Nu se moare de foame în România (foileton)

Dar cine a zis că se moare de foame în România? Cine mai spune asta? Bănuiesc că pentru mulți acesta a fost primul gând pe care l-au avut citind titlul.

Românii săraci îşi permit tot mai greu să-şi cumpere mâncare, iar unii dintre ei ajung să o fure din supermarketuri, pentru a supravieţui.

Omul vostru Cristi era cândva (poate mai sunt) un om bun. Ajut pe toată lumea, cât pot și cum pot. Deși m-am acrit în ultimul timp, mai primesc „forward” mesaje din acestea:

Buna, nu prea scriu des, dar acum va intreb: este cineva in lista
de prieteni care se ocupa de cazuri sociale? Daca nu, macar un share sau un comentariu ajuta enorm.
Este vorba de un tata singur care isi creste copilul de 7 ani. El este din …., dar acum locuiesc in Bucuresti.
Nu are serviciu stabil, sta cu chirie intr-o locuinta confort II sau III din care acum urmeaza sa fie evacuati din cauza neplatii datoriilor. Si, cireasa de pe tort (sau bomboana de pe coliva) a luat si 2 amenzi de la Politia Locala (una pentru ca a mers pe iarba!!!) in valoare de 1.200 lei. Pana nu le plateste nu mai primeste ajutorul social.
Copilul este inscris la scoala, merge zilnic, a fost si la gradinita. Eu il cunosc personal si am incercat sa il ajut, insa ceea ce are el nevoie in primul rand este un ajutor juridic specializat, pentru a primi o locuinta sociala, un serviciu stabil. Am luat legatura cu un ONG, l-au contactat odata iar acum nu mai raspund deloc.
Tatal este inclusiv dispus sa se mute la tara, sa munceasca, cu singura conditie sa existe scoala pentru baiat.
Mult mai multe detalii gasiti pe contul lui de FB, pe care il gasiti in comentarii.

Dacă putem să-l ajutăm, cum să facem, că uite, săracul. A plecat din provincie, stă mutat la București, pe străzi, cu copilul.  (dar de ce la București?)

La mine în oraș s-au umplut stâlpii de afișul acesta:

2500 de lei + cazare + masă + transport.  Să stai pe Litoral să învârți mici la grătar.
E puțin?
Job pe toată vara, plus – atenție la ce scrie în paranteză – posibilitatea continuării contractului. Criză de personal e mare, pentru că nu au pretenții de vârstă: între 17 și 50 de ani.

Ieri scria cineva într-o discuție:

Nu mai pot cu „nevoiași” din ăștia. Care tot încearcă, fac ei tot posibilul, dar nu reușesc, „mor de foame”.
Ce n-au? Serios, ce exact nu au?

Ar fi cam al treilea text pe blog despre acest fapt, în ultimele zile.

Reiau un comentariu pe care l-am lăsat la un articol de zilele trecute:
Primarul nu e vinovat că te culci tu flămând. Primarul trebuie să repare bănci în parc, să ridice gunoiul, să facă să ai lumină pe drum.
Nu președintele îți dă de mâncare, nu e vina lui, copile, că te culci tu flămând.
E plin de locuri de muncă, e criză de personal chiar(!), nu flămânzești din cauza autorităților. Nu în 2021. În 1985 da, nu în 2021.

Aș putea să scriu mai mult, despre cum mi-e milă doar de copii, și aș băga părinții ăia „nevoiași” în „duba neagră”, pentru a îi învăța niște lecții de viață.
Aș putea să scriu mai mult, dar vreau să ajung la supermarket, săptămâna aceasta este promoție la pui:

Zacuscă am cumpărat săptămâna trecută. E bună, nu am mai terminat textul despre comparația între zacusca pe care o găsim în diverse supermarketuri. Aceasta din poză e bună, e făcută la Tecuci. Nu e chiar „ca la mama acasă”, dar mama mea are 77 de ani, iar anul acesta a aprobat-o pe asta, că ea nu mai poate coace vinete, gogoșari, ardei…

Cafea, ouă, pâine, și alte chestii, mai am:

Dacă mai auziți că „se moare de foame în România”, îmi faceți un serviciu? Să-i bateți pe „săraci” cu ouă de 10 bani bucata? Merge și cu ouă de 43 de bani bucata, cod2 (!!), în cazul în care nu prindeți promoție.

Iar dacă alți săraci vă mută nasul prin autobuz, vreți să continuați/extindeți proiectul „Câte un săpun pentru fiecare„?

O operațiune începută de mine acum 10 ani, dar între timp mi-am luat bicicletă și nu mai merg cu mijloacele de transport în comun (am reușit, și reușesc asta, în București!)

duminică, 20 februarie 2011
Operațiunea „Câte un săpun pentru fiecare”

De mâine încep operațiunea „Câte un săpun pentru fiecare”.
Public țintă: „săracii” din mijloacele de transport în comun.
În loc să le dau un leu, la care „merită” am le dau câte un săpun…
Dacă vă veți uita la preț, veți vedea că nici nu e scump! (1 leu, poze mai sus).
Poți fi sărac, ok, dar nu ai nici o scuză CĂ PUȚI!

Citind articolul, Radu îmi scrie:
Voiam să-ți zic o fază, că pusesei tu cu săpunul pe facebook eram în autobuz și venea un miros foarte nașpa de pișat/căcat stătut …. și mă uit și văd că era un moș pe la 65-70 de ani, citea libertatea, după care scoate din geantă Can-Can …. apoi și Click
M-am dus la el și îi zic „bine că dați banii pe porcăriile astea porno, dar un săpun nu v-ați cumpăra să vă spălați!!!!”
O babă zice „are dreptate domnul ăsta tânăr… nu vezi domnule cum puți?”

Radu continuă: eu am un boschetar la bloc … acum doi ani când m-am mutat l-am văzut într-o dimineață la magazinul de jos. știi ce făcea? avea 2 lei și și-a cumpărat un săpun… și l-a întrebat vânzătoarea ce face cu el și ăla s-a uitat ciudat la ea și zice „păi cum ce fac? mă spăl și eu ca oamenii, nu? mă duc la basarab la service-ul ăla de mașini, mă lasă la ei la baie să mă spăl”.

–

P.S.: Cum trebuia scris articolul din link? Cam așa:
Suntem atât de jegoși ca nație, încât am ajuns să furăm cutii de pate din supermarket. Până și niște cutii de pate furăm. Ce pretenții să avem de la alții, de la politicieni, de exemplu, care au pe mână bugete imense, când noi, ca nație, furăm cutii de pate?
Dar nu apar texte așa, nu? Că, de’, „se moare de foame!!!” prinde mai bine.

–

Nu sunt în București, că m-aș duce la nenea ăla plângăcios, care doarme cu copilul pe străzi în București. Copilul ce vină are, idiotule, că îți plângi tu de milă ca un prost? Marș, în puii mei, la muncă! E plin de locuri de muncă!
A plantat el copilul la înaintare, că altfel nu-l băga nimeni în seamă. Șantaj emoțional folosind copilul.
Oare copilul ăla va înțelege, cândva, cât de idiot și jegos e ta’su?

Later edit: se vehiculează în comentarii expresii de tipul „ești de dreapta”, „băieții de dreapta”.
Cred că viitorii membri ai PCR au înțeles greșit conceptul de stânga. Poate și de la PSD și alți comuniști care i-au spălat pe creier, dar a da pomeni nu e „de stânga”. E prosteală pentru voturi.
„De stânga” înseamnă altceva decât să stăm în cerc să plângem de milă că „murim de foame”, când există atât pământ pârloagă în țară. Deși, și în acest caz, cu atât teren pârloagă, mălaiul e 1 leu kilu’.

Eu personal mă consider puțin de stânga, dacă poate conta/însemna ceva acest lucru. Sunt avocatul învățământului gratuit, al serviciilor medicale gratuite, am scris text cu titlul „A avea bicicletă e un drept”… Adică, de stânga.
Bineînteles, unul mai de stânga, dar care oricând „Muie PSD”.