folosi același e-mail.
Nu-s avocat, nu mă pricep cum se dovedește intenția, dar sunt mai multe motive pentru care cineva în ziua de azi alege să folosească un VPN.
PS. am spus că nu mai comentez aici, dar poate comentariul ăsta te va ajuta să nu-ți mai bați capul cu datul în judecată
@ZuZu: una e VPN, cu totul alta e un sever proxy.
Doar ca sa arunc paie pe foc: folosirea aceleasi adrese de email precum de obicei poate fi (si va fi) considerata ca o dovada a faptului ca nu a incercat sa se ascunda.
Iar un VPN functioneaza ca un proxy intre calculatoarele de pe internet din afara retelei private si calculatoarele de pe internet din reteaua privata.
Now fight, I’m going for popcorn. Si apoi beti o bere si calmati-va.
ar merge un pic editate comentariile despre mine, inginerul din Brașov, care nu am nicio treabă nici cu subiectul, nici cu autorul.
1. Cânepa are și alte utilizări, una la mână.
2. Legalizarea controlată e o soluție de a calma infracționalitatea legată de marijuana, dar și de a aduce niște bani la bugetul de stat.
3. Felul în care îți faci informarea legată de un subiect important e motivul pentru care le recomand oamenilor să vorbească cu psiholog, dar nu în România, că ai noștri nu știu nici să citească.
La fel cum si eu recomand a se trata cu reject oponiile drogalailor. Un prajit nu are cum sa ratioenze ca un om normal.
Ref. la pct 2: poți explica, dacă știi sau ai citit pe undeva, cam care e mecanismul prin care infracționalitatea se diminuează prin legalizare? Concret, mecanisme sociale, instituționale, juridice, cum vrei tu, numai să se evite traficul și consumul abuziv. Sau cum reducerea infracționalității legate de marijuana ar reduce consumul și supradozarea pastilelor, a cocainei, heroinei și altele? Nu mă interesează fiscalizarea. Din curiozitate te întreb.
@sorin-p: singurul pe care îl știu să vorbească în România despre asta e Vlad Zaha, recomand clipurile lui pe YouTube.
Apropos, pentru talentele domnului Psiholog Coloja, nu, nu consum și nu mă tentează să consum, nu mă interesează pentru consumul propriu.
1. nu-i același tip de cânepă.
2. ce-are coada vacii cu ștampila primăriei?! legalizeaz-o ca să reduci infracționalitatea, perfect valid. dar n-are nici în clin, nici în mânecă cu ideea că vindecă chestii nașpa.
3. mă abțin.
Su totuși legalizarea nu a redus traficul cu droguri, ci l-a înlocuit cu contrabanda pt a se evita taxarea, fix ca in cazul tutunului.
Adițional a creat turism pt consum de droguri care deranjează profund localnicii pt ca atrage o categorie de oameni care nu excelează neaparat printr-un comportament exemplar. Nimeni nu vrea sa iasă din casa cu copilul si sa se împiedice de șase inși sparți, care se pisa pe un stâlp si sunt puși pe scandal.
Ioan, pare ca te tradeaza fata. Tu stii despre ce vorbesti? Contrabanda cu droguri chiar si acolo unde sunt reglementate consumul si producta, sunt tot trafic de droguri si se pedepsesc ca atare.
@Ioan: as fi curios unde e asta?
@ Răzvan Coloja
De luat cu sare și opinia ta despre relevanță articolelor PLOS
@Ouiouifi: E ca și cum ai spune ”de luat cu sare ideea că publicația CanCan e tabloid”. Cam așa.
Nu e opinia mea. E un fapt.
Încă o dată: până la proba contrarie, e OPINIA ta ca e un fapt.
Pe aici pe unde ma învârt, marile centre de cercetare CNRS, CEA, Universități, platesc abonamente instituționale PLOS și încurajează cercetătorii lor să publice în OPEN ACCESS. Bineînțeles ca monitorizează im mod curent calitatea publicațiilor.
Ca daca vorbim de cazuri izolate, nici revistele cu mari review-uri nu scapă de probleme: vezi Lancet și altelle
-arati ne va rugam studii pe care le considerati valide si care sunt recunoscute de comunitatea internationala de specialitate care ne dovedesc efectele negative si dezastruoase ale consumului de iarba
*nu ca POATE, nu cu excese, nu cu exemple si asocieri stupide cum sunt cele cu”daca fumezi iarba, mori de supradoza de coca”, etc
*DUMAIS a spus ca in consumul CRONIC se constata in special la tineri modificari in cortexul prefrontal subliniind chiar faptul ca e vorba de excese la tineri dar ca pentru mai multe „detalii” trebuie studii mult mai aprofundate (un altfel de a spune ca domne nu e rau decat daca bagi ca disperatu)
*inca de prin anii 50 se incearca se se demonstreze fara putinta de tagada ca „iarba e rea” … nu s-a reusit nici pana astazi …
-si nu, nu sunt unul care se da de gol pentru ca consuma, nu, nu sunt din ala care vrea legalizarea la liber fara legislatie, responsabilitate si asistenta corespunzatoare (asta este singurul motiv pentru care nu as legaliza in Ro
Chestiunea cu lucrarile si jurnalele esta una mult mai mare si mult mai grava. Toata lumea fuge dupa publicatii si citatii. Nici chestiile peer reviewed nu sunt neaparat mai bune. Am dat 40USD pe o lucrare de electrotehnica de 2 pagini publicata in IEEE, abstractul parea fix ce trebuie. O MIZERIE! Puteam sa o scriu si eu intr-o dupa-amiaza.
Domnul doctor, multimim pentru articol…
Domnu’ nu e doctor, dar asta nu știrbește cu nimic acest articol, cu care achiesez!
psihiatrii sunt doctori.
nu confunda cu psihologii.
Psihiatrii sunt medici ( doctori în…). Psihologii pot fi doctori în…
Eu stiam ca dl. Coloja e psiholog, NU psihiatru. Deci din acest punct de vedere, ceea ce afirmam era corect.
THC-ul medicinal nu te sparge. Sunt 2 chestii diferite totusi.
Nu putem spune același lucru despre unii comentatori de la acest minunat articol.
Eu care am pe aici pe langa mine o persoana cu depresie severa, tentativa esuata de sinucidere, stat la psihiatrie 1 luna, seara baga 6 feluri de pastile….as concluziona ca nici pastilele dedicate nu rezolva, doar imbunatatesc un pic. Clar plantele astea nu rezolva nimic, poate calmeaza pe moment.
Psihologii is cam de pomana, o iau pe calea credintei si nu functioneaza. Altii ridica din umeri ca n-au ce face si a fost trimisa sa-i dea alte pastile.
Asa ca m-am apucat sa descopar unde sunt problemele, si sunt multe, si sa incerc sa le rezolv prin ratiune, ca persoana vede o alta realitate distorsionata.
…cred ca sunt un pic in afara discutiei, dar…
Numai eu am cautat ce-i aia rastafarian???
Mișcarea Rastafari (cunoscută și ca Rastafari sau mai simplu Rasta) este o mișcare religioasă nouă monoteistică, Abrahamică, ce îl recunoaște pe Haile Selassie I, fostul Împarat al Etiopiei ca fiind încarnarea lui Dumnezeu, denumit și Jah sau Jah Rastafari. Haile Selassie este văzut și ca parte din Sfânta Treime și ca reîntoarcerea promisă în biblie a mesiei…
Multumesc, Vali, ca mai aflu si eu chestii…!!!
În context n are treabă cu ce zici tu acolo
Rasta->jamaica->marley&raggae-> fumat ganja.
În Etiopia intri la bulău pentru iarbă. În Jamaica, nu. Sau mă rog, dacă ai un joint, nu tot camionul.
@Sfatuitoru
Been there, done that, fix la fel, tot cu o persoana de pe langa mine. Ce pot sa zic in plus este ca iarba i-a facut mai rau, mult mai rau, psihoze si alte chestii.
Nu vindecă reumatismul, dar măcar uiți de el.
Am 40, nu mai sunt tanar dar am incercat, nu propun nimic, nu apologesc pe nimeni, dar intrebarea ta „de ce fix pe astea” e tendentioasa si neinformata. Se testeaza mult acum pentru ca pana acum, in US (aia de baga bani in research) toate astea erau la schedule x, si cercetatorii cu acte in regula trebuiau sa sara prin zeci de protocoale stupide. Simplu vorbind, nu merita.
> In the mid-20th century, psilocybin, along with most other classic psychedelics (5HT-2A agonists), was classified as a Schedule I substance, bringing a halt to research on its medicinal utility. The resurgence of clinical trials involving psilocybin in the 21st century has produced promising results concerning the treatment of addiction, depression, and end-of-life mood disorders.
Sigur, ai dreptate cand zici ca apar stiri care nu prezinta tot contextul, sau pun titluri proaste, sau in general nu trateaza subiectul bine. Dar asta e in orice domeniu. Daca stapanesti bine un domeniu si citesti stiri random te iei cu mainile de cap, fie ca vorbesti de batut cuie sau fizica cuantica.
Unde nu ai dreptate e in a fi sceptic fara sa te documentezi cu ce se publica in jurnale serioase, pentru ca „de ce domle acum”. Adica na, tu poti avea dreptate pentru tine, caposi suntem toti, dar parca te-ai astepta de la un doctor de cap sa nu fie capos, stii ce zic?
Alta apologie a drogalaului, cum ar zice unii de pe aici.
Noua Zeelanda face de cativa ani studii pentru vindecarea depresiei cu ketamina si mdma.
Aparent cele cu ketamina merg extrem de bine.
Prin state si cei de la Hopkins folosesc ketamina in foarte multe studii.
O data la 1-2 luni vine cate un cercetator la Huberman in podcast si prezinta breakthrough’urile.
Asa cum a zis Andrei mai sus, multe dintre rezultate apar acum fiindca pana de curand aceste substante erau interzise si nu se primeau finantari pentru cercetarea oricarui tip de efect.
Probabil multe sunt bombastice doar ca sa-si justifice finantarea, dar pe undeva trebuie sa fie si niste graunte de adevar.
„Partea tristă e următoarea: există acolo afară oameni care suferă. Oameni cu depresii crunte și anxietate până în tavan. Oameni cu fel de fel de afecțiuni sau boli mintale care dau peste acest gen de articole și prind speranță.”
Cred ca ar fi trebuit fie sa incepi cu paragraful asta, fie sa-l pui in bold si cu font de 60.
IMO, „critical thinking” ar trebui predat la scoala din primii ani in locul materiilor inutile care nu ajuta nicio casiera de la Cora: nu puneti botul la tot ce misca. De’asta prind la noi asa de bine mizeriile cu chemtrails, oculta, bucegii, cip-ul din buletin, dacii cu zamolxes, samd.
Persoanele care se agață de un articol de presă în loc să asculte sfatul unui doctor în cazurile astea sunt exact același gen de persoane care pun botul la alde Steer și alții. Întotdeauna vor exista unii suficienți de disperați, proști sau o combinație a celor două, care în loc să ia decizii cât mai informate privind sănătatea lor, vor încerca tot felul de leacuri băbești și vor da vina pe dungile de pe cer când nu vor funcționa.
De aia mi se pare un pic biased Răzvan la articolul ăsta, că ignoră voit faptul că totuși EXISTĂ utilizări medicale pentru unele droguri recreaționale, utilizarea respectivă e făcută exact ca la prescrierea unui medicament și e complet diferită de faptul că niște puști iau niște jointuri cu iarbă crescută de Gigel la bunică-sa în pod.
Ai dreptate in ceea ce priveste grupul de persoane si din cauza asta cred ca cu putin „critical thinking” prin scoli s-ar rezolva problema. Pe unde tai eu frunza la caini acum se „face” in scoala si da, nu prea vezi subiectul „chemtrails” abordat nici macar la betii.
Insa nu mi se pare ca in articol e ignorat faptul ca exista studii de specialitate. Nu stiu, nu sunt de specialitate, nu ma intereseaza, dar _presupun_ ca exista. Ce am retinut din articol este ca multi se folosesc de subiectul asta pentru ca e oarecum „hot” doar ca sa obtina audienta, si ca sunt si mai multi care se duc dupa fenta. Iar problema n-ar fi neaparat ca se duc dupa fenta, ci ca da sperante inutile (si provoaca durere prin dezamagire) celor care chiar ar avea nevoie de „efectele” alea.
@miticosul:
Exact asta încercasem să transmit. Mulți alții au înțeles greșit textul, mi se pare.
De acord cu titlul, nu vindecă. Bun articol, veșnica problema cu studiile pe interese comerciale.
În opinia mea, este tot o dependență, chiar dacă nu una „hard”, fizica – pe linie cu cafea si mincat mult. Dar ar fi cazul sa discutam serios despre tutun, alcool și gambling. 3 grame de weed sint ok chiar daca…
Am amici care jura ca weed ii face sa gindeasca clar. Genul care fumeaza dimineața și seara, zilnic, scriu caiete de idei și se minunează la toate banalitățile după citeva fumuri. Și pe care ii vad ca devin depresivi, pierduți, plictisiți cind și-au terminat rezerva de weed. Amuzanți pina la un punct fumați, pina încep sa repete aceleași chestiuni filosofice. Dar în rest, în starea naturală, nici unul nu e mai bine vs 10 ani în urma sa zicem, cind nu își permiteau sa consume mai des de 1-2 ori lunar la vreo petrecere. Leit stereotipul de jamaican, acum. Fără weed, și-ar fi găsit 100% alta adictie. Cu terapie cu un profesionist, macar ar fi fost potențial sa își înțeleagă și controleze problemele.
Exista un film, ceva deosebit de cretin, numit The Beach Bum. E cica comedie (cred ei), joaca Snoop Dogg, e pe subiectul de azi, ce sa mai, mai mult nu se poate.
Uitati-va la el cat de distrusi pot fi astia care iau chestii si se cred amuzanti.
Am citit candva o chestie f interesanta care mi-a ramas in cap, din pacate nu mai stiu in ce carte – psihicul uman se lupta cu toate puterile sa rationalizeze greselile – e o tendinta naturala practic. Cine vrea cu adevarat sa se faca bine isi asuma ca pe undeva e o greseala : de raportare, de cognitie, de interpretare a evenimentelor, de supra implicare emotionala, etc. Dar asta implica sa recunosti ca pe undeva nu esti perfect – de parca ar fi mare lucru . De asta vedeti oameni care o tin pe-a lor ad infinitum cu adevarul in fata , faptele devin irelevante vs dreptatea lor , chiar daca acea dreptate le sapa groapa la propriu uneori
In fine stonerii cu ale lor si cu rezultate pe masura , fiecare decide cum isi face viata . N-am compasiune pt drogalai si pt betivi , doar pt curvari :))
Ai încheiat cum trebuie, dar mai mult de o mânuță verde n-am putut să dau.
Eu am citit undeva ca daca e consumat in exces canabisul poate duce la schizofrenie in unele cazuri. Este adevarat?
In unele cazuri e foarte adevarat. Pana la urma tot ce e consumat in exces bine nu face.
daca ai citit de pe net, e adevarat!
@Maud: Dacă ai în familie pe cineva care a avut schizofrenie, ai moștenit genele de la el dar nu s-au activat, da – în caz că fumezi anumite cantități de weed se poate declanșa schizofrenia și la consumator. E rar, dar se întâmplă.
@Razvan – stiu pe cineva f apropiat care nu a avut niciun caz de schizofrenie in familie dar care pe la 20 si ceva de ani s-a apucat de fumat canabis in exces. Citiva ani mai tirziu a fost diagnozat cu schizofrenie si s-a spus ca era de la canabis. Pe urma am mai citit si eu unele chestii. Nu stiu cit de adevarat e. Nu m-am dus sa caut pe siteuri de specialitate. Si ca sa raspund si cuiva mai sus, nu tot ce citesti pe net e adevarat si la fel nu tot ce citesti pe net e fals. Depinde unde citesti.
@Maud: În unele cazuri, dacă cineva are tulburare de personalitate schizoidă, se poate transforma în schizofrenie. Poate că sub imperiul consumului, dar nu sunt sigur. La fel – cei cu tulburare bipolară II, dacă consumă prea mult sau sunt supuși la un stres intens pot dezvolta tulburare bipolară I. Dar din senin, fără niște gene sau condiții patologice preexistente nu cred să fi dezvoltat cineva schizofrenie. Dar orice e posibil.
Cred că momentan discuția privind utilizarea unor anumite droguri în scopuri medicale ar trebuie să aibă loc doar într-un cadru științific, fiindcă în jurul consumului gravitează mult prea multe idei preconcepute.
Sfatul tău e bun: dacă te lupți cu depresia, o anxietate cruntă, nu apela la droguri, încă nu avem date că sunt eficiente. Chiar dacă ar fi, una e când iei de capul tau, altă când le administrezi sub supravegherea unui specialist, care poate verifica eficiența și abuzul (asta fiind o problemă evidentă).
Iar ideile preconcepute sunt atât în favoarea lor, cât și împotriva.
Deci: dacă vrei să te vindeci de vreun năcaz, nu te prosti cu drogurile, nu merge.
Dar dacă e numai de plăcere și fără interes? Dă-i bătaie!
florinel⁶, unde am zis eu asta? Delimitează uzul recreațional de cel medical. Chiar dacă există puncte comune, cum ar fi riscul de abuz, sunt și diferențe (despre eficiența unui drog în tratarea unei tulburări nu poate fi vorba în uzul recreațional, fiindcă utilizarea e în cu totul alt scop).
Și cred că poți fi de acord că a-ți administra droguri de unul singur în scop medical e mult mai dăunător decât a le consuma în scop recreațional.
Păi și eu ce-am spus?
E adevarat ca nu vindeca dar stii ce bine e cand ai cancer si ai dureri incontinuu iar medicamentatie fara sa iti scurteze viata nu este? Atunci singurul remediu de reducere al durererii ramane fix iarba intr-o forma sau alta(extras). Canadienii si americanii cred ca sunt prosti de au legalizat-o.
E plin Deutsche Ärzteblatt de articole despre beneficiile terapeutice ale canabisului si nu e chiar o revista dubioasa. Cunosc si eu persoane care primesc canabis pe reteta pentru diverse probleme si o duc mult mai bine de atunci, nu se mai indoapa cu anxiolitice, somnifere sau analgezice puternice cu efecte adverse semnificative
Dincolo de weed, mushrooms & Co, orice boală, inclusiv depresia, inclusiv tot ce e neviral se poate trata cu succes dacă elimini cauza și nu dacă combați efectul. Că amărâtul cu depresia ia pumnul de droguri, doza de alcool și/sau medicamente, poate moare sau poate trăiește, dar când se trezește tot în depresie e. Șmecheria e să descoperi cauza pentru care omul e bolnav și s-o elimini, altfel medicina in general e o mare vrăjeală…
nu stii ce vorbesti si e ok ca n-ai de unde sa stii ca n-ai facut clinica.
una e sa fii supi si alta e sa ai depresie clinica
Cauza, dragă, cauza, e cea care determină efectul, e o noțiune universală, nu doar in medicină, e unul din principiile lumii. Nu există efect fără cauză, când dispare cauza, poți trata efectul, și abia atunci dispare problema. Nu fi supi, că nici eu nu-s. 😄
tu nu zici rau dar din pacate nu se pupa cu realitatea. vezi depresia post-partum, de exemplu. care e cauza? Ca a nascut femeia? Ii zici ca e depresiva ca a dat viata unui copil? Nu, ca nu e AIA CAUZA. ala e un mecanism, sa zicem.
Cand bagi pumnul de droguri de care zici tu te simti mizerabil 1-2 zile dupa pentru ca ai receptorii-n vacanta. Neurotransmitatori si hormoni ai (oci, sero, dopa, adr, noradr, endorfine) dar receptorii care-i capteaza nu functioneaza.
Aia nu e depresie dpdv medical, intelegi?
@matei, faptul ca a nascut nu e mecanism, e un declansator, cauza e probabil undeva in trecut si trebuie cautata.
Orice problema poate fi analizata prin mecanismul cauza-efect.
esti extrem de sceptic ca ai varsta pe care o ai si altele dar nu ma cobor la ad-hominem.
E plina SUA (carora le-o sugeti toti de pe-aici) de studii si trial-uri clinice cu cannabis, psylocibin si ketamina. Bine, poate nu atatea studii cu ketamina dar pt restul sunt.
@matei: Absolut. Vârsta e de vină. Mă știe lumea ca fiind un conservator feroce.
ok povesteste-ne te rog despre experientele tale cu drogurile, te rugam.
@matei:
Mișto logică: ”ia zi-ne tu nouă ACUM”, eu postând cu numele meu, el postând cu nickname.
Dar de unde atata indrazneala de a spune despre un om ca e conservator daca nu s-a drogat vreodata?
Niciodata nu m-am drogat. Nu am fost curioasa si nici nu am considerat ca ma pot ajuta drogurile vreodata. Din copilarie am fost vesela si am gasit placerea in alte lucruri din exterior. Chiar si in prezent cand caut fericirea in exterior, ma recreez cumparand haine/cosmetice, prajituri etc.
In SUA, din cate stiu, multi oameni aleg sa se sinucida! Multi au psihoze si ucid in masa oameni in locuri publice. Sau fac obsesii pentru alte persoane si ii urmaresc apoi ii raspesc si ucid lent…
Voi habar nu aveti ce este tratamentul psihiatric, cu medicamentatie cu multe miligrame de substante care ar trebui sa stearga depresia si gandurile de sinucidere sau de ucidere din mintea unora. Si nu la toti functioneaza schemele de medicamentatie.
Va prezint vreo 4 cantareti americani care s-au sinucis din cauza depresiei profunde, oameni care luau tratament psihiatric si s-au drogat de asemenea. Ei au spus ca nu recomanda nimanui sa caute alinarea in droguri fiindca nu o va gasi vreodata si apoi devin si dependenti!
Layne Staley – americanul s-a sinucis!
Kurt Cobain – americanul s-a sinucis!
Chris Cornell – americanul s-a sinucis!
Chester Bennington – americanul s-a sinus!!!!!!!
dl Coloja cu clasicul „hai posteaza cu numele tau real, eventual zi-mi unde lucrezi bro. Ce, ti-e frica hmmmmmmm?”
ia mail-ul meu de la dl. Vali daca vrei sa ne vedem si-o dam ca barbatii.
Trec cu tine prin pereti bai Ciorbea
@matei: WTF.
Cred că ai înțeles greșit comentariul, așa că mă văd nevoit să exemplific pentru a tempera gorila:
IonelCool74: Ia scrie tu aici pe cine ai omorât, că nu cred că ai omorât.
Valeriu Costache: Parcă n-aș, că io-s cu numele aici, tu nu. Știi – m-aș expune unui risc dacă scriu online, pe când tu – cerând asta de sub anonimat – nu te supui vreunui risc.
IonelCool74: Te dobor, te distrug, te mușc de cap, urâtule, slutule, te mănânc, unga-bunga te dovedesc.
Ai priceput acum? E ceva mai clar ce-am vrut să zic?
Nah. Numa’ să nu mă bați.
ai dreptate dl Coloja, dar cum te simti ca trebuie sa te ascunzi public ca ai fumat o cioata candva (sau mai mult)? Mai ales ca esti si psihoterapeut.
Eu n-as putea sa ma las descusut de un specialist care a lucrat cu drogati fara sa stie cum e sa-ti ia foc creieru cand se termina plicu sau cum e sa plangi in pumni a 2a zi ca nu mai ai resurse-n corp sa functionezi.
Intrebare serioasa, nu trolez de data asta. Eu cel putin o vad ca pe un rau necesar, anume sa fi trecut prin consum de substante ca psihoterapeut sau mai degraba, psihiatru. Evident, exista si alte tipuri de pacienti / clienti, nu-s numai drogati. Dar cand ma gandesc la lucrul cu victime… (da, consumatorii sunt victime in mare parte, nu infractori, ok reddit?)
@matei: E una că TU n-ai putea lucra cu un specialist dacă ăla nu s-a prăjit și n-a ajuns la sevraj. Ești excepție. Restul de 99,9% din consumatori POT lucra cu terapeuți care înțeleg prin ce trec și fără să fi experimentat un sevraj. Pentru că un sevraj vine cu depresie și anxietate (printre altele). Iar depresii mai au oamenii. Anxietate la fel. Nu e greu să le pui cap la cap cu tremurul mâinilor și epuizarea fizică pentru a-ți da seama cum se simte omul din fața ta.
A presupune că TREBUIE să fi fost consumator de droguri pentru a înțelege prin ce trece un consumator de droguri e eronat. La fel cum de eronat ar fi să presupui că pentru a trata ipohondria declanșată de un infarct trebuie să fi avut infarct la rândul tău. Ori că pentru a trata un om deprimat de decesul soției trebuie la rândul tău să fi trăit decesul propriei tale soții, că altfel n-ai cum te raporta la asta.
Ai niște presupuneri bazate pe feeling, nu pe realitate. Cam așa crezi tu că ar trebui să fie.
Daca doza e mica nu ai nici pe dracu. Care vreti sa incercati sau sunteti veterani cititi despre microdozaj, cica ar functiona. Practic faci o pauza mare si apoi iei putin si cresti putin pana iar faci pauza. Merge si cu alcoolul. Pe mine(am incercat demult) nu m-a incantat niciodata. Mereu imi dadea somnolenta si cu somnul nu am probleme, In general adorm repede. Sa crezi ca te vindeci de X de la marioara e ca si cand ai crede ca te imbogatesti de la cripto sau pacanele. Iti meriti soarta.
m-am lasat de niste ani de amfetamine (multumesc studentie) cu iarba. Nu o halesc nici acum dupa jumatate de an de fumat dar dorm excelent si ma trezesc la fel de bine.
also, m-am lasat de tigari cu ciuperci. aproape o luna de 0.2g de ciuperci pe zi.
E misto la droguri dar daca esti prost sau te apuci de ele intr-o pasa proasta e nasol.
Am văzut mare scandal despre consum si cărți. Eu vă recomand cărțile lui Allen Carr, atât pentru fumat cât și seriile pentru alcool și droguri.
Are o metodologie foarte faină, ușor de înțeles, te duce la final la un frumos „wtf? așa prost sunt?”
Ca un om care se confrunta cu depresia de multi ani si a trecut pe la n-spe mii de psihiatri eu inca vreau sa imi arate si mie cineva cum s-a ajuns la concluzia ca daca oamenii nedepresivi au niveluri mai mari de serotonina, atunci sa bagi serotonina in creier oamenii devin nedepresivi. Pt ca e o afirmatie de tipul A => (implica) B, deci B => A, ceea ce e logica elementara de clasa a 9a ca nu e asa. Nu mi-a aratat nimeni cum s-a ajuns la echivalenta. Toti incep cu: „dar, stai, dar sa vezi, dar sa pula mea…”
Intre timp am citit destul de multe analize, si meta-analize care spun ca antidepresivele sunt la fel de eficiente ca uleiul cu CBD (sau poate mai putin).
Din toate vizitele mele la psihiatru m-am ales doar cu o frumoasa dependenta de benzos de care probabil voi mai scapa doar cu pamant galben. Asa ca iti urez sa iti iei tratamentele si sa ti le bagi in c*r. As manca si cacat de elefant, decat sa mai ISRS-uri in viata asta.
ceea ce logica elementara de clasa a 9a, spune ca nu e asa*.
@Un anonim celebru:
Dacă ceea ce numești tu ”benzo” n-a funcționat la tine nu înseamnă că răspunsul automat la problemele tale e weed-ul. Doi la mână: nu pricep de ce mă înjuri pe mine că n-a funcționat tratamentul în cazul tău. Um… ce treabă am eu cu asta?
Se cer niște clarificări:
1. Eu n-am afirmat că weed-ul, planta, ar avea zero uz medicinal. Oamenii văd că asta au înțeles. Nu. Ce spun eu în text e că – subliniez – nu e un ”wonder-drug” așa cum e prezentat și că articolele pe temă trebuie luate cu un strop de sare. Explic în text de ce.
2. Comentariile furibunde lăsate de consumatori mi se par amuzante. Un tip din Trash scrisese ”OK boomer”. Eu ce să-i răspund? ”Good luck buying a home in the future, kid?”.
3. Mă acuza un domn în Trash că i-aș fi șters comentariile pentru că – chipurile – nu vreau să aud o părere contrară cu a mea. Doar că, lol, nici măcar nu eu le-am șters. Dar dacă sunt în Trash cel mai probabil nu aveau ce căuta aici.
4. Mă soma cineva să-i dau eu lui studii valide atunci ”care”. Să ne înțelegem: sunteți adulți cu acces la Google. Nu fac muncă în locul vostru doar pentru că mă somați sub auspiciul lui ”or else” sau ”to prove us that…”. Am zero chef de chestii de genul când știm prea bine că, indiferent ce studii aș oferi, omul de sub nickname le parează când/cum vrea pe criterii stabilite de el. Așa că mai bine nu.
eu chiar o sa-mi petrec urmatoarele 6 luni studiind ceva in ce nu sunt expert (de altfel nici dumneavoastra – din prima cautare pe Google reiese ca sunteti psiholog, nu cercetator in psihofarmacologie, deci imi permit sa cred ca inteleg mai bine ca dumneavoastra un grafic si ce inseamna o deviatie standard sau un domeniu de dispersie), daca imi aratati un studiu care dovedeste fara echivoc (sau macar plauzibil) ca a baga serotonina in creier are efect pentru a trata depresia.
@Un anonim celebru:
1. Nu trebuie să fiu ”expert” în ceva pentru a scrie un text. Pentru că – luându-mă după logica asta – nici tu nu ești expert în a-l combate.
2. Nu trebuie să fiu ”cercetător în psihofarmacologie” pentru a scrie un text.
3. Mi-aș dori să uit toate orele de statistică și metodologie pe care le-am făcut atât la facultatea de psihologie cât și la cea de sociologie. Dar am tutoriale SPSS și R pe YouTube și au vreo 10 ani vechime. Caută-le și discutăm mai apoi despre ploturi și abateri standard.
4. Nu-ți arăt niciun studiu. Nu poți soma pe cineva să facă ceva ca să-ți dovedească ție, un anonim declarat, ”ceva”. Ai mâini. Cauți singur.
Păi pleci de la premiza că doar știrile pe tema asta transformă un rahat în ceva senzațional când de fapt toată presa face tam-tam pe toate non-subiectele posibile și imposibile. Efectiv vezi știri și despre coșurile apărute pe curul unei gagici obscure care a jucat un episod într-o telenovelă. Așa că problema principală nu e că în știri ăștia aberează, problema e că există oameni suficient de proști și/sau disperați care se uită și cred toate știrile de genul ăsta. Iar asta nu va fi vreo problemă rezolvabilă vreodată în vreun fel.
Eu incercam sa spun doar ca atunci cand vorbim de psihofarmacologie cam tot e bullshit, dar domnul psiholog considera bullshit doar ceea ce nu-i convine dumnealui si considera ca toti oamenii care spera de la tratamentele astea rezultate (cu ketamina n-a functionat) sunt doar niste drogati care isi cauta scuze.
Duce in derizoriu o dezbatere destul de serioasa si isi da cu parerea despre care studii sunt bune sau nu, desi recunoaste ca nu are expertiza de a ne spune noua, pulimii, de ce un studiu din Lancet nu este egal cu unul din alta parte.
Eu personal imi cer scuze ca am reactionat emotional intr-o problema de interes public care imi afecteaza viata. (si nu n-am luat magic mushrooms, dar sper ca studiile alea sa duca undeva, caci e evident ca modelul actual e snake oil si pot dezbate cu argumente mult timp de ce, dar paradigma e prea veche si prea profitabila sa conteze ce spun eu).
@Un anonim celebru:
Doar că nu e. E o industrie de miliarde în spate care te contrazice.
Eu n-am afirmat așa ceva. Interpretezi.
Corectează-mă dacă greșesc, dar tu erai cel cu ”curu”-n gură în primă instanță. Asta vorbind de dus discuția în derizoriu. Cât despre ”recunoaște că nu are expertiză”, eu n-am afirmat niciunde că aș avea, așa că nu se pune problema afirmării ei, apoi a negării ei de către tine, ca apoi eu – spășit – să ”recunosc” ceva ce (din start) nu afirmasem că dețin. Cât despre ”studiul din Lancet”, eu discutam despre publicații și rețele de publicații și ceva numit ”factor de impact”. E un fel de BRAT dar bazat nu pe numărul de cititori ci pe rigurozitate, numărul de citări obținute, chestii de-astea. E un standard.
E evident pentru tine, tu folosind studiile tale superioare în domeniu pentru a decide asta (vezi că pot și eu să contest expertiza ta?).
Întreaga ta afirmație grandioasă se bazează exclusiv pe faptul că în cazul tău – afirmi tot tu – medicamentele nu au avut efect. Ceea ce e posibil; se mai întâmplă ca cineva să nu reacționeze la o substanță activă din cutare medicament, caz în care i se dă unul cu o altă substanță activă. Nu merge cu Anxiar? I se dă Alprazolam. Nu merge cu ăla? I se dă altceva. Opțiuni există berechet.
Ce faci tu e ce face omul care găsește un fir de păr în pizza și declară absolut toate restaurantele din lume ca fiind jegoase și puse doar să scoată banul din omul nevinovat, totul în timp ce agită o ramură de ghinde sau mai-știu-eu-ce-fumați-în-ziua-de-azi.
Ai dreptate, se exagereaza si toti cauta „scuza” asta ca sa fumeze, ca domne face bine. Adevarul este insa ca exista si marijuana medicinala, insa e complet diferita, adica are THC in concentratie spre zero. THC ul este cel care da starea de euforie, ameteala, relaxare, restul compusilor au efecte care pot ajuta la tratarea anumitor afectiuni (cum ar fi epilepsia), dar nu fumezi pur si simplu de nebun, se da tratament, sub diferite forme (chiar si pastile, uleiuri).
Existand aceasta componenta, se exagereaza si se scriu multe si toti consuma cu gandul ca isi fac foarte mult bine. De asemenea, a devenit popular si pentru ca nu poti face supradoza. Daca consumi foarte multa pur si simplu te baga la somn, doar ca mulți consuma si cu alcool sau diverse si mai apar stari de vomă, etc
Nu vreau sa par un aparator al consumatorilor, ei vor exista indiferent de ce se scrie in presa si de cat de legal este, am zis sa mai aduc un pic de claritate
Urmeaza la butoane consumatorii de alcool cu mantra „o bere la volan nu face nimic, sa se legalizeze”
biasat?
In romanesti ar fi „partinitor”.
@TicTac: e folosit foarte des în științele socio-umane și l-am importat și noi de peste 20 de ani: ”biasare cogntivă”, de exemplu. Văd că nu e inclus în dex, dar – crede-mă – nu folosește nimeni ”părtinire cognitivă”. Nici ”distorsiune cognitivă” nu e foarte folosit în psihologie.
E o chestiune complexă, mai ales când la fel ca orice medicament poate provoca reacții diferite în functie de om. Eu as miza pe faptul ca studiile si cercetările au făcut ca iarba medicinală să fie legalizată în America si in alte tari, asta ar fi unul dintre reperele ce merită luate în considerare. Sincer as fi preferat ca bunicamea sa ia iarba in loc de opioide pt durere pt ca o anesteziau complet, parea ca se zbate intre viata si moarte dar nu se vedea decat in ochii ei.
Babaeti, aseara ma uitam la un serial din Bilions. Unii discutau „serios” despre avantajele legalizarii marihuanei si vine unul si zice (parafrazez): Babaeti, daca astia prelucreaza acum chimic o groaza de chestii pe care ti le vand (inclusiv stimulente si suplimente), va imaginati voi ce o sa iasa din mana lor dupa ce lucreaza asupra ierbii ? Mai bine pas !
Sa acceptam ca legalizare = control = taxe = reducere infractionlitate. Suntem siguri ?!
Legalizare ? Da, dar doar pentru anumite afectiuni. Lista clara. Atat !
Cine vrea sa se recreeze sa iasa in pauza / la plimbare.
Si ce poate sa iasa? Nu te obliga nimeni sa iti cumperi jeleuri, poti sa-ti cumpri direct planta gata uscata…
Te citesc de f mult timp si te-am recomandat mai departe..dar sa te pisi cu bolta pe toate studiile facute unde s-a demonstrat contrariul..
Dar cand iti trimiti pacientii la psihiatru si ala face consultatia pe genunchi in 15 min si dupa te indoapa de pastile..cum e? Mult mai bine..
@Catalin:
Arată-mi unde exact am făcut eu asta, dacă nu te superi.
Nu consider 15 minute de consultație din partea cuiva drept ”consultație”. Depinde și ce medicamente îți dă după cele 15 minute. Că dacă e evident că ai anxietate și-ți dă anxiolitice, aia nu e o problemă. Anxioliticele nu-ți fac rău (exceptând extrem de rarele cazuri în care cineva are o reacție alergică la ele și trebuie înlocuite cu anxiolitice cu o altă substanță activă). Dar 1. problema acolo e la psihiatru, din ce deduc, și 2. după cum i-am mai scris unui om mai sus – răspunsul în caz că asta se întâmplă nu e automat ”recurgem la droguri recreaționale pentru că alea ne ajută”.
Regula la psihiatru când ți se dă ceva ce nu-ți face bine, la fel ca în cazul oricărui alt medic, e să suni și să spui că simți că ceva nu e OK. Omu îți ajustează doza sau deduce că ai avut o reacție alergică și îți prescrie altceva. Dar crede-mă – nimeni nu te ”îndoapă” cu medicamente așa – de dorul lelii, pe principiul ”cât mai multe, ca să facă treaba în locul psihiatrului.”
Atat zic:
https://www.autoevolution.com/news/meet-the-cannabis-car-the-hemp-built-renew-sports-car-that-is-greener-than-evs-183297.html
Daca faceti asa ceva din fan va dau o bere.
Acelasi lucru e si cu mersul la psiholog. Efectul placebo te face sa te simti bine o vreme… dar la final ramai si cu banii luati si cu problemele nerezolvate.
@Radu:
Uneori uit în ce țară trăiesc. Dar apar comentarii ca al tău și-mi aduc aminte rapid.
Enumăr și alte mituri din aceeași serie:
– ”e nevoie să-ți revii, nu să fii supărat, că viața e frumoasă”;
– ”alții o duc mult mai rău, așa că fii bărbat”;
– ”trece de la 100 de țuică”;
– ”sunt mână în mână cu industria Pharma”;
– ”medicamentele sunt pentru nebuni”;
– ”doar nebunii merg la psiholog iar eu nu-s nebun(ă)”;
– ”nu mă duc eu acolo să-mi citească mințile și să mă hipnotizeze”;
– ”lasă că am citit și eu psihologie destulă” (preferatul meu);
– ”nici bunicul n-a mers acolo, și-a fost OK”;
– ”încearcă cu ceai de măgăriță amestecat cu trei linguri de ulei de pește”;
– ”ți-a făcut cineva descântece, așa zic boabele”.
@Razvan stai chill ca era o gluma!
Scriu si eu despre mers la psiholog fara sa fi fost la psiholog vreodata…. e ca si cum ai scrie tu despre droguri.
Dă-mi voie să fiu sceptic de mersul la un psiholog care crede că opiniile nu-s opinii, ci fapte. Sau care crede că trăiește într-o lume în care drogații se dau de gol că recomandă o carte.
@ZuZu: Eu unul îți dau voie. Ai toooaaaaată libertatea de a alege cum vrei tu să fie când e vorba de persoana ta. Te cerți cu mine de dimineață și tu ai ajuns acum, seara, la concluzia că nu te-ai duce la un psiholog ca mine. Wow, whaddaya know? Cine-ar fi crezut, lol.
@Razvan
Man, e vorba de reacțiile tale la ceilalți cititori.
Îți spune Ouiouifi mai sus „De luat cu sare și opinia ta despre relevanță articolelor PLOS”. și tu îi răspunzi „Nu e opinia mea. E un fapt.” Cum poți să ai o conversație cinstită când apelezi la argumente de genul ăsta?
Traian te face diletant și tu te apuci să-l cauți după mail.
Eu îți zic să citești o carte și îmi spui că sunt consumator care s-a dat de gol. Nu, e doar o carte care îți prezintă istoricul și cum au evoluat studiile în domeniul psihedelicelor din perspectiva unui outsider care nu știa mai nimic de ele. Michael Pollan nu e „om care a tras tot felul de droguri” și ai fi aflat asta dacă în loc să-ți bați capul să cauți cititori după e-mail citeai 5 minute înainte să-mi răspunzi.
Te-ai înșelat la faptul că sunt consumator, poate există o mică șansă să te înșeli și la alte lucruri.
Acum legat de articolul tău. Sunt de acord cu „drogurile recreaționale nu te vindecă de chestii” dacă te adresezi omului de rând. Dar nu sunt de acord cu ideea că unele substanțe care intră în categoria drogurilor recreaționale n-au niciun potențial dacă sunt studiate într-un mediu controlat. Și poate că n-ai vrut să emiți ideea asta, dar când citesc:
tu spui că cercetătorii aleg party drugs în mod special. Ceea ce nu cred că e adevărat.
Acum nu știu ce ai vrut tu să zici prin „cercetători”. Cei de la Hopkins sunt cercetători cu ghilimele sau fără? Că aici e problema. Tu scrii un text din care se pot înțelege multe. Și poți veni la cititori cu argumentul „Arată-mi unde exact am făcut eu asta” când cineva îți scrie că „te pisi cu bolta pe toate studiile facute unde s-a demonstrat contrariul..”
Dar tot tu ai scris:
Acum la 99% e îndreptățit cititorul să spună că te piși pe boltă sau nu? La cât ar fi fost? 100%? Tu cum ai ajuns la cifra asta?
Dacă vrei feedback la un articol atunci încearcă să scrii propoziții falsificabile pe care lumea să le poată contrazice. Ar fi mai cinstit față de cititori.
@ZuZu: Man, e vorba de reacțiile tale la ceilalți cititori.
Să înțeleg că dacă eu afirm că PLOS e o rețea de studii în regim liber, ”open access”, și pot dovedi asta citând de la ei pe site, fix de pe prima pagină – ”PLOS is a nonprofit, Open Access publisher”, asta e o ”opinie” de-a mea și nu un ”fapt”? Ori dacă eu afirm că articolele care trec printr-un peer-review riguros sunt mai valoroase decât cele care nu trec prin absolut niciun peer review, PLOS fiind în regim open-access (aka oricine poate publica acolo), declar o ”opinie” și nu un ”fapt”?
În ce univers are asta sens și ce anume nu înțelegi de mă întrebi de ce apelez la astfel de argumente?
Traian m-a mai făcut și alte chestii. În aceeași ordine de idei și folosind același tip de gândire pot spune și eu că ”păi eu scriu că e un fapt și tu, ZuZu te legi de asta?”. Dacă tu mă poți trage politicos la răspundere pentru o afirmație, eu de ce n-aș avea același drept față de un om care m-a jignit?
Se poate să mă fi înșelat – nu neg. Dar omul ăla al tău ține prelegeri video despre cum și-a extins el mintea. Permite-mi măcar să fiu extrem de sceptic că ar deține răspunsul la tratarea depresiei un tip care – citez:
Pollan received a Bachelor of Arts degree in English from Bennington College, a private liberal arts college in Vermont. He went on to pursue his Master’s of Arts degree in English from Columbia University in 1981.
Omul nu e nici cercetător, nici avizat să își spună prin cărți părerea despre cât de rele sau bune ar fi psihedelicele. Are diplome de limbă engleză, nu în psihologie, farmacologie, psihiatrie sau un domeniu relevant temei. Cam cum ai încerca să mă convingi să citesc ce carte a scris despre fizică fosta Irină Columbeanu. I would rather not.
Dacă intri pe Google Science și cauți după keyword-uri chestii precum ”marihuana”, ”THC”, și apoi cauți orice altă plantă vrei tu și alegi apoi studiile din psihologie din rezultate, te dumirești dacă am eu dreptate sau ai tu. Fă chestia asta, că și eu ți-am făcut hatârul de a mă documenta despre profesorul ăla de limbă engleză. Nu ia mult. E o modă de vreo 15 ani să se abordeze subiectul ”marihuana” în context psihologic. Plus alte contexte medicale. Ai rămâne uimit câte studii s-au făcut pe temă în raport cu – să zicem – banalul pătrunjel. Sau alte plante cu efect tip party drug precum ”salvia divinorum”.
Ai înțeles greșit. Eu nu mă ”piș cu boltă” doar pe studiile care ”demonstrează contrariul” și-s publicate în PLOS. O fac și pe cele care susțin ideea mea. Ba și pe alea despre beneficiile tâmplăriei în artă sau cele despre cutare specie obscură de fluturi. Ce e publicat în PLOS și orice altă rețea tip open-acces e frecție la picior de lemn. E nevalidat. Nu are peer review. Procesul de admitere a ”studiului” constă în tine uploadând un PDF la liber. ”PLOS” e pe lângă ”Nature” așa cum e peretele WC-ului din bar pe lângă Enciclopedia Brittanica: pe ultima te poți baza, dar parcă n-ai lua în serios ce-a scris un tip beat cu pixul pe perete cât își făcea nevoile.
Dar fix așa.
Eu cred că tu crezi că eu deliberat aș scrie ambiguu din dorința de a putea contrazice. Te asigur că 1. nu fac asta, 2. nu merită efortul, 3. mi-ar lua mult prea mult timp. Ce pricep însă din ce-ai scris e că tu înțelegi ce vrei din ce scriu eu, nu ce scriu cu adevărat.
@Razvan
Eu cred că tu crezi că eu deliberat aș scrie ambiguu din dorința de a putea contrazice.
Ți-am și scris „Și poate că n-ai vrut să emiți ideea asta”.
Dacă nici acum nu e clar, îți scriu aici: nu cred că scrii în mod ambiguu în mod deliberat.
Ăsta e ultimul meu comentariu la acest articol. Nu vreau să mă trezesc cu invitații la tribunal. O zi bună!
@Razvan, deci sa inteleg ca tu vrei sa-l dai pe om in judecata pentru ca a comentat pe un blog unde TU ai dreptul sa-l stergi. Pai sterge-l in plm!
răzvan, ce-am zis eu să faci când îi vezi cu mailuri false?
@vali: Delete them. Uitasem. N-am mai scris de mult aici.
Sau cu mailuri adevărate, dar care nu le aparțin
@Un anonim celebru:
Nicio problemă. Cu toții avem zile de-astea. E OK.
Hai să pun problema așa: fără psihiatrie n-am fi putut azi distinge între depresia clinică și depresia din tulburarea bipolară. Tot fără psihiatrie n-am fi știut că atunci când îi dai un antidepresiv unui bipolar ăla tinde să se cam urce pe pereți, că intră automat în episod maniacal de la antidepresive. Așa că din anii ’90 li se dă exclusiv litiu și valiu (deși, pare-mi-se că au apărut și antidepresive bazate pe substanțe care nu declanșează stări manice în cei cu bipolaritate).
Tot fără psihiatrie am fi tratat orice schizofrenic paranoid cu clasicul ”i-a luat Dumnezeu mințile” și l-am fi alungat din sat. N-am fi fost în stare să prevedem suiciduri, să tratăm tulburări, să ținem fel de fel de boli mintale sub control.
Ar fi fost foarte nasol fără psihiatrie.
E fals să spui că nu știm de ce funcționează antidepresivele. E cam cum ai spune că nu știm cum funcționează Internetul, că e acolo, nu știm cine l-a făcut, nu știm cum merge. Antidepresivele sunt foarte OK. Părerea mea sinceră și deloc ironică e să nu dai crezare chestiilor ăstora. Nu de alta dar într-o zi tu sau cineva drag șie va avea nevoie de antidepresive. Și convins fiind că nu merg, nu vei mai opta pentru ele. Ceea ce te poate ține într-un calvar de nedescris luni de zile.
Nu știu multe despre Prozac, ce-i drept. Auzisem și eu că în SUA se prescriu medicamente pentru mai orice. Ține de cultură și țară. Dar te asigur că e excepție. E cam singurul loc unde există cultura asta a pastilelor. În Franța ai avea probleme să le obții și cu depresie crâncenă în tine.
Eu credeam că vorbești de benzodiazepine. Sau nu?
Psihedelicele (TOATE) au efecte imprevizibile. Fiecare dintre noi avem o altă structură a creierului. O altă distribuție a rețelelor neuronale prin creier. E ca o amprentă unică fiecăruia dintre noi. Psihedelicele gonesc prin acea rețea și doar Dumnezeu știe ce ating, când ating și ce declanșează. Pe unii îi fac să se simtă bine, pe alții îi bagă în psihoză. Pentru unii e vis, pentru alții e groază. Unii văd capre, alții văd rulmenți. E extrem de dificil așa să calculezi dozajul și efectul. Nu știm multe despre ele din simplul motiv că încă nici creierul uman nu l-am studiat bine.
Doi la mână: eu n-am băgat în aceași oală dozele terapeutice cu cele recreaționale. Niciunde în articol n-am afirmat ceva în ton de asta. Textul era despre hype-ul creat în jurul stupefiantelor tip ”party” și ramificațiile acestui hype în presă.
Însă la întrebarea ”ăia de au ADHD sunt junkiști?” e cu dublu tăiș. Depinde de ce anume iau. În SUA se dă Aderall pentru orice semn mic de ADHD. De cele mai multe ori e diagnosticat greșit ADD-ul sau ADHD-ul și copilul e umplut de Aderall. În Franța rata diagnosticării cu ADHD e de 20x mai mică ca în SUA, de exemplu. De aceea nu sunt de acord cu îmbuibarea oamenilor din SUA cu Aderall. Mai ales dacă e vorba de copii. E destul de periculos să dai unor copii amfetamine vreme îndelungată.
Mi e putin greu sa aleg ce sa iau ‘cu un strop de sare’ intre informatia provenita de la un absolvent al facultatii de psihologie din Oradea si informatia provenita de la un profesor de neurostiinta de la Universitatea Stanford(video mai jos) si rezultatele mai multor studii atent analizate. Oare care sursa de informatie pare mai avizata si neutra in ecuatia asta?
https://youtu.be/eIxVfln02Ss?si=uezDzGMTgLZvzq0D
Explicatiile date de autor prin comentarii par mai temperate si explicative, insa articolul nu pare foarte neutru sau profesional, ci este foarte opinionated si dezamagitor venind din partea unui profesant in psihologie.
Cu siguranta ciupercile haluginogene sau marijuana nu sunt un wonder drug pentru orice afectiune psihica, insa asta nu schimba cu nimic calitatea slaba a acestui articol si nici potentialul pe care aceste substante il pot avea in tratarea anumitor afectiuni.
Nu stiu ce sa zic da’ Mick Jagger & Keith Richards au scos un album anul asta. Din cate am inteles n-au facut aerosoli cu ceai de musetel si nici impachetari cu namol la Techirghiol :))
Ma scuzati, continuati.
au făcut împachetări cu cocaină de la 20 de ani. foarte sănătoase.
De ce esti conservator, Vali?
Ironica sunt, desigur.
Ciprian, Florin Salam se droga si el. Asta inseamna ca si el a compus muzica, inregistrat albume.
As dori sa semnalez o posibila eroare de tastare in final – probabil era „prăjit” și nu „părjit „. Desigur, dacă sensul era altul, îmi cer scuze pentru intervenție. Cu stima.
@stefan: Merci mult. Repar.
Am râs puțin adineauri. Lăsase un tip un comentariu lung, scris formal, politicos, în care argumenta el de ce crede el că eu sunt un om nasol. S-a șters, că a încercat acolo omul o schemă evidentă.
Doar că am găsit alt comentariu, lăsat tot de el, în care omul se certa cu un alt comentator și-l întreba semeț pe acesta ”cine esti tu sa ma judeci?”.
/Update: eh – omul a încercat o alta, mai mizerabilă; pentru că de ce să se oprească dom’ director când poate? El e sub anonimat, n-am ce să-i fac eu lui, corect?
Man, chiar trebuie să te sun mâine la centru să te oprești?
Te rog politicos pentru a doua oară: liniștește-te. Sunt un tip destul de răbdător de felul meu, dar cred că două semnalizări ajung. Era să faci o nefăcută ultima oară.
Și tot eu sunt cel rău care dă șanse, chit că el vrea să-mi facă mie faze, deși n-am schimbat o vorbă vreodată în scris. Așa – că poate și nu i-a plăcut lui articolul. Doar că chestia cu anonimitatea nu e cum a văzut el prin filme.
pentru ca sunt la capatul pamantului ajung tot timpul ultimul la comentarii…nu-i nimic, io sa fiu sanatos. dar am totusi o nedumerire dupa articol: sa inteleg ca autorul textului nu ia in calcul deloc faptul ca in anumite parti ale lumii, exista niste reglemantari cu privire la consumul de cannabis de ex, si care se poate prescrie de catre doctori (habar n-am care ar fi aceia, banuiesc ca psihologi sau psihiatri) pacientilor? Eu traiesc in Canada de f multi ani si nu este absolut deloc bizar aici sa mergi sa-ti ridici prescriptia de la medic si apoi sa treci pe la magazinul de droguri (special amenajate de catre guvern) sa-ti ridici „medicamentul”. Adica niste chestii reglementate de ministerul sanatatii dintr-un stat ok din .-ul meu de vedere, cred ca merita luate in seama la capitolul, exista si chestii care zic altfel despre consumul de droguri recreative. ca am vazut ca in articol se militeaza impotriva parerilor de pe net, sau a anumitor studii nerevelatoare, asta-i clar, dar nu am vazut nimic care sa zica ca exista prescriptii medicale in urma carora poti consuma si e ok.
@Mishu: Depinde. Se dau rețetele acelea pentru depresie sau pentru ceva gen Parkinson?
@Razvan Coloja, se dau pentru mai multe chestii. citez cu traducere approx. (ca nu-s specialist) de pe site-ul Santé Canada: „stari de greata si voma cauzate de terapie anticancer, pierdere de apetit si greutate din cauza de cancer sau HIV, dureri si spasme musculare asociate cu scleroza in placi, dureri cronice asociate cu afectiuni necanceroase, insomnie si stare depresiva legate de cancer, HIV sau afectiuni necanceroase…”. sunt mai multe enumerate, n-avea rost sa umplu spatiu. sper sa fi raspuns la intrebarea ta. pot la nevoie sa-ti dau un link. imi zici doar in ce limba preferi. cheers
BY ALEX SUNDBY
UPDATED ON: OCTOBER 24, 2023 / 7:54 PM / CBS NEWS
An off-duty Alaska Airlines pilot said he took „magic mushrooms” about 48 hours before authorities say he tried to shut off a plane’s engines midflight, according to court documents filed Tuesday. Joseph Emerson told investigators in the aftermath of Sunday’s midair scare aboard a San Francisco-bound flight that he thought he was dreaming and wanted to wake up, an Oregon prosecutor said in an affidavit.
Emerson, 44, pleaded not guilty to 83 counts of attempted murder and one count of endangering an aircraft in state court Tuesday afternoon. In addition to those felonies, he also pleaded not guilty to 83 counts of reckless endangerment, a misdemeanor.
Earlier Tuesday, federal prosecutors said Emerson also tried grabbing the handle of an emergency exit while flight attendants were detaining him. He was charged in federal court with one count of interfering with flight crew members and attendants, the U.S. attorney’s office in Oregon announced in a statement Tuesday.
A flight attendant told responding officers that Emerson said he „tried to kill everybody,” according to an FBI agent’s affidavit, which was part of a criminal complaint filed Tuesday.
„I messed everything up,” Emerson said, according to the court documents.
On the ground, Emerson told officers he thought he was having a „nervous breakdown” and that he hadn’t slept in 40 hours, according to the FBI agent’s affidavit.
According to a different affidavit filed by a Multnomah County deputy district attorney, Emerson told an officer he had been struggling with depression for six years and that a friend had recently died. He told another officer he had taken „magic mushrooms” about 48 hours before Sunday’s incident.
„I don’t understand why you’re showing me so much kindness, I’m obviously f–-d up,” Emerson told the officer, according to the affidavit.
The officer noted that Emerson didn’t appear to be „outwardly under the influence of intoxicants,” according to the affidavit.
Alaska Airlines said Tuesday it was „deeply disturbed” by Tuesday’s revelations and that Emerson didn’t appear to be impaired before takeoff.
„At no time during the check-in or boarding process did our Gate Agents or flight crew observe any signs of impairment that would have led them to prevent Emerson from flying,” the airline said in a statement.
Emerson was sitting in the jump seat of the cockpit of Alaska Airlines Flight 2059 from Everett, Washington, on Sunday when he allegedly tried to activate the plane’s emergency fire suppression system, which would have cut off fuel to the engines, prosecutors said.
Before the incident, he and the flight’s pilots were chatting casually in the cockpit, one of the pilots told investigators, according to the FBI agent’s affidavit. Then, Emerson threw his headset across the cockpit and said, „I am not okay,” according to the documents.
Emerson then grabbed and pulled on the two red handles that would have activated the suppression system, one of the pilots said, according to the documents. The other pilot told investigators Emerson wasn’t able to pull all the way down on the handles because the pilots were wrestling with him.
„I pulled both emergency shut off handles because I thought I was dreaming and I just wanna wake up,” Emerson told officers on the ground, according to the documents.
Emerson and the pilots struggled in the cockpit for around 25 seconds before Emerson settled down, according to the documents. The entire incident lasted about 90 seconds before Emerson was asked to leave the cockpit, with the pilots securing the door behind him.
The cockpit called the flight attendants and told them Emerson was „losing it,” according to the documents. A flight attendant escorted Emerson to the back of the plane, Alaska said. Emerson walked there peacefully, telling one flight attendant he „just got kicked out of the flight deck,” according to the documents.
„You need to cuff me right now or it’s going to be bad,” Emerson told the flight attendant, according to the documents.
Flight attendants put Emerson in wrist restraints and seated him in the back of the plane. As the plane was making its descent to Portland’s airport, Emerson tried to grab the handle of an emergency exit, prosecutors said. A flight attendant placed her hands on his to stop him.
Trending News
bibb-county-sheriffs-office.jpg
Man shoots himself as officers try to question him about 4 jail escapees
Scorch marks and damage at an Ohio church
Man tried to burn down church because of planned drag events
screen-shot-2023-09-29-at-6-32-21-pm.png
The man indicted in Tupac Shakur’s murder: Who is Duane „Keffe D” Davis?
Several local police officers shot dead by gunmen in southern Mexico
24 killed, including at least 12 police officers, in attacks in Mexico
In: Travel Alaska Airlines Oregon Crime
Alex Sundby
Alex Sundby is a senior editor for CBSNews.com.
Twitter
First published on October 24, 2023 / 1:21 PM
© 2023 CBS Interactive Inc. All Rights Reserved.
Copyright ©2023 CBS Interactive Inc. All rights reserved.
Privacy Policy Manage Cookies Terms of Use About Advertise Closed Captioning CBS News Live on Paramount+ CBS News Store Site Map Contact Us Help
Be the first to know
Get browser notifications for breaking news, live events, and exclusive reporting.
Not NowTurn OnManage Cookies
https://theconversation.com/cinq-ans-plus-tard-quel-bilan-pour-la-legalisation-du-cannabis-au-canada-216404
Eu am venit să spun că nu sunt Traian de mai sus și nu știu cum și de ce a ales să comenteze cu numele și e-mailul meu.
Am aflat de acest articol după o discuție în privat cu Răzvan.