update: explicația pentru ieșirea asta e simplă: publicis a cumpărat leo burnett și vrea ca toți oamenii să aibă salariile pe cartea de muncă, mișcare care afectează costurile destul de mult. așa că iordache plânge pe umărul statului să îi controleze și pe ceilalți.
Într-un editorial/diatribă publicată pe siteul O-Aveam-Și-Eu.ro, Ștefan Iordache, șeful Leo Burnett, se plânge de starea industriei. Știți voi, “ceva trebuie să se schimbe”.
Iordache e total aerian și asta îl face superb:
Starea agențiilor din România
Ia fiți atenți aici:
Am participat la o licitatie la care am primit in etapa finala o solicitare de reducere de pret pentru serviciile agentiei (agency fee). Demers firesc din partea oricarui client. Motivatia clientului pentru aceasta solicitare a fost complexa dar continea si pretul ofertat de catre celelalte agentii ajunse in acea etapa a licitatiei.
Fireste, stiind participantii, am verificat datele financiare publice la Ministerul de Finante. Pe langa alti indicatori, sunt disponibile numarul mediu de angajati si fondul de salarii alocat in anul anterior. Facand un raport al acestor cifre rezulta salariul mediu net in fiecare agentie participant la licitatie. Din cele 3 agentii finaliste, la una rezulta un salariu net de 900RON, la alta de 1.000RON si la noi, mai mare de 5.000RON.
Grupul Leo Burnett Romania este format din șapte agenții: Leo Burnett & Target (creație), Starcom Mediavest Group (media), 23 communication ideas (creație), The practice (relații publice), Ileo (digital), Digital Star (digital), The Geeks (digital).
Prima întrebare e de ce naiba are nevoie de 3 agenții de digital. Cumva pentru că primei i se dusese buhul pentru cât de mizerabil era Mugur Pătrașcu și oamenii nu mai voiau să audă sau să lucreze cu el? Și ce face Iordache: ia un om absolut aerian și îl pune șef peste The Geeks. Nu, serios, Costin Radu n-are nici o treabă cu nimic, mai ales pe online, de aia face succes pe unde trece.
Apoi, se poate duce pe la 8 seara și întreba oamenii pe care îi găsește în sediu ce caută acolo și câți clienți are fiecare om care e la 8 seara la birou.
Sau câți trăiesc pe 400€, cu ajutorul pachetelor primite de acasă.
Sau de ce oamenii pleacă din agențiile grupului său. Hai că știu vreo doi oameni care își urmăreau prietenele pentru că nu credeau că ele sunt la birou la ora 22. Ora 22, conașule, nu 18.35.
Sau cât e fee-ul de client la The Practice. Mai plătește clientul ăla bun tot 1.000€ pe lună pentru servicii sau prețurile au sărit un pic? Câte fete au plecat din agenție în ultimele 6 luni?
Nu știu, poate întreba pe la Bergenbier și Petrom de ce au plecat de la iLeo, așa, de amuzament.
E frumos să deplângi starea industriei când participi cu toate forțele la starea ei, nu doar pentru că ești un grup foarte mare, ci și când plătești angajații mediocru și îi muncești ca pe sclavii care au construit piramidele.
Ce trebuie făcut
Dincolo de placa “ce trebuie clientul să facă și noi doar să luăm banii”, Iordache nu are nici o idee și nici o soluție, așteptând ca restul să se schimbe și el să tragă foloasele:
Concluzia pentru mine este ca din cauza ca autoritatile statului nu si-au facut treaba, avem preturi incorect de mici si prea multi jucatori, televiziuni si agentii de media (in unele cazuri – categorii de produse si servicii – chiar si clienti). Si acest lucru a facilitat dezvoltarea tabloidizarii si a serviciilor sub standard.
Pentru că sunt aici ca să fiu folositor, poate pușc un job la ei (400€, 14 ore pe zi), am eu câteva idei:
- pus lacătul pe ușa de la intrare la ora 19. să poată omul să plece acasă, să mai aibă și timp de familie, de copii și de alte lucruri plăcute.
- pus una din agențiile alea de digital să creeze o platformă de comentarii și apoi pus departamentul de HR să contacteze toți oamenii care au plecat din firmă și să îi roage să explice, anonim, de ce au plecat. that would be fun.
- ținut coada sus când e vorba de muncit pe firficiri, doar pentru că dă bine să ai și clientul ăla, și ăla, și ăla, și ălalalt. să se ducă în altă parte dacă are chef de plătit bani de semințe pentru servicii.
- folosit puterea de care dispun și renunțat la a mai finanța căcaturi. explicat clientului că nu e în interesul lui să apară în emisiuni tabloide sau pe site-uri jegoase. pentru că clientul de asta te-a angajat, că e prost, e rolul tău să îl deștepți și să ai grijă de interesele lui. există 60 de televiziuni pentru că le finanțează companiile de publicitate. serios. ok, bine, nu realitatea sau b1, dar ideea rămâne.
Știu, sunt un amuzant.
Bai, nu stiu. Eu l-am avut pe Costin Radu profesor la SNSPA si pot sa zic ca e unul dintre putinii care a venit cu ceva concret: Invitati din industrie, calcule de cpm vs cpc, chestii decente pentru o facultate de fete frumoase.
Restul o ardeau gen „publicitatea e o arta, dar o arta concreta, creatie, brief, fluturasi”
treaba cu creativitatea la program nu prea merge. ideile iti vin cateodata dimineata cand te dai jos din pat. da ai dreptate, asta nu inseamna ca 70% din trepadusii care o ard in photoshop nu ar putea sa mearga doar la program (except deadlines)
Se presupune că un creativ are o foaie și-un creion să-și noteze ideile. Sau un smartphone sau ceva. Altfel, ce te faci dacă un copywriter are o idee trăznet la 5 dimineața, la 6 e la muncă, dar art directorul doarme, că-și începe programul abia la 10? Cum se corelează? Prin telefon sau copywriterul își mută iatacul la job?…
Lumea e proasta, ca accepta joburi din astea. PUNCT.
Am lucrat intr-o agentie, e imposibil sa vezi cum unii care nu au mai avut salariile marite de vreo 7 ani, tot trageau ca disperatii. Nu intelegeau ca e vina lor ca sunt prosti.
Cand s-au trezit, si au inceput sa mai plece, in cateva luni firma a ajuns pe butuci.
Nu, nu e poveste, e caz real.
Trebuie sa fii bou ca crezi ca, fiind atat de constiincios, ca angajat nu-ti vei gasi un job mai bun. PE NIMENI nu cunosc care sa fi ajuns rau, din cei de plecau tarziu. Au plecat la salarii cu 50% mai mari, program normal!
Sa nu mai spun ca prostalanii astia strica piata. Oricand va exista un exemplu de om care „sta el peste program”, „stie el”, „e un exemplu”.
Cand locuiam in camin (la liceu), astia care „calcau stramb”, seara le punea cineva o patura in cap si toti baietii ii trageam cu sutul in fund. Poate aruncam si o galeata de apa peste el.
A doua zi nu mai „statea peste program”.
Daca esti angajat si stai peste program „ca asa spune seful”, esti un bou care le faci viata acra colegilor. Si daca plecati TOTI la ora la care se incheie programul, ce-o sa faca „seful” in afara sa va suga?
Nu toata lumea vrea sa fie mediocra.
Gigel, tu esti cam „simplu” de felul tau, bag seama.
Eu spun ca toti cei care s-au trezit si au plecat dintr-o companie de cacat au ajuns mult mai bine, tu spui ca sunt mediocri.
Ia fa tu un sondaj, vezi exact in ce companii serioase se sta peste program… pe langa faptul ca e si ilegal, ghita!
„Nu vor sa fie mediocri” – de 7 ani acelasi salariu, munca mai multa. Practic, sunt platiti de doua ori mai prost: o data pentru ca muncesc mai multdecat la angajare, a doua oara pentru ca salariul lor e al unuia care are cu 7 ani mai putina experienta, daca intelegi ce spun.
A, am uitat si rata inflatiei, intre timp.
„Nu toata lumea vrea sa fie mediocra”… ha!
Nici eu nu vreau sa fiu mediocru, dar ce-ar fi ca deexperienta si performanta mea sa profit eu, nu un papagal care nu da pe la munca, desi are scris „CEO” in fisa postului…
Am sa mai scriu cateva chestii si am sa ies din subiectul asta, ca m-am plictisit deja. De fapt, sunt plictisit pentru ca de x ani (>10) tot sustin cacatul asta cu „timpul personal”, dar nimeni nu vede, nimeni nu e interesat.
Patru idei, ultimele:
––-
1. In perioada cand mie mi-a venit o noua colga la „agentie”, prietena mea s-a angajat la o multinationala. Amandoua fetele erau proaspat absolvente de facultate si master, amandoua pasionate de ce faceau, amandoua voiau sa nu fie „mediocre”, deci erau dispuse sa absoarba informatii ca un burete.
Intamplator au fost angajate cu acelasi salariu.
Colega mea a avut acelasi salariu timp de 7 ani, desi preturile au crescut, gigacaloriei i-au scazut subventiile, nevoile unei femei care inainteaza in varsta cresc (vrea la spa, de exemplu).
In 7 ani productivitatea fetei pe acel post clar a crescut, practic noul CV, fata de cel vechi, o ridica cu inca 7 ani in campul muncii. Dar nu, ea a avut acelasi salariu in tot acest timp.
Prietena mea, alt parcurs: fiind multinationala, primea de afara indicatii. Aia de afara gandesc altfel, in indici de performanta: de exemplu, in fiecare an i-au marit salariu cu cel putin rata inflatiei. De fapt, in primii ani i-au marit destul de mult, pentru ca s-a considerat ca fata a devenit performanta, nu mai era „mediocra”, ghiţă.
Dupa 7 ani, „pound for pound”, ca sa zic asa, colega mea avea salariu la jumatate. Nu, ei nu i se intamplase nimic, celeilalte fete i-au marit salariul progresiv.
Concluzia? Avansul pentru Prima Casa a fost de 5000 de euro in cazul uneia, si de 15.000 de euro in cazul celeilalte.
––––-
2. Daca nu vrei sa fii „mediocru”, muncesti mai mult, dar pentru tine. In 2005 aveam PATRU joburi. Doua part time (o agentie si un ziar), iar de acasa mai aveam doua joburi: cataloage pentru o agentie de turism, si „yearbook” pentru un liceu. Munceam, „stateam peste program”, dar stateam pe banii mei, cum ar veni. Era ciubucul meu, „spaga” mea.
––––-
3. Cu cat scade productivitatea unui angajat atunci cand chiar vrei sa faca treaba buna, nu cafele, dar in chemi in fiecare zi si-l tii mai mult decat se asteapta? A incercat cineva sa calculeze?
Va spun eu, empiric. Am reusit sa tin acele 4 joburi (se adunau cam 12 ore pe zi), in regim de performanta (deadline), doar o singura data. Dupa incheierea acelui proiect cu catalogul scolar, nu am mai cautat altul. Nu mai tinea.
Ce am facut cu banii castigati din acel proiect? Am plecat si am stat 3 saptamani in Spania, la niste prieteni. Asta asa, ca sa definim „mediocru” si ce inseamna sa lucrezi pentru tine.
––––-
4. In Romania, cei care profita de dorinta angajatilor de a deveni performanti sunt numai sefii. Echipele stau peste program, iar sefii pleaca in excusrii la Paris, sau isi cumpara motociclete si masini noi.
Daca sefii nu „sufera” ca toti angajatii, angajatii de ce trebuie sa se sacrifice doar ei? Oricine poate fi inlocuit, inclusiv sefii.
Si ca sa se vada ce se intampla cand sefii/patronii se vor „inlocuiti”, dupa ce au inceput sa plece oamenii mei, „sefii” nu au mai angajat personal, sau mutat in sediu mai mic pentru ca nu-si permiteau sa mai plateasca chiria, iar, supriza, „sponsorul” unuia dintre patroni a fost ridicat de DNA, iar „CEO-ul” a aparut pe site-urile de stiri ca cercetat si el intr-un dosar legat de respectivii. Bineinteles fara nici o legatura cu agentia, patronul avea si alte afaceri pe langa respectiva.
So, toti prietenii mei care s-au trezit la 3 ani dupa mine, iar eu la doi ani de cand a inceput sa se imputa treaba (practic ei au acceptat inca 5 ani de mizerii)… prietenii mei pentru cine „nu au vrut sa fie mediocri”?
TOTI au plecat la mai bine, unii chiar la salarii cu 50-100% mai mari.
––––––-
Si cu asta am incheiat interventia mea pe acest subiect.
De cel putin 10 ani ma chinuiam sa gasesc oameni cu care sa fac un fel de „sindicat al personalului din agentii”, un fel de sindicat ca aia din Mafie, daca ai aceptat salariu mai mic decat X lei, sa te gasim si sa te convingem ca nu e ok; si ca nu e ok nici sa stai peste program. Dar se pare ca lumea e mult mai proasta in „agentii” decat credeam eu. Isi merita soarta.
Cand fitzele de cacat cu „eu lucrez in agentie, sunt publicitar” vor scadea, poate va mai fi o sansa. Pana una-alta, crede-ma ghiţă, pe lumea de rand o doare fix in cur ca ai lucrat tu pentru reclame la dero sau la pasta de dinti. Esti acelasi „mediocru” care face cacaturi perisabile si consumabile.
P.S.: La inceput si fata mea statea peste program. Am avut o discutie cu ea, i-am explicat ca timpul ei e timpul ei, nu timpul sefilor, i-am explicat ca eu am chef de f#t#t acasa, nu de femei obosite, si i-am spus sa incerce sa plece la timp, sa vada ce se intampla. Ce-o sa se intample daca rupe ea tiparul?
Stiti ce s-a intamplat? NIMIC. ABSOLUT NIMIC. Incredibil, nu?
Ei, a „recuperat” o gramada de timp, plecand la program in anii astia. Timpul EI, timpul ei pentru spa si piscina (platita cu banii castigati din maririle de salarii, bineinteles).
Se lucreaza infernal peste tot in agentii piata s-a dezmortit de se lucreaza 10 ore pe zi minim pe salarii se maxim 500eur seniorii ce o duc mai bine da au mancat si ei o paine tare o vreme. Bergenbier a plecat din motive de costuri si pentru ca Zenith, prietenii stiu de ce.
Sa povestesc cum era cand am lucrat la Londra. Tot „gen agentie”, tot Photoshop, InDesign… toate alea de baga agentiile in Romania.
Programul era de la 9 la 17, cu o jumatate de ora IN PROGRAM, nu „extra”, cum e in Romania, o adauga jegurile la programul de lucru.
Se lucra in „cubicals”. La ora 17 venea seful meu direct:
– Gata baieti, inchidem.
– Sefu’, eu sunt mai mocait, mai stau 10 minute sa termin treaba.
– Nu, acum inchidem.
Venea si statea langa mine pana dadeam shut-down. Ieseam TOTI din birou, el inchidea.
UK, 2008
––––
Alta poveste de la IBM Cehia: la 16:45 le aparea mesaj pe ecran ca la ora 17 se inchid computerele, sa aiba timp sa inchida/salveze ce aveau in lucru.
La ora 17:00 se inchideau automat computerele.
––––
Veti crede ca e vrajeala, dar astia de afara sunt speriati de faptul ca ai putea sa-i da in judecata pentru ca te tin peste program.
Asa e ca „ai nostri” nu stiu din astea? Angajatii romani sunt prosti. Si daca pleci la cat scrie in contract sa se termina programul de lucru, ce-o sa faca? Probleme? Ii dai in judecata si te pişi pe ei!
La angajare semnezi fisa postului: nu trebuie sa-ti dea mai mult de lucru, sau altceva decat ce scrie in fisa postului.
Dar angajatul roman e prost. Pune botul la vrajeala, ca „mai sunt mii ca tine”. Sa-mi suga p^%a, cheama-i pe aia!
La noi, in Romania, este vorba de faptul ca anumiți oameni depinde cu adevărat de acei bani (din salariu), Sunt multe cazuri cand lumea sta peste program, fara sa fie remunerata. De ce? Pentru ca accepta, pentru ca au nevoie de acel „minim” care li se oferă. Daca lumea ar lua atitudine s-ar schimba situația, dar… Câtă lume e dispusă la o perioada de sacrificiu? Câtă lume e dispusă sa iasa din zona de confort?
Sa muncesti 12 ore pe zi e „zona de confort”? Wow.
Cacat, le plangi atat pe fetele care castiga 400 de euro si care stau pana la 22 ca si cum sunt legate de picior cu lanturi.
e optiunea lor ca deh, da ataaat de bine sa pui pe fb una din urmatoarele titulaturi: copywriter, art director, social media specialist, PR specialist, Communication specialist, etc incat pana si pozele alea fake de instagram cu o carte in fata mutrei isi pierd orice forma de „neinteresant”
Ohoo, nici nu stiu de unde sa incep.
!Achtung, long story/rant ahead!
Am trudit prin 2 agentii (una mai mica care a crescut sub ochii mei si alta mai mare de felul ei – clienti precum MasterCard ca sa dau un exemplu) in Londra asa vreo 5 ani. Din mai multe motive m-am intors in Romania. La inceput a fost bine deoarece aveam clientii mei de freelancing din Regat, dar incetul cu incetul si-au pierdut clientii si am cam ramas fara lucrari. Buuun. Am vazut un anunt la o agentie din orasul in care traiesc -unul de aproximativ 200k locuitori- si am zis ca aplic. Jobul l-am luat fara nicio problema. Am facut un prim compromis referitor la salar (era de asteptat). Si aici mi-a fost prima greseala. Am dat de un mediu in care secretarele sunt Account Managers, un loc in care persoana care conduce agentia nu face simpla diferenta dintre backend si frontend development (vorbesc de chestiile cele mai basic), loc in care Art Director-ul si-a prins postul deoarece a stiut sa se vanda (experienta lui constand doar din internship-uri prin strainatate la corporatii. Din experienta mea pot sa spun ca internii pe care i-am cunoscut au ca responsabilitate maxima facutul de cafea). Acelasi art director mi-a demostrat cat de bine-si cunoaste meseria apropand design-uri cu 3 logo-uri pe aceeasi pagina de la client. Ore suplimentare: fara numar. Plata? Exista ceva numit x. Care aparent e profitul pe luna respectiva, impartit la nu stiu ce, inmultit cu altceva… Fizica cuantica mi se pare mult mai accesibila decat calculul asta. Bun. Am zis ca nu mai stau peste program. Le-am explicat si colegilor, mai incepatori, (am uitat: tactica lor e sa racoleze creativi de pe bancile facultatilor, care n-au mai lucrat pana la momentul respectiv. Trag de ei, din ei, pana astia clacheaza si pleaca. Repeat) ca daca nu pun piciorul in prag nu se va schimb nimica. Adica sa refuze sa mai lucreze peste program. „A, dar asta trebuie terminat astazi” zice account-ul dupa ce a mai pasat munca de doua zile care trebuia terminata tot astazi. Eu le-am zis sa se organizeze mai bine si sa nu mai preia atatea taskuri. Mie mi-a functionat, I’m considered a mad man around there (not the TV serie), ei stau si acuma la birou. Problema e simpla din punctul meu de vedere si solutia parca are ceva din Jerry Maguire: less clients. Clients you care about, clients that appreciate what you do. Quality over quantity. De asemenea si oameni competenti in pozitiile pe care le ocupa. Ei, dar asta costa bani. Si am revenit la ce ziceam acum 4 propozitii.
Piata locala e imbacsita cu fel si fel de agentii (intr-o zi am numarat vreo 12. Vorbesc de un oras de dimensiuni medii din Romania). Toate, toate fac aceleasi chestii: shit design, se axeaza pe print (in 2015, aproape 2016), ‘webdesign-ul’ consta in achizitionarea unei teme de pe themeforest. Avem cea mai rapida conexiune de internet din europa si nu suntem in stare sa ne folosim de ea. Fuck. Sake. Social media consta intr-o ‘postare’ si din cand in cand un concurs cu ‘comment, like & share’. Statiile de lucru abia stau deschise cu un CS4. Doamne fereste sa mai deschizi si un Illustrator langa PS. Hostarea mail-urilor se face inhouse. Inhouse. Google Apps costa $6/user. Dropbox (sau ceva echivalent) nu e bun pentru ca nu avem fizic device-ul in birou.
Nu stiu cum e in alta parte, dar local din ce aud de prin dreapta si stanga e la fel. Si vorba ta mai sus, oamenii migreaza de ici colo. Isi consuma nervii aici, se muta acolo si peste 6 luni au ajuns de unde a pornit. It’s toxic. Very, very toxic.
Ce-am facut eu? Mi-am renegociat orele de munca (redus la aproape o zi pe saptamana) si urmeaza s-o intind din nou. For good this time, doua ‘intoarceri’ fiindu-mi de ajuns.
*rant over.*
Cred ca cei mai tampiti in tot lantul asta sunt cei care vand spatiul de reclama ieftin. Un exemplu ar fi binecunoscutul site stirileprotv care colcaie de reclame mai rau decat un site de torrente. In loc sa aglomereze site-ul cu reclame ieftine poate ca ar fi mai bine sa creasca pretul, sa-i oblige pe cei care vor sa-si faca reclama pe site-ul lor sa nu bage pop-up cu sonorul dat la maxim de nu intelegi nimic din cauza distorsiunilor. Si uite asa poate cresc si preturile, veniturile, salariile, calitatea, etc.
Întrebare de o sută de puncte: câte fetișcane dintr-astea care o ard cu excelul prin agenții au bărbat acasă? Sunt în lumea lor virtuală și când scapă din lesă încep să își pună sâni pe barter sau să facă selfie în parc unde văd lumină zilei o dată pe saptamana. Știu destul de multe exemple care se plâng de programul din agenție ca trebuie să stea până după oră 20:00, dar nu spun ca 6 ore cel puțin au ars-o fără să facă nimic concret. Time management-ul e ceva ce se dobândește în timp și un prim pas e măritișul. Să le vezi dacă mai sta vreuna după program ca acum știind ca o așteaptă unu’ acasă și doi puradei
Asta daca ajung sa aiba pe cineva, dupa ce 8 ore dorm + 20 la munca.
––
Asta cu lipsa productivitatii am observat-o si eu. Dar de ce sa stea o echipa peste program pentru cateva pi#&e angajate pe post de amanta sefului? Daca seful e bou, restul TREBUIE sa reactioneze.
Sunteti tari pe pozitie? Plecati la cat scrie pe contract! Vorbiti cu avocati, daca sunt probleme, sa stiti cum se incepe un proces. Faceti un mic „sindicat”! Asta, bineinteles, daca stiti sigur ca problema nu e la voi.
i did an update.
O intrebare de idiot: ce ziceti de asta: https://ro.wikipedia.org/wiki/Freelancer ?
E greu, cat produci, atata papi, e complicat cu contabilitatea, cu gasirea clientilor, cu toate…
eh.. publicis worldwide se gindeste sa isi restructureze agentiile ca e in gaura de citiva ani buni, si de aici plinsul domnului ca altii sunt de vina. problema sa majora e ca chestia asta cu aruncatul mitei nu poate fi contabilizata… ma asteptam sa fie mai ‘creativ’ ca a ajuns la o virsta cind stie foarte bine ca ‘mi-a mincat catelul tema’ nu tine in fata unei agentii de audit care se uita la cifre.