Interactiune intr-o primarie oras-satelit

Acum o luna si un pic i-am scris primarului orasului in care locuiesc. I-am scris de mâna, in ideea ca e tanar si nu a mai vazut scris de mâna si astfel il voi impresiona. Pentru ca scriu frumos, cu stilou cu penita. De aur. Nu partidul.

L-am impresionat atât de tare incât dupa câteva zile am cerut o audienta pe site-ul primariei, ca poate O scrisoare pierduta. Secretara mi-a raspuns repede si mi-a propus „cel mai devreme peste o luna”. Aoleu. Dar lucram la partea de rabdare, deci raspund politicos „Multumesc frumos”.

Ziua fatidica, imi iau macheta la subrat si plec pe jos. Un frig de-mi clantaneau dintii. Vânt si statea si de ploaie, aveam 15 minute de mers pe jos, drobul de sare, daca mi se strica macheta ca nu luasem umbrela. Vorba aia, lucrasem o zi intreaga la ea, am comandat chiar si omuleti de pe Amazon, sa-i fac o adevarata macheta de arhitectura.

Drobul de sare a stat la locul lui, am ajuns la primarie. Doamna de la „primiri” m-a intampinat cu „Buna ziua, ce macheta frumoasa aveti!” si un zâmbet politicos. Nici nu va dati seama cât de important e, atunci când intri intr-o institutie a statului, sa-ti raspunda cineva politicos si sa mai si zâmbeasca putin. Doar atât si ai avea contribuabili mult mai putin nervosi. Dar la altii e greu.

A sunat-o pe secretara si apoi m-a condus pâna la anticamera primarului. Primaria e lux. Totul e scump pe acolo, de la birouri si pâna la veiozele cu led de pe fiecare birou. Curat, luna, zici ca esti la Versailles. Respira banii. Ca sa intelegeti mai bine: orasul are 25.000 de locuitori. In pandemie, primaria a bagat in 6 luni aproape 400.000 de EUR din fonduri proprii, ca sa sustina comertul local (magazine mici, restaurante etc). Asta, bineinteles, pe lânga fondurile de la „centru”, de la domnul Macron. Dar primaria de aici nu e visteria Frantei, asa ca i-a bagat inteligent. „Hai sa sustinem comerciantii nostri! Cumparati cecuri de la primarie, cecuri cu care sa platiti la restaurante si magazine. Voi dati 80 EUR, noi va dam un cec de 160 EUR! Totul facut cu o aplicatie online (e un site frantuzesc care propune asta), simplu, eficient.

Bun. Aici primar a fost pâna acum 9 luni, un nene care era la al N lea mandat. Un republican, dar din ala ascuns bine in spatele lui Marine le Pen, adica extrema dreapta. Nu vedeai la primarie decât nume alsaciene, nici macar frantuzesti! In sala de consiliu, cred ca unii dintre ei vorbeau in dialect. Nu zic ca n-a facut treaba, ca a facut, dar lumea pe aici tot vota 40% extrema dreapta. E, si noul primar, 38 ani parca, a facut un partid cu mai putin de un an inainte de alegeri si au câstigat cu aproape 60%! Chiar si atunci când zici ca un loc e sortit sa stea 100 ani cu gândul la extrema dreapta, poate vota, intr-o zi, cu totul altceva.

So, primar tânar, francez get-beget. Cine mai participa la intalnirea cu mine? Pai, consilierul responsabil cu urbanismul, un arab 100% si seful lui de cabinet, un negru 100%! Cred ca multi locuitori isi fac cruce si scuipa-n sân când ii mai vad pe astia pe strada. Hai ca arabi mai sunt, ca sunt vreo 4 kebab-uri (dar niciunul in centru!, ca nu e loc pe strada principala, cu restul restaurantelor), dar negri? Si, ca sa fie totul si mai ciudat pentru locuitorii blonzi ai urbei, seful politiei e si el tot negru! Locuiesc intr-un oras misto. Tolerant, primitor si cu money. Cred ca, pana la urma, o sa cer cetatenia.

Acum, ca sa fie si niste critica, sa nu para un post platit. Discutia cu ei a fost fructuoasa pentru mine, chiar daca inca n-am semnat niciun contract. Dar au parut cu adevarat interesati si mi-au spus ca vor sa cumpere o pergola dar sa fie gata pentru luna iulie. Problema este ca sunt o serie de autorizatii si avize pe care nu stiu daca le voi obtine asa repede. Vom vedea.

Ce voiam sa zic, la nivelul de interactiune formala, intre primar si colegii lui. Am revenit cel putin 15 ani in urma, intr-un birou al unui primar dintr-un oras-satelit al Bucurestiului. Fix acelasi tip de interactiune: „domnul primar in sus, domnul primar in jos”. Arabul s-a dus dupa cafeluta, dupa zaharut, dupa apica, pentru domnul primar. A participat si la discutie, si, desi primarul era chiar entuziasmat de idee, arabul avea grija ca de fiecare data când isi spunea punctul de vedere – pozitiv, ca ii placea si lui ideea -, se intorcea catre primar: „bineinteles, daca domnul primar va fi de acord”. De zece ori in 20 minute. Sa nu care cumva sa zica el „da, mie imi place”, ca si cum ar fi sunat un angajament. „Da, mie imi place ideea, dar tot domnul primar e cel care decide”. Pai asta stim cu totii de aici, de ce e nevoie sa precizezi? Un servilism din ala, un pic gretos. Celalalt, seful de cabinet, la fel. A incercat putina critica, iar când primarul a zis „mie imi place asa”, hop si lui i-a placut imediat asa, ca primarelui.

All in all, mi-a placut ce am vazut, o normalitate pe care o apreciez la adevarata ei valoare, pentru ca stiu ca si pe aici e  loterie. In unele locuri e misto, in altele mai nasol decât in România. Si, da, totul tine mereu de oameni, nu de institutia propriu zisa. De multe ori criticam institutia per ansamblu, dar institutia in sine nu are inima, e o cladire goala. Si critica nu ar trebui sa fie indreptata spre o institutie goala. Ci spre inimile oamenilor. Inclusiv a noastra, caci atunci când suntem intr-un loc, si inima noastra contribuie la starea generala. Si asta avem tendinta sa uitam cam des.