Impresii de pe litoralul romanesc (între alte mii de impresii)

Anul asta, din motive independente de vointa mea, am ajuns pe mirificul litoral romanesc. In principiu, cam stiam ce ma asteapta – am mai fost pentru 2-3 zile in urma cu cativa ani, desi n-am fost ca turist si nici pentru litoral nu m-am dus atunci.

Am ales sa NU merg in Mamaia pentru ca voiam liniște si n-aveam chef de discoteci, petreceri si gălăgie, așa ca am ascultat sfaturi date inclusiv pe ceva grup de părinți si m-am dus la Neptun. Ca e liniște, e pentru familii si e super fata de Mamaia. Am zis ok, Neptun sa fie, hai sa vedem ce cazare găsesc pe banking. In Neptun găsești in principiu doar hoteluri, nu am văzut – așa cum îmi place mie – un apartament de închiriat, de la o gazda privata. Am ales hotelul Apollo din Neptun, hotel de 3 stele. In poze arata nesperat de bine si deși scorul pe banking nu era foarte mare (7 si ceva), recviemurile recente erau pozitive (sau îmi afișa banking mai mult recviemurile pozitive, ca n-am avut timp sa trec prin toate cele peste 900 de recviemuri), oamenii erau destul de mulțumiți, mulți menționau ca a fost renovat recent, are piscina mișto (in poze); m-am gândit ca recviemurile negative care trag scorul in jos erau mai vechi, dinainte de a fi renovat. Prețul mi se părea un pic cam mare pentru un hotel de 3 stele – spre 500 de lei pe noapte in condițiile in care un hotel de 4 stele in centrul Vienei e 380 de lei pe noapte. Dar hei, hotel la mare.

Când am ajuns la hotel am realizat ce mega teapa mi-am luat. Hotelul ala nu merita nici măcar o stea, nicidecum 3. In primul rând, pozele camerelor puse pe banking n-au nici o legătura cu realitatea. Apoi, e un hotel comunist renovat, dar renovat in cel mai romanesc mod cu putința: vopsit in exterior doar pe partea vizibila, in fata; pe partea cealaltă sunt niște bălării, puțin moloz, iar vopseaua e de când a fost construit. La interior au acoperit ușile vechi de la dulapuri cu niște panouri fixate cu 2 holzsuruburi, sa para nou, dar sunt aceleași uși vechi de pe vremea comunismului. Ușa de la camera nu se închidea bine, cablul TV atârna aiurea, in spatele noptierei erau păianjeni, capacul de la scurgerea dusului se plimba liber, chiuveta se mișcă, ușa de la balcon era strâmba rău, pe hol vopseaua era scorojita, mocheta era veche si pătata, peste tot mirosea a vechi si închis. Ca vedere din camere aveai de ales intre a admira niște bălării înalte de 2 metri sau o dărăpănătura cu bumper cars, unde seara de la 9 pana pe la vreo 2 urla ceva muzica. Pe partea cu bălăriile aveai parte de manele pana la 2 noaptea. In 5 nopți cat am stat acolo nu s-au schimbat prosoapele, ba cred ca si făceau mișto de oaspeți cu un afiș mic pe care scria sa lași prosopul jos daca vrei sa fie schimbat, altfel sa-l pui pe suportul de prosoape, suport care lipsea cu desăvârșire. Pentru acces la mic dejun sau piscina am primit o brățara de unica folosința in genul ălora pe care le primești la ștranduri, diferența fiind ca aici aveau pretenția sa porți mizeria aia de plastic la mana pe întreaga durata a sejurului. Micul dejun inclus a fost execrabil, genul ala de mâncare pe care n-o dai nici la câini, ca ti-e frica sa nu facă cancer. Parcarea era practic un teren viran dintre 2 hoteluri, cu 100 de locuri, modelul primul venit, primul servit. N-ar fi asta o problema, dar hotelurile alea 2 au cate 256 de camere fiecare, iar in parcare intrau maxim 100 de mașini. Bonus, in ușa hotelului erau locuri rezervate pentru mașinile patronului, sa poată admira turiștii ce Mercedes are patronul, ca trebuia sa te strecori pe lângă mașina ca sa intri pe ușa. Cu toate astea, majoritatea celor cazați la hotelul ala – ca si cei care au lăsat review-uri pozitive – erau mulțumiți si incantați de condițiile din hotel; inclin sa cred ca romanii nu prea au idee despre cum trebuie sa arate un hotel de 3 stele.

Relativ aproape de hotel e o plaja – „La Steaguri”. Super aglomerata, apa nu tocmai curata, cu dopuri de bere mucuri de țigara, doze de bere, ambalaje de la biscuiți sau ciocolata in nisip, fără facilitați – un dus sau o toaleta publica sunt de domeniul fantasticului – iar daca vrei sa mănânci ceva e o terasa sordida lângă, genul unde nici Bear Grills n-ar avea curajul sa mănânce. Pe lângă e un fel de talcioc cu tarabe care vând toate prostiile din lume plus hamsii pe jumătate crude si pline de ulei. Pe scurt, plaja aia nu e tocmai locul in care te-ai putea bucura de mare. Dar e mai bine decât plaja de lângă – Daytona – plaja și mai înghesuita, cu șezlonguri puse la 20 de cm unul de altul, amplasată lângă o țeava mare de canalizare care deversează in mare astfel încât ai parte de o miasma de canal si tomberon care efectiv te sufoca. Spre stupoarea mea, si plaja aia era plina ochi de oameni veniți sa se bucure de briza marii. Am mers si mai la nord, pana la Olimp, unde plaja era la fel de aglomerata iar un cetățean bronzat încerca sa mă convingă ca cel mai mișto loc de stat pe șezlong e chiar in buza marii, la 20 de cm de apa. Măcar nu mirosea a canal.

Restaurantele sunt hit-and-miss. Am nimerit într-o seara in cel mai comunist cu putința restaurant. Părea okish pana a venit mâncarea. Si mai apoi pana au dat drumul la muzica dintr-o boxa de discoteca. Mâncarea părea făcută din resturile de săptămâna trecuta – niște paste carbonara cu smântâna acra deja si cu ceva șuncă pe care n-a mâncat-o nici câinele ce a apărut lângă masa noastră când a venit chelnerul cu farfuriile de mâncare. Niște mici (sunt roman, musai mici, nu?) înecați in ulei, o „pomana porcului” cu niște bucatele de carne seci si tari ca o talpa de cizma si o pizza care… mă rog, pizza, nu-i cine știe ce specialitate culinara. Cireașa de pe tort a fost cana in care a adus ketchup pentru pizza – model Voineasa 1970, cana aia cu dunga albastra. Ketchupul era… nu știu ce, ceva roșu si apos cu gust de carton.

Însă nu condițiile de cazare pentru care plătești 100 de lei si primești servicii de 2 lei (sugi ciorapii Ioana Selner, bag seama ca vrei niște frați) sunt neapărat marea problema de pe litoralul romanesc. Nu, marea problema sunt oamenii care ajung acolo. Melteni peste melteni, cocalari pentru care highlightul vieții lor e faptul ca s-au cazat într-un hotel mizer de 3 stele. Pițipoance wanna-be care discutau in gura mare „fatah, mi-a luat camera la hotel, iți dai seama fatah?”. Imbecili care s-au dus la mare sa-si umfle penele cu cazanul lor A6 din 2000 si care conduceau așa cum au învățat ei la mă-sa la coada vacii, drept urmare n-a fost zi la mare fără minim un accident care bloca complet traficul si așa aglomerat. Idioți care urlau ca la mama mare pe tarla, muzica care urla non stop din boxe, domni de la oraș care se plimbau agale cu tricoul ridicat peste burta umflata de bere si care râgâiau suav la fiecare 2 minute. Si toate astea într-o stațiune „de familie”, ca d-aia am ales-o pe aia, după cum o lauda toata lumea, ca e liniștita si de familie, fără petrecerile si gălăgia din Mamaia. Înțeleg ca poate plajele nu sunt curățate atât de des pe cat ar trebui, dar dopurile de bere din nisip nu apar acolo printr-o minune divina, or fi patronii din HORECA niște jegoși puși pe țepe, dar nu ei urla pe plaja ca niște bivoli in călduri, nu ei sunt cei care cer șezlong in apa, daca se poate. Nu ei stau claie peste grămadă, fără masca, in timp ce in lume e încă pandemie.

Sunt si (puține) lucruri ok. Am găsit o plaja decenta in Constanta (lângă Casa Casatoriilor, am pus poze mai jos), aerisita, cu șezlongurile puse la 2 metri unul de altul si departe de apa (~10 m), apa curata, lume ceva mai spălata – cel puțin nu mai erau ratate care sa se simtă prințese pentru ca le-a dus vreunu’ la mare la hotel; preturi decente (25 de lei un șezlong), cu cabina de schimb in care nu se căcase un biped cu câteva zile înainte, dușuri si toalete publice. Bonus, am comandat mâncare de pe Tazz ca nu aveau la beach bar nimic de mâncare, mi-au adus mâncarea pe plaja. Nu pot sa zic ca lipseau idioții cu desăvârșire (i-am auzit pe 2 cum discutau ca ce e nesimțirea asta? Cum dom’le 25 de lei șezlongul, e furt pe fata, furt încurajat de tâmpiții care vor sa se dea mari si dau 25 de lei pentru un șezlong) dar erau mult mai putini decât in alte locuri. Am găsit si restaurante ok (recomand cu 10 mâini Crama Murfatlar in Neptun) dar trebuie munca de detectiv. Si sunt convins ca sunt si locuri de cazare ok, dar la fel, trebuie munca de detectiv sa le găsești. Iar in general, preturile sunt mici (fac abstracție de faptul ca am plătit pentru mizeria aia de hotel de 5 ori mai mult decât merita).

De fapt, asta e diferența majora dintre litoralul romanesc si alte tari (pe lângă faptul ca in alte tari sunt mai putini melteni). In Croatia – de exemplu – nu trebuie sa duci munca de detectiv ca sa fii sigur ca nu iei teapa, am fost de mai multe ori si de fiecare data a fost ok. In Romania aparent nu te poți baza nici pe ce zic alți oameni, ca lor li se pare luxul suprem daca au mic dejun unde li se servește cel mai ieftin cremwurst din super market. As putea sa aleg cu ochii închiși ceva in Croatia si sunt 99% șanse sa fiu mulțumit de condiții; în Romania în schimb te trezești cazat într-o mizeria comunista, lângă o dărăpănătura cu gălăgie si muzica la maxim, pe o plaja amenajata lângă conducta care deversează in mare dejecțiile din canalizare, dar pe care oamenii le laudă de parca e luxul de pe lume.