Rubrica de psihologie: De ce nu se atrag opusele în cuplu

Poate ați auzit expresia cu ”Opusele se atrag”. Se referă la relația de cuplu și cum doi oameni cu temperamente diferite s-ar înțelege perfect. Ideea e cât se poate de falsă. Adevărul e că dă bine pe marele ecran să îl privim pe el – solemn, bogat, calculat – întâlnind-o pe ea – rebelă, săracă și haotică – și formând un cuplu. Ne plac extremele și ne plac mai ales încurcăturile în care cei doi actori cad. Cum trebuie ei să-și rezolve diferențele de comportament pentru a găsi spre finalul filmului numitorul comun care ar fi iubirea.

În realitate lucrurile stau cât se poate de diferit. Doi oameni cu temperamente diametral opuse nu se vor înțelege bine unul cu altul. Un om extrovertit nu va face casă bună multă vreme cu un introvertit. Asta deoarece în relațiile de cuplu – la fel ca în cele de prietenie – tindem să alegem oameni asemănători nouă. Cu cât cel de lângă noi are mai multe în comun cu noi cu atât mai rar vom ajunge la conflict cu acea persoană. Ne va valida propriile convingeri și sisteme de valori și va cădea de acord mai des cu ceea ce spune, facem și gândim. Prin contrast, un om cu un temperament diferit de al nostru și un sistem de valori opus celui pe care îl deținem va emite idei cu care nu vom cădea de acord și pe care vom simți nevoia să le combatem. E dificil să reziști în cuplu multă vreme cu un om cu care te cerți.

Un alt fapt care invalidează supoziția cum că opusele s-ar atrage în relația de cuplu este dat de ideea filtrelor lui Udry. Udry a fost un psiholog care a emis o serie de idei – etape prin care doi oameni trebuie să treacă pentru a deveni cuplu. Le putem lua ca pe condiții logice pentru ca două persoane să se poată întâlni și îndrăgosti. Unul din aceste filtre este cel al proximității. Oamenii trebuie să fie în imediata proximitate a celuilalt pentru a-l considera ca potențial partener. Nu ne vom îndrăgosti orbește de o femeie din Camerun, noi fiind români și departe de ea, fără să o fi întâlnit niciodată. E mai probabil că vom găsi partenere și parteneri în cercul nostru social imediat și/sau în orașul în care tocmai ne aflăm. O altă condiție impusă de Udry este faptul că persoana care va fi să facă parte din cuplu e mai probabil să aibă același statut social cu al nostru. E mai probabil să socializăm cu oameni din aceeași categorie socială decât cu cei din categorii sociale diferite. Dă bine – din nou – pe ecran să-l arați pe miliardar îndrăgostindu-se de o prostituată ca cea din ”Pretty Woman”, dar în realitate miliardarii nu socializează prea des cu prostituate. Când o fac e vorba de un contract social rece: servicii pentru cash. E nevoie de mai mult pentru a închega o relație de cuplu iar doi oameni trebuie să poată comunica îndelung pentru a se descoperi unul pe celălalt. Așa că studenții vor tinde să-și aleagă parteneri tot din rândul studenților iar cei din clasa superioară, socializând mai mult cu ”ai lor”, își vor găsi mult mai repede parteneri din acea castă selectă.

Un alt filtru al lui Udry este cel cultural. Nu vom putea comunica eficient cu o persoană dintr-o altcă cultură dacă nu vorbim aceeași limbă ca cea din respectiva cultură. Uitați de ceea ce ați văzut în ”Avatar” sau ”Pocahontas”. În realitate, bariera lingvistică pune piedici reale în calea formării unui cuplu. Iar dacă nu e ea, e vorba de alte diferențe culturale. Familia unei indience din Delhi se va adapta greu unui european și va pune presiune pe fată pentru a rupe relația. Un rrom va fi exclus din comunitatea lui dacă va dori să se căsătorească cu o persoană din afara ei. Un penticostal va trebui să-și reorganizeze viața dacă se va căsători cu o femeie care se închină lui Allah. Mai mult, șansa să ajungem în poziția de a întâlni persoane din alte culturi e mică, iar asta deoarece tindem să ne asociem cu persoane din propria noastră cultură. Comunicăm mai ușor cu ele, ne acceptă sistemul de valori, șansa de conflict e mică.

Filtrul familiei este și el important. La fel – cel al prietenilor. Ambele pot fi factori decisivi uneori în formarea unui cuplu (conform lui Udry). Dacă familia nu este de acord cu partenerul de cuplu ori dacă prietenii reneagă acest partener, menținerea integrității acelui cuplu devine dificilă.

Prin urmare ”opusele nu se atrag”. Dar ne fascinează poveștile în care un fiu de iobag o cucerește pe fiica împăratului ori povestea lui Romeo și a Julietei. Tocmai pentru că reprezintă un ideal în care dragostea învinge piedicile și mai ales pentru că e atipic. Poveștile acestea ieșite din comun sunt atât de rare încât rămân în conștiința comună și ne atrag atenția. În restul covârșitor al cazurilor însă oamenii tind să își găsească pateneri care au aceeași condiție socială cu a lor și aceleași interese. Un neonazist și o evreică nu vor face casă bună și e mai probabil să găsească fiecare parteneri din cercul lor social apropiat decât din cel opus sistemului lor de valori.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 3$

47 comentarii

  1. > Nu ne vom îndrăgosti orbește de o femeie din Camerun, noi fiind români și departe de ea, fără să o fi întâlnit niciodată.

    Spune sincer, Udry asta e din era pre-internet, nu?

    Comentariu apreciat.659
    • Raspunde repede te rog, aparent e una fix din Camerun la 10 mile de casa mea!!!

      Comentariu apreciat.1064
    • @Gabi: cunoști mulți oameni care să se fi îndrăgostit, prin internet, de cineva din altă țară, și să fi format ulterior un cuplu de succes care să dăinuie?

    • depinde.. de-a cui din Camerun?

      Comentariu apreciat.1413
    • Razvan, sincer era jumate in gluma raspunsul meu, ca setup la faza cu 10 mile de casa. Dar daca tot ai intrebat, hai sa ne jucam pe ideea asta:

      Internetul a schimbat putin paradigmele, prin comunicarea instanta. Eram adolescent pe vremea asl pls pe #undernet, si stiu foarte multi oameni care s-au cunoscut cu alti oameni din alte orase / tari si erau indragostiti lulea. Acum ca sunt sanse sa fi vorbit cu barbosi ce locuiau in beciul parintesc, asta-i alta poveste. Dar s-au indragostit la ideea de a vorbi cu cineva “exotic”.

      La fel cu multitudinea de povesti de succes cu indragostitul in jocuri. Gasesti sute de articole pe tema asta scrise in vice / asemanator, cu oameni care jucau wow / mu / lineage si s-au indragostit de magul / paladinul / druidul ala cu voce timida.

      Mai recent, cunosc oameni care-si programeaza intalniri pe tinder / bumble prin ce orase / tari viziteaza. Unii aleg sa se cunoasca mai bine, altii merg la ghici, dar toti se “indragostesc”. Ca-i de persoana sau de idee sau de instant gratification, asta nu stiu. A little bit of this, a little bit of that, perhaps?

      Acum, cu intrebarea ta legata de “formeaza un cuplu de lunga durata”… Aici e alta poveste. Eu am citat si comentat strict pe “nu te indragostesti…”. Daca alegi tu sa faci studiu longitudinal, si sa compari relatiile incepute in jocuri / pe irc / pe okcupid cu alea incepute la salon / in club / la inmormantare, go ahead! Succes iti doresc, dar intuitia mea zice ca indicatorii de succes sunt in alta parte, nu neaparat in “unde ne-am cunoscut prima data”…

      Comentariu apreciat.349
    • @Razvan T Coloja:

      Poate peste un sfert din cuplurile pe care le stiu sunt formate din culturi diferite. Acuma nu zic ca sunt impreuna de 65 de ani ca bunicii mei, dar nici nu mi se pare ca “rezista” impreuna mai bine sau mai rau decat orice alt cuplu.

      De cativa ani am revenit in tara insa inainte de asta am cunoscut destul cupluri cu care inca mai tin legatura care sunt formate din culturi diferite. American cu o tipa din Liban, s-au cunoscut la studii in Berlin. Chinez cu o australianca. O tipa din Singapore cu un senegalez. Sud african originar din alta tara africana (care-mi scapa) cu o iraniana.

      Sigur, sunt de acord ca e improbabil ca opusele sa reziste impreuna (sunt de acord ca opusele se pot atrage in sensul ca de multe ori e fascinant sa interactionezi cu cineva diferit, dar de acolo si pana la a-ti petrece viata impreuna e cale lunga) si sa iei 2 oameni random prin internet care n-au interactionat face-to-face si brusc sa formeze un cuplu adevarat e ca si cand ai castiga la toate loteriile simultan. Dar ….

      – cand 2 oameni se intalnesc si interactioneaza suficient au deja cateva lucruri in comun, adica mediul respectiv. Americanul si libaneza (si sud africanul cu iraniana) s-au intalnit la studii la Berlin. Ambele cupluri aveau deja educatia dorita + faptul ca toti au iesit deja din mediile lor. Deja culturile erau in proces de amestecare.
      – divergentele de opiniei tind sa duca spre “cearta”, sigur, dar o sansa in plus vine si de la modul in care comunicarea e administrata. Mergi la cearta? N-ai alte metode de a face fata divergentelor? Cat de importante sunt divergentele si cat de clar acea importanta e comunicata?

      Mai multe lucruri de luat in vedere.

      Comentariu apreciat.324
    • @Rady, am râs cu voce. 🙂

      131
  2. la prima lectură, pare că mecanismele descrise mai sus sunt coerente și au sens; problema ar fi că în viața reală toate sunt bune și frumoase și logice până în momentul foarte exact când nu se mai respectă nicio regulă. cum spune poetul, you’d be a fool to bet against the infinite possibilities of life yet to happen.

    Comentariu apreciat.331
  3. Nenea Relu și tanti Ana au trăit împreună de dinainte de război; au decedat acum cativa ani.
    Tanti Ana era foarte introvertită (perfectă pentru pandemia de acum, că nici din casa nu prea ieșea), nenea Relu a fost maior în Armată Română, un om foarte energic, extrovertit, amuzant, glumeț… Când a murit tanti Ana, la 90 și ceva de ani, la mai puțin de doi ani a murit și nenea Relu. Noi zicem că de inimă rea, ținând cont că pe la 85 de ani săpa grădina.
    E dzzoar un exemplu care nu urmează teoria textului – un extrovertit putând face cuplu cu un introvertit.
    Relația lui nenea Relu cu tanti Ana este în “topul” meu de relații ideale pe care le pot avea oamenii. Îmi doresc să am, sa construiesc cel puțin o relație ca a lor.

    Comentariu apreciat.377
    • Tu compari căsătoriile de acum 80 de ani (adică înainte de război) când criteriile principale de la tara erau să aibă zestre mare și să poată munci mult la camp cu situația de acum ???

      Referitor la faptul că îți dorești să ai și să construiești o relație ca a lor, dacă tu ești Cristici cu borcanele și filmele franceze vechi trebuie să înțelegi că ideile tale pe care le-ai expus prin diverse articole nu corespund cu viața actuală, tu vrei niste chestii pe care oamenii nu le mai fac – să ne îmbrăcăm că în filmele din 1970, să facem dulceață pe care sa o servim in ceșcuțe mici cu un pahar de apa, să cărăm borcanele cu bicicleta prin oraș ca să le dăm altor persoane etc.

      Dacă tu ești ok așa este perfect dar este puțin probabil să poți construi o relație funcțională și durabilă în care sa aplici principii de viață de acum 50 de ani.

      Comentariu apreciat.5310
    • Pe vremea aia cam toată țara era “la țară”. Oamenii s-au mutat in oraș, casă în oraș, locuri de muncă in oraș.
      Care sunt “principiile de viață de acum 50 de ani”, care nu ar fi compatibile cu 2021?
      E ca in pilda aceea: “cum am reusit sa trăim atat de multi ani impreuna? Pentru ca, noi am prins vremurile când lucrurile se reparau, nu se schimbau.”
      Rahatul asta mondial în lumea relatiilor este pentru că “se trăiește prea bine”, si oamenii nu mai repara nimic, schimba. Inclusiv relațiile.
      Apoi se ascund sub texte de tipul “eu eram extrovertit iar ea introvertit” (sau invers).
      Nu a mers relația pentru ca nu ati vrut sa meargă, asta e. In vreun an iti dai seama daca vrei sau nu sa fii cu X. Apoi, repari daca se strică. Repari tu, repară ea/el…
      Crezi ca nenea Relu si tanti Ana nu au avut frecusuri in 60+ de ani de casnicie?

      Principii de viață de acum 50 de ani… descrie tu mai jos principii de viață dr astăzi.

      Indecis. Tu ce zici?2414
    • Textele mele cu dulceturi, borcane, filme vechi au o chestie inainte de titlul propriu-zis: “Prostiile lui…”
      Sunt “prostii” din capul meu, nostalgii, “mi-ar placea sa”… Nu imi ghidez viata dupa numarul de farfurioare de dulceață pe care as putea sa le ofer/primesc.
      Iar textele alea nu fac mai invalid comentariul meu inițial.

      Comentariu apreciat.341
    • Daca eram “specilizat pe gaming” ai fi scris “viata nu e ca in textele tale, ca jocurile pe calculator.”? 🙂
      Repet: nenea Relu si tanti Ana au locuit in oraș, după căsătorie si-au luat casa in oras. Tanti Ana a avut muncă de birou, nenea Relu a fost militar.
      Schimbă asta ceva pe undeva, in comentariil meu sau al tău?

      102
    • @Cristici:

      E ca in pilda aceea: “cum am reusit sa trăim atat de multi ani impreuna? Pentru ca, noi am prins vremurile când lucrurile se reparau, nu se schimbau.”

      Explicația e defapt alta. ”Mai demult” oamenii nu divorțau. Că era rușinos s-o faci. Până și cei de la oraș divorțau extrem de rar pe timpul lui Ceaușescu. Motivul era că pe de-o parte te blama societatea, pe de alta nimeni nu lua o femeie divorțată, iar în al treilea rând Statul nu-ți dădea ție locuință separată doar pentru că ai decis să divorțezi. Cam ce primeai de la Stat, cam aia era și acolo locuiai. Ah – divorț? Mult succes în continuare – vă descurcați. De mutat la părinți nu se punea problema, că nu era ca acum când ai 35 de ani și poți locui cu ei. Pe-atunci dacă nu plecai la 20-22 de ani din casa părintească era ceva în neregulă cu tine și începea să te evite lumea. Vorbea tot satul de tine. În plus, la 22 de ani cam erai deja de 4 ani în câmpul muncii, acolo unde te-a trimis Partidul. Să te muți presupunea să-ți rearanjezi viața, ori mare parte din ea era decisă de Partid: unde locuiești, în ce locuiești, dacă ai mașină, aragaz, butelie, cât ulei primești, ce scule folosești, ce job ai. Avortul era strict interzis. Prezervativele erau un lux, că nu se vindeau, și oricum erau de proastă calitate.
      Să divorțezi pe-atunci era cam la fel de imposibil pe cât e azi să obții un post de conducere la IBM Germania (ca român). Așa că oamenii nu că ar fi stat ei împreună că se iubeau, dar nu prea aveau de ales. Mai ales la sat, unde venea și presiunea socială peste ei. Gândește-te că femeia divorțată devenea pe veci de neatins. Un fel de ”prostituata satului”. Nimeni, în veci, nu mai punea mâna pe ea la modul serios, cu intenții de măritiș. Ăla divorțat – la fel: era un ”bun defect”. Părinții lor stigmatizați.
      Înainte de comuniști era chiar și mai nasol. Divorțul era ceva concept nou, din vest. Se auzise de el pe la colțuri dar era tabu. Să audă vecinii că vrei să te separi de soție sau logodnică era ca și cum ar fi auzit preotul din sat că vrei să-ți botezi copilul mahomedan. Pur și simplu nu se făcea, că viața ta era cam gata din punctul ăla.
      Acum trăim alte vremuri.

    • Coloja, urmareste niste emisiuni “Adevaruri despre trecut” ca se vorbeste si despre familii acolo.
      Ai sa ramai surprins, ca si mine, de altfel, ca romanii erau (poate mai sunt) foarte “divortati”, statistic. De prin anii 70 au început in draci divorturile.

      a cata oara sa repet ca oamenii astia aveau casa lor, a lor personala, casa pe pământ in orasul Iași (acum incepe sa devina zona de lux, azi e o vila pe locul acelei case). Sa le zicem “chiaburi”, conform comuniștilor. Daca voiau sa divorteze, ar fi avut mai mult decât suficient fiecare. Poate de asta e si in topul meu de relații, povestea lor.
      Bineînțeles, poate fi o excepție. S-a întâmplat sa meargă.
      Trist, nu? O relație care merge e o excepție de la regulă…
      Urmăriți ediții despre familii din “Adevaruri despre trecut”… se divorta in draci si atunci.

      104
    • Sa-l citez pe Dan C. Mihailescu, ca mi-a placut cum a spus intr-o emisiune: “Binele aduna, doar raul disjunge.” (atunci a trebuit sa caut in dictionar ce inseamna disjunge)

      31
    • Da, am ajuns la concluzia ca sunt cam exceptii. Ca statistica foarte personala observata de mine cam 80% din cupluri nu sunt fericiti ci poate multumiti cu ce au si sunt impreuna ca au rate de platit si/sau copii de crescut. Mai e si criteriul eh daca tot suntem impreuna de atata timp, hai sa ne luam (ceva gen, eu nu plec in alta parte, tu nu, asa ca aia e).

      Genul asta de relatii misto are si un fundament (eu l-as numi sanatos). Am avut o discutie cu o tipa de 25 cred la vremea aia, super frumoasa si desteapta care imi spunea: stiu ca sunt altii mai frumosi mai destepti, dar daca el a fost primul, am facem sa mearga, nu ma uit in stanga si in dreapta. Acum au 2 copii, castiga bine si tot asa). Deci mai mult chestie de mentalitate.

      150
    • Mda Cristici judeca situatia din prisma conceptelor actuale. Oare de cate ori o fi dat prin alti stupi extrovertitul ?

      81
    • Stiti ce concluzie trag de aici? Ca toti cauta sa justifice aceasta relatie de care am povestit cu argumente de tipul “e invechit”, “sigur ala era curvar”… si din astea.
      E un bun studiu citirea acestor comentarii, care sunt ca o radiofgrafie a societatii de azi.
      Ajung la o conluzie trista, in care o relatie… sa spunem frumoasa, e vazuta ca imposibila, nu ca un exemplu.
      Am scris despre cei doi pentru ca eu ii am ca exemplu “aspirational”: vreau sa fiu ca ei, sa ajung ca ei in viata, cu o relatie. Nu ca sunt rudele mele, tanti Ana a fost sora bunicii, dar e o relatie si o poveste frumoasa.
      Cred ca eu, om care ii vizita, as cunoaste mai bine despre ei, zic, decat restul de mai sus. Poate am sa fac un text special despre ei, cu poze, cu intamplari (nenea Relu a fost, citez, “putin legionar”; a luptat pe front in linia intai, a fost ingropat de viu intr-un bombardament… as avea ce scrie).
      Nu stiu in cati “stupi” “ar fi putut da extrovertitul”, eu sunt convins ca nenea Relu a iubit-o pe tanti Ana pana la moarte si dupa ea. Ochii mei de copil au vazut asta: cum zambea la ea, cum se purta cu ea, cum se uita tanti Ana la el, ce spunea nenea Relu despre “Anuța”… Chiar au existat relatii din astea in Romania! Serios, cunosc eu!

      144
    • @Cristici:
      Asta e statistica divorțurilor de pe-atunci/acum.

      Dar să luăm în considerare odată cu ea trendul descendent în căsătorii. Oamenii nu prea se mai căsătoresc ca să aibă din ce divorța. Plus raportul populației de atunci/acum.

    • Graficul tau pare sa arate ca nu e “invechit” ce am povestit eu, si atunci se divorta in draci, nu are treaba “cum se gandea atunci”. Poate la fel ca acum.
      In conditiile alea, mai erau si relatii de care am scris eu, formate dintr-o persoana extrovertita si o persoana introvertita.
      Exemplul meu este unul de bine intr-o mare de oameni si opinii in mass media ca “normalitatea” ar fi alta.
      Daca nu repari ce se strica, nu va merge. Putem aplica inclusiv “teoria ferestrelor sparte” la relatii: nu lasa sa se strice de tot, repara de cum vezi ca s-a defectat ceva.
      Asta necesita atentie, preocupare, interes, chef.
      Iar daca nu ai atentie, preocupare, interes, chef pentru persoana cu care dormi zilnic in pat, atunci cu cine ai avea?

      31
    • @Cristici
      Din punctul meu de vedere tu poți să îți trăiești viața cum vrei.

      Din articolele/comentariile tale am observat că ai o nostalgie pentru lucrurile din trecut, fie modul în care se îmbrăcau oamenii, fie cum serveau dulceață și altele cum ar fi reciclarea borcanelor.
      Repet că este ok sa îți trăiești viața după ideile pe care le ai tu – doar ca la modul realist aceste idei reprezintă un fel de ochelari prin care vezi lumea, deci potențiala ta partenera ar trebui sa fie de acord cu o parte importantă a ideilor tale pentru că altfel nu prea are cum sa fie înțelegere.

      Eu știu că la nivel declarativ multi oameni spun că nu este nicio problema că partenerii au idei diferite, dar asta e valabil cănd sunt UNELE idei diferite, nu atunci când MAJORITATEA ideilor sunt diferite.

      Dacă vrei exemple concrete (nu știu dacă așa ești tu, doar dau niste exemple):
      -tie îți place să te îmbraci cu haine sport largi, soția ta ar vrea sa fii ceva mai elegant;
      -tu te uiți la.filme din anii 1970 iar soției tale nu îi plac, le considera porcarii și îi plac filmele Marvel pe care tu le consideri niste porcarii
      -tu aduni borcane da le dai altor persoane, soția ta ar vrea sa nu mai vadă toată ziua o grămadă de borcane prin casa;
      -tu mergi cu bicicleta, sotia ar vrea sa mergeți cu mașina.

      Exemplele ar putea continua, dar ideea este că în toate aceste situații și în multe altele, este mai simplu daca cei doi parteneri au idei similare, pentru că altfel cineva trebuie să lase de la el – din cate vad prin comentarii tu nu prea ești dispus să lași de la tine, deci ar trebui sa lase partenera de la ea – ori daca acum 70 – 80 de ani se presupunea că bărbatul este stâlpul casei, femeia trebuie săa asculte de bărbat și alte idei asemenea, în ziua de astăzi femeia este egală cu bărbatul, deci daca nu ii convine ceva o să ți-o spună și atunci evident că nu aveți cum sa va înțelegeți.

      Comentariu apreciat.211
    • Vezi a pus Coloja grafic cu rata divorturilor… opreste-te cu “acum 80 de ani”.

      06
    • Băi băieți, aveți o problemă cu Cristici că n-o să-și găsească parteneră că are ideile lui (cu care voi nu sunteți de acord), dar
      – ce vă fute grija de Cristici?! Zău?! Ce vă pasă suficient încât să vă manifestați public dacă el își găsește sau nu parteneră?!
      – e o vorbă din bătrâni “orice sac își are peticul”. Sigur sunt pe undeva câteva femei cu idei la fel de retro că el, trebuie doar să găsească una.

      Și faptul că la modul general sunt de acord cu ceea ce zice dl Coloja că era motivul pt care cele mai multe cupluri rezistau, asta nu înseamnă că ceea ce spune Cristici despre cuplul unic Relu-Ana nu poate fi adevărat. Una n-o exclude pe cealaltă.
      Și eu vreau ceea ce am văzut și văd că au avut și au părinții mei. Au 42 de ani de căsătorie din motive sănătoase, că să zic așa.

      PS. Sunt un pic curioasă de la ce vine “Relu”, am avut un coleg căruia i se spunea așa. Prenumele era Reșca, avea un naș oltean cu prenumele ăsta și idei tradiționale extrem de puternice. 🙂

      95
    • @AB
      Eu de exemplu nu am nicio problema cu Cristici, mi se pare chiar că este un om sufletist, vrea sa ajute alți oameni și a mai povestit unele chestii prin articole privind unii oameni pe care i-a ajutat.

      Din punctul meu de vedere discuția este una pur teoretică, chiar nu mă interesează viața lui personală, am făcut doar referire la unele idei pe care el le-a scris in articole de pe blog și despre care eu cred că nu se potrivesc cu ideile generale ale oamenilor din ziua de astăzi.

      70
    • Comentariul meu era exclusiv pentru a arata ca “o introvertita si un extrovertit” pot face o casnicie buna. Bineinteles, exemplul meu poate fi si exceptie, dar am vrut musai sa-l mentionez pentru ca stiu doi care s-au despartit, motivul invocat a fost ca, vezi doamne, de asta nu se potriveau, ca unul era introvertit iar celalalt extrovertit.
      Nu, nu de asta nu se potriveau. Nu voiau sa repare, de asta nu s-au potrivit. Unuia, sau amandurora, nu le convenea ca trebuie sa repare ce s-a stricat, au crezut ca a schimba e mai bine. Intamplator, nu pare ca le e mai bine. (bineinteles, la fel, presupun din ce vad).

      “Retro” nu cred ca sunt. Daca amintirea bunicii iti provoaca o caldura in suflet, nu e “retro” e “a fi om”. Am sa o citez pe sora mea: “Noi nu facem gem pentru a-l manca, noi il facem sa ne amintim de copilarie.” Am facut jde borcane de gem, am mancat maximum doua.
      “Sufletist”… sa zicem, ar fi o calitate daca as fi asa, as considera-o ca pe o virtute.

      Totusi, nu pot sa nu observ foarte multa lume nefericita – chiar si aflate in relatii – care nu vor sa repare nimic, ar prefera sa schimbe. Am prin cunostintele mele si cupluri de oameni care par a fi fericiti, iar actiunile lor confirma asta (nu poti falsa la infinit). Acesti oameni, cupluri tinere, sub 40 de ani, altele peste 50 de ani, au un punct comun: iar aici am sa citez un mare psiholog, un prieten care a facut psihologie dar a decis ca nu e nevoie de el cumva: “Pe vremuri lumea nu avea nevoie de psiholog pentru ca aveau treaba de facut. Te bateai cu femeia, dar a doua zi trebuia sa mergi la sapa, sa ai ce manca. Aceste nevoi au unit familiile cumvba. Noi avem acum nevoie de psihologi pentru ca se traieste prea bine.”
      Un om foarte realist, sincer, poate plictisit sa stea de vorba cu toti alintatii cu probleme inchipuite, a vrut sa faca ceva cu adevarat util. (prea putine cazuri cu adevarat reale in jurul lui, banuiesc)
      Cuplurile pe care eu le consider fericite au un drum comun. Au facut un plan comun, cumva, si merg pe el. “Vrem vile la mare si la munte”, e un plan comun. “Vrem trei copii, si vrem sa ne concentram in jurul lor”, e un plan comun. “Nu vrem copii, dar vrem sa exploram planeta”… etc. A fi sau a nu fi introvertit e mai putin important in aceasta ecuatie.

      “persoana care va fi să facă parte din cuplu e mai probabil să aibă același statut social cu al nostru.” Da si nu. Cuplul cu “vrem vile” la inceput a fost format de doi oameni din medii diferite vizibil, unde unul din ei era mult mai bogat si cu mai multa influenta.
      (hai, acum bagati ca celalalt era lipitoare, ca stiti voi mai bine cum e, mai bine decat mine, care ii stiu de 20 de ani 🙂 )

      123
    • Apropo de “vrem vile”… Iohannis are copii? Ce fac aia cu atatea case, cui le vor lasa?

      61
    • 1970 vs 2020

      acum ai 5 casatorii si 2 divorturi /1000 locuitori
      atunci aveau 10 casatorii si 2 divorturi – 1000 locuitori

      Cristici: deci e la fel…

      E interesant graficul divorturilor post razboi.

      50
    • @Cristici, fără supărare, dar acu’ ce te fute pe tine grija cui lasă Iohanis casele?

      Unei fundații pt copii săraci/femei abuzate/căței ai nimănui/comunității săsești/orașului Sibiu, cui vrea pula lui și pizda lu’ nevastă-sa.
      Sau nu lasă testament și revin statului.
      Sau dracu știe ce neamuri cu vocație succesorală ai el/nevasta.

      27
  4. nu era ca “impacarile lungi si dese cheia marilor succese”?

    55
  5. Suna bine insa zic si eu ce am vazut, binenteles nu vreau sa zic ca Udry asta greseste, omul a vazut mai multe decat mine, putzoiul de pe blog. Nu vreau sa sune ca demontez articolul, zic doar parerea persoanala.

    In primul rand cand vorbim de “Opusele se atrag” vorbim de flirt, futai de-o noapte sau vorbim de facut familie cu jumatatea pereche cu care vrei sa ramai o viata intreaga? Ca am vazut multe cazuri de bombardieri cu niste fete care erau (sau pareau) destul de linistite. Ca nu rezista treaba asta, e alta discutie. Insa cu punctul 1 (diferentele de temperament) sunt de acord. Daca nu imparti aceleasi valori, daca nu vezi lucrurile similar, teoretic nu ar merge pe termen lung decat daca unul dintre ei nu vrea sa aiba nici un cuvant de spus.

    Trecem la celelalte:
    – “dar în realitate miliardarii nu socializează prea des cu prostituate” – bai nu stiu, chiar nu-ti vin in minte exemple aici?
    – “Nu vom putea comunica eficient cu o persoană dintr-o altcă cultură dacă nu vorbim aceeași limbă ca cea din respectiva cultură” – Stii cati albi casatoriti cu asiatice vad zilnic? Cu copii asiatici dupa ei? Bun, vorbesc engleza impreuna dar sincer aici am si prieteni/colegi apropiati, el din Spania, ea Japonia. Si ghici ce, am o vaga presimtire ca e asiaticele sunt mult mai ok in relatie decat unele pline de besini.
    – “Dacă familia nu este de acord cu partenerul de cuplu ori dacă prietenii reneagă acest partener, menținerea integrității acelui cuplu devine dificilă.” – aici te contrazic din experienta personala. Poate merge in culturi sau in tari precum India. Insa daca vorbim la noi depinde de la caz la caz si ce relatie ai tu cu familia. Sunt atatea situatii in care X a plecat cu persoana apropiata si si-a lasat familia sa nu fie de acord in continuare pentru ca relatia lui X cu familia pe parcursul vietii oricum nu a fost ok.

    184
    • Tata cu mama. Mama e mai “de la tara”, s-a cunoscut cu tata la facultate.
      Parintii nu au fost de acord cu relatia. Fiul nostru!… sa se insoare cu fiica aia de tarani!?
      Tata a luat-o pe mama, a plecat si le-a spus: “Ne mai vedem cand vă va placea de ea.”

      142
  6. Nu stiu ce sa zic de Udry asta. Eu sunt foarte introvertit, nevasta-mea exact opusul. Nu avem nici o problema de vreo 14 ani. Am un prieten casatorit cu o thailandeza (nu, nu una saraca, e mai bogata ca el). Familiile nu sunt de acord. Ii doare la basca. Sunt de 7 ani impreuna si crede ma ca nu au nimic dar absolut nimic in comun. Nici macar la nivel de preocupari cat de cat. Poate pe fond, la nivel general o fi ca Udry dar eu stiu o multime de exceptii. Sa iti mai zic de sor’mea, corporate style, foarte desteapta si combinata de 6 ani cu un rocker obosit care canta printr-o formație de care nu ai auzit. Ea e simbolul femeilor de cariera in Romania si ala e genul care se scoala la 13 dupa un concert si il doare in basca de performanta.. valori diferite, stiluri de viata diferite etc.

    215
    • Sa faci un update la relatiile astea peste cativa ani. Razvan vorbea de termen lung, 10-15-20 de ani.

      170
    • Mai știu eu una că sor-ta care și a mâncat vreo 10 ani din viața cu genul ăla de rocker aka lowlife și mai avea puțin și rămânea singura…..la limita pe la 30 de ani s a măritat….

      32
  7. Eu știam că din contră, e mai bine să fiți diferiți, că atunci când sunteți la fel, ajungeți să fiți cu succes colegi de apartament. 🙂 Era un soi de 70% + 30% (similarități).

    96
    • Foarte mișto articolul.

      60
    • Era să zic că articolul de la iscoada e o variantă mai cultă și mai bine organizată a textelor și înregistrărilor d-lui Rollo T. (iutuberul celebru). Apoi mi-am amintit că iutuberul doar face conținut comercial din teme de-astea de studiu antropologic…

      00
  8. Imaginati-va o axa pe care sa marcati pozitia voastra legata de un subiect: “total dezacord” – “nu ma intereseaza/nu am o opinie” – “total de accord”. Daca ai o opinie, cu cat esti mai interesat de subiect, cu atat mai mare distanta fata de zero.

    Apoi vedeti distanta dintre pozitia voastra si cea a (potentialului) parterner. Daca este una foarte mare, sau multe mari, sansele de a forma/pastra un cuplu sunt reduse.

    De ex, eu si sotia am aflat cam la 5 ani de la casatorie ca avem pareri opuse legate de un subiect anume. Dar nici unul dintre noi nu avea pareri ferme (subiectul nu este de actualitate in RO), asta fiind si motivul pentru care am descoperit asta asa de tarziu. Si a fost un “da, ce curios” si gata.

    91
  9. https://en.wikipedia.org/wiki/Anna_Karenina_principle
    “All happy families are alike; each unhappy family is unhappy in its own way.”

    Toate cuplurile fericite sunt la fel pentru ca au subiectele principale aliniate.
    Cele nefericite pot sa aiba probleme in oricare din subiectele acestea.

    120
  10. @Răzvan T. Coloja, foarte bun articolul. Ca in stiintele sociale, pentru a evita polemicile de tipul celei cu Cristici, trebuie inteles ca nu se opereaza cu precizie matematica, ci pot surveni o serie de alti factori care sa determina reusita/esecul, dar e un studiu interesant si care explica in mare. O intrebare: ce determina caracterul extroverit/introvertit al unei persoane? Tine de trasaturile genetice ale unei persoane sau de mediul in care a crescut? Ne nastem, ca sa spun asa, cu ele in proportii inegale sau egale, iar mediul isi face treaba si inhiba pe una dintre ele? Multumesc

    120
    • @Marian: Extroversia și introversia sunt mai puțin dobândite genetic și mai mult influențate de chestii externe precum mediul.

    • E interesant de urmărit evoluția de la copil la adult. Se naște de exemplu introvertit, în câțiva ani devine cel mai vesel și sociabil copil, mai trec niște ani și se interiorizeaza, spre maturitate devine iar extrovertit. Familia, anturajul, școala sunt esențiale.

      60
  11. Cred ca se refera doar la sex.

    03
  12. Apropo de stigmatizarea femeii după divorţ în epoca trecută.Bunica era extrovertită,veselă,artistă.Bunicul a fost militar,dur şi afemeiat.Cu trei copii şi al patrulea în burtă,pe motiv de relaţii extraconjugale prea dese,în anii 50 bunica a divorţat şi s-a recăsătorit cu un bărbat care a adorat-o,i-a mai făcut un copil şi i-a crescut pe toţi fără vreo deosebire.Şi au trăit fericiţi până când moartea i-a despărţit ignorând elegant gura lumii.

    Comentariu apreciat.240
  13. @Răzvan T. Coloja, Din nou, foarte bun articolul. Multi oameni nu inteleg ideea de valoare statistica.
    Normal ca sunt unii care s-au gasit pe net cu toate ca locuiau in tari diferite.
    Important este ca numarul acestor cupluri este extrem de mic in raport cu totalul. Din pacate sunt oameni care vor sa contrazica un specialist doar pentru a spune ca exista exceptii.
    Cunosc ei pe unii care x si y si z. Da, dar sunt exceptia care confirma regula. Pace !

    161

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de pe eMAG prin acest link, de la PCGarage prin acest link sau de la Finestore.