De când cu pandemia știm cu toții de simptomele fizice ale Covid-19: tuse, oboseală, pierderea parțială sau totală a gustului și/sau mirosului. În cercetare sunt acum efectele bolii asupra creierului.
De curând a prins rădăcini un termen numit ”long COVID”. Face referire la efectele pe termen lung ale Covid-19; cele care se fac simțite după 4 săptămâni sau mai mult de la infectarea cu SARS-CoV-2. Circa 1 din 3 oameni spitalizați cu boala încă resimt efectele ei după 3 luni de zile.
Long COVID are și efecte neurologice. Un studiu internațional a documentat nu mai puțin de 203 simptome diferite în grupul-test de 3762 de oameni. Unul din cel mai des întâlnite sunt problemele de memorie și disfuncția cognitivă. Îți este mai greu ca înainte să-ți amintești lucruri iar mintea este într-o ”ceață” permanentă care îngreunează procesele cognitive. De exemplu – poți începe să verbalizezi o idee și să îți pierzi șirul gândurilor pe parcursul verbalizării ei. 88% din cei 3762 de oameni au raportat asemenea simptome. 65% dintre ei au raportat aceste simptome ca întinzându-se dincolo de o perioadă de 6 luni (alături de simptome fizice precum o respirație îngreunată și o stare de permanentă oboseală).
Condiția a primit și numele de ”neuro-COVID”. Cel mai des întâlnită problemă este cea a inabilității de a gândi limpede – pierderea parțială a funcțiilor de execuție ale creierului. Un studiu online numit ”Great British Wellbeing Survey” a luat în considerare răspunsurile a 81337 de oameni. Din aceștia 12689 (15.6%) au avut Covid-19 sau au fost cel puțin suspecți că ar fi contactat boala. Ce s-a aflat a fost că acest ultim segment avea deficite cognitive accentuate, chiar și în cazurile în care nu mai aveau deja boala. Mai mult – cu cât problemele respiratorii erau mai grave, cu atât deficitul cognitiv părea să fie mai pronunțat.
Un studiu făcut înainte de pandemie de către UK Biobank a mapat prin tehnici MRI creierul unui grup de oameni. În pandemie, 401 dintre aceștia au contactat Covid-19. Cu datele MRI de dinainte și din timpul pandemiei s-au comparat fișele MRI ale acestor oameni cu un set de fișe a 384 de oameni ce nu contactaseră boala. Ce s-a aflat astfel a fost că cei ce avuseseră Covid-19 prezentau pierderi mari de materie cenușie în cortexul orbitofrontal lateral, leziuni ale țesutului în nucleul olfactiv și diferite alte zone ale creierului și alte semne de atrofiere a creierului. La fel ca studiul anterior, și aceștia aveau funcțiile cognitive afectate.
Se pare că tinerii nu sunt atât de afectați din punct de vedere cognitiv ca și cei care au vârsta de peste 60 de ani. În cazul ultimilor simptomele seamănă cu cele ale demenței și Alzheimer-ului: afectarea vorbirii, probleme de memorie, minte încețoșată. Există totodată o legătură – se pare – între predispoziția genetică la demență și Covid-19, în sensul că cei care primesc genetic o asemenea predispoziție sunt mai în măsură să contacteze o formă mai severă a Covid-19. Un alt studiu afirmă că pierderea mirosului din cauza Covid-19 este un mai bun predictor pentru deficitul cognitiv din timpul ei decât ar fi severitatea bolii. Pierderea atenției, afectarea memoriei de scurtă durată, afectarea memoriei semantice (legată de abilitatea noastră de a ne aminti concepte, cuvinte, numere) – toate au fost prezente în cei infectați, indiferent de severitatea bolii.
Covid-19 se pare că a fost găsit în celulele din epiteliul olfactiv la 6 luni după infecția inițială. Ceea ce înseamnă că – deși publicul crede că pierderea mirosului la ceva vreme după boală semnifică faptul că nu mai ești bolnav – virusul SARS-CoV-2 mai rămâne o vreme activ în oameni.
O explicație a degenerării funcțiilor neuronale poate fi dată de faptul că, în timpul bolii, creierul este privat parțial de oxigen din cauza problemelor respiratorii cu care vine Covid-19. O altă teorie este că SARS-CoV-2 infectează și creierul, în special zona olfactivă, ceea ce afectează producția de proteine din rețelele neuronale. O a treia teorie a neuro-Covid este că anumite celule ale sistemului imunitar pătrund în creier pe cale sanguină și interacționează acolo cu celule ale creierului provocând degradarea ultimelor.
Neuro-Covid e însă aici și se pare că – aparte de efectele fizice – actualmente și pe viitor vom avea de-a face și cu efecte psihologice.
> De exemplu – poți începe să verbalizezi o idee și să îți pierzi șirul gândurilor pe parcursul verbalizării ei.
Amnesia Haze, Bubble Gum, Covid 19 =)
duuuudee weeed lmao gen🤡
Ala poate fi si inceput de dementa
Asta se poate intampla si daca ai multe de zis, nu stii cum sa ordonezi ideile.
Adică, sper că asta e, nu e faptul că as putea avea început de demență.
La cateva rude, cam multe ca sa fie o simpla coincidenta, am auzit de manifestarea unor stari psihotice si dorinta de suicid. Oare e de la Covid sau de la medicamentele ce li se dau?
Respiratie ingreunata si stare avansata de oboseala am observat ca am si eu de vreun an, desi n-am facut boala. Inainte de pandemie ma plimbam seara cateva ore zilnic, de 2 ani stau mai mult in casa, ecrane non stop, stres.
Doar prin prisma experientei personale as zice ca da. Nu stiu daca pot intra la stari psihotice dar in timpul bolii timp de aproximativ 1 saptamana eu am avut cosmaruri foarte puternice, repetate in fiecare seara. Mno, cosmaruri am mai avut cu totii dar de obicei eu aveam cosmaruri legate de frici, de situatii, temeri (ca x-ulescu moare, ca pierd nu stiu ce, cadere, etc). Astea erau diferite, foarte grafice si raw asa, legate de fizic direct, carne care imi era smulsa, sange, durere fizica. F straniu. Eu nu am avut o forma grava deci nici medicatie si in plus am avut mereu oxigenarea peste 98% deci nu pot invinui nici lipsa de oxigen nici vreun efect al medicatiei. Daca nu este ceva strict legat de minunea asta de virus si dubiosenia modului in care ne afecteaza creierul, atunci ar mai putea sa fie stresul si anxietatea cauzate de situatie.
La niste cunostinte care au avut o forma mai grava am mai auzit de o sa ii zicem psihoza ca eu nu sunt in domeniu si nu as putea sa spun daca nu aberez, o temere exagerata ca ceva rau se va intampla cu cineva din familie, dar o temere palpabila, convingere aproape.
Mno…la mine odata cu trecerea bolii au incetat minunile de cosmaruri…acu am ramas doar cu brain damage se pare dupa ce zice autorul
@Cristina:
Nu e psihoză. E normal ca în boală să avem vise mult mai vii. Mai ales dacă ne e foarte calt/frig, avem frisoane, febră. E modul creierului de a ne spune că în timpul stării de somn s-a întâmplat ceva cu corpul nostru. Așa că ne dă vise intense și haotice când corpul suferă în jurul stărilor REM.
Era cel mai probabil anxietate. Cam așa se manifestă uneori: convingerea că ceva rău (nu știm ce anume) e pe cale să se întâmple. ”Catastrofare” îi mai zice.
@Cristina. vezi tu, eu zic că sunt 2 probleme distincte, care mai împrumută una de la cealaltă, dar nu sunt neapărat legate. o dată, virusul propriu.zis – și sunt indicii că organismul tău a făcut cu el ceea ce a făcut și cu toți ceilalți viruși întâlniți până acum, business as usual; și a mai fost și supraexpunerea la informații legate de pandemie – altfel spus, este o psihoză, dar nu e a ta, e a celorlalți. la modul cel mai general, situația devine îngrijorătoare când nu îți mai aduci aminte la trezire coșmarurile de peste noapte fiindcă e greu să uiți lucrurile pe care nu ți le amintești. din ce spui tu aici, te.ai descurcat foarte bine pe amândouă „fronturile”.
@Valentin, da, in cazul meu si eu tind sa cred ca e legat mai mult de o stare de anxietate nu neparat de o afectare fiziologica a creierului, dar nu as invinovati tensiunea exterioara din societate, aia nu s-a schimbat in 2 ani, este constanta si o resimtim cu totii rabufnind la un moment dat sau altul. Mai degraba as spune ca in cazul meu faptul ca langa mine aveam doi copii amandoi infectati cu covid si ei din care unul sub 3 ani cu febra 40 a exacerbat reactia subconstientului…oricum dormeam pe sponci…Asta nu inseamna ca e exclus sa se joace si virusul prinsa cu neuronii nostrii pe acolo…Ma rog, sa treaca odata si sa ramanem cat mai intregi posibil…
@Cristina. dacă m.ai fi întrebat în feb/20, ți.aș fi spus că oamenii nu pot fi mai nebuni decât deja sunt – și, na, aș fi greșit, se pare că se poate. te înțeleg foarte bine, chiar dacă viața mea este mai goală decât a ta-deci lipsesc și motivele serioase, reale de a fi îngrijorat; totuși, mă irită grozav avalanșa asta de istericale. eu zic că dacă ai ajuns până aici, foarte probabil ești suficient de rezistentă și fiziologic, și psihologic încât să treci peste perioada asta fără probleme deosebite.
https://archive.ph/dwqL5
La cateva saptamani dupa ce teoreric nu mai aveam Covid am inceput sa am senzatia ca uit lucuri. Chiar le uitam. Apoi incetul cu incetul sa simt ca nu ma mai pot concentra. Am pus asta pe volumul mare de munca si pe stresul problemelor care nu mai reuseam sa le rezolv. Acum chiar incep sa cred ca toate au o legatura.
Dubios este ca mirosul nu a aparut complet nici acum… dupa 8 luni. Singurele lucruri pe care le pot mirosi sunt cele pline de chimicale (ex. Detergent). Nu mai pot simti mirosul pielii copilului mei, nu mai pot mirosi usturoiul, nu mai pot simti o friptura.
Citisem ca undeva la 10% au probleme pe termen lung cu lipsa mirosului. Cunosc pe cineva care de 1 an nu mai are miros aproape deloc. S-a dus pana la urma la un control la ORL si i-au zis ca trebuia sa vina mai devreme. I-au dat un tratament, inteleg ca inca nu a ajutat, poate daca altii s-ar duce mai din timp…
Unui prieten îi miroase de când a avut covid, acum un an, totul a castravete. Fără glumă, parfum = castravete, steak = castravete… Zice ca-l mai ia lumea la mișto însă el este terminat mental din cauza asta. Speră să-i revină cândva mirosul normal.
Nasol să fi „orb” de miros.
Mie-mi povestea o clientă că toate parfumurile ei miros la fel după ce a avut o formă ușoară de Covid.
La mine e si mai rău cu mirosul. Mi-a revenit total dar acum am parosmia. Adică simt un miros foarte urat si același la: usturoi, ceapa, oua, fecale si urina. Iar gustul la ceapa, usturoi si oua e de asemenea modificat. Anumite gusturi fine încă nu le simt nici acum. De exemplu doar de curând mi-a revenit gustul la caramel. Am fost infectata cu Covid in 5 ianuarie si nu am avut o forma grava, nu am avut nevoie de spitalizare. Dar mi-am revenit foarte greu si după aproximativ o luna am avut o recădere. Starea de oboseala si respirația îngreunata de exemplu in timpul unei banale plimbări, mi-a trecut cam in 4 luni. Apoi pentru prima data in viata mea (si sper sa fie ultima), după vreo trei luni de la Covid, am avut sindromul Meniere. Adică vertij, pierderea echilibrului (chiar si când stăteam in pat se învârtea camera cu mine), greata si vărsături, datorate după spusele doctorului unei presiuni sanguine scăzute la nivelul urechii interne. M-a apucat subit si vertijul m-a ținut cam trei zile.
…iar in ce privește memoria, aici nu pot sa ma pronunț. Aveam probleme asemănătoare cu cele descrise si înainte de Covid. Daca ma gândesc bine poate ca uit mai mult acum dar eu cred ca la mine e mai mult din cauza stresului. Pentru ca am un nou loc de munca ce ma solicita mult si e si un context dificil.
Numai asta-mi mai lipsea, mai ales ca nici inainte sa fac covid nu eram vreun geniu.
de asta mi-e și mie teamă:D
Sper sa se gaseasca o metoda sa regeneram damage-ul. Daca mai continua mult pandemia si facem covid de 3-4 ori o sa udam plantele cu electroliti (Idiocracy 2006)
@Gogoasa: Din păcate neuronii distruși nu se mai pot reface. Se pot alcătui alții, dar în număr mic. Practic și pe șleau vorbind – odată afectat de chestii neurodegenerative cam așa și rămâi. Cel puțin până nu avansează știința nițel.
Aoleu… in martie le fac parastas
you will be missed.
Ce pierzi ca numar de neuroni se pare ca poti compensa prin crearea de noi conexiuni neuronale.
Poti sa ai mai putini neuroni dar mai multe conexiuni neuronale care sa suplineasca lipsa celor dintai.
E doar o răceală ..sau parca așa îmi amintesc… Nu mai știu..
Neuronii distrusi nu se mai refac. Dar prin neurogeneza mereu se genereaza neuroni noi. Acei noi neuroni trebuie folositi, altfel se vor pierde .
Iar conform neuroplasticiatii creierul se poate adapta
Nu este de mirare ca exista un grad de asociere intre pierderea mirosului si disfunctii cognitive. Receptorii pt miros sunt neuroni modificati.
Nu cumva e o exagerare? Cei care uita acum nu aveau probleme similare si acum 6 luni, 1 an? Daca intrebi pe cineva, perfect sanatos, daca-l supara o problema de sanatate si insisti cu intrebarea, in final va gasi ceva probleme.
daca tu esti ‘perfect sanatos’ si eu te intreb insistent daca ti-ai pierdut mirosul, tu iti pierzi mirosul?
@Gamblin
Daca te intrebe repetat daca ai avut vre-o durere, daca te mananca pielea, tiuie urechile, etc. , la un moment dat tot vei avea ceva.
te mananca pielea?
Sunt proaspat castigator al tombolei covid si m-am ales cu toate simptomele posibile si dupa mine s-au imbolnavit toti din familie,cu simptome diferite(toti vaccinati,mai putin copiii,ca sunt foarte mici).
Dupa ce a inceput sa imi treaca,pur si simplu am lapsusuri,nu gasesc cuvintele potrivite sa le scot pe gura,copilul are dureri de cap si lesina,nevasta pune apa la fiert si nu stie pentru ce a pus-o.
In campul muncii,ceea ce faceam cu automatism si o faceam foarte bine,acum ma corelez mult mai greu si uit pasii foarte repede.
Nu stiu ce investigatii trebuie facute post covid si mai ales unde(daca aveti sugestii sunt bine venite),pentru ca vreau sa fac tuturor,cu mic cu mare,eventual cat mai repede cu putinta.
Am renuntat si la medicul de familie,pentru ca la 5 zile dupa aparitia bolii,cu simptome care nu mai treceau,mi-a prescris tratament cu azitrox(care are 2 pagini pline de efecte adverse),dexametazona si pentoxi retard.Din astea am luat doar 2 zile azitrox si mi-a fost mai rau decat atunci cand aveam covid.Mi-a mai recomandat sa fac rost de unde pot de arbidol si arbivir,ca ar fi bine sa le iau.Mai bine lasati!
Si copilul meu (7 ani) are dureri de cap. Il aud frecvent dupa Covid.
Si eu sunt interesata la ce investigatii se poate merge.
Been there, done that. A durat vreo 4 luni ceața. Uitam unde îmi parcam mașina (am început să mă panichez că voi uita să conduc). Am plecat în concediu peste hotare și a doua zi m-a sunat vecina de palier că am uitat cheile în ușă. Dificultăți de exprimare, îmi era aproape imposibil să am o conversație cu cineva fără să fiu incoerent. Am incercat să mănânc mai sănătos, vitamine, plimbări lungi prin natură și somn foarte mult.
Am uitat să menționez că toată lumea căruia incercam să îi spun că nu mă simt ok mă lua în balon.
Aoleu ce reconfortant articol!
Ar fi putut, totuși, de black friday să facă niște reduceri, măcar la efectele pe termen lung.
Vesti bune. Se pare ca nu e asa grav cu neuronul.
https://www.hotnews.ro/stiri-coronavirus-25155601-coronavirusul-nu-infecteaza-celulele-creierului-iar-afectarea-mirosului-putea-mai-superficiala-decat-credea-arata-nou-studiu.htm
Cand citesti de urmarile pe termen lung ale Covid-ului zici ca citesti intr-ul la o poveste cu zombi
Si, esti tu sigur ca nu e? :)))
La mine s-au rezolvat 90% problemele de mai sus dupa ~1 an, cu fructe si sucuri de fructe zilnic, mult sport, meditatie si concentrare fortata la task-urile importante.
Una dintre probleme este aceea că te face, uneori, să citești inepțiile colojului. Noroc că există tratament ARHIcunoscut!
Chiar sa aiba ARHIepiscopul nevoie de reclama asa fatisa
Poate sunt off-topic, dar în cazul meu, problema e pur fizică: după vreo săptămâna de la declanșarea bolii (1 octombrie, adică ziua în care mi-am pierdut gustul și mirosul și m-am testat PCR, cu rezultat pozitiv), m-a luat o durere surdă în încheietura cotului stâng. Nu osul brațului/antebrațului, nu mușchiul, pur și simplu articulația. M-am dat cu Sindolor și alte chestii (unele sugerate de maică-mea, gen cremă „Puterea ursului” (LOL!), rezultat zero. De câteva ori m-am trezit noaptea de durere și nu am putut să mai adorm – ceea ce la mine e o chestie deosebită, pentru că deși și mă trezesc ușor la diverse chestii (merge soția la bae, urcă pisica în pat, ambulanță pe stradă etc.), adorm la loc la fel de ușor, fără probleme… Și nu mă doare când ridic ceva cu mâna aliniată pe lângă corp, cum ar fi o găleată sau o valiză, ci atunci când întind mâna să mut oala cu ciorbă pe masă, sau aduc fructiera mai aproape de mine…
Am citit pe net că durerile de articulații se înscriu printre sechelele cu care rămâi după Covid-19, dar mă miră un lucru: în cei 47 de ani de viață, am acumulat niște traume pe la articulații – ca tot omul: fractură de gradul trei la glezna stângă în liceu, genunchiul drept bușit cu o portieră de mașină blindată prin 2000… De ce dracu’ nu mă dor zonele astea, și mă doare cotul drept?!
(Precizez că am avut o formă foarte ușoară de Covid, adică doar lipsă gust+miros și nas înfundat vreo trei nopți – fără febră, oboseală, migrene, frisoane, dureri de cap etc. și mereu cu peste 95-96% concentrație oxigen în sânge, iar ca medicație, am luat paracetamol câteva zile, în rest numai vitamine – C, D, zinc ș.a.m.d.)
In linia 4 ai scris cotul stang, la sfarsitul paragrafului cotul drept… cred ca totusi pe partea neuro sunt probleme mai serioase
Probleme de memorie si disfunctie cognitiva cu exemplele date mai sus de comentatori seamana mult cu simptomele de dupa nastere, si parca se rezolva la un moment dat. Posibil si astea post-covid sa fie ceva temporar?
la naiba, eu am sau mi se pare că am simptomele astea și fără covid.
din câte știu, nu am avut covid. mirosul sunt sigură că nu l-am pierdut niciodată. nu cred că am fost vreodată mai fericită că am pisic. erau zile când aproape că-mi dădeau lacrimile de fericire când curățam litiera.
O perfuzie pe săptămână cu Cerebrolysin rezolvă sechelele neurologice post-Covid. 😉
Well, confirm multe din studiile alea.
Anxietatea a fost groaznica pentru mine. Ceata mentala si lipsa de focus m-au lovit bine.
Pierderea mirosului a fost asa o bomboana. Nasol e ca la sase luni si ceva inca nu e revenit complet. Si mai nasol e ca mirosul de transpiratie inca nu il detectez mai deloc. Era asta micu in masina dupa un antrenament si eu nimic. Se urca sotia, jale! A inceput sa planga de cat de puternic era mirosul. (vorbim de copil in pubertate, deci miros mai intens).
Din septembrie am inceput sa iau pastile. Neuro stimulatoare. Dupa vreo luna au inceput sa-si faca efectul.
Azi pot sa stau 8-9 ore relativ focusat pe munca. Ceea ce in vara era imposibil.
Respiratia e mai adanca si cumva o constientizez acum. Insa pun asta si pe faptul ca am schimbat tigarile cu alea incalzite. Radiografia nu a aratat afectare pulmonara la mine.
Toata vara am facut terapie pentru anxietate ca nu aveam de ales.
Io am avut covid. Dar simptomele au fost un fel de carusel, asa. Practic a inceput ca o dimpla raceala cu un cacat de durere in gat. Pe partes stanga. Dupa vreo 2-3 zile, m a lovit. Chestia aia pe care n o vezi doar o simti dupa. Dureri musculare, oboseala, ameteli, senzatia aia ca parca taie cineva lemne pe tine. Voiam doar sa dorm. Dupa vreo 3 zile a venut gastro di diaree. Nu glumesc deloc. Dupa inca vreo 3 a mai ramas doar congestia de la
Inceput si o greutate la respiratie profunda. Tot atunci mi am pierdut si mirosul si gustul. Totul a durat cam 2 saptamani. Apoi m am intors la lucru, in timpul covid sm dacut doar teletravail. Acum, la 6 luni de la ´´´’tragedie’ nu mai am absolut nimic. Nimic din simptomele astea descrise in articol. Chestie ce mi intareste convingerea ca suntem diferiti si raspundem diferit la aceiasi stimuli.
neavand covid, pot doar sa redau cadourile primite de prieteni. toti pe la sub 40.
fata. sub 30. fara comorbiditati, dar a lucrat, fara protectii, in mediu. Era la inceput cand inca nu se stia atat de bine ce si cum. 90 de zile pozitiva. Acum e alergica la fructe de mare si peste.
Fata. 30 sumpic. Vertij, fotofobii
Baiat. aproape 40. Vertij. fotofobii. memorie pe termen scurt lipsa
„doar o raceala”