Acum niște ani, am o discuție cu un coleg, care insista că el nu ia bani de la un brand ca să scrie de bine de ei, pur și simplu primește comunicatele pe care le primește toată presa și alege să scrie după fiecare comunicat.
Curios fiind, că bătea la ochi, am săpat prin piață. Compania nu desfășura campanii online, în afară de clasicele bannere, dar omul încăpuse pe bugetul de piar. Cum ar veni, nu lua bani de la companie să scrie, lua bani de la agenția de piar a companiei.
Acum niște ani, facilitez o angajare de om pe digital la un brand. Compania creștea, era nevoie de oameni noi. După câteva luni, fata vine cu o propunere de campanie pe termen lung. Bă, e aiurea, plm, nu te simți datoare față de mine, nu e cazul, stai liniștită. Fata zice că nu despre asta e vorba, dar are de atins niște obiective și de aia a venit la mine, și nu doar la mine, mai erau și alții în campanie. Ca să îmi povestească apoi că găsise acolo niște bloggeri care lucrau de 3 ani cu compania, pe niște sume modeste față de cât încasez eu, dar care nu aveau nici un fel de rezultate. Nici ea, nici eu, nici nimeni nu auzise de ei, dar încasau niște sutici pe lună pentru a publica comunicatele de presă ale companiei pe niște bloguri fantomă. Și care s-au supărat când au fost dați la o parte.
Revenind la colegul de mai sus, o companie se pregătește de o campanie. Înainte de campanie, un om care nu încăpuse pe bugetul de online a campaniei aruncă un articol fix pe brief. Mirare. E și el în campanie? Nope. Dar, pentru că nu mai încăpuse pe bugetul de online, cu rezultate și alte minuni, i se făcuse loc pe bugetul de comunicare. Ca să fie bine, că vorba aia, e băiat bun.
Cum concurezi cu așa ceva? Câtă ură prinzi ulterior pe oamenii de genul ăsta?
Sa vezi când angajații primesc salariile cu 2-3 luni întârziere, dar există buget pentru o agentie de marketing/pr de care nu a auzit nici naiba, nu are site, iar toții angajați agentiei raspund de pe email-uri proprii. Si li se platesc si facturile pentru 3 luni in avans. Zeci de mii de euro.
Dupa ce am vazut Ozark, mi-am dat seama ca foarte multe afaceri far sens de fapt au sens
… si nu e vorba ca mi-a deschis ochii, ma gandeam ca se face evaziune, doar ca m-a pus pe ganduri la unele faze si am ajuns la concluzia ca de fapt la cat de haotic si fara sens e totul in tara asta, e singura varianta in care coruptia poate sa-si legalizeze banii…
Poți da un exemplu concret unde s-a întâmplat asta?
„Încasau niște sutici pe lună”… asta e mișto…. Apoi vine fata și din scoarță în scoarță îți spune că vrea niște rezultate de la tine pentru că de la ceilalți care au primit „suticile” (nu 10 lei per articol) nu au dat rezultate… Nasol cazul… Acu… întrebare… Și-a învățat lecția???
Poate dacă lui îi dă miici pe lună, nu îl deranjează foarte tare.
Poate în cazul tău… „Cine zice ăla este… Ca măgarul din poveste!”… Prea slabă momeala asta bro… 😉
păi, la penultima întrebare, aș spune simplu: nu concurezi cu așa ceva. fiindcă este perfect inutil să intri la bătaie cu oamenii dispuși să facă aproximativ orice pentru aproximativ oricât; ăia sunt întotdeauna gata să promită puțin mai mult decât tine, pentru ceva mai puțini bani. orice „underdog” sau a învățat sau s.a prins singur că strategia „fake it till you make it” de fapt chiar funcționează.