Da’ poate chiar vrei să știi pe cine acuzi că e goarna Moscovei

Iubite cetitorule, tot eu sunt, m-am întors după ce am citit toate comentariile de la articolul cu titlu similar.

Ai ridicat niște argumente interesante în discuție, nu neg, aș putea încerca să le combat pe fiecare punctual, dar, în fine, sunt prea bine, sunt prea vechi în meserie, sunt femeile cu mine, sunt prea sexy pentru pușcărie.

Eu țin cont de fani, nu de factori, dau garoafe la dușmani și autografe la martori.

Sunt atât de vechi încât cunosc oameni din Tecuci pe care restul i-au cunoscut mult mai târziu sau deloc, de la mătușa care a lucrat la fabrica de muștar până la bunicii care aveau onoarea să stea prin satele din zonă pe o stradă numită în cinstea unui frate de-al lor care s-a bătut și el cu rușii, dar n-a câștigat. Când îți povestește mama de ulița copilăriei unde comuniștii îl băteau pe bunicu cu bocancu-n gură că era ultimul încăpățânat care nu voia să dea pământul la cooperativă, altfel intră PTSD-ul în tine, cum bine explica unul din experții din psihologie de pe blogul ăsta simpatia pentru ruși, comuniști și alte alea. Și mai știu și niște rapări de-acolo.

Acum, spășit rău după corecția aplicată de oamenii informați prin comentarii m-am gândit că nu mai e cazul să țin cu Rusia ci cu NATO. NATO este șansa noastră, amice, e practic garanția noastră de pace și securitate în zonă. Atâta timp cât inamicul n-are un cuțit și-un ciorap tras pe cap nu ne poate lua nimeni arma din mână.

Înrolat și eu de partea binelui, mi se pare extrem de important să semnalez cât de gravă e amenițarea care ne paște. Și nu mai zic doar părerea mea de om prost, o să folosesc părerea unui jurnalist cu experiență.

Acesta este Dan Tăpălagă, unul din fondatorii site-ului G4media, care a dezvăluit derapajele profesorului UNAP, alea cu Rusia. În acest articol acesta se arată îngrijorat de lipsa de reacție a autorităților și a unei mari părți a presei cu privire la această situație. Nu te lua după fața lui, e așa șifonat de când l-a atacat Partidul extremist AUR.

Eu aproape garantez, omul știe despre ce vorbește, pentru că nu este prima oară când identifică oameni ai Moscovei cu dovezi clare. Lipsa de reacție a autorităților atunci a generat efecte greu de cuantificat, efectiv rușii și-au implantat oamenii până în structurile de conducere ale Alianței Nord Atlantice.

Pentru că da, cetitorule, în 2009 domnul Tăpălagă descoperea încă un om al rușilor, cu legături clare cu oligarhi și ofițeri KGB. Acel om este acum secretarul adjunct al NATO. Cum a trecut de verificările de intelligence ale Alianței, cum și-a ascuns aceste legături, greu de imaginat. Dar asta nu demonstrează decât perversitatea Kremlinului în astfel de faze.

Presupun că ai înțeles unde bat, da? Mno, nu vreau să atrag atenția la felul în care și-a scris nenea textul, cum a primit el o informație într-un comentariu și a decis că neapărat trebuie s-o verifice, așa se făcea atunci, acum e pe grupuri de whatsapp. Sau cum omul Moscovei explica destul de rațional de ce a făcut ce-a făcut. Aș vrea să atrag atenția la comentariile la textul respectiv. Sunt vreo 300. Remarcă, te rog, cum era analizată treaba pe-acolo, pare familiar, nu-i așa?

Și-acuma, no, sfatul rămâne același, pentru cine are urechi să audă, ochi să citească și suficientă energie să dea click pe link-uri. Schema asta s-a mai făcut. Și cu omul care ne vinde la ruși și cu oamenii din comentarii, perfect raționali și informați, convinși că așa este și că treaba e super-gravă.

Am mai fost oameni care au halit-o, pe vremea aia eu eram unul dintre ei. Nu prin comentarii, că mi-era lene să-mi fac cont, dar eram de acord cu ăia. Le-aș fi dat mânuță verde dacă puteam. Dar, no, după vreo 12 ani de când oameni ca Tăpălagă (nu e singurul, sunt mai mulți) tot trag ața asta prin gură, devii mai precaut un pic. Pe vremea când CTP încă mai raționa în loc să urle, scrisese un editorial în care observa că românii trăiesc mereu la marginea prăpastiei. Bine, și el, observa doar pe jumătate, nu partea în care el făcea parte din industria care spunea constant acest lucru. De-aia acuma e un pic dezamăgitor, a intuit el ceva dar n-a avut curajul să ducă gândul până la capăt.

Și știu, o să vină unu să zică „nu compari pe proasta aia” cu ăla care avea porecla „prostănacul” și o să i se pară logic ce face. Și că cele două situații nu se compară, că hâr că mâr. Ideea nu e să-i vezi pe ceilalți când sunt proști, că o să observi că nu se mai termină, ci să te verifici și pe tine un pic dacă nu cumva ești.

Smerenie, cum îi zic ortodocșii. Care nu e doar umilință, e un fel de atitudine de conștientizare că poate nu le știi pe toate. Că poate avem niște triggere în cap care ne fac să reacționăm automat, fără să mai trecem totul prin lobul frontal, fără să mai raționăm. Teoretic n-ar fi o problemă, practic de cel puțin 12 ani unul ca Tăpălagă profită de mecanismul ăsta pentru klout, click și influență. El sau comentatorul ăla super informat care i-a dat pontul. Și, repet, Tăpălagă nu e singurul, e doar un exemplu la îndemână. Sunt o grămadă care fac asta, i-ai văzut și pe la Antene și ai crezut că ăia îi agață doar pe proștii care se uită la așa ceva. Că și eu credeam asta la un moment dat.

Dar dacă facem efectiv exercițiul ăsta, de a verifica dacă nu cumva ni se servește o treabă creată special să ne activeze, că cineva știe ce ne activează mai bine decât noi, lucrurile încep să se îmbunătățească. Ne putem liniști. Putem gândi, putem cugeta liber. Putem fi atenți la exact ce ni s-a spus și care a fost scopul. Putem fi, cu adevărat, liber-cugetători, ca domnul Ion Iliescu.