Dursun era unul din cei doi fii ai țiganului bătrân care avea depozitul de reciclabile din Kokasinan, Istanbul.
Eu nu eram „pe mașină”, eram „la depozit” = nu părăseam curtea.
Într-o zi, Dursun avea nevoie de oameni să ia niște reciclabile de la un sediu Garanti Bank. În general, din bănci luam hârtie dată prin tocător, facturi vechi de 20+ de ani, alte chestii. A fost prima dată când am văzut dosare din pânză, ca niște săculeti, legați cu sfoară. A fost și prima dată când am văzut facturi și hârtie oficială în grafie arabă… de pe vremea când aveau grafia aia. Oau, de când oare era arhiva pe care o reciclau?
Tot prima dată a fost și când am trecut în partea asiatică a orașului, „peste pod”.
Pentru că drumul era lung iar noi plecasem de foarte dimineață, Dursun a oprit la o ceainărie să luăm micul dejun. Pentru mine a fost o surpriză, pentru că moșul, tatăl, era un zgârcit teribil (ne-a și tras țeapă la bani, la sfârșit).
În ceainărie gagiul a comandat ceai și o plăcintă pentru toată lumea care s-a livrat aproximativ cum o vedeți în poză: în bucățele mici de foaie rulată.
Nu am știut niciodată ce plăcintă e. Dacă aș ajunge iar în Istanbul, nu aș ști ce să comand. Am căutat pe internet de mi-au sărit capacele, nu am găsit-o. Nu e dulce, nu e sărată, nu e… e un fel de aluat simplu, copt. Mi s-a părut extraordinar de bună. Am fost prin București pe la patiserii turcesti… nimic.
Am încercat să reproduc una aici în România, din amintiri. Puteți să încercați, dacă aveți chef. Nici macar asta reprodusă de mine nu ca aceea, pentru ca are zahăr, și iese cam crocantă față de ce știu că am mâncat atunci. Cea din Istanbul cred că e cea mai „basic” plăcintă ever… și e bestială! cu ceai.
Plăcintă turcească de post*
* un pachet de foi de plăcintă
* ulei
* zahăr
Se iau foile de plăcintă și se întind pe masă. Se ia câte una. Prima foaie se unge cu puțin ulei, peste ea o pui pe a doua. Peste a doua se presară ceva zahăr, fără ulei. Peste foaia asta cu zahăr o pui pe a treia. Ulei. Apoi a patra foaie, peste care presari puțin zahăr.
Patru foi în total. Se rulează cât mai strâns. Se pune în tavă la cuptor, cred că 30 de minute (sau chiar mai puțin de 30 de minute – verifici să fie ca în poză).
Asta e tot. Plăcintă de post.
Destul de bună dacă v-ați plictisit de plăcinta cu mere, care se face aproximativ la fel doar că în loc de zahăr pui mere.
Mama mea încercat-o astăzi, doar că a pus zahăr amestecat cu nucă. După ce a gustat, a spus că data viitoare pune și sirop peste ea, după ce o scoate din cuptor = îi va ieși ca o baclava.
Un pachet de foi de plăcintă e câțiva lei.
Încercați!
* făină, ulei, zahăr. Fix ingredientele de care NU ai nevoie când ești gras. Atenție. 
** steagul turcesc din poză e găsit de mine într-un sac cu hârtie tocată. L-am păstrat peste 20 de ani.
In Moldova cand eram copil facea bunica o placinta la fel, cu multe foi facute de ea si intre ele punea ulei si zahar. Doar ca se facea mai mare si se numea invartita. Probabil din cauza ca de la atat zahar fugeai o zi intreaga. Dar buna rau placinta.
fugeai prin praful de o palmă (se cufunda laba piciorului în el) e pe uliță si te băteai cu palma pe fund în ritmul galopului de cal?
așa era in Bărăgan în anii ’70
@motkey: idem, oltenia. western movies rulez!
@moteky: colbul ala era fabricat de carutele cu roti din lemn si platbanda metalica pe ele,auzeai o caruta de la cativa km…
trebuie sa recunosc ca m-ai pierdut la al patrulea cuvant.
am alergie mentala la acest concept.
bine si daca ii zici cura detox vei obtine acelasi rezultat de la mine.
probabil ai putea sa ii zici pur si simplu placinta si am fi toti perfect fericiti.
o putem lega oarecum si de blm si coltescu. ala nu era o cioara spurcata si nici asta nu e o placinta de post. ala era negru si asta e o placinta.
vreau sa specific ca e de post, ca poate lumea mai posteste pana pe 25 dec (nu e cazul meu, dar…), si sa indemn lumea sa incerce, ca de asta am scris azi, ca e weekend si presupun ca are lumea timp.
Reformuleaza titlul conform celor doua conditii de mai sus, iar eu il schimb.
Cred ca turcii nici nu postesc
cristi, nu stii din ce e facuta, nu stii cum se face. „placinta turceasca”.
@Dex, ba da, turcii/musulmanii postesc.
Au o întreagă afurisită de lună (nu mai știu cum o cheamă) în care postesc.
Teoretic nu mănâncă și nu beau nici apă de la răsăritul la apusul soarelui. Nu știu dacă au anumite restricții alimentare după apus, dar știam că au unele mâncăruri specifice perioadei.
La finalul se lasă cu bairam.
ramadan.
cand am lucrat cu turcii atunci. au facut un chef, nu stiu exact pretextul. aveau doua frigidere d-alea de coca-cola, unul cu bere si vin pentru muncitorii romani si unul cu vodka whiskey gin si altele pentru inginerii turci. ghci care s-a terminat primul…
@AB Evident ca nu vorbeam de post negru in contextul mancarii de post
Am voie sa zic negru?
La Hornbach, la profile lemn, sunt niște bețe de 10 mm grosime.
Presărați foaia cu nuca și ce mai trebuie, o rulați pe băț și o încrețiti ca în poze:
https://photos.app.goo.gl/hQ4UvYgYTdnc65hEA
În sirop pun coajă și suc de portocală , și zahăr mai puțin, ca să nu crăp.
Sunt pe YouTube și Insta o gramadă de turci cu rețete de la mama lor, nu înflorite de ai noștri.
Cristici, te invidiez că ai stat in Istanbul, eu sunt pasionat de mâncarea turceasca. Sunt mort după pizza aia turcească, vara fac des cu carne de oaie și vita.
poate nu ti-au iesit ca alea fiindca pe foile alea se pune un sirop de zahar cu ulei la sfarsit, dupa ce le coci, si se mai adauga si coaja de lamaie pentur arom. nu suport dulciurile turcesti si n-as manca chestii de-alea decat in criza glucidica maxima, dar gusturile altora nu se discuta, sa ai pofta! se numesc baclavale sau sarailii
Scrie de doua ori in text ca nu era dulce ce ni s-a servit la ceainarie.
Poate ar trebui sa ma duc in Istanbul la o ceainarie dintr-un cartier obscur: „Bai, ce ati servi voi unor soferi de camion? Care e cea mai ieftina chestie de patiserie care se serveste la ceai?”
Poate doar asa sa o gasesc…
nu era dulce fiindca aia folosesc melasa de struguri la sirop, tu n-ai, poti sa-ti faci singur un sirop de struguri, se numeste pecmez, poate gasesti pe la vreun magazin si la noi (ei nu ingroasa siropurile cu zahar, folosesc cenusa de lemn si seminte de carob, de-asta nu era atat de dulce si nici n-ai cum sa obtii o replica perfecta dqaca o prepari in casa)
la mine criza glucidica inseamna coca cu sirop, oricum ar fi marketata, tot coca cu sirop ramane, ca-i spune clatita, ca-i spune baclava, ca-i spune cozonac, ca-i spune sirop de artar argintiu din canada ancestrala, tot coca cu sirop ramane
> și iese cam crocantă față de ce știu că am mâncat atunci.
Dupa ce o scoti din cuptor o acoperi cu un prosop umed, intins peste facalet/lingura mare de lemn, sa nu se atinga de placinta, si o lasi asa cel putin 20min.
Bunica mea făcea așa ceva, foi date cu ulei sau untura și rulate, apoi puse in tava și presărat zahar deasupra (poate și ulei, nu rețin). Ea îi spunea plăcintă mocănească sau împăturată.
Ceva in genul a ce ai descris tu am mâncat în Georgia, doar că era cu brânză. A fost cea mai buna plăcintă pe care am mancat-o vreodată.
Nicăieri la noi nu am mai găsit ceva similar.
Deci un fel de Sigara böreği dar fara umplutura?
in alta ordine de idei. maica-mea face in traditia bulgareasca o placinta cu branza.
apa, sare, faina, un pic de ulei. asta e aluatul. intre foile rezultate pune un amestec de branza, samantana, iaurt si orice lactate mai sunt prin frigider. de cand ma stiu eu am fost fanul cocii (mancam atata aluat incat facea ceva in plus numai sa il puna pe plita ca sa nu il mananc crud, teapa, tot pe ala il prefer(am)) si cand placinta era gata eu haleam doar colturile, unde coca era mai groasa si mai crocanta.
o fi, n-o fi…
Șefu’ de blog este cu Flammenwerferu’ călare pe porc și dumneavoastră ne îndemnați la aluaturi cu zahăr?
Nici dulciurile grecești nu sunt rele mai ales că există elemente comune cu cele turcești.
:)) cacatul asta de conflict intre turci si greci e la fel cu conflictul intre arabi si evrei. sirienii antisemiti :))…
Diferența e că turcii sunt cotropitori pe acest pământ (încă visează la vremurile apuse). Spre deosebire de fanarioți la noi, influența grecească a fost benefică pentru turci, i-a mai civilizat un pic.
cristi pare genul de om cu care as iesi la bere
O intreaga tevatura ai creat cu merdeneaua ta fara nimic
Eu cred ca ai talent scriitoricesc, ca altfel nu-mi explic.
Dex Aia nu-i MERDENEA deoarece , merdeneaua se prepara cu branza iar turcii, nu consuma in ramadan asa ceva .
Cand asteptam politia gramaticii m-am trezit cu politia merdenelelor…
Offf… „mulțumesc” că mi-ai amintit de Kunefe. Mi s-a părut muuult mai buna decât orice baclava.
Vezi ce ti-a scris pizzi. Am vazut asta cand am navigat 6 luni cu echipaj full turcesc, singurul roman. Sunt maestri cand vine vorba de insiropat. Pe la greci ii zice petmez, petmezi, se gaseste si pe la bulgari, l-am vazut facut in variante mai dulci din curmale sau rodii. Practic e o melasa. Acum doi ani cand am preluat niste nave de la turci aveau magazia plina de ele. Cand i-am spus bucatarului filipinez la ce foloseste nu m-a crezut, a zis ca le arunca. Faceam santierul in Bremenhaven, cu niste turci le-am dat pe doua lazi de bere. Toata lumea a fost foarte fericita. Chiar daca valoric vorbind ne-am luat teapa cat cuprinde. Turcii au fost baieti gigea! Ne-au adus dupa si niste cutii de prajituri, sa vedem produsul finit.
Doru, o sa fiu un pic nazist, mai ales ca e vorba de germania… BremeRhaven.
Doamne-ajută, cred că după două „prăjiturele” îmi cad picioarele de la mers cu bicicleta și alergat. Otrava asta pură are 450-500 kcal/100g. Ce plăcere să-ți distrugi corpul? Ca fumatul sau alcoolul?
Cred că mai degrabă ai să mori din cauza obsesiilor, nu de la înghițirea a 2 batoane de plăcintă.
Nu cred. Mănânci aluat uns cu ulei și zahăr! La 50 de ani te miri ce are „Domnu” cu tine că nu mai poți să urci scările. La înmormântarea ta, în anul când ai împlini 56 de ani vor zice toți: „săracul, așa de tânăr. Domnul îi ia primii pe cei buni.”.
Dacă bagi în gură de bunăvoie așa ceva la o vârstă mai avansată de 25 de ani, ești inconștient.
Acum 2 batoane, diseară o ceafă mică de porc cu o salată cu telemea. Maine dimineață încă 1-2 batonașe rămase de ieri cu o cefeluță și o țigărușă. La masa de prânz mergi cu colegii la o șaorma mică cu de toate și mai iei și ceva dulce…un batonaș cu fistic, o baclava ceva… Pe drumul spre casă mai faci plinul, iei și un sprite (că nu-i așa de dulce) și bagi și un sălamior dăla împachetat. Colesterina este pe la 300, da nu contează ca firmele de medicamente, lobby, israeliții și masonii. Apple Watch-ul arată că ai făcut 5000 de pași. Eh n-ai avut timp, în weekend ai să mergi la sală.
Încearcă să trăiești (mai) sănătos. După vreo două, trei luni fără rahaturi de mâncare corpul tău nu-ți va cere așa ceva. Te desobisnuiesti, este ca lăsatul de fumat.
Dacă nu mănânci rahaturi de astea nu mori, dacă mănânci…
220kcal pe fiecare bucată, calculat și cântărit cu cantar de bucătărie.
E „bombă calorica” (de 220kcal poti mânca mi mult de jumătate de pulpa de pui), dar e bună.
Un rulou din acela mic are kcal cât aproape o jumatate de ciocolată.
Nimeni nu mănâncă așa ceva și-n culcare și-n școlare de luni până duminică.
Iar bunicii când făceau se duceau la coasă, la sapă, la munci fizice de se topeau caloriile alea ca zăpadă sub soarele lui aprilie.
Hai să n-o luam razna dintr-o prăjiturică.
Cred că nimic mâncat cu moderație nu face rău. Problema este că uitându-te pe stradă, în magazine, oriunde la noi, se vede clar că majoritatea nu înțelege ce înseamnă moderație, sau nu le pasă. Însă este fix alegerea fiecăruia ce și cum dorește să facă cu corpul lui. Însă cred că și mass-media joacă un rol important, pentru că se promovează masiv faptul că mâncatul în exces este bun. Nu mă refer la articole cu rețete, ci de exemplu la emisiunile TV cu oameni supraponderali care mănâncă cu bucurie chestii super nesănătoase. Sau emisiune de anul trecut (nu prea mă uit dar mai văd ici-colo când sunt cu ai mei) despre e facem cu cozonacul rămas de sărbători. Sugestiile unor ”chefi” erau: se însiropează, se pune ciocolată, miere etc se mai coace o dată. Bombe, bombe calorice! Când de fapt cozonacul uscat este super bun cu o cană de lapte cald sau rece. Nu are nevoie de alte siropuri și ulei și alte năzbâtii.
Iar am văzut o reclamă la colebil parcă, cineva mânca mult, altcineva îi atrage atenția că nu este sănătos (era o masă plină cu de toate calorice) și spune: nu-i niciun bai, că voi lua colebil și nu mă voi simți rău. Este efectiv încurajat ceva foarte, foarte nesănătos și la fel cum reclamele la țigări sunt interzise, trebuie interzise și acest mod de a face reclamă la alt fel de produse.
Cred că oamenilor li s-a tot împins asta cu ”micile bucurii’ care sunt legate numai de consum și de a mânca cât mai mult, shopping etc. Și asta se vede.
Dar niciodată nu va face rău nimic dacă se consumă echilibrat. Dimpotrivă, restricțiile prea dificile fac alte dezechilibre. Frustrările, dacă îți refuzi cu totul ceva. Aici trebuie insistat, că dpdv alimentar, dacă ținem la sănătatea noastră și la tonus, la starea de bine, trebuie să găsim un echilibru.
Chiar mi s-a părut super aiurea ca o companie farmaceutică (care se presupune că se ocupă cu sănătatea populatiei) sa faca o reclama in care nu doar ca normalizeaza ci si incurajeaza un obicei care imbolnaveste. Stim cu totii despre numarul mare al romanilor care au nevoie de spitalizare pentru ca mananca mult prea mult de sarbatori. Sau cat a crescut diabetul de tip 2 la noi în țară și altele…
Insa sa mananci dulciuri din cand in cand nu este problematic. Francezii sunt slabi si mananca si paine si croissante si de toate. Insa cu moderatie, fac miscare, nu au portii uriase etc. Insa si la ei obezitatea este in crestere in ultimii ani, in special la unele categorii, care au schimbat dieta traditionala
Cristi, se numeste bomba calorica nu din cauza numarului de calorii, ci din cauza ca sunt calorii goale, nu aduc nici un nutrient, doar zahar si amidon (care se metabolizeaza ca zaharul, ca alcoolul) – pentru ficat este ca si cum ai bea alcool pe stomacul gol, cat despre de ce mananca francezii croissante si nu se ingrasa – frantuzoaicele cand depasesc gabaritul se pun pe facut foamea, deci da, poti sa mananci de-astea, dar putintel, asa, fix cat sa nu mori de foame si mai ales combinate cu mancaruri de legume: praz, fasole verde, varza, nu orez cu paine si grasime, nu cartofi cu paine, nu pizza cu 4 fromaggi dimineata la pranz si seara, si cu blat pufos, sa simtim savoarea
Alex, lasa-i, omu’ are doar o viata!
Nu am dorit să ofensez pe nimeni. Dacă a fost cazul, îmi cer scuze.
Cu treaba că fiecare face ce vrea cu corpul lui sunt de accord. Până la urmă urmei suntem o societate solidară, plătesc cu plăcere pentru spitalizarea lui Grigore care a băgat încontinuu 3 papanași pe zi și a făcut diabet. Ce zici tu, Mirela, așa este însă majoritatea oamenilor nu știu când să se oprească. Mâncat rahaturi acum și făcut dietă după, nu-i o soluție viabilă – nu realizezi nimic.
Povestea începe în 2016. Am fost la doctor să-mi fac analize. A căzut pe spate, aveam colesterolul de 8 (norma nouă), extrem de ridicat așa încât puteam face oricând infarct, comoție, șamd. Mi-a dat medicamente de reducere a colesterolului. Am avut unul dintre cele mai nasoale efecte secundare. Eram la mare cu familia și deodată au început mâncărimile. Pe dinăuntrul corpului. Peste tot. Mi-am jurat că nu voi mai lua medicamente pentru boli care mi se datorează din cauza mea. Am slăbit 30 de kg într-un an, am (re) început cu sportul, tenis de 3, 4 ori pe săptămână, m-am lăsat de fumat, m-am lăsat de dulciuri și de chestii în general nocive. De băut beau, poate, poate, un pahar de vin pe săptămână. Am cumpărat acum un whiskey japonez dar am încercat un capac. Nu mă mai atrag. Nu ma deranjează dacă se bea, fumează, mănâncă dulciuri lângă mine, nici nu mi se (mai) face poftă. In schimb mi se face poftă de mișcare, de sport. Anul trecut am (re) început cu alt sport, mai și fac jogging și în vară am înlocuit complet mașina în oraș cu mersul pe jos sau bicicleta. Stând în lockdown și nefăcând, ne avut voie, să fac sportul de rigoare, mi-am cumpărat niște haine de sport ptr. vremea asta. Ieri am mers 35 de km cu bicla la 3, 4 grade afară. Făcând o pauză am venit terminat acasă însă fericit. Am înlocuit fericirea oferită de vicii cu sportul. Am 46 de ani și mă simt cel mai sănătos din viața mea până acum.
same here, Alex, bine, eu n-am depasit niciodata proportiile de la 16 ani, din contra, le-am mai scazut ca sa fiu sigura, si o poveste cu frantuzoaice pentru restul: ma uitam la un video acum cativa ani, cu Macron si nevasta in campanie, astia doi merg la o cantina intr-o vizita:
Macron: uite, cherie, au hamburger!
ea: oh, cherie, bien!
dup-aia ii zice aluia de servea: child portion, please!
deci, da, cam asa mananca aia care au grija de ei, un cheat meal, da’ mic si rar
Google: sigara böreği peyniri. Seamănă cu cea din poza, iar rețeta nu are zahar/sare
SARAI…GLIE adica , prajitura de serai iar in Romania se folosesc : miere , nuca si fireste foi d e placinta pentru prepararea ei insa , NICAIERI IN LUME n-are acelasi gust ca-n Turcia , asa cum nici rahatul n-are acelasi gust daca-i cumparat din Romania caci rahatul nostru PUTE !
Placinta se numeste Börek: https://www.youtube.com/watch?v=dxnUR2hAiNs
@gabi, turcii (ca si ungurii) din ziua de azi n-au nici o treaba cu cei din care pretind ei ca se trag. Sunt doar continuatorii (in traditii si limba) a invadatorilor din altay (sau mongolia). Exact cum nici noi nu avem vreo treaba cu dacii. Turcii si grecii sunt toti o apa si-un pamant.
@Boris, este adevărat că există o amestecare a raselor și a culturilor dar dominanta genetică s-a păstrat și chiar dacă nu crezi, e relevantă.
Poate unele trăsături nu sunt vizibile dar ele sunt acolo, latente.
Sunt singura care dacă vede/aude de sarai(g)lie creierul îi face automat legătura cu „toate pânzele sus”?!