Acum o luna si un pic i-am scris primarului orasului in care locuiesc. I-am scris de mâna, in ideea ca e tanar si nu a mai vazut scris de mâna si astfel il voi impresiona. Pentru ca scriu frumos, cu stilou cu penita. De aur. Nu partidul.
L-am impresionat atât de tare incât dupa câteva zile am cerut o audienta pe site-ul primariei, ca poate O scrisoare pierduta. Secretara mi-a raspuns repede si mi-a propus „cel mai devreme peste o luna”. Aoleu. Dar lucram la partea de rabdare, deci raspund politicos „Multumesc frumos”.
Ziua fatidica, imi iau macheta la subrat si plec pe jos. Un frig de-mi clantaneau dintii. Vânt si statea si de ploaie, aveam 15 minute de mers pe jos, drobul de sare, daca mi se strica macheta ca nu luasem umbrela. Vorba aia, lucrasem o zi intreaga la ea, am comandat chiar si omuleti de pe Amazon, sa-i fac o adevarata macheta de arhitectura.
Drobul de sare a stat la locul lui, am ajuns la primarie. Doamna de la „primiri” m-a intampinat cu „Buna ziua, ce macheta frumoasa aveti!” si un zâmbet politicos. Nici nu va dati seama cât de important e, atunci când intri intr-o institutie a statului, sa-ti raspunda cineva politicos si sa mai si zâmbeasca putin. Doar atât si ai avea contribuabili mult mai putin nervosi. Dar la altii e greu.
A sunat-o pe secretara si apoi m-a condus pâna la anticamera primarului. Primaria e lux. Totul e scump pe acolo, de la birouri si pâna la veiozele cu led de pe fiecare birou. Curat, luna, zici ca esti la Versailles. Respira banii. Ca sa intelegeti mai bine: orasul are 25.000 de locuitori. In pandemie, primaria a bagat in 6 luni aproape 400.000 de EUR din fonduri proprii, ca sa sustina comertul local (magazine mici, restaurante etc). Asta, bineinteles, pe lânga fondurile de la „centru”, de la domnul Macron. Dar primaria de aici nu e visteria Frantei, asa ca i-a bagat inteligent. „Hai sa sustinem comerciantii nostri! Cumparati cecuri de la primarie, cecuri cu care sa platiti la restaurante si magazine. Voi dati 80 EUR, noi va dam un cec de 160 EUR! Totul facut cu o aplicatie online (e un site frantuzesc care propune asta), simplu, eficient.
Bun. Aici primar a fost pâna acum 9 luni, un nene care era la al N lea mandat. Un republican, dar din ala ascuns bine in spatele lui Marine le Pen, adica extrema dreapta. Nu vedeai la primarie decât nume alsaciene, nici macar frantuzesti! In sala de consiliu, cred ca unii dintre ei vorbeau in dialect. Nu zic ca n-a facut treaba, ca a facut, dar lumea pe aici tot vota 40% extrema dreapta. E, si noul primar, 38 ani parca, a facut un partid cu mai putin de un an inainte de alegeri si au câstigat cu aproape 60%! Chiar si atunci când zici ca un loc e sortit sa stea 100 ani cu gândul la extrema dreapta, poate vota, intr-o zi, cu totul altceva.
So, primar tânar, francez get-beget. Cine mai participa la intalnirea cu mine? Pai, consilierul responsabil cu urbanismul, un arab 100% si seful lui de cabinet, un negru 100%! Cred ca multi locuitori isi fac cruce si scuipa-n sân când ii mai vad pe astia pe strada. Hai ca arabi mai sunt, ca sunt vreo 4 kebab-uri (dar niciunul in centru!, ca nu e loc pe strada principala, cu restul restaurantelor), dar negri? Si, ca sa fie totul si mai ciudat pentru locuitorii blonzi ai urbei, seful politiei e si el tot negru! Locuiesc intr-un oras misto. Tolerant, primitor si cu money. Cred ca, pana la urma, o sa cer cetatenia.
Acum, ca sa fie si niste critica, sa nu para un post platit. Discutia cu ei a fost fructuoasa pentru mine, chiar daca inca n-am semnat niciun contract. Dar au parut cu adevarat interesati si mi-au spus ca vor sa cumpere o pergola dar sa fie gata pentru luna iulie. Problema este ca sunt o serie de autorizatii si avize pe care nu stiu daca le voi obtine asa repede. Vom vedea.
Ce voiam sa zic, la nivelul de interactiune formala, intre primar si colegii lui. Am revenit cel putin 15 ani in urma, intr-un birou al unui primar dintr-un oras-satelit al Bucurestiului. Fix acelasi tip de interactiune: „domnul primar in sus, domnul primar in jos”. Arabul s-a dus dupa cafeluta, dupa zaharut, dupa apica, pentru domnul primar. A participat si la discutie, si, desi primarul era chiar entuziasmat de idee, arabul avea grija ca de fiecare data când isi spunea punctul de vedere – pozitiv, ca ii placea si lui ideea -, se intorcea catre primar: „bineinteles, daca domnul primar va fi de acord”. De zece ori in 20 minute. Sa nu care cumva sa zica el „da, mie imi place”, ca si cum ar fi sunat un angajament. „Da, mie imi place ideea, dar tot domnul primar e cel care decide”. Pai asta stim cu totii de aici, de ce e nevoie sa precizezi? Un servilism din ala, un pic gretos. Celalalt, seful de cabinet, la fel. A incercat putina critica, iar când primarul a zis „mie imi place asa”, hop si lui i-a placut imediat asa, ca primarelui.
All in all, mi-a placut ce am vazut, o normalitate pe care o apreciez la adevarata ei valoare, pentru ca stiu ca si pe aici e loterie. In unele locuri e misto, in altele mai nasol decât in România. Si, da, totul tine mereu de oameni, nu de institutia propriu zisa. De multe ori criticam institutia per ansamblu, dar institutia in sine nu are inima, e o cladire goala. Si critica nu ar trebui sa fie indreptata spre o institutie goala. Ci spre inimile oamenilor. Inclusiv a noastra, caci atunci când suntem intr-un loc, si inima noastra contribuie la starea generala. Si asta avem tendinta sa uitam cam des.
Felicitări!
Esti rau. Tipa de la casierie de la taxe si impozite zambeste mereu cand ma duc acolo. 😁
Care dintre ele? Aia care butoneaza si tipareste chitanta, aia care o duce la ghiseul alaturat sau aia care incaseaza banii? Cam prea multe zambete!
Oare nu cumva faptul ca orășelul arata atât de bine este consecinta directa a numărului mic de alogeni care locuiesc acolo? Faptul ca vorbeau în dialect la ședințele de consiliu e un argument solid pentru a presupune existenta unei comunitati de interese a axate pe specificul local. Un punct în plus pentru Alsacia ca e partea Franței non-laica.
Frumos cu consilierul ala pentru urbanism care nu avea nicio părere ci doar limba moale. Genul de personaj care își da arama pe fata când ajunge la butoane. Am văzut niște exemple și pe aici prin romania.
Orasul are o sursa importanta de venituri, chiar si fara o gestiune riguroasa sau competente manageriale. Pur si simplu, sunt foarte multe intreprinderi in localitate, mici, mari, de toate felurile. Deci bani la buget.
Sunt si aici alogeni, dar sunt mai la periferie, cumva ascunsi de ochii lumii. Orasul are norocul sa fie intins ca suprafata, deci impresia aia de « sunt peste tot oamenii pe care nu vrem sa-i vedem la noi in localitate » nu exista.
Iar faptul ca de 9 luni sunt altii la putere, mai amestecati asa, nu a schimbat cu nimic nici curatenia orasului si nici interactiunea dintre oameni. Cel putin de unde ma uit eu, totul pare la fel de normal ca si inainte. Doar mai colorat.
In rezumat, nu as face legatura intre mai putini alogeni = prosperitate. Cel putin nu in cazul asta. Si, btw, comunitatea de interese nu are legatura cu rasa sau nationalitatea. Toti oamenii vor cam acelasi lucru: job, casa, masa, masina si niste gadget-uri.
@fluture
9 luni e un interval de timp relativ mic.
Pe de alta parte un mecanism pus la punct în generații ar reacționa violent la încercările de destabilizare. Iar firmele alea multe care aduc bani la buget sunt acolo tocmai pentru ca știu ca acolo lucrurile funcționează.
Problema alogenilor nu apare când sunt 1-2 ci când refuza integrarea și încep sa se enclavizeze. Depinde foarte mult și de capacitatea comunitati respective de a ii absorbi. Bineînțeles că fiecare comunitate are o masa critica de alogeni pe care ii poate absorbi fără sa faca implozie și depinde și de sentimentul de comunitate (poate avea legătură și cu dialectul folosit)
Apariția de lingăi în primarie (sau in firma) e semn rău.
Anonim, o sa-ti raspund mai lung, ca m-am asezat la birou cu cafeaua. O sa fiu direct, si mi-ar placea sa treci peste accesele pe care le vei resimti condescendente sau sarcastice si sa retii esentialul din ceea ce-ti voi spune.
Ai peste 1000 de comentarii aici. Intri in pending automat, indiferent de ce comentezi, lungimea comentariului, link sau nu. De când scriu eu pe aici, nu ti-am vazut niciun comentariu care sa „treaca” fara sa-l scoata cineva din „pending”, ceea ce am facut si eu de multe ori. Ceea ce m-a obligat, cumva, sa-ti citesc/survolez multe comentarii. Si am observat o chestie, care, din pacate, e valabila la FOARTE MULTI OAMENI. Da, zic mai tare, poate se aude si in spate.
In 90% din comentariile tale, pui un link. Un link al carui rol este, evident, sa intareasca ceea ce afirmi in acel comentariu. Oricum, un link care-ti foloseste tie pentru argumentatie. Am vazut ca citesti cu sârguinta publicatii frantuzesti, unele dintre ele atât de obscure ca pare ca le-ai cautat mult in meandrele internetului, doar ca sa-ti serveasca argumentul.
Ce citesc eu, de fapt, in comentariile tale? Din pacate, nimic mai mult decât niste idei mestecate de altii, pe care ti le-ai apropriat, care se „pupa” cu ceea ce gândesti si tu. Nimic din experienta proprie, doar texte citite pe ici si pe colo, cât sa-ti hranesti bias-ul. In timp, ele au devenit o filosofie de viata pentru tine, argumentele respective fac parte din ceea ce esti si gândesti tu, cu mintea ta, desi nu sunt decât niste informatii induse de ce ai citit, nu neaparat in relatie directa cu realitatea.
Vorbesti despre enclavizare, despre alogeni, despre refuzul de integrare etc, ai ajuns chiar sa asimilezi mizeria aia de declaratie a fostului ministru de interne (parca) care spunea „când e unul e ok, când sunt mai multi arabi, negri e problema” si ti-ai facut-o explicatie rationala! Tu, tie! Omule, e grav. Sunt convins ca interactiunile tale cu arabi, negri sau alti imigranti din Franta tind spre zero. Cu toate astea, ai pareri formate pe care nu eziti sa le etalezi, cu o siguranta de sine deconcertanta.
(Enclavizarea, refuzul de integrare, in afara de faptul ca sunt niste fenomene extrem de minore raportate la intreaga populatie de imigranti, sunt niste reactii societale, nu sunt o dorinta interna a indivizilor. Atunci când nu ai decât un cartier in care poti cumpara, când bancile te discrimineaza la credite, când pur si simplu un francez get-beget refuza sa-ti vânda ca nu-i place lui ca ai facut si tu bani etc, atunci se produce enclavizarea. Societatea franceza, prin felul ei de a se comporta cu acesti oameni a dus la enclavizare, nu este o dorinta arzânda a arabilor veniti aici sa faca autostrazi in anii ’60! La fel si refuzul integrarii, trebuie sa-l vezi ca pe un fenomen mai larg. Sunt francezi get-beget care refuza sa se integreze, exemplul mare de anti-vaxxeri pe aici e unul, saracia e altul, si pot gasi multe altele dar nu e locul. Refuzul integrarii este o reactie la societate per ansamblu, are legatura directa si cu tehnologia, cu schimbarile societale majore din ultimii 20 ani, si mai putin cu faptul ca oamenii aceia sunt imigranti sau descendenti de imigranti)
N-am o concluzie. Continua sa citesti presa franceza, dar asteapta niste interactiuni reale cu oameni (francezi sau imigranti, dar nu un link, doua, ci multe persoane, reale) si abia apoi fa-ti o idee pe care sa ai curajul s-o expui ca un adevar. Si chiar si atunci, cel mai indicat e sa continui sa fii deschis la a-ti schimba perceptiile initiale.
Bafta!
@fluture
Mersi pentru aprecieri.
Habar nu aveam ca am 1000 de comentarii. Probabil pentru ca e unul din puținele locuri din internetul romanesc în care se mai poate discuta deschis și moderatorul accepta și alte pareri.
Despre partea cu enclavizarea ma gândeam la o situație de la noi din România unde niște imigranți interni au năpădit o zona cât de cât decenta. Nu e nevoie sa fie arabi sau negri. Succesul unei comunități (care nu include neapărat prosperitatea economica) depinde de cat de mult sunt atașate de un set comun de valori. Oricarui străin de comunitate o trebuie un timp ca să înțeleagă setul respectiv și nu e obligatoriu sa se integreze. Am cunoscut câțiva etnici romani trimiși în timpul comunismului sa „colonizeze” județul Covasna. Nu a fost o experienta prea plăcută pentru ei.
O sa încerc sa nu mai pun linkuri din publicații obscure și sa mai diversific și cu presa italieneasca și poloneza și eventual cu niște site-uri maghiare dar acolo trebuie sa apelez la versiunile în engleza. Uite și unul de pe Wikipedia despre migranți :https://en.m.wikipedia.org/wiki/Rivers_of_Blood_speech
Despre integrarea imigranților as putea spune ca am cunoscut niște francezi extrem de naționaliști (nu neapărat le-peniști dar sigur gaullisti), unul cu o bunica poloneza (sau o fi fost chiar evreica?) iar celalalt cu nume italienesc (Corinti). Deci se poate.
Despre interacțiuni reale cu oameni abia aștept sa le am ca m-am plictisit de alea online. Glumeam. Sunt norocos ca mai am interacțiuni reale cu oameni. Cu francezi mai greu, inclusiv cu doamna Armand.
Revenind la ideea de la care am pornit. Oare nu cumva faptul ca arata bine deriva tocmai din conservatorismul sau și din faptul ca istoric vorbind ii integrează pe alogeni (fie ei polonezi, italieni, negri sau arabi)? Nu cred ca tehnologia sau schimbările societale din ultimii 20 de ani (care or fi acelea? Și de ce nu ultimii 30 de ani?) sau rezistenta la vaccinare sunt cauze de refuz al integrării într-o anumita comunitate ci dorința personala de identifica și a accepta un anume set de valori (unele din ele pot fi conservatoare gen a vorbi în dialect) caracteristic acelei comunități.
OK, deci nimic, nimic? Doar un nou link si atât. Asta e. Duminica placuta.
Sunt persoane care deschid link urile din comentarii? Recitind comentariul mi am dat seama că nu mai citesc nici macar textul 2,3 linii deasupra și sub link.
dacă tot ai pomenit, ce dificultăți au întâmpinat etnicii români trimiși să ”colonizeze” Covasna?
în afară de, să zicem, problema lingvistică.
(ca turist, eu personal, nu am avut nicio problemă lingvistică în vreo zonă diferită etnic sau doar geografic de cea în care m-am născut/trăit- nici în Harghita-Covasna, nici în Apuseni, nici în nordul Maramureșului, nici în Bucovina, eu fiind olteancă de la confluența Oltului cu Dunărea; am avut o ușoară dilemă cu un ”pripor” în Bucovina, dar m-am descurcat eu).
dacă m-aș duce să locuiesc în altă parte decât m-am născut recunosc că aș avea o problemă cu ”așa se face”.
nu cu ”așa se face” în contextele de genul: nu aruncăm hârtii pe stradă, nu dăm muzica atât de tare încât să se audă la vecini, chiar dacă e casa noastră, facem reclamație la primărie dacă nu ne convine ceva, rspectăm tipul de construcție/culorile caselor al zone, înțelegeți voi la ce mă refer.
aș avea o problemă cu ”așa se face” în contexte de genul: se dă de pomană meniu complet, de la aperitiv la desert cu băuturi asortate, musai la un număr egal de bărbați și de femei, la înmormântare dai prosop de baie la popă și batiste la restul participanților (niște discuții de ieri mi-au trezit amintiri dubioase), în ziua x nu faci cutare activitate, pe hârleț/cazma se apasă doar cu piciorul drept (taică-meu a avut-o p-asta cu socru-su acu’ cca 35-40 de ani).
acolo unde am trăit o viață pot ignora mai ușor ”așa se face” din gura lumii dacă nu-mi cântă mie.
ca chestie, taică-meu m-a informat că se face fantomă și se întoarce să mă bântuie dacă mă bag la strâmtoare financiară sau, mai rău, în datorii, ca să respect toate ”așa se face”-urile pe care mi le zice lumea pt înmormântarea lui.
In vreun deceniu de navetă am ”cunoscut” peste 200 de stewardese de la AF. 90% aveau riduri de la atîta zîmbit către călători, aproape devenit rictus. Ca în momentul în care discutau între ele să (re)vină la o față normală în cîteva zecimi de secundă. Scîrbiciul, deh…
Da, dar prefer de departe un rictus unei acreli specifice multor comerturi din Romania.
prefer totuși acreala aia decât zâmbetul ăla forțat și trist. Sau chiar mai bine, fii tu ăla care luminează încăperea și pe ceilalți.
Itaa, daca vreau acreala imi iau o cana de zeama de varza, n-am nevoie s-o vad pe chipurile oamenilor. Dar inteleg ca poate fi o chestie personala.
nu înțeleg de ce musai lipsa zâmbetului înseamnă automat acreală?!
n-am întâlnit musai doar moace cu zâmbet despicat de la o ureche la alta, dar nici acreală. în general am dat peste fețe neutre cu care am avut, de obicei, o interacțiune decentă și fructuoasă pt mine.
nu vreau musai zâmbet cât casa, dar nici acreală/nervi/îmbufnare, că nu-s eu vinovată pt toate relele din viața celui din fața mea.
pt mine e ok să aibă o față neutră/relaxată și să-și facă treaba.
Dar unde a dispărut articolul tau anterior fluture ? Cel cu discriminarea
Unele interactiuni nu se inampla asa cum imi doresc. Unii cred ca scriu sa lovesc in femei, altii cred ca scriu ca sa le dau lor posibilitatea sa-si exprime misoginismul. Unele – din si asa putinele femei de pe aici – vin sa-si exprime misandria. Am mai spus-o si cu alte ocazii: posturile mele nu sunt invitatie la extremism pentru nimeni. Nu tolerez extremismul de nici un fel, chiar daca in texte mai folosesc litota, sinecdoca sau metafora.
„De multe ori criticam institutia per ansamblu, dar institutia in sine nu are inima, e o cladire goala. Si critica nu ar trebui sa fie indreptata spre o institutie goala. Ci spre inimile oamenilor.”
Așa-i și cu România (și cu variantele ei inteligente „românia, Românica, etc.) de-aia a apărut și vorba „….păcat că-i locuită”
Urasc expresia „pacat ca-i locuita”. L-as ruga pe Vali sa-i biciuiasca pe cei care o folosesc, daca as avea puterea asta. Idem la „Românica”.
In august vreau sa fac si eu o pergola dasta ca a ta :)) sa vedem ce iese
Si pt antrenament o sa fac un cotet de caine pe modelul pergolei de 1mp latura.
Baga mare. Sa ne arati rezultatul. Vezi ca la 1mp latura o sa ai ca suprafata proiectata un hexagon cu latura de 70-80 cm. Sau, mai simplu, trebuie sa ai spatiu la sol un cerc cu diametrul de 1,6m.
Ai patent pe designul acesta? Presupun ca nu. Si atunci ce impiedica pe oricine sa-l faca, fara sa iti plateasca?
Nu sunt sigur cum sa interpretez intrebarile tale. Iti faci griji pentru mine? Daca e cazul, sa stii ca apreciez.
Pare că energia care se pierdea prin internet a început să se concentreze ca să-ți înfăptuiască visele. Să ne mai povestești aventura ta de pustnic digital!
Felicitări pentru proiectul cu pergola și succes în continuare!
Șeful de cabinet era al tipului de la urbanism sau al primarului?!
Sunt construcții lingvistice (citesc prea puțin în alte limbi decât româna ca să exprim o idee generală sau să o restrâng) care pe mine personal mă bagă în ceață.
Uneori, la investigații ulterioare, s-a dovedit că am dreptate, alteori am despicat prea tare firul în paișpe.
Ce-i aia „nume alsacian”?! Ceva cu rezonanțe germanice? Fără niciun subînțeles, doar curioasă. Chiar și în România am probleme în a identifica etnia în funcție de nume, chestie care pare ușoară pt alții.
Ar fi culmea ca si urbanistul unui oras sa aibe sefi de cabinet:-) Doar primarul are sef de cabinet. Si asta doar in primariile mai mari, in alea mici nu exista decât secretara, care e tot o sefa de cabinet, ca nu treci niciodata de ea:-)
Meyer, Schmitt, Schneider, Muller, Klein, Weber, Fischer… astea sunt tipic alsaciene.
înțeleg. dar din modul în care e construită fraza ”So, primar tânar, francez get-beget. ……….. Pai, consilierul responsabil cu urbanismul, ….si seful lui de cabinet, …” se poate înțelege și că șeful de cabinet era al consilierului cu urbanismul. dacă o analizezi doar dpdv gramatical. dpdv logic e altă mâncare de pește.
nu caut nod în papură, să nu mă înelegi greșit. doar că eu am niște pitici pe creier cu genul ăsta de construcție a frazei și experiențe care se bat cap în cap.
au fost situații în care, cerând informații suplimentare, am primit ”normal că e șeful de cabinet al consilierului cu urbanismul, ce-i așa greu de priceput”, dar și ”normal că e șeful de cabinet al primarului, ce-i așa complicat”. (nu, nimic logic ”e o primărie mică, ăla de la urbanism n-are nici secretară, d-apoi șef de cabinet”, doar insinuări de tipul ”ești proastă că nu pricepi din prima”).
Multă baftă! Sper ca acei oameni care au fost profund impresionați să fie și sinceri. Unii de prin partea aceea a Europei știu să te mintă așa de frumos….mai că îți vine să îi iei în brațe, nu alta.
Așa cum mai zicea cineva in comentarii, ai grijă la partea de Health and Safety. Dacă se lovește vreun amețit la cap sau ia foc prea ușor, nu o să fie prea bine.
Un comentariu pozitiv („Multa bafta!”) invelit frumos intr-un drob de sare românesc („…sau ia foc prea usor…”) si cu o funda rosie la fel de româneasca („Atentie, strainii ne mint frumos”)!
O sa fie bine. O sa fim bine. Intr-o zi.
Înțeleg că te-a enervat nițel „anonim”, însă scopul drobului de sare era să te ajute, iar funda roșie (atenție- nu am generalizat) nu exista in mintea mea (reacția mea vine mai degrabă din interacțiunile mele profesionale). În nici un caz nu eram ironică. Of
Succes cu proiectul si cu toate! Postarea developeaza relatii mult mai naturale si mai directe decat cele din Romania. Aici primariile sunt pline de tarani de oras, pentru care realizarea vietii e acel post (nu intotdeauna) vremelnic, iar aroganta si prostia sunt la ele acasa.Rar am vazut contraexemple…
Ultima oara cand am dat un sfat, lucrând in industrie, ai sters.
So, here you go – sterge-l si pe asta.
Daca ai avea o idee buna, n-ar trebui sa apelezi la strategii d’astea ca să primesti un raspuns. Nu doar in Franta oamenii au maturitatea necesara ca sa recunoasca o idee bună atunci când o întâlnesc. Daca erai sigur de ideea pe care o ai de vanzare, fluturai. Pardon, fluierai.
Bafta!
Iar au venit consultantii nesolicitati. Il sterg, nu ma intereseaza ce are de zis, omul insista. Sa-i zic iar ca spune tâmpenii?
Si cand mi-ai mai zis ca spun tampenii?
Ai sters si atat. Ce sa zic mai mult? daca ai putea sa iti scoti ultima pereche de coaste, ai facut-o deja. ca esti genul ala de om, indragostit de el insusi.
P.s: nu fi mai carnat decat esti. Ori stergi toate comentariile, ori le lasi pe toate. Asa esti doar manipulator.
Din nou, bafta!
Bai, omule, mergi si vezi-ti de treaba. Nu te-am intrebat nimic, nu ti-am cerut niciun sfat, n-am nevoie de nimic de la tine. Sub ce forma ar trebui sa ti-o spun? De ce insisti sa-mi dai ceva ce nu ti-am cerut?
De ce durează atât de mult(înțeleg că ar fi vreo 4 luni până în iulie) să obții autorizația pentru pergola ta?
Pentru ca aici trebuie omologate toate corturile, structurile temporare/demontabile care vor primi persoane in interior. Trebuie sa respecti mai multe norme, o comisie vine sa-ti inspecteze structura (rezistenta la vant, la foc si eventual instalatia de iluminat daca ai). Vorbesc pentru evenimentele desfasurate pe spatiul public. De exemplu, daca ai o copertina ea trebuie sa fie obligatoriu de clasa M2 sau mai mica la foc (foarte putin inflamabila). Si cineva trebuie sa verifice toate astea si sa-ti elibereze un registru de siguranta (in care sa ai documentele tehnice de la fiecare chestie care compune structura) + inspectie vizuala in ziua inceperii evenimentului, cu semnatura din partea pompierilor.
Daca evenimentul ar avea loc in curtea privata a cuiva, nu as avea nevoie de nicio autorizatie.
Sper să reușești să obții avizele necesare în timp util.
Pe lîngă interacțiunea cu personalul din primărie remarc deschiderea lor în a discuta cu un locuitor și interesul arătat proiectului/produsului tău.
Succes!