Singurul motiv pentru care am încropit această postare este pentru a prezenta o scrisoare pe care i-am scris-o bunicului acum 30 de ani. La un an după Revoluție, la o zi înainte de Revelionul primului an fără Ceaușescu.
A fost interesantă ideea familiei de a pune copiii să scrie scrisori – pentru că, astfel, s-a putut consemna (măcar pe o pagină) realitatea acelor ani.
Dacă aveți copii, nu strică să îi puneți să scrie un mic jurnal. O pagină pe săptămână. O pagină pe lună. Ca o exersare a caligrafiei, dar și ca o „consemnare a istoriei” prin ochii lor.
Nu facebook, nu TikTok, nu Instagram: pix pe foaie. Sau stilou pe foaie.
Am vreo cinci scrisori scrise în perioada aceea, cred că una am prezentat-o aici – era un text despre îndoctrinarea de partid.
Astăzi, a doua scrisoare*.
Vine Crăciunul. Ce vă doriți „ca cadou”?
A schimbat pandemia puțin percepțiile oamenilor despre ceea ce e cu adevărat important?
* am să mai citez această scrisoare pe la postări unde plânge lumea că „moare de foame”, că „era mai bine înainte”, că „Ceaușescu ne-a dat, ne-a făcut”.
Am impresia ca traiesti prea mult in trecut.
După o anumita vârstă realizezi ca anii potențiali pe care ii mai ai în fata sunt mai puțini decât aia pe care i-ai lăsat in spate. In plus cum zicea Jim Morrison, The old get older and the young get stronger.
Întreabă nouăzeci la suta din pensionarii de 70-80 de ani de azi, toți vor spune ca era fain pe atunci, ca erau tineri. Pentru decretei cel mai fain a fost 1990 când s-a dat drumul la futut la liber… Si ginecologii au devenit brusc milionari…
anonimule – nici nu stii cata dreptate ai in privinta ultimului paragraf, ma regasesc in totalitate
@mike
La partea cu futaiul sau cu banii? Sau cu amândouă?
Dacă tot e de rememorat perioada aceea, aveam un „coleg” cu mama medic ginecolog. Femeia trecuse de la statutul de pușcăriabilă la cel de vedeta imediat după revoluție. Chiuretaje pe banda rulanta, spagi cât cuprinde. Băiatului ii cumpărase deja prin 1992 un Audi 80 cu care el plimba toate pizdele. Ba mai avea si obiceiul sa ii mai plaseze cliente lui mă-sa iar spaga o incasa el, in natura. Băiat săritor.
Poate o vizita la nea Coloja l-ar ajuta pe autor.
meam cum a fost asta :))
Poate, dar nici altii nu-s departe, mereu am fost un ‘outsider’ si n-am inteles niciodata nevoia majoritatii sa ‘niveleze’ pe restul, sa-i faca pe toti ‘normali’
Se umple de inteligenti blogul asta. Inteligenti care nu pot citi si intelege un text.
Eu scriu – cu exemple – istorie, ei nu pierd ocazia sa scrie comentarii „pline de miez”.
Maine ii vezi pe alte articole, nemultumiti ca de ce sa nu-si puna ei centralele la 25 de grade (ca Pamantul oricum moare, ce puii mei!?!), si cum adica sa nu-si cumpere 4 masini, sa le parcheze pe toate la parterul blocurilor de cacat, gandite pentru cartiere-dormitor…
@nix
Era un banc pe vremuri cu mașina automată de bărbierit, inventată de un rus.
Și spune unul – ”Bine, dar oamenii au fizionomia feței puțin diferită.”
Iar interlocutorul – ”Numai prima dată”.
Apropo, Coloja sa faca ce? Exact CE deduci tu din textul asta, ce te-a dus capul sa deduci din el? Ai citit primul comentariu, si ala foarte inteligent, si acum ai gasit (si tu) „miezul”?
Scrisoarea asta ar putea face parte dintr-un soi de „documentare orala”, daca pot spune asa, a perioadei aleia. E istorie. E o intamplare ca am scris-o eu, pariez ca orice copil – pe o raza de sute de km de mine in momentul ala – ar fi scris la fel.
Sa explic in continuare tentativa asta de articol ar fi inutil, ca oricum n-ai intelege.
–
In alta ordine de idei, fara legatura cu Craciunul (textul se vrea de Craciun – de asta e continuat cu clipuri de youtube – se vrea cu alt mesaj), ai comentat cum ar comenta Iliescu, Nastase, Roman, Caramitru… si cine mai era atunci la butoane: „Sa uitam, traiti prea mult in trecut.”
De fapt, e plin de prosti care „nu traiesc in trecut”, de asta si avem acum Guvernul pe care-l avem.
Sau… in cate zile se face 22 decembrie? Ca 16-17 decembrie au trecut deja…
Bine că blogul ăsta s-a umplut de contributori sensibili și opăriți la orice comentariu al cititorilor. Fluture, o somitate a filozofiei fibrei lemnoase, taie și spînzură, jignește pe toată lumea, ce pana lui, el trăiește lîngă Strassbourg, dacă nu ii dai limbi la comentariile lui absolut ridicole și lipsite de context, ești idiot. În opinia unui simplu cititor, astea sunt semne de probleme la mansardă, frustrări din copilărie sau din viața de adult recentă, pe care le refulează pe unde poate, in văzul lumii. Ferească știința de un asemenea personaj în funcții de decizie publică. Băi oameni buni, fiți și voi mai modești în emfaza cu care vă postați frustrările personale. Caracterul unui om se vede din modul cum acceptă critica.
@zugu
Deja e tarziu. Are si coloja limitele lui. Deja Cristici e un caz pierdut.
Si doamne fereste sa zici ceva ca te aminteste in toate articolele…
Apropo Cristici, nici acest articol nu este inspiratie actuala… ai gasit o scrisoare veche pe care sa o copy/paste
Si evident, nelipsitele clipuri de pe iutub
Tine-o tot asa …
Am sa iau un text aleatoriu, unul nescris de mine, bineinteles, si am sa fac o analiza pe fiecare comentariu, ce cred eu ca e in capul aluia de a scris comentariul.
De exemplu, la textul asta – in care am vrut sa punctez ca inclusiv un fruct te-ar putea face fericit, nu e nevoie de ultimul model de iPhone; sau „De Craciun, fii mai bun”, ilustrat cu clipul doi – trebuie sa apara „observatorii de serviciu” care sa „descopere miezul”, sa comenteze „cu inteligenta si miez”.
Am sa incerc acest exercitiu de a face analiza tuturor comentariilor de la un alt articol.
–
„emfaza cu care vă postați frustrările personale”? Asta ai inteles tu din text, ca am „frustrari personale”? Care sunt alea? Faptul de a puncta ca pana si un copil simtea greutatea anilor alora e „frustrare personala”?
Daca scriam „am gasit intr-o carte dintr-un anticariat scrisoarea asta” banuiesc ca era mai ok, nu mai era „frustrare personala”, „Coloja”, „traiesti prea mult in trecut”.
–
Textul este despre a gasi multumire inclusiv in lucruri marunte.
Eu sunt multumit, de exemplu, ca am butelie, si azi am ce sa cumpar cu 150 de lei, nu mai sunt(em) in conditia din scrisoare.
„Frustrare personala” e la aia nemultumiti ca nu-si pot parca sase tigai in parcarea din spatele blocului.
–
Am o vaga banuiala, acum mi-a trecut prin cap, ca e posibil sa fiti comunisti de rit nou, nemultumiti de realitatile acelor ani. Dovezile pe hartie, scrise de copii inocenti, supara.
De fapt, nu eu am frustrari personale, ci voi, viitorii comunisti – ca vad ca se umple societatea de ei, aveti nevoie de „Coloja”, si „trait putin in trecut”.
@cristici „Eu scriu – cu exemple – istorie”
De la o posta se vede ca este proaspăt scrisă! Ai încercat tu acolo să îți minți obișnuința cu o caligrafie de copil dar se vede forțarea și musteste de ieșiri incontrolabile ale minții care nu mai poate accepta iesitul din tipare.
Nu mai pun la socoteală caligrafia total diferită din celelalte scrisori (aparent contemporane cu aceasta din spusele autorului). E drept ca toți ne-am schimbat de-a lungul timpului scrisul dar este procedura de lungă durată și dependentă de anumite influențe. Dar oricât de mult s-ar schimba, urmele începuturilor rămân…
Anyway… A durat mai mult să faci scrisoarea decât să scrii textul! Încă nu-mi dau seama de motiv…
Domnule autor ce semnează cu Cristici, nu m-am legat de postare, este o amintire duioasă și inocentă, similară cu amintirile mele din/despre acele vremuri, deși eram nițel mai mare la revoluție. Frustrările de care mă leg sunt cele ce emană din comentariile la critici. Vā comportați (tu și fluture) ca niște copii lăsați să decidă ce cadou să-și ia de sărbători. Nu acceptați nici un fel de critică și veniți cu gomoșenii și grețuri de filozofi închipuiți, că ce proști sunt cititorii și ce deștepți sunteți voi creatorii de postări, ce îndreptățiți sunteți să admonestați voi pe oricine vă spune că aveți doar bășini in cap, unele mai benigne, altele chiar împuțite. Mai ușor cu aerele astea de atoateștiutori. Faptul că patronul vă lasă aici să vă expuneți părerile nu vă îndreptățește să admonestați oamenii care va sancționează derapajele, pentru că derapați amindoi, fluture în postări, jignind pe toată lumea, iar tu in comentarii. Un pic de moderație nu strică, cu toții putem învăța ceva de la ceilalți dacă nu ne consideram miezul din dodoașcă. Pace.
intrebarile din text sunt „Vine Crăciunul. Ce vă doriți “ca cadou”?
A schimbat pandemia puțin percepțiile oamenilor despre ceea ce e cu adevărat important?”
Comentarii: „Am impresia ca traiesti prea mult in trecut.”, „Poate o vizita la nea Coloja l-ar ajuta pe autor.”, „meam cum a fost asta :))”, „fiți și voi mai modești în emfaza cu care vă postați frustrările personale.”
Ce concluzii sa trag eu de aici, ca sunteti inteligenti si puteti intelege un text?
Nu, serios…
– Cred ca pandemia asta ar fi putut schimba perceptiile personale ale oamenilor despre bunastare, si despre ce e cu adevarat important in viata. (uite, s-a trait si mai prost decat azi, putem sa fim fericiti chiar cu putin)
– Ba, fii și tu mai modest în emfaza cu care iti spui frustrările personale.
– Poate o vizita la nea Coloja te-ar ajuta.
– Am impresia ca traiesti prea mult in trecut…
– Bai, voi ati inteles ce zic eu aici, ca poate unele lucruri nu sunt atat de importante?…
– Esti un caz pierdut.
– Vii tu cu gomoșenii și grețuri de filozof închipuit.
Q.E.D.
Cînd în fiecare comentariu folosești cuvintul „inteligent” la adresa comentatorilor, nu pot trage decit concluzia că îi consideri pe toți proști, indiferent de topicul abordat în comentarii. Iar asta e o trăsătură de caracter neplăcută in relaționarea cu alții, te face tare nesuferit, din păcate.
Nu eu am inceput… inteligentule.
Apropo, subliniaza in textul asta, sau in orice text scris de mine, „aerele de atoateștiutor”.
De exemplu, aici. Unde exact o ard „atoateștiutor”?
Domnul Comentator, aveam o vagă impresie că sunteti un pic diferiti de cazul ăla pierdut, comentacii de la pagina lu’ Sosoaca, că se poate dialoga constructiv.
Tot ce vad este că nu pierdeti ocazia sa va dati cat mai „jmekeri” posibil in comentarii, chiar si la texte care nu urmaresc decat ca oamenii sa fie mai buni, sau prezinta un ideal.
Observ și că stati prost cu prostata din creier, că reveniti cu acelasi tip de ineptii la diferite articole, comentand de multe ori pe langa, fara legatura cu subiectul. Tare trist e să comentezi chestii ce se vor inteligente, dar fara nici un pic de substanta si miez.
–
Jde comentarii la acest text minuscul, unul nu aduce plus-valoare textului, sau sa-l completeze cu ceva.
Aici, abia aici putem decide cine e mai… inteligent in situatia de fata.
(Chiar si un comentatiu negativ, dar scris cu cap si pe subiect, ar putea completa textul, aratand ca „nu e cum scrie in articol”. Dar… chiar, ce scrie, mai exact, in articolul de fata? Despre ce e textul?)
–
„Bine că blogul ăsta s-a umplut de contributori sensibili și opăriți la orice comentariu al cititorilor.”
Nu, blogul asta s-a umplut de comentaci opariti la orice articol al „contributorilor”. „Contributorii” sunt aceiasi, cativa. Mai batrani cu un an, poate mai tampiti cu un an, dar in general aceiasi. Cu aceleasi idei, fixe sau nu: eu o ard cu screeshots din filme, cu „comunistii e nasoi”, „romanii e prosti”*, „sa reciclam”… Cam pe aici sunt eu, am subiecte limitate. Limitate de ideile mele fixe, bineinteles. Am incercat sa laud o masina eco, dar eu nici macar nu am masina. M-am lasat, nu mai scriu despre masini eco, am sa ma intorc la alte moduri de reciclare si „a fi eco”.
Comentacii sunt din ce in ce mai „s-a umplut de”, si „opariti”.
–-
* despre „romanii e prosti” in emisiunea viitoare.
In 2014, UPB era pe locul 600 in top. Azi:
România nu mai este reprezentată de nicio universitate în primele 1000 de instituții de învățământ superior incluse în QS World University Rankings 2022, cel mai nou clasament dat publicității, marți, de compania britanică Quacquarelli Symonds. Acum un an, în acest clasament figurau, peste pragul de 1.000, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și Universitatea din București. Ambele au coborât, acum în grupa 1001-1200, unde se mai află Universitatea de Vest din Timișoara. Alte opt universități românești mai apar în clasament, pe poziții inferioare.
În 2020 și 2019, în top 1000 mai rămăseseră doar două universități românești, UB și UBB, ambele în grupul 801-1000, după ce acum doi ani dispăruseră din primele 1000 Universitatea Al. I. Cuza, Politehnica București și Universitatea de Vest.
@zugu, stai cuminte ca nu e de Coloja. In momentul in care ajungi sa consideri ca esti indreptatit sa ii dictezi cuiva ce sa faca cu banii lui sau/si in casa lui, intri in zona patologicului.
Cu toată stima, dar comentariile voastre la adresa lui Cristici (cel puțin în acest thread) sunt gratuit-răutăcioase și fără alt sens decât acela de a enerva un om. Așa – ca șuturile pe care le dai pe stradă mașinilor parcate, doar pentru că poți. După care TOT VOI vă faceți vânt cu ”dar n-ai înțeles” sau ”eu spuneam doar că [insert ceva benign here]”.
Nu. Nu asta spuneați.
Dați în capotă din plictiseală și doar pentru că se poate.
V-aș respecta oarecum dacă măcar v-ați asuma chestia asta. Un om a scris un text și scotociți până faceți nod la papură și-l prezentați triumfător. Asta e o chestie specifică doar nouă – românilor – că pe bloguri străine încă n-am văzut atâta fiere iscată din senin. *shakes head*
@rtc: „bloguri străine”? Uauuu. Ce tare! Și blogurile astea străine erau pe www tot străin?
@Bugsy: încercaseși să iasă ceva ironic și ți-a ieșit asta de mai sus. *slowly pats him on the shoulder and walks away*
@rtc: asta e, nu toți au acces la bloggeri străini că sa comenteze adecvat.
Make bloguri române great again!
Nu ne vindem blogurile străinilor!
Ne-au furat străinii până și limba, nu doar flota!
Bloguri române pentru români!
Toți cititorii români de bloguri românești, de la toate nivelurile, trebuie să vegheze şi să acţioneze pentru a preveni, pentru a contracara şi, atunci când se încalcă legea românească, pentru a pedepsi toate diversiunile şi agresiunile la adresa identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale a României, a blogurilor ei şi a stabilităţii statului de drept, mai ales la nivelul blogurilor.
OK, multe șuturi în capotă complet gratuite, dar și Cristici a reacționat ca o babă care aruncă cu borcane în copiii care fac gălăgie la scară – un simplu ‘nu mai fiți m*iști și ignorați articolul dacă nu vă place’ era probabil mult mai eficient.
@Victor: ce înțeleg eu din comentariul tău e că dacă cineva îmi dă un șut la capotă, iar eu ies la geam să dau cu borcane în agresor, risc să mi se reproșeze că nu l-am rugat politicos să înceteze. Un fel de ”hai dom’le – ce te enervezi așa? Că doar ce ți-a făcut?!”.
Avem noi câteva proverbe rostite doct de pe cal alb:
– ”cel mai deștept cedează”;
– ”politețea înainte de toate”;
– ”înțelepciunea și calmul domină grobianismul”;
– ”dovedește-le că ești mai presus decât ei”.
Toate inepțiile astea sunt aremele prefereate ale ălora care dau primii cu toporul. Un fel de ”da – am greșit, DAR UITE CĂ ȘI TU…”. Încearcă ei să te pună cumva SUB nivelul lor apelând la politețe, înțelegere, abstinență și alte chestii cu rezonanță alb-strălucitoare. Practic iau un arhetip a ceea ce cred ei că e omul înțelept/bun/calm (bătrânul ăla cu ochi blajini și experimetați) și-arată cu degetul tremurând spre el: ”tu de ce nu ești așa?”. Ignorând complet faptul că 1. intenția lor inițială fix asta era – să te enerveze deliberat și 2. că dacă ai fi intrat în postura lui ”treceți băieți, eu sunt deasupra chestiilor ăstora” ar fi continuat și mai abitir să spurce, scuipe și împroaște cu noroi, încurajați de lipsa de reacție. E motivul pentru care noi – românii – suntem ca hienele care o iau complet razna când simt miros de sânge și ne îngrămădim în jurul ăluia e pe asfalt, să apucăm să-i dăm și noi un șut. Iar când ăla se ridică și începe să împartă pumni îi reproșăm că e bătăuș. Că n-a întors celălalt obraz, așa cum creștinește se cade.
E un Catch-22 folosit des în discuții, menit să-l facă pe bully să simtă că – orice ar face victima – el e totuși câștigat. Pentru că dacă ignori o ia complet la vale, dacă ripostezi îți reproșează că n-o faci după standardele lui pe care – cel mai probabil – fix el le-a ignorat. După care se spală pe mâini și caută altă victimă în care să-și șteargă rânjind bocancii; pentru că așa ne jucăm noi cu capotele.
@Razvan T. Coloja: Mi se pare ca ai descris perfect reteta aplicata de unii bloggeri si de comentacii lor de serviciu (nu spun nume): scriu un articol despre te-miri-ce si, doar pentru ca pot, dau un sut in capota unei categorii oarecare, cu scopul exclusiv de a enerva gratuit. Unii prefera sa se ia de ardeleni, banateni, braileni sau femei, altii au ce au cu IT-istii, ma rog, fiecare cu complexele lui. Iar apoi abia asteapta sa le raspunda careva, doar ca sa explice doct ca era doar o gluma si ca interlocutorul n-are simtul umorului, e prost etc. Model sustinut si copiat apoi si de tot mai multi comentatori. Un fel de cyber-bullying, dar din ala cool, fiindca daca te enervezi, de fapt e vina ta, n-ai inteles ce intelectual fin e autorul.
@RaduQ: știi care e totuși diferența în acțiunea asta între deținătorii de bloguri și cei care comentează? Că primii își asumă (în 99% din cazuri) chestia asta sub nume propriu. Al doilea grup comentează de sub anonimat, unde e ”safe”, cald și plăcut. Eu dacă isc deliberat zânzanie cu un articol o fac sub semnătură proprie. Tu dacă iști în mod deliberat zânzanie prin comentarii în 99,9% din cazuri o faci de sub pseudonim. ZERO consecințe pentru tine; tu nu pierzi absolut nimic.
Este că e diferență acolo?
Eu dacă scriu un text mi-l asum. Tu dacă îmi comentezi în ton ironic o faci din tufiș. Fix ce spuneam mai sus: unii au curajul să-și asume lucruri.
Alții nu.
Corect, desi marlania asumata tot marlanie se numeste. Deci e o mica diferenta, dar pana la urma discutam tot despre placerea de a antagoniza gratuit oamenii si apoi a face pe inocentul sau chiar superiorul.
@RaduQ: În cazul anonimilor e mârlănie învelită într-o doză sănătoasă de lașitate. Respect un cioban care mă atacă frontal. Nu respect un cioban care își trage cagula pe față și-apoi aruncă cu pietre din tufiș. La urma urmei mârlăna e o chestie de percepție subiectivă. Cagula însă nu lasă loc interpretării și – oricum o iei – e lașitate.
@Razvan:
Apreciez solidaritatea de redactie. Cateva remarci din parte-mi :
– spune cu mana pe inima si cu identitatea la vedere: tu reusesti sa urmaresti firul rosu al articolelor lui Cristici? Nu ma refer la adevar sau nu, suntem in domeniul opiniilor, dar ar trebui sa fii in stare sa zici: da, a pornit de acolo, a ajuns aici, inlantuirea argumentelor are o logica… Fiecare aveti un registru aici pe blog, ca suntem de acord sau nu, nu e important, important e ca avem acces la modul altora de a citi anumite fapte, ori, la Cristici, dupa un titlu/intro promitator, ajung la sfarsit de text frustrat. Si, te rog, nu imi propune solutia cu „nu mai citi articolele care nu-ti plac”, putem mai mult de atat.
– faptul ca scrie articole… enigmatic…, ca sa spun asa, si apoi se dezlantuie in comentarii explicative super-lungi,in care prefera, frustrat la randul sau de frustratea cititorilor sai, sa se ia de inteligenta cititorilor sai, in loc sa cizeleze textul, ti se pare o idee buna (afara de faptul ca initiaza un sir comentarii enervate si vizualizari multiple…) ?
– ti se pare cumva ca Cristici isi asuma identitatea si nu scrie sub pseudonim?
Hăhă – am avut destule contre cu Cristici pe-aici ca să nu trebuiască să-i sar în ajutor dintr-un spirit de ”redacție”. Că era el, că era Eftimie, la fel reacționam.
Sincer să fiu nu le prea urmăresc. Nu-s subiecte care mă interesează. Dar din 6-7 unul tot parcurg integral și nu mi s-au părut aiurea sau dezlânate.
Sigur că ”putem mai mult”, dar aici nu e vorba despre ”a da totul” ci despre o soluție simplă la problemele tale. Că tu alegi să o ignori și să citești articole despre care ȘTII că nu-ți vor fi pe plac e o chestie interesantă în sine. Cam cum m-aș pune eu să citesc romane Sandra Brown și când cineva mi-ar spune să nu citesc ceva ce știu că e nasol eu să îi cer alte soluții; ”că putem mai mult”.
Aici ești într-o oarecare eroare. Nu e treaba lui Cristici să-și ”cizeleze” textu pentru ca acela să fie pe placul tău. Sau a altuia. Omul bănuiesc că nu scrie pentru a te mulțumi pe tine în particular și – chiar de ar face-o – tot e deplasat să-i ceri să facă într-un fel sau altul, îndrumându-l cam cum crezi tu că el ar trebui să scrie. Din nou – citești romanțe siropoase de Sandra Brown și ai pretenția de la ea să scrie mai cizelat. Tu – omul cu cartea ei în mână îi spui e cum și ce să scrie ca TU să fii mulțumit.
Cam așa și aici.
Deloc, dar el e excepție. El e ”guest author” aici, nu proprietar de blog. Eu mai sus scriam de oamenii care-și fac bloguri și scriu sub nume propriu. Ăia-s mai mulți la număr decât cei care nu-și asumă.
Dar repet: nu pricep de ce te încăpățânezi să citești textele unui autor despre care știi sigur că nu e pe placul tău. Efectiv nu înțeleg chestia asta.
@coloja
Man, nu i-a cerut nimeni lui Cristici să fie super mărinimos și să întoarcă obrazul. Îi spui frumos omului să nu mai fie cârnat aiurea, nu se potolește, moderezi frumos comentariul și aia e, dacă te enervezi maxim și arunci cu ‘borcane’ explicative îți irosești timpul aiurea, nu e ca și cum or să înțeleagă brusc ce zici și or să-ți dea dreptate.
S-a încercat și chestia aia. Moderezi, omul urlă că-i tai lui libertatea de exprimare și începe să geamă ”abuz”. Dar fiecare decide ce și cum face în cadrul propriilor lui articole. Eu unul n-am timp și chef de discuții cu oameni care au ceva de dovedit așa că moderez. Cristici le răspunde. Nu poți spune că ”așa” e rău și ”altfel” e mai bine, că nu urmăm un manual al interacțiunii cu cititorii. Dacă asta vrea – asta să facă. E timpul lui, la urma urmei; decizia lui.
Problema însă e următoarea: oricum faci nu e bine pentru cineva. Fiecare crede că are mai multe drepturi decât are în realitate. Sau că ceea ce-a scris e important. Sau că merită ceva; fie asta atenție, dreptul de a înjura ori de a fi ironic. Iar la final de zi marea masă e alcătuită tot din vreo câteva sute sau mii de anonimi iar autorul a creat ceva. Spre deosebire de ei. Fiecare din miile alea de oameni crede ferm că are dreptate sau că merită ceva sau că autorul ar trebui să facă cumva să-i fie lui bine/pe plac. Iar când asta nu se întâmplă începe cu critica, ironiile, înjurăturile. Trântește lăturile pe masă și începe să te stropească cu ele. Unii mai mult, alții mai puțin. Așa că de ce să iei în considerare astfel de oameni? Sau de ce să-i mângâi pe creștet?
Trebuie să aveți stomac pentru a publica ceva online pentru o masă de oameni. Că vin fel de fel de oameni care-și aduc nervii în online și încep să sufle în lăturile alea de pe masă. Eu unul scriu de peste 20 de ani. Sunt imun. I-am întâlnit pe toți, știu toate categoriile, nu încerc să mulțumesc pe nimeni și critica non-constructivă mă lasă complet rece. Nu știu de când scrie Cristici dar poate încă n-a ajuns încă la faza aia de ”mi se rupe”. Sau poate încă speră că poate discuta logic cu unii comentatori. Habar nu am. Dar tot nu e mișto ce-au făcut ăștia mai sus, oricum o iei. Un atact absolut inutil, de dragul de a fi. Să se simtă bine cu ei niște tipi. *shrugs* Și am scris pentru destule site-uri străine cât să știu că dincolo de granițe oamenii nu reacționează așa.
Cristi deci erai un copil la revoluție dar tu ști mai bine cât de rău era ?
Eu aveam 22 de ani la revoluție, și apucasem să fac armata și să lucrez într-o fabrică și tot nu cred că am suficiente informații ca să trag o concluzie corectă, și eu mă contraziceam cu tata și credeam că el e „comunist” fiindcă a prins vremurile alea bune din anii 70, cum spunea el citez „a fost vremea lui poftim dar a venit vremea lui sictir”.
Pe măsură ce înaintez în vârstă îi dau dreptate lui tata, asta deoarece reușesc să văd mai clar ce e sub poleiala exterioară a societății.
Sub „poleiala exterioara a societatii” gasesti butelii pline, mancare… si ai ce cumpara cu 150 de lei, mai mult decat in 1990.
Tu stii despre perioada aia ce ai trait tu, iar eu stiu ce am trait eu. Nu stii tu „mai bine”, stii doar atat cat ai trait. Iar tatal tau, la fel, stie fix cat a trait el si (poate) mediul in care a trait.
Restul le putem aduna – si intelege – citind istorie. Nu detii tu adevarul, nici tatal tau, nici eu, nici Iliescu.
–
Despre „vremurile alea bune” am putea vorbi cu luptatorii din munti, sa vedem daca ce stie tatal tau e ceva pe care putem pune baza. Sau am putea vorbi cu Adrian Nastase, sa decidem daca ce spune el e la fel cu ce spune tatal tau.
Care opinie e mai „valabila”: a ta, a luptatorilor din munti, sau a lui Adrian Nastase?
Decit sa ne povestesti despre comunism,eu zic sa ne povestesti,mai bine,despre Istanbul.Adica ceva interesant.
Corect, am sugerat și eu același lucru dar văd că insista cu impresii despre comunism și / sau cinematografie. De fapt, nu sunt impresii, sunt colaje de texte și imagini asezonate cu linkuri, multe linkuri.
Am sa ma adun de Craciun sa incep povestea… ar fi mai lunga de un articol.
, ca au fost cam multe intamplari… am lucrat (si locuit) in trei locuri.
Sa vad cum conturez „frustrarile personale”
Textul ar merge legat de devalorizarea lirei, ca… chiar saptamana asta a fost o stire ca e foarte avantajos acum sa cumperi imobiliare in Turcia.
Cred ca ai o nostalgie a trecutului,idealizezi anii 50-60(cand francezii erau vai de ei si stateau cu porcii in casa,italienii nici nu aveau porci,tu vezi doar eleganta acelor vremuri,ce reprezenta exceptia,la scara nationala)…insa macar mai putem dialoga,accepti schimbul de idei, in schimb asistatul ala social fluture e un caz pierdut.
Vrei ,nu vrei,societatea se schimba,e ca un val,te lasi purtat intr-o anumita masura,nu,te ineci.
Dau exemplu de perioada aia pentru „aspirational”, unde ar trebui sa tindem sa fim. Ba chiar saptamana asta (?) am facut un mic text despre italieni care nu aveau ce manca prin anii 70, si am mai scos cadre din film pentru un alt text, in aceeasi nota, ca erau ca noi (!). Iar saptamana trecuta am alt text, tot despre italieni care mureau de foame. Deci, nu „idealizez” nimic. Nu imi construiesc realitatea dupa filme, cand am la indemana documentare, sute/mii de ore de „realitate”.
A, ca imi plac filmele, cum e prezentata societatea in anumite filme? Da. Nu numai mie imi plac, banuiesc, altfel nu erau facute, si nu luau premii. Repet, prezint idealul unor anumite filme ca „aspirational”… in ideea „de ce sa nu mergem in aceasta directie?”.
Mie mi se pare că scrisoarea este o amintire tristă din viața autorului – era sărăcie, nu avea ce cadou sa ia.
In mod evident sărăcia îl macina la acea vreme, pentru că povestește că nu a putut să își ia/schimbe butelia și încheie cu „Cum e prin Iași ? E tot sărăcie ?”
In mod normal sărăcia este o problema a adulților – eu de exemplu când eram copil nu o duceam prea bine, pot spune chiar că eram sarac după standardele de astăzi, doar că eu nu percepem așa și în niciun caz nu as fi discutat cu bunicii mei despre sărăcie.
In ceea ce privește întrebarea din articol privind cadoul eu daca as fi autorul as lua toate lucrurile din jur care îmi aduc aminte de aspecte negative ale vieții, cum este și această scrisoare și le-aș arunca – nu am nevoie că DE CRĂCIUN să îmi aduc aminte ce rău mă simțeam când eram copil deoarece era sărăcie.
Mirel chiar dacă a avut o copilărie marcată de lipsuri asta nu neaparat este vina organizarii sociale.
După revoluție au apărut mulți care se bateau cu pumnul în piept că ei nu au fost comuniști (adică membri de partid)
Tata avea o vorbă citez „Așa erau vremurile, dacă vroiai să ai succes în meseria ta oricare ar fi fost ea trebuia să fi membru de partid, dacă nu ai fost membru de partid pe vremea comuniștilor înseamnă că erai o cantitate neglijabilă”
Să mor io dacă am auzit de „Max Monvrove” prin 1990.
Am cautat pe imdb. Chiar a fost: https://www.imdb.com/title/tt0147780/
Cristici, ce așteptări ai tu când scrii un articol? (Nu este o întrebare serioasă, care să aștepte un răspuns adevărat!)
Unii dintre noi judecă in șabloane înguste, alții in șabloane mai lărguțe. Fiecare, după înzestrarea proprie, respinge: unii mai mult și mai pripit și mai vocal; alții, dimpotrivă, au deschiderea să găsească lucruri interesante în tot felul de articole (pentru ca despre articole vorbim aici), așa că acceptă (consumă) cu interes (cu bucurie, chiar) gândurile tale (judecăți personale, cu înclinație spre stil si rafinament; ori cu mult simț practic, ori chiar cu pendanterie).
(intenționam sa caracterizez, de dragul diferențierii, și scrierile celorlalți oaspeți ai blogului – pe care îi citesc cu mare interes – dar n-o mai fac aici)
Ideea pe care vreao s-o transmit: oamenii care-ți resping gândurile n-ar trebui să te enerveze deloc: (1) au dreptul natural să nu fie de acord cu tine si (2) nu lor li te adresezi. Iar ideile (atunci când e vorba de vreo idee) cu care te combat ei sunt, întotdeauna, puncte de vedere.
Green thumb.
nu sunt de acord cu (2) nu lor li te adresezi.
ba exact lor li te adresezi. daca nu, e doar laba in cerc.
Si eu cred ca scrisoarea e un fals, dar ca pretext pt un alt tex merge.
Totusi, ce varsta, aproximativ, avesi la revolutie?
Ca intr un fel vezi lucrurile la 10 ani si altfel la 20.
https://www.youtube.com/watch?v=q1u7XZ9c8fI ce a lăsat comunismul în urmă
Bai , eu aveam vreo 10 ani cand a venit revolutia prin Galati. Tin minte ca desenam. La un moment dat au inceput strigate sa stingem luminile. Am vazut ceva trasoare.
Intuneric bezna, nu mai tin minte ce mi-au zis ai mei.
Din comunism, nu stiu mare lucru. Tin minte cartelele de paine si benzina ca stateam la coada. Cozi imense si ore pierdute pentru cativa litri de benzina.
Stiu ca mancam carne doar la sfarsit de saptamana. Noroc cu bunicii la tara.
Eram copii. Scoala ca scoala si dupa aia cu cheia de gat pana veneau parintii de la munca.
Dupa revolutie, mai slabut ca ai mei erau bugetari inainte. Dar mereu ne-au explicat cum e cu banii si nu am avut pretentii „de iphone” sau altele.
Per total am avut o copilarie cat se poate de frumoasa si nu pot sa ma plang.
Timpurile au fost cum au fost si evoluam. Trecutul e trecut, maine e o alta zi.
Eu nu am stat niciodată la coadă la benzină.
@Shoric, logic, ce dracu să faci cu benzina la căruță ? Să-i dai foc în semn de protest? Tu erai la cosit, să alimentezi bidiviul 1/cal putere.
„inainte” bugetari erau TOTI.
Și totuși Shoric are dreptate, la benzina nu era coadă, pe de o parte mașina nu era un bun accesibil tuturor și apoi ăia 20 de litri de pe cartelă îi încărcai repede și nu apuca să se facă coadă dupa tine.
Poate în București să fie ceva cozi fiindcă pentru bucureșteni benzina nu era cartelată, în zona noastră era la modă să cumperi „dacie second” cu nr de București, și o lăsai pe vechiul propietar, așa puteai să te duci lunar să faci plinul în București (app 100 km).
Tata avea altă soluție, la el la șantier aveau niște camioane Bucegi pe benzină care erau terminate și stateau pe butuci, dar în acte erau funcționale fiindcă era utilă cota de benzină alocată pentru ele :))
eugen, nu erau cozi in bucuresti? HA! bunicamiu si inca vreo 2 3 vecini pensionari erau stewarzi de serviciu la cozile de 2 3 zile la benzinaria din cartier. coada depasea jumate de kilometru si astia aveau cheile de la 5-10 de masini fiecare. le mutau pe rand. cand se termina benzina la benzinarie aia era. le lasau pe marginea strazii, ca oricum nu circula nimeni, pana venea cisterna din nou.
si mie ca copil in vremea aia asta mi se parea NORMAL.
TheBlack, eu am spus corect mă autocitez „Poate în București să fie ceva cozi” asta fiindcă acolo era benzina la liber, dar am spus că tata avea altă „sursă”.
Oricum povestea cu „copilul sărac” nu se potrivește cu „coada la benzină”, abia acum stau „copii săraci” la coada la benzină, înainte dacă erai sărac nu îți permiteai să ai mașină, acum toți amarâții au mașină iar capacitatea cilindrică este invers proporționala cu nr de camere pe care le are în apartament.
De aia era rău în comunism fiindcă stateau „copii săraci” la coadă la benzină, eu zic că de aia l-au împușcat americanii pe Kennedy fiindcă au auzit că în România stau copii saraci la coadă la benzină.
Benzina la liber era pe litoral. Noi nu aveam masina, dar aveam vecini care mergeau in concediu la mare, dupa modelul: mama si copiii la plaja, tata la coada la peco (coada de kilometri, se dormea in masina). La intoarcere, erau practic o bomba ambulanta, cu bidoanele pline in portbagaj si toata masina traznind a vapori de benzina. Daca stranuta unul mai tare, sareau toti in aer ca-n Beirut.
Eugen, nu ti poti imagina ce cozi erau la benzina, in provincie.
Crezi ca era benzina non stop?
Nu, se baga benzina cand si cand.
Imi aduc aminte o coada de vreo 3 km la Galati.
Normal ca n a ajuns la toti benzina.
Iar faptul ca unii „se descurcau” in maniera descrisa de tine, are reverberatii si acum in mentalul colectiv, in sensul ca avem o viziune cel putin intelegatoare despre furt.
@thebblack, da, dar unii erau mai bugetari: personalul tesa. Ca aluia de la strung i se taia din salariu daca lipsea o zi sau nu facea norma de piese (uneori era suficient si sa nu depasesca norma).
Mi-am adus aminte ca faceam karting la casa pionierilor. Mai precis, faceam teorie si exersam schimbarea vitezelor pe un kart fara roti, montat pe niste butuci de lemn. Am condus o singura data pe pista, in total poate un km sau doi, cand tatal unui coleg a facut rost de niste benzina.
Deci era frumos, benzina nu se gasea, dar nici nu-ti trebuia, ca oricum n-aveai nici masina. Benzina intra la categoria „nevoi pe care nici nu stiai ca le ai”, la fel ca programul civilizat la televizor sau calatoriile in strainatate. Erai fericit cand prindeai un film cehoslovac cu lupte sau cand mergeai la mare 12 ore cu trenul.
@Cristici
mai chill, ca incepi sa o iei pe urmele lui Fluture.
Tu ai dreptul sa pui articole, noi avem dreptul sa te luam un pic peste picior. Nu te mai aprinde asa.
Vii tu cu articolul X. Vine un comentator, nu are ce replica sa dea, fiindca nu e interesat/nu era nascut pe vremea aia/azi ploua, o sa dea o replica mai laterala. Asa, si? care e marea problema?
Nu mai lua lucrurile asa personal.
Acum aflu ca unii isi numesc comentariile de rahat comentarii laterale.
E si asta un mod de a se mângâia candid la coaie.
Dar, hei, sa nu care cumva sa aiba comentarii laterale vreun guest author, ca se dezlantuie jihadul in comentarii. « Fluture » in 10 comentarii la un post care n-are nicio legatura cu el. Plus un dobitoc care insista sa-mi scrie adresa peste tot. Ca comentariu lateral, desigur.
@fluture.,,Ca comentariu lateral,,.Ca și comentariu lateral,,.Inkultu-le.
QED
Cristici despre comentatori – inteligenți care nu înțeleg un text; RTC despre comentatori – dau in capotă pentru că pot; 🦋 despre un comentator – un dobitoc.
@anonim: Nu se numește futut la liber ci terapie de grup, și cred că se practica oricum
Hahaha, copii care sa scrie. Poate pe Discord. Sau hai, poate se coboara la nivelul tău si iti scriu un mail.
19.12.2021
Prin Iași … tot sărăcie e. 😂
Nu mai e, acum sunt toți capitaliști :))
@Cristici continua ce faci ca e bine. Fraza „cum mai e prin Iasi? Tot saracie?” fara sa fie ironica si cu trimitere la „sarakie” mi-a adus aminte de o carte ce prezenta blocada Leningradului in WWII, totul privit si povestit de un copil.
Evenimentelele/perioadele nefaste ne tareaza, dar unii pot invata ceva din asta. Alti nu. Unele lucruri nu se schimba nici cu educatie, nici cu expunere la diverse medii/culturi, nici cu bani… nu e stofa, nu ai de unde…
Dar pentru a misca o „fibra interna” de catre un text si a face analogie cu altceva citit inainte, trebuie sa fi CITIT ceva inainte (o carte/carti) nu doar Facebook si Instagram.
doi mosnegi in anii 80…. „daca am avea ceva de mancat am fi ca in vremea razboiului”…
Multa lume e nevorbita pe aici. Vin si eu.
Nu-i nimic „adanc” in textul asta chiar daca face referire la ani comunimului.
Sunt nostalgic după anii ăia. Pentru că eram mic, nu pentru că trăiam în comunism. Nici nu știam prea bine ce e aia, nu știam că se poate și altfel. Mi-e dor de anii 80 pentru că n-aveam griji, toată familia trăia…
La asemenea prostii, vreo 3 comentarii, la tot articolul, ar fi suficiente sa-l calmeze pe domnul cu istoria sa, a trecutului apropiat. Pe nici dracu, cand vorbim de publicul larg, nu-l intereseaza de mațul gros al copilariei. De ce? Aia care stiu ceva carte au facut parte direct/indirect din nomenclatura. Toti au legatura cu PCR. Ca la Iasi crapai se foame.. hai in Ardeal si situatia si atunci era alta. La Iasi 7 copii, in Ardeal 1-2 guri de hranit. Munca in Ardeal de iti sarea capacele, porci, vitei taiati pe ascuns, legumicultura in lunca raurilor… vin mult pe la Focsani.
Ce nu intelege autorul, vesnic mort de foame, ca si Creanga, in povestirile sale, e ca nenorocitul ala de comunism a fost facut de oameni, de noi toti. Iar, aia care au spus nu.. si chair s-au impotrivit, sunt plecati deja dintre noi, din tinerete.
Comunismul s-a folosit chiar de unii dizidenti, pentru a conduce si baga teama. Dupa multi, multi ani am inteles dialogul intepat intre un mare poet si o japita de jurnalista. In care dna il facea cu ou si cu otet pe marele dizident. Si gudra avea dreptate.
Autorul ori a ramas singur/ orfan pe lume, ori din prostiile lui, oamneni ca noi, fac trafic.
aveam senzația că Cristici are aproximativ vârsta mea =/- 1-2 ani.
poate era mai ancorat în realitate, poate mai puțin superficial decât mine, dar eu la 10-11 ani nu vedeam sărăcia din jur.
poate cine știe, stăteam mai bine, aveam mâncare pe masă și căldură în casă (tata a făcut sobă în iarna lui ’89, toți amicii lui au râs când a venit revoluția, după aia n-au mai râs), dar nu vedeam sărăcia, nu vedeam lipsurile sau cel le percepeam ca pe normalitate, nu știam că se poate și altfel. aveam dorințe și plăceri foarte mici, astfel că nu vedeam că nu se găsește mare lucru.
îmi amintesc o singură scrisoare scrisă bunicilor (au fost mai multe, dar de aia îmi amintesc), începusem să studiez franceză și vorba aia, mă murdărisem de franceză la gură, am scris-o cu multe cuvinte în franceză, începând cu titlul ”cher grandpere”.
pt că nu eram totuși complet imbecilă, scriam în paranteză traducerea cuvântului.
Ador scrisoarea asta a ta. Am incercat si eu, pe la 12-13 ani un exercitiu similar (sa tin un mic jurnal), dar, dupa cateva zile m-am cam lasat. L-am recitit peste niste ani si m-a lasat cu gura cascata ce idei aveam si cum treceam niste chestii prin filtrul varstei. Superba scrisoarea, crunt de trist ce se poate intelege din ea.
Le tot explic americanilor mei de aici cum era inainte de Revolutie la noi, ca nu gaseai mancare prin magazine, ca mancam portocale o data pe an, de Sarbatori etc. Se uita astia la mine ca la o tampita, mai da cate unul un google si-mi zice dupa aia ca „oh my god, aveai dreptate”.
Infernal cacatul de viata pe care l-am dus in comunismul nostru.
Sa mai pui poze din scrisorile astea, mi se par adorabile.