La nivel de simţ comun, fiecare om ştie că banul te schimbă. În acest articol însă vom analiza mai în detaliu implicaţiile psihologice ale banilor şi modul în care aceştia au capacitatea să ne schimbe comportamentul.
Mai multe studii în psihologie au arătat că banii tind să ducă la activităţi solitare şi că aceştia adâncesc distanţa socială. Un studiu din 2013 a probat ultima afirmaţie şi descrie un experiment în care oameni aflaţi în jurul ATM-urilor bancare au fost puşi la încercare. Fie că tocmai scoseseră bani de la automat, fie că doar treceau prin faţa aparatului, mai mulţi subiecţi naivi au fost testaţi pentru a se observa cum reacţionează când o femeie se preface că scapă neatentă în faţa lor un bilet de autobuz. A reieşit că cei care tocmai scoseseră bani de la ATM-ul băncii au fost mai puţin dispuşi să o atenţioneze pe femeie decât ceilalţi oameni care nu lucraseră recent cu bani.
O latură pozitivă a banilor este dată de faptul că unele studii arată că aceştia ne ajută să rezolvăm mai eficient probleme dificile, ne ajută să avem un auto-control mai bun şi să depăşim mai uşor situaţiile care implică efort. O latură negativă a acestora constă în faptul că ne fac să donăm mai rar atunci când vine vorba de acţiuni caritabile. Conform acestui studiu, cei cu acces la bani sunt mai puţin tentaţi să-i doneze; mai mult, aparent, bărbaţii donează mai puţin decât femeile în aceste situaţii.
Banii afectează până şi percepţia copiilor mici, chiar şi la vârsta de 3 ani când aceştia încă nu sunt capabili să înţeleagă pe deplin valoarea lor ori cum se obţin aceştia. Un experiment a împărţit copii în două grupe şi în timp ce un grup a fost pus să sorteze bani în funcţie de valoare, un al doilea grup a fost pus să împartă nasturi în funcţie de culoarea acestora. După această fază iniţială, copiii au fost puşi să rezolve problema unui labirint complex şi li s-a spus că pot renunţa la activitate oricând doresc. Copiii care au manevrat bani înainte de testul labirintului au fost mai determinaţi să-i dea de cap decât cei care au sortat nasturi.
Un alt experiment făcut pe copii cu vârsta de 3 ani a dezvăluit că, încă de la vârste fragede, dorinţa de a-i ajuta pe alţii scade dacă manevrezi bani. Unui grup de copii li s-au dat fise şi bancnote spre sortare iar unui alt grup nasturi şi hârtii colorate. Când ambele grupuri au fost rugate să adune ulterior cât mai multe creioane roşii în vederea pregătirii testului cu următorii copii, cei care atinseseră bani înainte au fost de mai mic ajutor decât cei care se jucaseră cu nasturi şi hârtii colorate.
Un experiment făcut în Polonia dezvăluie şi el că manevrarea banilor de către copii îi face pe aceştia mai egoişti şi mai puţin dispuşi să-i ajute pe alţii. Cu cât copiii cu vârste între 3 şi 6 ani s-au jucat în prealabil mai mult cu banii, cu atât mai puţin dispuşi au fost să ajute atunci când au fost rugaţi să-şi dea jucăriile altor copii, să menţină curată sala de clasă ori să ajute educatorul în pregătirea materialelor de studiu.
Dar cum rămâne cu proverbul ”Banii nu aduc fericirea”? Aparent există un sâmbure solid de adevăr în această zicală. Un studiu în psihologie a arătat că simplul gând al banilor – deşi ne face să fim mai productivi – nu face nivelul de fericire din om să crească. Gândul banilor ne face să lucrăm mai mult şi să socializăm mai puţin.
„Dar cum rămâne cu proverbul ”Banii nu aduc fericirea”? ”
https://penntoday.upenn.edu/news/money-matters-to-happiness-perhaps-more-than-previously-thought
Am mai comentat la un aticol de ce banii nu aduc fericirea ci o cumpara. Oamenii saraci care zic ca sunt fericiti nu sunt fericiti, sunt doar resemnati.
Pwp pe portofel.
Adevărul e undeva la mijloc. Conceptul de fericire din proverb e mai degrabă unul spiritual decât material. Si chiar e dovedit că banul corupe, în sens spiritual. Cred că un echilibru e atins oarecum din perspectiva privirii banului în sens pragmatic. Prgamatic însemnând că banul elimină o serie de neplăceri ale vieții. Până la urmă, filosofia utilitaristă susține că, în cazul în care fericirea e un ideal imposibil de atins, tot rămâne loc pentru mai bine, cel puțin reducând suferința. Evident, mulți care arborează sloganul “banii nu aduc fericirea” sunt dintre cei resemnați, dar în adâncul lor recunosc o importanță exagerată banilor. Puțină înțelepciune nu strică în legătura cu asta. Am văzut oameni cu mai puțin traind mai bine și mai fericiti decât cei care aveau grămezi, cum am văzut oameni cu puțin trăind mizer în goana după bani. Și îmi place paradoxul: cei care se gândesc numai la bani, paradoxal nu ii vor avea.
@Marian: PFA Daniel te-ar contrazice cu ușurință. 🤪
La ăla dăcât îi dai, degrabă-ți mai cere. 🤣
Părerea mea legată de subiectul ăsta e următoarea: oamenii sunt mai fericiți acolo unde e egalitate mai mare, indiferent de cât de bogați sau de săraci sunt. Acolo unde toți sunt săraci, șansele de a găsi oameni fericiți sunt mai mari, decât acolo unde există diferențe mari între bogați și săraci.
Cred că e valabil și unde sunt toți la fel de bogați, dar într-o măsură mai mică. Mă gândesc că, dacă toți sunt la fel de bogați, unii tind să fie dezamăgiți că nu reușesc să își depășească cunoscuții.
Sunt de acord că banii nu aduc fericirea. Sunt sigur că, de-alungul timpului, ai fi putut găsi oameni fericiți în toate erele, chiar dacă trăiau în peșteri, bordeie, colibe etc. și umblau desculți, cu mocasini, opinci etc.
Când eram copil, la blocul unde am crescut, toți erau săraci. Părinți mecanici, șoferi, brutari, vânzători, muncitori în fabrică etc. Eram cu toții fericiți și copii și părinți. După ce au început unii să iasă din sărăcie, au început și bârfele, invidia, certurile între vecini. Când eram copil, mai mulți bărbați din bloc ieșeau seara la bere. Azi nu mai vorbește nimeni cu nimeni.
La țară, la bunici, la fel. Când eram copil, era plin de oameni la poartă. Acum numai vorbește nimeni cu nimeni.
Banii nu aduc fericirea, aduc invidie, ură și prietenii false.
adică eram fericiţi că şi capra vecinului era moartă?!
Ubercool, complet adevarat.
Uite de exemplu, de cand au plecat pe afara vecinii mei si si-au permis boxa cat peretele si bmw cu toba „tunata”, nu ne mai vorbim.
Sa fie invidia cum spui tu sau proasta educatie a unora?
Eu mereu consider ca zicala „banii nu aduc fericirea” e incompleta. Varianta completa ar fi „banii nu aduc fericirea, dar elimina multe din cauzele nefericirii”.
Banii nu aduc fericirea… dar pot face să dispară o mulțime de probleme care te fac nefericit.
Altfel, după ce mai cresc copiii am să-i învăț cum să-și investească banii, pentru că nimeni altcineva n-are s-o facă.
Deci, stiinta a demostrat ca „banul e ochiul dracului” sau cum zice englezul: „money is the root of all evil” :))
cand donarea banilor catre actiuni caritabile si ONG-uri a rezolvat pe bune probleme reale?
Niciodată.
Dacă banu-i ochiu’ dracului, vă rog să-mi dați ochii înapoi. Pe toți.
Playing Monopoly with his children one night, Adam Carroll noticed they were bending the rules. He wondered, „What if they’re playing this way because the money isn’t real?” In this talk, Carroll explains the concept of financial abstraction, and how our human perception of spending changes when the idea of money becomes more or less real. His case study: a do-over game of Monopoly with his kids, this time using real money.
https://www.ted.com/talks/adam_carroll_what_playing_monopoly_with_real_money_taught_me_about_my_kids_and_humanity/transcript
Ar mai fi si lipsa stresului ca nu iti ajung banii pana la salariu, cumpararea alimentelor pe care doresti sa le mananci (in anumite limite desigur) in loc de a calcula la sange pentru ce anume iti ajung banii, plata facturilor fara stress, dinastea. Pai prefer sa nu am grijile astea si sa fiu mai asocial.
In plus altruismul catre oricine iti face mai mult rau decat bine, am vazut pe pielea mea, sunt o gramada de profitori pe lumea asta care se bucura cand le pica un naiv (pe care il si dispretuiesc mai pe fata mai in secret), principala preocupare fiind vor sa le fie lor bine. Unii cauta sa imprumute bani, altii considera ca e datoria ta sa ii intretii daca s-au oprit din orice munca, altii ti se urca in cap la serviciu.
Trebuie selectati bine oamenii dimprejur, ca padurea de uscaturi.
secretul fericirii: sa ai foarte multi bani, dar sa te multumesti cu putin.
Cel mai mare adevăr 🥳
Banii cheltuiti iti aduc fericirea nu cei pusi la saltea.
Fă un credit la provident și cheltuie tot, să vezi atunci fericire. Sau și mai bine, fă la Nuțu.
Money makes the world go round.. Cu alte cuvinte ne pun pe toti la treaba unii in folosul altora. Numai ca etica celor care ii obtin lasa uneori de dorit, de aici si conflictele morale pe care le starnesc.
Despre donații. M-am plictisit să pompez resurse în oameni care iau constant decizii cretine.
Cazul 1: Am mai povestit aici (cred) despre unii de la țară care au părut de treabă la început, apoi s-au dovedit a fi niște lepre de ultimă speță. După un an s-au evaporat toate materialele cu care trebuiau să-și repare gospodăria. Bineînțeles, pentru orice aveau texte de dat la întors și un nou rând de smiorcăieli și cerșeli.
Laptopurile pentru copii „s-au stricat” într-un an, la modul display rupt din balamale, respectiv tastatură „tratată” cu câteva feluri de lichide. „Nu mai merg, ni le repari?”.
Ce-a rămas din lemnul pentru construcții era fix în același loc, altfel l-au folosit pentru foc. Uneltele de asemenea în ultimul hal, unele vizibil lăsate în ploaie cu lunile. Bine, tocmai se întâmpla ca alea mai valoroase să fie împrumutate lui X și Y fix când am venit eu, sigur nu le-a vândut pentru băutură și țigări.
Cazul 2: Ins care făcea curat la ai mei, nevastă-sa cu ceva cancer – hai să-l ajut. I-am făcut două lipeli: firmă de curățenie și firmă de finisaje, tâmplărie PVC, feronerie, vrăjeli. La prima am aflat că nici n-a sunat, la a doua a reușit să se ducă două luni, după care n-a mai fost de găsit. S-a dus tata până la ăsta acasă, să vadă dacă nu cumva a murit, nu mai stătea acolo. Bine că am pus botul la „muncesc orice, numai să fac rost de un ban cinstit, nevastă-mea bla bla bla”.
Concluzie: resursele (nu doar banii) nu au nicio valoare dacă pică din cer. Majoritatea săracilor au ajuns în punctul ăla fiindcă sunt prea comozi ca să iasă din mocirlă. Dacă le dai bani îi toacă pe rahaturi, dacă le dai ceva de făcut e prea mult efort. Cine a reușit să câștige cât să dea și altora se convinge repede că n-are sens să tragă apa după bani munciți.
O fi egoism, dar e generat de nesimțirea ălora care nu mișcă nimic într-un sens constructiv. Eu de ce morții mei am tras în școală, am studiat și am muncit șapte zile pe săptămână, în loc să sprijin gardul cu țigara-n gură și cu sticla de tărie sub bot?
@Serban: io tot aștept să-mi pice din cer €10 milioane, dar nimic. 😓
E suma care m-ar face cel mai fericit. 😍
Trebuie să bagi niște smiorcăieli profi, dă se te învăț.
Copiii musai la înaintare, vezi că sunt foarte deștepți și-s printre cei mai buni la școală (nu menționa că au 7 pe linie în clasa a V-a). Apoi trebuie să ai niște boli cronice sau măcar ceva analize de făcut (nu menționa că bolile respective au apărut de la litrul de alcool ieftin băut cu religiozitate în fiecare zi). Puncte bonus pentru o nevastă care nu poate să muncească pentru că trebuie să aibă grijă de plozi (a se citi să-i parcheze în fața televizorului, ca să rămână analfabeți funcțional și incapabili de orice muncă intelectuală – tradiția familiei).
Altă soluție, fă-ți un ONG plângăcios care să „facă viața mai frumoasă unei familii nevoiașe, chiar și pentru o zi (TM)”, adică să strângi bani de la fraieri și să livrezi dulciuri și jucării unora care n-au nevoie de dulciuri și jucării.
Mă gândesc serios să dau un tun de genul în România, mai ales că romulanii trag să descopere învățământul digital. La cât de depășiți sunt profesorii și funcționarii pe la țară merge un ONG pe instructaj IT, instalat Windows, suport tehnic și cursuri de TIC/ programare pentru elevi. Nu contează dacă aia se vor uita în continuare la calculatoare ca vita-n lemne, ideea e să fie o inițiativă de mare angajament menită să faciliteze orice, fiindcă săracii oameni, educație, manele – dar cu bani de la stat. Ce zici, ar ieși de un GLE pe an?
@Serban: nu-i rău deloc. Dar io prefer X7.
Șerban, mă bag și eu dacă mă iei.
Eu mă gândeam să strâng bani pentru copilași săraci din România. Ce, noi nu suntem copii cuiva?
Cine a spus că banii nu aduc fericirea sigur a fost un om sărac.
Banii nu aduc fericirea cand nu stii pe ce sa ii cheltuiesti!
Bai, sa trimita cineva la academie cuvantul determinat sa-l treaca naibii odata in DOOM ca sa nu-mi mai zgaraie creierul cand e folosit in loc de hotarat.
Apare în „Dicționaru limbii românești” – August Scriban, Institutu de Arte Grafice „Presa Bună”, 1939.
Dacă tot ne dăm zgâriați pe creier, ne obișnuim și noi să scriem și noi cu diacritice?
Nu donez. Decât când nu am încotro 😋
Eu am fost saraca in copilarie, apoi am dus-o mai OK, apoi am fost saraca in 2019, cand am lasat totul in urma si am plecat cu 3 valize peste ocean. Nu e misto sa iti dramuiesti banii la cent, dar e un exercitiu bun. Plus ca ne-am impus sa nu vindem in tara nimic, pentru ca nu stii ce se intampla si dupa aia ajungi sa revii in tara si sa dormi sub pod.
Nu am fost exagerat de fericiti in primul an, pentru ca banii erau destul de putin, socul „cultural” destul de mare. Dar am tinut cu dintii de planul de a ne pune cat de cat pe picioare. Am economisit banii „din cer” (ajutor de la stat pentru LLC, helicopter money) si ce a mai aparut din suplimentarele lu’ sotu’ sau din afacerea mea, asa ca am iesit din rahat.
Acum suntem iar la punctul zero aprox, ca am pus economiile in avansul de la casa, dar cam in 1-2 luni preconizez ca rezolvam tot ce mai trebuie rezolvat pentru iarna in munti si poate mai avem si niste bani economisiti in plus.
Recunosc ca mutatul in pizderia, dar la casa mea, mi-a ridicat moralul in cote nebanuite. Si faptul ca poti plati facturile fara sa faci un infarct sau sa numeri fiecare cent iar ajuta.
Banii nu aduc neaparat fericirea (stiu atatia mult mai bogati, dar nefericiti), banii te ajuta sa ai un anumit confort peste care sa-ti construiesti apoi fericirea. Esti mai bucuros cand facturile se platesc usor, cand poti sa calatoresti pe unde ti se arata, cand ii cumperi copilului cele necesare, fara sa te stresezi ca luna asta nu poti lua pantofi, asa ca merge cu aia gauriti (ca eu asa am trait din pacate), cand iti permiti sa cumperi ce mancare iti doresti, nu neaparat tot ce e super-ieftin etc.
Bogatii au frici, saracii ingrijorari.Un citat,dint-un un belj, Scutenaire.
Dar despre banii in cuplu? cont comun sau conturi separate?
banii nu iti aduc fericirea dar iti asigura un confort. O masina mai confortabila, o casa in zona mai buna, concediu intr-un loc mai spalat, scoala la copii mai buna, haine de calitate mai buna, mancare de calitate mai buna, access la servicii mai bune, ca vorbim de contabili, avocati, doctori . Ca unii exagereaza si ajung sclavii banilor e alta poveste, ca se intind la o casa prea mare, masina prea scumpa.
Niste vorbe intelepte de la Parazitii:
“ Nu vreau sa ma-ngrop in bani ca loveaua prosteste
E mai bine sa ai exact atat cat iti lipseste”.