Justiția după ureche

Tribunalul București a decis că pionii lui Dragnea în cazul 10 august sunt curați ca lacrima care i-a curs lui Liviu când și-a auzit sentința. Treaba asta îmi amintește un pic și de alte cazuri în care justiția română a dat cu bâta-n baltă până s-a umplut de rahat. Cazuri concrete, dacă vreți, sunt ăla de la Brăila, cu pedofil în libertate pe motiv că n-au protestat oamenii sau cazul celor șapte violatori din Vaslui șamd.

În primul rând, e o problemă cu legislația: ca să nu mai fie pușcăriile pline, există o lege tâmpită care zice că se aplică pedeapsa mai favorabilă. De exemplu – și acu’ exagerez intenționat, spre exemplificare, că nu funcționează chiar așa -, dacă Gogu a bătut-o pe Maricica azi și ea s-a dus la poliție, iar mâine a omorât-o și se judecă două spețe, Gogu ia doi ani de pârnaie, pentru bătaie, în loc de douăzeci pentru omor.

Dincolo de asta, mai e o problemă, anume că nici poliția, nici procurorii și nici judecătorii n-au vreo tragere de inimă să-și facă treaba ca la carte. Și aici mi-am amintit de o chestie mișto despre sistemul american, citită acum multă vreme, deci scuzați-mi lipsa detaliilor, că sunt bătrân, mă lasă memoria și mi-e lene să caut pe google: alegeri.

Când spun alegeri, nu mă refer la ce mănânc diseară, ci la alegeri pentru șerif, procuror-șef și judecător. Nu se aplică peste tot în America, dar sunt state unde e o practică des întâlnită. Alegerea directă, de către populație, a șerifului, e foarte eficientă mai ales în comunități mai mici. Gigel, știm unde locuiești, copiii tăi merg cu ai noștri la aceeași școală, fă-ți treaba sau te ia mama dracului. Același lucru e valabil inclusiv în comunități mai mari atunci când vorbim de alegerea șefului poliției, a procurorului-șef sau judecătorului.

Dorel, ajuns în funcție, trebuie să-și facă treaba. Peste doi sau patru ani, dacă a ieșit pe minus la raportările publice, dacă n-a găsit hoții sau criminalii, dacă sentința a fost cu suspendare pentru pedofilie, te-am pupat și ne-a părut bine. Ai fost procuror sau judecător și-ai fost cârnat? Marș înapoi în avocatură. Ai fost șerif și nu ți-ai făcut treaba? Marș la dat amenzi ălora care parchează aiurea.

Desigur, există și o diferență culturală majoră, anume noțiunea de „civil servant„, adică Dorel șeriful sau Gigel judecătorul nu sunt niște dumnezei în târg, precum în România. Dacă te duci în Berceni (satul, nu cartierul), polițistul local e un mic dumnezeu, iar șeful de post e ta-su. Nu-i dă jos nimeni de pe piedestalul lor și n-ai ce să le faci, instituțiile românești sunt niște mafii (nu neapărat elocvent, dar vezi Colegiul Medicilor, care face pe dracu-n patru să îi scoată basma curată pe toți măcelarii), o mână spală pe alta.

Mai e o problemă, anume de mentalitate, dar asta e o discuție grea, lungă și complicată, care ține de misoginismul românesc. Și mă refer mai ales la rural – vezi cazul violatorilor din Vaslui -, unde locul femeii e la cratiță, iar dacă a fost făcută poștă de șapte cretini timp de opt ore, ea e de vină că a avut fusta prea scurtă sau că n-a purtat batic. Dacă vă amintiți, tot satul a sărit de cur în sus că sunt băieți buni, tineri, nu le stricați viitorul, au făcut și ei o băiețească, ce mare lucru acuma.

Totuși, dacă n-ar exista mentalitatea asta tâmpită, poate că n-ar fi o idee rea ca și în România să existe alegeri directe pentru șeful poliției, judecător și procurorul-șef din fiecare oraș/comună, cu rapoarte lunare de la fiecare-n parte, cu rezultate, cu sentințe, să tragă poporul concluzii. Cu ocazia asta, șefii poliției n-ar mai fi niște dumnezei cu două vile în târg, trei apartamente închiriate, șase mașini, cabană la munte și casă cu piscină la mare.

Și poate nici judecătorii n-ar mai trimite pedofilii acasă din cauză de lipsă de proteste când știu că toate tâmpeniile or să le fie scoase pe nas la prima campanie electorală, când vor trebui să se laude cu câtă justiție au adus în comunitate. Dar… România nu e America și nici politrucii care conduc țara nu sunt dispuși să-și riște pielea sau să-și strice învârtelile.