Un prieten și coleg (de liceu, cred) de-al tatălui meu a fost actorul Gelu Zaharia.
Nu aveți de unde să-l știți dacă nu sunteți ieșeni, pentru că a fost actor la Teatrul Național Iași.
Când mai pleca prin țară, și ajungea la noi, trecea tot timpul să-l vadă pe tata. Într-un an a venit la bloc costumat de pe scenă, cu un buchet de flori pentru mama… mama fiind în ziua aia ca o mică vedeta la bloc, cumva. lol
Îmi aduc aminte de el pentru că părea (era?) înalt, blond, zvelt… un adevărat june-prim al scenei. Și zâmbetul. Oare actorii își exersează zâmbetul și pentru când nu sunt actori, pentru viața reală?
Odată venise grăbit cu niște bilete… „Ne vedem la scenă, vedeți că sunt în rândul întâi!” Am plecat imediat, toți, la Casa de Cultură.
Copil. Aveam mai puțin de 10 ani, cred. „Cu precizie” aveam maximum 12 ani.
O piesă ciudată, pe care nu o mai văzusem. Niște oameni ciudați, care, pe la mijlocul piesei se vopseau verde pe chip… ciudat. Absurd.
Absurdul unui maestru al absurdului.
Pentru că Eugen Ionescu a fost maestrul teatrului absurd
În Franța, Eugen Ionescu este considerat a fi cel mai mare dramaturg postbelic iar în țara sa de origine, România, el a fost supranumit „maestrul teatrului absurd”.
Piesa a fost „Rinocerii”. M-a urmărit toată viața. Mai des în ultimii 10 ani. Mai des din momentul în care am dat de ea pe internet, în interpretarea, pe lângă alții, lui Ion Lucian și Radu Beligan.
O ascult măcar o dată pe lună.
Am ajuns să cunosc replicile aproape pe de rost, cu puțin stres e posibil chiar să o pot juca în orice rol. Dacă o văd jucată de alții, știu unde greșesc, îndrăznesc să cred că poate am început să văd mai bine Ionesco decât alții (măcar pentru „Rinocerii”)
Piesa e celebră (încă se joacă în Paris) și din alte motive. Se spune că rinocerii erau naziștii, piesa e o piesă despre nazism.
În România nu prea s-a jucat, pentru că… și comuniștii erau rinoceri. Am o senzație că a fost cenzurată, s-a jucat puțin, foarte puțin.
Mai multe despre „Rinocerii” puteți căuta și citi pe internet.
Nu sunt critic de teatru, nu știu să analizez o piesă, să o critic. Dar știu să văd, să ascult, să adorm pe piese de teatru radiofonic.
„Rinocerii” m-a făcut să îmi analizez viața personală. Oare sunt rinocer? Pot fi rinocer? Mă pot transforma în rinocer? Cum? De ce? Ce premise ar trebui să fie pentru a mă transforma în rinocer? Vreau să fiu rinocer?
Iar dacă nu vreau, e o decizie pentru orice lucru din viața mea? Aș fi ipocrit dacă aș respecta niște reguli, dar nu aș respecta altele?
Rinocerii: „Dumneata vrei să înlocuiești legea morală cu legea junglei…”
De multe ori am răspuns cu „eu” când am fost confruntat cu probleme:
– Cine va ști că noi facem asta?
– Eu. E suficient.
– Nu mai sunt oameni corecți.
– Ba da. Cunosc eu unul. Pe mine.*
– S-a umplut de ipocriți, de oameni care nu mai sunt sinceri.
– Nu chiar. Cunosc unul care e. Eu.
Chiar ieri discutam cu sora mea, și îi scriam: Dacă îmi doresc ceva de la viața asta, și îmi doresc din inimă, e să găsesc oameni care să se poarte cu mine cum mă port eu cu ei. Să aibă aceleași intenții cu mine cum am eu cu ei (în aceleași condiții). Dacă ar apărea acum cineva să îmi îndeplinească o singură dorință, asta i-aș cere.
Oameni cărora să le pese de cei din jur.
Există, cunosc eu măcar unul din acesta.
Bărbați care să nu înșele femeile lor.
Există, cunosc eu măcar unul din acesta.
Prieteni care să nu profite de tine.
Există, cunosc eu măcar unul din acesta.
Oameni care să (dorească să) aibă grijă de orașul în care locuiesc.
Măcar unul din acesta cunosc eu, deci există.
Dacă nu ar exista măcar unul, măcar un singur om care să fie conform unui sistem de valori în care cred, ar fi foarte trist pentru mine. Aproape suicidal.
Totuși, măcar unul există. Măcar un om ar putea spune cândva că a făcut eforturi mari să nu ajungă rinocer.
Universul e foarte mare. În spațiu și timp.
Spațiu și timp… E trist, dar uneori trebuie să căutăm oameni adevărați și în timp, nu numai în spațiu.
Orice pentru a nu deveni rinocer.
* În Torino am locuit împreună cu doi sicilieni, într-un apartament închiriat de la o „signora” tot din Sicilia. Erau „între ei”. Când se discuta despre chestii de bani, facturi și restul, signora spunea: „Să-l întrebăm pe Cristi ce crede, Cristi e coretto.”
Later Edit:
Textul a fost citit de un fost coleg de liceu, un medic preot – adică e medic, dar a terminat și Teologia. Acum își dă doctoratul în Teologie – asta face în timpul liber, meseria lui fiind medic, cum spuneam, la o clinică în Elveția.
Am ce vorbi cu el, mai ales la „texte” din astea. A citit textul și îmi scrie:
– Lumea nu e perfectă prietene. E plină de carențe. E precară.
– Știu că nu e perfectă, clar. Dar unde nu e perfectă, în ce zone? Unele zone nu sunt tolerabile la imperfecțiune
– Nu poți să pui matricea Perfecțiunii pe ceilalți crezând că tu ești perfect sau, mă rog… curat și pur. E o modalitatea neigienică de a gândi.
– Nu sunt nici curat, nici pur. Dar câteva „porunci” tot respect. Pentru mine, a profita de alții este ceva de netolerat, de exemplu.
Am citit multe cărți pentru copii când am fost mic. Sunt scrise niște chestii acolo. Cred în ele, le-am luat ca sistem de valori. Ce poate scrie într-o carte de copii? Despre ce? Ce „morală” găsim în cărțile de copii? Ce ne învață cărțile pentru copii? „Ce ție nu-ți place, altuia nu face”, de exemplu, un proverb.
Nu pot pretinde să nu fiu furat, dacă eu fur. Nu pot pretinde să nu mă înșele nevasta, dacă eu o înșel. Nu pot pretinde să fiu tratat cu respect la serviciu, dacă eu o luzăresc la cafele și discuții aiurea în loc să muncesc.
În general, nu pot pretinde multe dacă eu însumi nu sunt ceea ce pretind.
Iar în momentul în care sunt, în care pot fi ceea ce pretind, încep să îmi doresc asta, să caut oameni ca mine.
Articolul trebuie să îl continui cu un text despre un om din cercul meu, care a încălcat multe chestii morale în viața sa, iar la un moment dat l-au ajuns.
A fost părăsit de prietenii pe care îi părăsea mental (adică îi desconsidera), s-a înconjurat de prieteni care profitau de el (i-a cumpărat, cumva, cu bani – chefuri, băute). L-au ajuns, a ajuns să nu mai aibă prieteni în care să aibă încredere… pentru că EL știe ce face, ce i se poate face. Mințea, ne mințea. Apoi devenise puțin paranoic, credea că noi îl mințim. Dar noi nu îl mințeam, mintea lui lucra „cu materialul clientului”. Nu mai avea încredere în noi, deși noi nu l-am trădat niciodată. De ce nu mai avea încredere în noi? Cred că, pentru că el însuși devenise rinocer, trecuse în lumea rinocerilor. Etc.
În general, „igiena gândirii”, cum spune omul acesta mai deștept decât mine, ar trebui să ne-o facem singuri.
Cum scriam mai sus: Da, măcar un om există care nu… și puneți pe linia punctată ce doriți să vi se întâmple bun.
Alte gânduri de jurnal, din altă zi:
Oare faptul că s-a umplut de narcisiști, de „știu eu mai bine”, „nu-mi spune nimeni ce să fac” are legătură cu faptul că e mai ușor de trăit, obții mai ușor „cele necesare traiului”? Sau așa era lumea dintotdeauna, și abia acum văd eu mai bine cum e?
Parcă din ce în ce mai mulți „știu ei mai bine”.
Din ce în ce mai puțin se pune accent pe „echipă”, pe lucrul în echipă, pe „fiecare cu treaba lui, și ne bazăm pe el, că vrea ca echipa să dea înainte”… Echipă însemnând orice: o familie, un bloc de oameni, un loc de muncă, un popor chiar.
Mă învârt eu prin medii aiurea, sau e o observație pertinentă?
„- A! ce coruptă soțietate! Nu mai e moral, nu mai sunt prințipuri, nu mai e nimic: enteresul și iar enteresul…”
E ca în Caragiale, sau văd eu greșit?
Mulțumesco 😊
Gand la gand cu tine, Cristici. Articolul asta loveste frumos.
personal ma feresc cat pot de oamenii perfectionisti. ma sperie.
acum din experienta mea, cred ca oamenilor le pasa prea mult de cei din jur.
am ajuns in punctul ala in care mai zilnic vad cum se face bine cu forta.
si nu e deloc ok.
daca ai posibilitatea sa te culci si cu alte femei, fa-o linistit, o viata ai.
insa cu protectie si discretie.
prietenia se bazeaza pe o forma oarecare de intrajutorare.
acum tine de fiecare unde trage linie cu „profitatul”
as vrea sa zic ca e o tendinta generala dar din pacate sunt putin cei care se ingrijesc macar de strada lor.
„cred ca oamenilor le pasa prea mult de cei din jur.”
Este un text aici pe blog care raspunde la intrebarea „talentul este innascut, sau antrenat?” Cauta articolul.
Cei din jur… „S-a nascut talent, a murit speranta.”
Cei din jur… „Sampras nu ajungea mare daca juca tenis cu mine, ca eu dau mingea in porumbi. Sampras e mare ca a jucat tenis cu mari tenismeni. Eu sunt Dem Radulescu pentru ca am jucat cu uriasi! Altfel eram pe post de dat mustele afara din Cismigiu.”
https://youtu.be/PWh-Z6Dr8r4
Despre „ne pasa sau nu de cei din jur” am sa mai scriu in „prostiile” mele.
Cum s-ar dezvolta Romania daca „cei din jur” si-ar face treaba, plecand de la scolile de la tara? Orice roman, „blank” fiind nascut, sa aiba toate posibilitatile unui nou-nascut francez/german/elvetian. Cei din jur… fac o țară!
De ce nu e bine deloc?
”Sampras nu ajungea mare daca juca tenis cu mine, ca eu dau mingea in porumbi. Sampras e mare ca a jucat tenis cu mari tenismeni. Eu sunt Dem Radulescu pentru ca am jucat cu uriasi! Altfel eram pe post de dat mustele afara din Cismigiu.”
Unde mă înscriu să joc tenis cu cei mari, că am încercat și nu vrea nimeni să mă primească, că dau mingea în porumbi.
Si eu tot naiv, dar nu stiu sa vorbesc asa frumos.
Naiv ca ce? Ca vrei sa dormi linistit noaptea, stiind ca macar un om pe Pamant este cum iti doresti tu sa fie?
rinocerul e iluzia, speranta utopiei sau distopiei
Foarte frumos.
Avem nevoie si de asa ceva.
de acord cu „igiena gândirii” e o chestie pe care o discuta si Jordan Peterson, nu cred ca e nimic nou doar ca avem o educatie prea slaba sa stim de lucrurile astea de la o varsta frageda, iar partea cu societatea corupta e o realizare de om adult, da, societatea e corupta si cu cat te concentrezi pe asta cu atat vezi mai mult lucrul asta, dar cum spuneai, vrei sa devii rinocer?
Din ciclul cât de bun sunt eu și caut alții ca mine, dar ce greu sunt de găsit.
Din ciclul „caut oameni care sa nu-mi traga teapa la bani, ca nu e bine… pentru ei.”
Din ciclul „daca te crezi cel mai destept si nu-ti spune tie nimeni ce sa faci, mars in p. mea si vezi-ti de viata ta, nu ma incurca pe mine cu cacaturile din capul tau.”
Din ciclul „as vrea sa plec linistit trei luni in deplasare de lucru fara sa gandesc ca te f. cu altul”
Astea sunt „ciclurile” de care vorbesc in text. Ca exista si „cicluri” nasoale, nu neg. Treaba lor, e viata lor, a oamenilor care fac chestiile nasoale pentru sistemul meu de gandire. Eu nu vreau sa fiu ca ei, si sa nu interactionez cu ei.
Poate am sa scriu intr-o zi cum am formatat toate computerele unei firme pentru ca mi-au tras teapa la bani si o ardeau cu „tu nici macar nu figurezi la noi” dupa ce muncisem cateva luni… Format C: are you sure? yes. Repeat for all. Nu mai e nevoie sa-mi dati banii, suntem ok acum. Apropo, v-am luat si sacosa de CD-uri cu arhiva… (pe vremuri, cand „arhiva” insemna CD writer si muuuuulte CD-uri) Chemam politia! Si o sa le spuneti, ce? Nu ati spus ca nu figurez la voi? Zi mersi ca nu am venit cu baietii sa „recuperam paguba” noaptea, fara sa va spunem. Cate mertane aveti in curte? De ce „glumiti” cu mine, o ardeti jmekeri cand aveti curtea plina de mertane, iar eu „nu figurez la voi”? Cat e un far de mertan? Cati bani trebuie sa-mi dati? Pe bune, chiar e nevoie de din astea, pentru banii vostri de seminte pe care trebuie sa mi-i dati?
Cristi e coretto… pana la capat. N-am datorii la nimeni, nimeni nu are datorii la mine.
In plus, ai inteles gresit textul. Eu nu caut oameni ca mine, eu incerc sa nu ajung eu rinocer. Textul e o reflectie personala la lumea in care ma invart. Nu caut nimic, ma plang ca n-am prieteni sau ceva? Nu. In text spun ca incerc sa nu devin rinocer, si observ pe foarte multi cum devin.
E treaba lor, e viata lor. Citeste bine textul, e pomenit un tip acolo, care a luat-o pe ulei singur, a devenit rinocer apoi nu credea ca noi nu suntem. Sau, voia sa nu mai fie, dar nu mai avea incredere ca nu mai exista ne-rinoceri… Despre asta e textul. Nu caut eu pe nimeni, si nu ma simt mai bun decat altii. Vreau sa dorm linistit noaptea, stiind ca nu am tradat sistemul MEU de valori, construit in copilarie. Un sistem de valori care m-a scos din depresii de multe ori, mi-a si generat depresii, recunosc (prin interactiunea cu altii, riniceri). Un sistem de valori pe post de speranta, daca vrei.
Aici trebuie musai continuat textul, cu nea Coloja, si cu niste filosofie antica… Despre niste ancore, despre niste… Ma, tu nu mai ai nimic sfant in tine? Ba da. Cat?
Acest „a mai avea ceva sfant in tine” ajuta. Pe mine, cel putin.
In plus, ai inteles gresit textul. Eu nu caut oameni ca mine, eu incerc sa nu ajung eu rinocer. Textul e o reflectie personala la lumea in care ma invart. Nu caut nimic. Ma plang ca n-am prieteni sau ceva? Nu. In text spun ca incerc sa nu devin rinocer, si observ pe foarte multi cum devin.
E treaba lor, e viata lor. Citeste bine textul, e pomenit un tip acolo, care a luat-o pe ulei singur, a devenit rinocer apoi nu credea ca noi nu suntem. Sau, voia sa nu mai fie, dar nu mai avea incredere ca nu mai exista ne-rinoceri… Despre asta e textul. Nu caut eu pe nimeni, si nu ma simt mai bun decat altii. Vreau sa dorm linistit noaptea, stiind ca nu am tradat sistemul MEU de valori, construit in copilarie (citind cărți de tipul „Prietena mea Cateluța”, carte pe care am primit-o cand am luat premiul intai in scoala primară). Un sistem de valori care m-a scos din depresii de multe ori, mi-a si generat depresii, recunosc (prin interactiunea cu altii, rinoceri). Un sistem de valori pe post de speranta, daca vrei.
Aici trebuie musai continuat textul, eventual cu nea Coloja, si cu niste filosofie antica… Despre niste ancore, despre niste… Ma, tu nu mai ai nimic sfant in tine? Ba da. Ce? Cat?
Acest “a mai avea ceva sfant in tine” ajuta. Ajuta sa nu te tampesti (mai mult decat esti). Pe mine, cel putin.
Vreau să cred că nu sunt rinocer și că nu voi deveni.
Sunt un om care crede în sistemul de valori evocat mai sus.
Sper să fiu om ca acela pe care îl cauți.
Sunt fericit că suntem mai mulți… Cel puțin doi.
Mi-ar plăcea să ne cunoastem.
dap, ăsta e principalul principiu/proverb după care încerc să mă ghidez în viață ”ce ție nu-ți place, altuia nu face”.
și apropos de amicul ăla al tău care ”lucra cu materialul clientului”, pe măsură ce m-am maturizat mi s-a părut mereu că oamenii văd mereu în ceilalți ceea ce de fapt se află în ei înșiși. proiectează.
bine, oamenii văd și adevărul, nu doar proiecția. că nu suntem orbi, și nici n-am trăit în pădure sau la mănăstire. chiar și un om bun și ones va putea vedea la un moment dat răutatea și duplicitatea din alții, dar că îi va lua un pic mai mult timp. la început va acord beneficiul nevinovăției.
iar cei răi/înrăiți vor vedea bunătatea din alții, dar le e mai greu s-o admită.
Realizezi că asta e o conlcuzie jegoasă?
Îți explic de ce: este autocenzură SAU aprobă tacit fiindcă induce înspre autocenzură.
Deci eu, alții, tu, niciunul nu mai poate spune nimic, dar absolut nimic, fiindcă în mintea avariată a unora îmbâcsiți cu zicători, lozinci și cuvinte cheie, proptite la nivel de crez absolut, delegitimizează pe motiv că „ce mă, ăsta se proiectează, d-asta vorbește/se vaită/critică/comentează/etc”
Reevalueaza-ți gândirea, că riști să spui că eu „proiectez”.
am văzut oameni spunând ca primă impresie ceva negativ despre ce au zis, ce au făcut, cum au procedat alții, intepretând în cheie negativă/sarcastică/răutăcioasă/duplicitară faptele și vorbele altora.
”sigur a avut el un motiv necurat”, ”sigur l-a favorizat cineva”, ”sigur s-a culcat cu șefu”, ”sigur a aruncat o fumigenă”, ”sigur a primit subiectele”, ”sigur se dă bine bine pe lângă tine/x ca să ceva”.
pe aceeași oameni i-am văzut (cum am zis mai sus, până la urmă nu-s nici oarbă, nici n-am 10 ani, nici n-am trăit în pădure) făcând răutăți altora, bârfind, umblând cu vorbe interpretate de ei de nici emițătorul nu-și recunoștea cuvintele, etc.
am fost inclusiv subiectul unor astfel de bârfe și interpretări, iar ceea ce se întorcea la mine era aproape orice dar nu ceea ce spusesem sau făcusem.
însă pe oamenii drăguți, amabili, care ofereau ajutor așa de amorul artei, de colegialitate/bunătate umană, care-și vedeau de treaba lor fără bârfe i-am văzut mereu interpretând neutru sau pozitiv faptele și vorbele altora.
am văzut asta o dată, de două ori, de zece ori, de mai multe ori. e greu să nu ajungi la concluzia asta ”jegoasă” când mult prea puține situații din jurul tău nu o contrazic.
Traducere:
„Fiindcă niște rebuturi umane, saci bipezi umplute la limita mațului gros cu rahat și vezica gata să grape de alcoolul dizolvant de piatră, împuțiți la propriu și uman, îmi par să fie mai organizați deoarece am ales să cred în prostia ‘cantitatea dictează calitatea’, mă las intimidat(ă) și le las loc liber, fără chirie, în creier, să le împuternicesc crezurile galopante frauduloase și devastator de cretine, la temperatura camerei, deoarece eu sunt un om iar ei sunt o gloată. E mai confortabil așa…”
Proastă nu ești. Nu duci lipsă de simțul autoconservării.
Lașă, da… da… fiindcă le proliferezi prostia lor neurodegenerativă. Ai ales asta.
Mr. Madison, what you’ve just said is one of the most insanely idiotic things I have ever heard.
At no point in your rambling, incoherent response were you even close to anything that could be considered a rational thought. Everyone in this room is now dumber for having listened to it.
I award you no points, and may God have mercy on your soul.
@Boros, pai aveti amandoi dreptate =))
si de fapt oamenii nu doar ‘proiecteaza’ dar de fapt proiecteaza un ‘coping mechanism’ in functie de ce a simtit el ca il ataca
Personal, mi-a ramas in minte ‘Lectia’. Si cam asa vad ca se intampla acuma, se transforma tot mai multi in ‘rinoceri’ si nimanui nu-i pasa, se continua cu tampenia colectiva.
In SUA parca vor sa recupereze 4 ani si se intoarce toata lumea la ‘democratic socialism’ + kkturi cu race/climate change. Parca e 1947 in Romania.
In Canada liberalismul e de fapt marxism mafiot. Trudeau care e un imbecil de prima mana se pare ca o sa conduca forever. Ce conteaza ca e incompetent, ca toata gaska lui e de incompetenti? Spune ce trebuie, da bani gramada din buget la toata media, iar canadienii de rand is ca lemmingshii oricum.
In UK nea Boris cica-i „conservativ”, dar emite tampenii gen: ‘building back better, building back greener, building back fairer, and building back more equal and in a more gender-neutral and perhaps more feminine way.’
Încerc să găsesc și să am alături oameni care își conștientizează defectele și încearcă să și le corecteze. Perfecțiunea e greu de atins și chiar mai greu de menținut așa că oricine face pași într-o direcție bună, fără a răni pe alții, e ok pentru mine.
Asta e un articol cu adevarat bun
E un interviu cu Ionesco pe YT în care spune ce sunt rinocerii. Pe scurt e vorba de intelectuali care au o mentalitate de grup, adopta sloganuri și nu gândesc. La rinocerită s-ar încadra, cred eu, reacția lui Dan Bittman din pandemie și apoi a altora din breasla lui.
Bittman nu e un rinocer, ci un gunoi.
Un prieten de-ai tatalui meu…