Nu sunt vreun Tommi Mäkinen, ca să vă dau sfaturi despre cum se conduce pe timp de iarnă. Probabil că sunt sute de site-uri care îţi spun cum să nu calci frâna and so on. Ca să nu mai vorbesc de… stai! De toţi bloggerii care deja sunt experţi şi în asta 
(maliţiozitate voluntară). Eu am permisul auto de 20 de ani şi câteva sute de mii de kilometri făcuţi pe toate drumurile posibile şi imposibile, plecând de la o Dacie 1300 fabricată în 1984, fără servofrână sau servodirecţie şi cu patru viteze şi tot nu mă hazardez să vă dau sfaturi despre CUM să conduceţi pe zăpadă. Pe orice vreme, de fapt… Dacă vreţi să învăţaţi cum se conduce pe timp de iarnă/ploaie/polei etc, există cursuri pentru aşa ceva. Experienţa unui instructor profesionist e de neînlocuit. Ăsta e singurul sfat pe care o să îl auziţi de la mine.
Nu. Postul ăsta e despre altceva. Despre comportamentul din spatele volanului. Al tău, ca individ, locuitor al urbei şi vecin, nu neapărat conducător auto. Din spatele volanului şi nu numai. Hai să zicem că e un „wish-list” de al meu… Aşa mi-ar plăcea să te porţi tu, proprietarul sau utilizatorul unei maşini. Poate e cam târziu (văd că nu mai ninge), dar scripta manent.
- Stai la bloc, nu? Ca şi noi, restul… Chiar dacă ti-e mai uşor să dai zăpada de pe maşină în stânga sau dreapta, nu o lăsa acolo. Şansele ca un vecin să fie parcat lângă tine merg către certitudine. De ce să îi faci viaţa mai grea? Iar dacă tot ai apucat şi ai dat-o, ai putea să o şi cureţi de acolo.
- La fel stă treaba şi cu zăpada de pe locul tău de parcare. Chiar dacă sunt un pic mai solid (am pus ceva kilograme peste iarnă, aşa e), dar asta nu înseamnă ca trebuie să îmi faci tu programul de fitness. Dacă am chef de sport, mă duc la sală.
- N-am reuşit să ies din locul de parcare. Nu e vina mea că sunt încălţat doar cu pneuri de iarnă şi nu cu şenile. Decât să stai nervos şi cu mâna în claxon, mai bine îmi dai o mână de ajutor, să nu rămân aşa, nici car, nici căruţă, ocupând două benzi. A… şi ai putea să mă laşi să ies de pe o stradă secundară, chiar dacă tu ai prioritate. Altfel trebuie să îmi iau iar avânt să o fac. Tu nu vezi ce munţi de zăpadă mă despart de un drum cât de cât navigabil?
- Nu am posibilitatea să îmi feresc spatele, pot doar să am grijă să nu intru în colegul de trafic din faţă. Cum n-am niciun text interesant scris pe lunetă, nu văd de ce ai sta la 20 cm de mine. Nu sufăr de claustrofobie, dar (te rog) păstrează spaţiul… distanţa! E şi spre binele tău.
- Toţi suntem grăbiţi, mai ales acum când pierdem mai mult timp pe străzi. Dar asta nu înseamnă că îţi poţi lăsa maşina oriunde. Dacă tu te grăbeşti, gândeşte-te că nici cei 50 de călători din trolleybus nu ar trebui să stea după tine. Sau crezi că au ieşit la o plimbare, să admire peisajul?
- Nu are sens să forţezi intrarea pe galben în intersecţie! Sunt pietoni care trec imediat cum văd verde în faţa ochilor. La propriu…
Şi cu această ultimă rugăminte, vin şi câteva sfaturi pentru cei care circulă pe jos. Nu mai pun bullet-uri, că nu vor fi aşa multe…
Când mergi pe carosabil pentru că n-ai loc pe trotuar de mormanele de zăpadă, nu te înjur. Te înţeleg. Dar să ştii că ţi-e mai uşor ţie să de dai un pic la o parte. Eu chiar n-am cum să ies din şanţul de gheaţă făcut pe drum. Iar la semafor sau la orice trecere de pietoni: faptul că ai prioritate nu te face mai tare decât oţelul din care e făcută maşina. Câteodată e chiar imposibil să opresc. Te rog, gândeşte-te puţin înainte să treci! Şi, neapărat, asigură-te înainte să cobori de pe trotuar! Indiferent de culoarea semaforului.
Nu putem schimba climatul (adică putem, dar nu la asta mă refer…) local/global, nu putem să curăţăm noi străzile, nu putem multe… Dar să avem bun-simţ şi respect faţă de ceilalţi, nu cred că ar trebui să ne solicite prea mult. Încercăm?
Sursa foto: aici.
S-ar mai putea completa cu ceva sfaturi si pentru taximetristii atat de profesionisti, carora trebuie sa le multumim ca ne suporta si pe noi, plebea, in trafic.
– Poti lasa clientul si la 25 m de trecerea de pietoni sau deschide-mi macar usile cand ma vezi pieton, sa trec prin masina ta, oprita fix pe trecere.
– Asa cum clientul tau se grabeste, si eu ma grabesc si nu ti-as flanca spatele injurand, daca ai opri astfel incat sa lasi si pe altul sa treaca, pana-si cauta clientul tau geanta in care-si tine portmoneul, in care-si tine banii.
– Pornirea de pe loc o poti face si dupa ce a trecut cel care semnalizeaza ca te depaseste, fara sa-l trimiti pe banda opusa, cu plecarea ta intempestiva. Pe vreme de asta nu pot frana si nici nu sunt Fred din Epoca de Piatra, sa-mi infig pintenii in asfalt si sa opresc instant.
– Incearca sa ramai pe banda pe care te-ai incadrat la semafor. Sigur ai traseul facut in minte. Faptul s-a facut mai repede verde pe alta banda te obliga sa-ti regandesti traseul si pe mine sa franez inutil, sau sa nu mai apuc acel verde, chiar daca eram incadrat corect la semafor.
– Toti automobilistii sunt oameni si oamenii trebuie sa se respecte intre ei. Deci nu ceda prioritate doar colegilor taximetristi. Sigur si tie ti-au acordat prioritate si „civilii”, de ce sa nu le acorzi din cand in cand si tu prioritate si intelegere, pentru situatii mai putin obisnuite.