Am avut o perioadă în care eram atât de pasionat de Al doilea război mondial încât credeam că poate sunt reîncarnarea unui soldat care a murit pe front. Mă interesa, și mă interesează. Nu neapărat date istorice, nu cunosc date, în ce zi, la ce oră s-a întâmplat anume eveniment… Am fost foarte interesat, de fapt, să înțeleg pe cât pot viața celorlalți, a civililor. Nu s-au făcut suficiente filme și texte despre viața civililor din timpul războiului.
Am vrut să mă mut la Berlin pentru câțiva ani, să înțeleg mai bine, să merg să vizitez, să stau prin muzeele lor, să înțeleg și mai mult decât aș fi putut-o face citind.
Textul de mai jos este scris de un român care a vizitat Berlinul pe vremea când Hitler încă nu invadase Polonia, adică înainte de începutul războiului.
Paranteză: dacă nu ați fost la Imperial War Museum din Londra, trebuie să mergeți. Musai. Au acolo o secțiune numită „Blitzkrieg experience” unde poți experimenta realistic un bombardament. Cobori într-un „buncăr”, se aud avioane, bombe, buncărul începe să se miște cand „cad” bombe; apoi ieși din buncăr într-o butaforie de case bombardate, cu oameni morți, mașini distruse… se văd trasoare, se aud bombardamente în depărtare. O experiență puternică, „audio-vizual-olfactivă” puternică.
Aici nu putem așa ceva, dar măcar un film, o poză și un text…
Articolul de mai jos a mai fost „înviat” de mine și în 2011, pe alt blog. Acum 10 ani scriam: Am găsit un teanc de reviste din 1938. Am scanat ce mi s-a părut interesant. „Impresii din Germania lui Hitler” are 5 părți – revistele nu erau consecutive așa că nu am recuperat decât 3 părți.
Trebuie să apreciem că o bătrână de 92 de ani a păstrat aceste reviste în perioada comunistă, când… oare ce pățeai în 1945-1955 dacă se auzea că ai publicații din astea în casă?
Pozele nu sunt din revistă, sunt luate de pe net – am căutat să fie din Berlin, din perioada respectivă, și nu ilustrează decât orașul, nu exact-exact textul (pe una am nimerit-o la fix, totuși).
Limbajul și ortografia sunt din perioada aceea (ex: desvoltare, Dela, ceeace, războiu, frequentă).
Impresii din Germania lui Hitler (2)
Nu e vorba aici decât de niște simple impresii de călătorie. Cuvântul impresii e aici la locul lui. Căci dintr’o călătorie făcută în goana trenului sau a automobilului, din vizite mai mult sau mai puțin grăbite prin oraș, instituții, muzee și localuri publice și din fugarele viziuni, pe care ți le oferă iuțeala vertiginoasă cu care se vede și se traeste astăzi, nu se pot culege decât niște simple impresii.
BERLIN
Dintre capitalele europene, aceea care a avut în ultimele decenii cea mai surprinzătoare desvoltare este Berlinul. Dela un milion de locuitori în 1880 a ajuns astăzi la patru milioane opt sute, iar, cu faubourgurile mai depărtate, GrossBerlinul are acum populația Londrei. Este o desvoltare uriașă, la care a contribuit spiritul centralist născut odată cu noul imperiu Wilhelmin și culminând în rolul precumpănitor, pe care capitala Reichului îl joacă în Germania de astăzi.
Impresia aceasta de imensitate și de colosal, căreia i se adaugă o liniște, organizată discret de către administrația disciplinată a Germaniei, este ceeace îți stăpânește sensibilitatea și imaginația în primele ore de contact cu Berlinul. Fără îndoială că această metropolă nu este un oraș cu farmec imediat. Nu te cucerește cu acel fluid insesisabil, cu care te cuprinde Parisul, din clipa chiar în care ai pășit pe largile lui bulevarde. Dimpotrivă, Berlinul este la prima vedere străin și rece, obositor prin ordinea lui, distant prin acea disciplină prusacă, care face ca totul să se miște oareșcum într-un ritm de paradă. Nu vezi lume leneșă și obosită rătăcind pe străzi. La Berlin timpul într-adevăr are preț. Ai impresia că pietonii de pe străzi au toți un țel hotărât înnaintea ochilor și că strada și orașul nu există pentru ei. Lipsește acel „lasă-mă să te las” al bucureșteanului, acea „Gemutlichkeit” vieneză și acea grație unică, care se desprinde din mișcarea străzilor parisiene.
Este totuși riscat să vorbești despre Berlin ca despre un oraș unitar. Berlinul este de fapt o aglomerație de mai multe orașe. S-au strâns mereu în decursul ultimului veac, fragmente de oraș mare și de orășele mici, care toate au fost înghițite de noua metropolă în formație, imens lac urban în care s-au contopit și s-au unificat atâtea alte lucruri urbane mai mici. Deaceea, ceace este unic și minunat în Berlin, este această trecere grăbită de la un oraș la altul.
* *
Între Friederich Strasse, Unter den Linden și Wilhelm Strasse se găsește situat Berlinul-matcă, adevărata city, reședință regală și imperială, oraș universitar și cultural prin vechea-i Universitate, biblioteca și imensele muzee depe malurile Spreiei, iar prin înlănțuirea de ministere și autorități Berlin e orașul-capitală de tară. Aci nu s-a schimbat aproape nimic în ultimele patru decenii- Doar a plecat împăratul din palatul său, devenit astăzi muzeu popular. Până la venirea lui Adolf Hitler la cârmă, dispăruse și garda militară de la Brandenburger Tor. Hitler a readus garda la locul ei tradițional. Dar Unter den Linden nu mai are astăzi atracția pe care i-o dădea odinioară prezența suveranului.
Bulevardul acesta adăpostește acum, peste drum de Opera mare, mormântul soldatului necunoscut. Flacăra eternă pentru necunoscutul căzut în războiu, arde astăzi în însăși inima Berlinului, amintind că dacă a dispărut dinastia, a rămas totuși amintirea luptătorului anonim. Și dacă odinioară garda palatului trecea în pas de paradă, urmată de o droaie de copii spre palatul imperial, astăzi, la orele 11 jum. din zi, un pluton de soldați cu steag și muzică militară, urmați de aceiași copii amatori de uniforme, dar și de un grup de bătrâni invalizi în pas de paradă, se duce să facă de strajă la mormântul unde arde flacăra veșnică. În apropierea acestui mormânt, călătorul atent va descoperi un tun de 210 mm. Tunul poartă următoarea inscripție: „Pe acest loc a fost un tun răpit de la inamic de trupele germane în 1870. El a fost restituit Franței în conformitate cu tratatul de la Versailles”. Tunul german pare astfel să fie numai locțiitorul tunului francez, pe care berlinezii îl așteaptă poate ca un trofeu al viitorului răsboiu.
Neschimbată și cu grația ei de totdeauna, se ridică vechea Universitate berlineză, care adăpostește facultatea de filosofie și litere. Și aici nici o modernizare, nici o rupere cu tradiția. Cred că mobilierul facultății este încă cel de pe vremea când Eminescu era student. Iar Biblioteca Statului din imediata apropiere a Universității se înaltă ca un simbol al culturii tradiționale germane, care se păstrează întreagă și în plină continuitate dincolo de imperiul transformat în muzeu și dincolo de milițarismul german, rămas astăzi o speranță. Au crescut totuși ceva nou în acest Berlin tradițional. Au crescut colecțiile muzeelor. Pergamonul în care germanii au știut din resturi autentice să reconstitue istoria vechei Asii, este poate una din cele mai strălucite fapte culturale din ultimele decenii ale Europei. Numai în cartierul ministerelor schimbarea e mai vădită. În fosta locuință a lui Hindenburg locuește Fuhrerul, când este în Berlin. Aici trupele de gardă personală ale Fuhrerului-Cancelar, în caracteristicile uniforme negre, fac de pază la intrări, dominând parcă, prin aspect și ținută, trupele regulate cenușii ale Reichswehrului.
Neschimbate au rămas, în această parte a Berlinului, restaurantele și cafenelele. Cofetăria Kranzler nu mai are voga de odinioară, precum nu o are nici vecina ei de peste drum, Cafe Victoria. Berlinul elegant și chic s-a mutat încă de pe timpul republicei de la Weimar în Vest. Lumea gonită s-a refugiat în restaurantele și cofetăriile de pe Kurfurstendamm, iar cea internațională și oareșcum suspectă pentru ortodocșii Berlinului, s-a urcat pe terasa de la Hotel Eden, lângă grădina zoologică.
Restaurantele vechi și distinse ale Berlinului de altă dată, sunt curiozități pentru călătorii străini, sau oaze de retragere tradițională pentru foștii ofițeri prusaci. Astfel, restaurantul „Luther und Wegener”, unde veneau odinioară cei mai mari actori și cântăreți germani (pretutindeni pe pereți fotografiile cu autografele lor, amintesc epoca de glorie a localului) este astăzi un liniștit restaurant burghez, unde vin germanii tradiționaliști, ca să viseze la Alt-Berlin.
Cu totul deosebită a fost soarta unui alt mic restaurant de elită „Zum Schwarzen Ferkel” (La purcelul negru) – foto jos. Acest local, în care se întâlneau pe vremuri poetul Richard Demmei și dramaturgul Strindberg, a adăpostit ani de zile pe Adolf Hitler și pe Statul său major.
Într-o cameră lăturalnică a acestui restaurant, Hitler desbătea la fiecare amiază problemele politice la ordinea zilei. Și astăzi încă, el mai vine din când în când la masa epocală, spre mândria excesivă a restaurantului, care se socoate prin destinul său culinar, cu adevărat întemeetorul celui de al treilea Reich.
Pretutindeni în străzile lăturalnice, s-au situat birourile noilor instituții național-socialiste. Astfel, că vechiul Berlin a fost cu desăvârșire cucerit de noua Germanie national-socialistă. Pe aici, circulă fără sgomot de claxoane, uriașe automobile conduse de soldați în uniforme negre și cafenii, provocând salutul roman al pietonilor, cari zăresc în trecătorii din vehicul pe unul din conducătorii zilei.
*
* *
Dacă pleci din Berlin-Friederich Strasse cu trenul spre Berlin-Alexander-Platz, ajungi deodată în alt oraș. În Berlin Est, ești în metropola lucrătorilor. Acum câțiva ani era aci cetatea comunismului. Pentru un burghez mai bine îmbrăcat, o preumblare în acest cartier era o tentativă primejdioasă. Un străin rătăcit dincolo de Alexander-Platz, risca în timpul nopții să nu se mai întoarcă la hotel. Acolo, lupta de clasă își culege zilnic victimile de pe trotuare. Astăzi, cartierul acesta este tot atât de potolit și civilizat ca toate celelalte. E adevărat că în primele luni ale guvernării sale, Hitler a procedat drastic: comuniștii au fost pur și simplu desființați. Pedeapsa cu moartea, a fost mai frequentă decât cea cu închisoarea, uniformele cafenii și negre au făcut în această privință minuni, redând Germaniei singurul ei mare prestigiu politic: acela al ordinei interne. Totuși, cartierul acesta are aspectul unui oraș trist și mediocru- Romanul lui Doeblin îți revine deodată în minte, când cutreeri străzile cenușii, cu lume mizeră și pestriță, ale acestui cartier, în care lumea foește pe străzi, numai când vine și când pleacă de la munca zilei.
Cu totul altul este aspectul Berlinului din Vest. Cartierul vilelor de lângă Tiergarten, acela al cinematografelor și al localurilor de noapte din apropierea grădinei zoologice, și Kurfurstendammul, mic Paris pretențios în eleganta lui voită te duc deodată într-un locaș al luxului și al plăcerilor. Fără îndoială că până și cel mai rafinat călător, se simte bine în această regiune a Berlinului. De la imensele săli de cinematograf și până la varietatea nesfârșită a restaurantelor și cafenelelor, spleenul europeanului găsește destul spațiu pentru vagabondaj. Kurfuhrstendammul (foto mai jos, din 1931), cu magazinele lui de automobile și casele de modă, cu cafenelele și terasele lui somptuoase, cu acel furnicar internațional de lume elegantă și dubioasă, reprezintă fără îndoială centrul de atracție pentru străini.
Mi se spunea, că înainte de revoluția national-socialistă luxul și depravarea atinsese aci culmi nebănuite. Prostituția și homosexualitatea puseseră stăpânire pe acest bulevard de 6 km. lungime, unde își dădea în fiecare seară întâlnire decadenta Germaniei-republicane.
Un german cu care mă plimbam într-o seară pe Kurfurstendamm îmi spunea: „E adevărat că acum câțiva ani, cartierul acesta putea rivaliza în lux și desfrâu cu orice alt cartier asemănător din lume. Nu ne pare însă rău că am pus și aci putină ordine. Femeea germană nu a avut niciodată aptitudini pentru prostituție. Numai mizeria și decadenta societății noastre de după răsboiu, au putut-o declasa. Iar în ce priveșie homosexualitatea, flagel într-adevăr rușinos pentru noi, i s-a pus frâu prin legiuirile lui Hitler. Acum câțiva ani nu te acostau pe acest bulevard numai femei tarifate, ci te opreau și bărbați costumați în femei, care cu voce de bariton îți ofereau bucuriile unei nopți învertite. Acum toate aceste obiceiuri desgustătoare au fost stârpite. Prostituția a fost ridicată de pe străzi și retrimisă în bordeluri; iar homosexualitatea este confruntată zilnic cu judecătorul de instrucție și sancționată cu cel puțin un an închisoare”.
Astăzi Kurfurstendammul e firește mai potolit și mai cuviincios. Prin aceasta e și mai german. Fiindcă tendința Germaniei de a imita cu orice preț Franța și Parisul nu a dus la rezultate fericite. Eleganța și gustul parizian nu se pot câștiga prin muncă metodică și imitație servilă. Pentru aceasta, e necesară o evoluție lentă a gustului și a înțelegerii a tot ce este frumusețe exterioară. În această privință progresele sunt în Germania vădite.
Femeile ori se îmbracă fără nici o pretenție de elegantă, ori sunt într-adevăr elegante. Viața în aer liber și sportul au pus stăpânire deplină pe poporul german. Tot tineretul circulă zilnic în costum de sport, cu capul gol și haine ușoare, nedând nici o importantă eleganței și luxului exterior.
Prin această lipsă de pretenție și de interes pentru modă, germanul nu cade în greșeala popoarelor balcanice unde și servitoarele se îmbracă la modă dar cu material ordinar, își vopsesc ochii și își fac sprâncenele. În Germania femeia nu se fardează, sau dacă se fardează, ai deaface cu o ființă suspectă pe care trecătorii o privesc pe furiș și cu compătimire. Deaceea și frumusețea femenină germană, ca și cea Anglo-Saxonă este în rarele ei exemplare, de o admirabilă autenticitate. Nimic artificial și eterogen, spre a ascunde ceeace a dat natura și ceeace a luat timpul.Femeile devin în Germania bunici, ca în poveștile noastre de odinioară, fiindcă ele nu-și oxigenează părul, ca să-și ascundă vârsta. Se va zice firește că aceste constatări sunt datorite unor aspecte exterioare și că cu cât un popor este mai civilizat, cu atât este mai ipocrit și știe să st. ascundă. A-ți ascunde defectele însă poate fi și un semn de demnitate. Fără îndoială că privită sub acest aspect Germania întreagă, se înfățișează astăzi ca o tară demnă. Ași spune chiar că Germanul tine cu orice preț să fie demn, are o grije excesivă de a masca suferința și nevoia.
Deaceea, e foarte greu să-ți dai seama de adevărata stare de lucruri din Germania, numai după aspectul exterior al vieții berlineze. Se prea poate că starea economică a noului Reich să fie foarte gravă, ca echilibristică pe care o face dictatorul financiar, Dr. Schacht, să devie din zi în zi o mai periculoasă acrobație. Mizeria însă nu se întâlnește nicăeri. Eu cel puțin n-am întâlnit-o. Este adevărat că n-am căutat-o. Dar este oricum surprinzător că nu mi-a eșit în drum, mardară și sdrentăroasă, ca în alte țări. Pretutindeni, pe stradă, în tren, în metropolitan, în tramwae, în parcuri, în cafenele și în restaurante, în gări și în arene sportive, nu întâlnești sdreanta mizeriei. Nimeni nu suspină și nu se vaită împotriva regimului, cu toate că nu e poate toată lumea mulțumită. Cerșetoria a fost stârpită și ea de Hitler. Numai invalizii orbi au voe să stea la un colț de stradă, întovărășiți de un câine care îi conduce. Numai lor li este îngăduit să primească pomană. Ei însă nu o cer. Li se dă din spirit de disciplină națională. Există apoi nenumărate loterii și colecte pentru șomeuri. Ele sunt toate sub controlul partidului național-socialist și lumea plătește acest impozit întâmplător din acelaș spirit de datorie cetățenească.
Ceeace mă face să cred că sărăcia nu e atât de mare în Germania, sunt deplasările continue ale orășenilor spre localitățile de vară și de sport. Nu cred să existe în vre-o tară din lume, o circulație mai intensă și o deplasare mai pronunțată a populației dintr-un loc într-altul, ca în Germania. Neamțul a fost decând lumea un pasionat călător. Dorul de ducă l-a caracterizat din vechime, iar în trecut un tânăr din orice clasă socială, meseriaș sau cărturar, nu se socotea cu educația încheiată dacă nu-și încorona studiile cu o călătorie. Astăzi granițele germane au fost închise pentru Germani, dar au fost larg deschise pentru străini. Ministerul Propagandei, întemeiat de Hitler, în fruntea căruia se găsește un literat cu fantezie, Dr. Goebbels, nu are altă grije decât să pue la cala festivități naționale, sportive și militare, în toate centrele germane, pentru a deplasa în fiecare Duminică, populațiile către localitatea festivă. Cu acest prilej nu circulă numai trenurile, dar circulă și banul și în fiecare zi de sărbătoare se revarsă asupra fericitei localități alese pentru spectacolul popular, zecile de mii de mărci ale excursioniștilor entusiasmati.
Este deci lucru firesc ca văzând Germania sub acest aspect, să ai impresia că trăești într o țară îndestulătoare. În tot cazul dacă în Germania nu este mizerie haotică, este pe alocuri o sărăcie disciplinată, la a cărei mascare și îndulcire contribue voința de fier a unei guvernări unitare și întelegeiea filantropică a unui popor, care își ia dela gură pentru a servi colectivitatea. Lozinca zilei este astăzi la Berlin și în întreaga Germanie: „Totul pentru colectivitate”. Din prima zi a șederii mele la Berlin am avut impresia că individualismul anarhic a făcut loc unei colectivități disciplinate, care nu exclude totuși individualitatea creatoare.
Ion San-Giorgiu
După ce ieșiți din acest „film”, ați putea compara Berlin 1938 cu București 2021.
–
Iar pentru a înțelege puțin, doar vizual, care sunt efectele războiului (nu Covid, război!), o filmare cu Berlin în 1945:
–
pozele au fost colorizate au AI-ul DeepAI, dezvoltat de Jason Antic
Acum scoate un articol despre Berlin inainte de hitler – capitala degenerarii. Bordele cu copii, trafic si abuz de droguri, saracie lucie, infractionalitate ridicata, teatre homosexuale, etc.
Cam ca acum.
Berlin înainte de Hitler… Adică Berlinul de după primul război mondial, când Germania era forțată la plata despăgubirilor de război, mult peste cât putea ea să plătească anual?
E ca și cum ai spune că Ceaușescu a fost bun, că uite ce foamete era în 1946…
Dacă te ajută, am să încropesc un text despre Germania de după Hitler, plecând de la ultimul clip postat acum.
Germania de după Hitler e tot „creația” prostului ăluia – ajutat de popor, bineînțeles, că nu s-a apucat el de bombardat singur, de invadat singur. Am să-i pun titlul: „Cum să ne distrugem singuri țara, pentru că suntem proști„, și am să-l leg și de România.
Ce-mi plac ăștia care se cred deștepți când „trag pe lângă” cu argumentele lor pro extremism.
Extremism pt evrei, neamtu o ducea bine. Era fix invers inainte de Hitler, evreii faceau bani si neamtu murea de foame. Uita te n state la rezultatele tolerantei si inclusivitatii.
Da Matei, evreii sunt devină pentru că te-a scăpat mă-ta în cap.
Nemtii mureau de foame din cauza ca au pierdut razboiul inceput de ei (daca nu sustineau imperiul austro-ungar nu incepea niciun razboi) si odata cu dezastrul care a fost primul razboi mondial au pierdut si 15% din teritoriu (teren agricol), un sfert din productia de carbune, 75% din productia de otel (tratatului de la Versailles).
practic imi dau seama ca in mare nu s-a schimbat nimic, niste pioni majoritatea a ramas, exact ca acum. niste jucatori care controleaza pionii, asa cum i-au controlat si inainte, un frumos weimar care s-a dus pe pl pt ca asa s-a jucat, apoi amuzant a venit un socialism care s-a dus pe pl pt ca asa s-a jucat, si mai amuzant e ca unul din pioni aka hitler a devenit si jucator si in acelasi timp jucatorul final in distrugerea lui
Das große Nationalist Archiv – The Great Nationalist Archive
https://boards.4chan.org/t/thread/1083891
Cu placere!
@Matei cat de analfabet sa fi ca sa afirmi, fie si in gluma, ca Hitler a facut „ordine”.
@CRISTICI Respect!
Hitler a avut carismă. Hitler i-a trezit și mobilizat pe nemți. Cu niște eforturi a reușit să-i facă să vadă că sînt în stare de lucruri mărețe.
Well…
Daa maaa hazizbarai, maret lucru au facut fascistii nemti, au pus la calecde un razboi sa cucereasca lumea si sa distrugacintegi popoare si si-au le-au dat rusii si americanii cu terenul in cap! Ba ma lasi!
@Irod, arunci cu kkt inainte sa stii in ce arunci, hitler chiar a revitalizat germania insa piticul lui pe creier a fost ca se vedea mare imparat fix ca napoleon, si apoi si-a dus imperiul pe urmele lu cristos
sintagma „cat de analfabet sa fi”-aceste cuvinte ne doare; doar ca: mai bine sa FII f…t, decat sa FI f…t
NIX, cred ca vorbesti aiurea si iti spun si de ce: toata revitalizarea asta facuta de hitler a fost cu gandul ca mai apoi sa incerce sa distruga complet popoare si sa stapaneasca lumea.
Daca vii aici sa mi vinzi gogoasa ca hitler doar a facut bine dar nu o legi de cat rau a facut, scuza-ma dar vorbesti aiurea si arunci cu cacat in amintirea alora care i au fost impotriva lui hitler si fascistilor.
Nu cred ca poti sa vii ca o garofita si sa spui cat bine a facut hitler, mai ales ca numele asta e asociat cu unele dintre cele mai mari crime impotriva umanitatii. Despre ce vorbim aici?
@NIX
Intr-un documentar mai vechi, era luat un interviu unul german de rand. Si el zicea: „Hitler a relansat economia, aveam slujbe bine platite, totul era frumos dar apoi a pornit razboiul si totul s-a dus pe rapa”.
„Si unde lucrati inainte de razboi?” intreba reporterul.
„La o fabrica de armament”
Nenea ala nu vedea nici o legatura intre extinderea industriei de razboi si ulterior pornirea unui razboi.
@Irod, m-am referit strict la recuperarea germaniei, evident toata evolutia a fost cu ambitia lui tampita de a deveni mare ‘imparat’ si controla europa, fapt ce nu era departe de alti retarzi dinaintea lui, plus ii avea model si pe idiotii de englezi si francezi care ocupasera peste tot pe planeta, de asta e si amuzant acum cum ii vezi pe marii poluatori dand indicatii la cop26 de cum ar trebui sa ne purtam ‘eco’
@MihaiC legatura nu garanteaza nimic, o tara fara aparare se duce pe pl repede, ai impresia ca jidanii sunt prosti ca-s inarmati pana in dinti??
@Irod, îți cer scuze. Hai să îți traduc ,,well…” ăla.
Mobilizați și însuflețiți fiind, nemții l-au urmat pe nebun, chiar și cînd a început să facă tîmpenii. Pentru că da, Hitler a avut sprijinul sincer al unei mari porții din poporul german.
Pe de altă parte, dacă ești în stare să faci o cercetare obiectivă, o să afli că pe timpul domniei național-socialiste, Germania a făcut și altceva decît să se pregătească pentru război. Unele chestii sînt scrise și în articolul de mai sus.
Da,Hitler a facut ordine . *
„Before the Nazis took control of the Reichstag in 1933, around 6 million Germans were unemployed; the German economy was in total collapse, Germany had no international credit rating, and was almost bankrupt from World War 1 reparations payments.
The German people were demotivated, factories were closed from lack of money to pay wages, benefits were cut as the Government had no money to pay them and inflation was spiralling out of control.”
Fuarte interesant cum au reusit : https://www.historyhit.com/nazi-germanys-economic-miracle/ *
Mai mult, am inteles ca ajunsese o gheena , o sodom-gomora cu accente de hipster , o mama + fiica aferenta costau pe noapte cam cat o paine in berlistan etc etc . *
Cateva link-uri nepartizane ( adica nu de la nazisti ) :
https://historycollection.com/17-reasons-why-germanys-weimar-republic-was-a-party-lovers-paradise/13/ *
„The economy was so bad, and morals so lax, that a foreigner could come to Berlin and rent a house, along with the mother and daughters, for a weekend. The hookers lined up on the streets and wore color-coded boots according to what sort of service they offered. There was a street dedicated to pregnant hookers.” *
https://www.reddit.com/r/HistoryPorn/comments/2j5psx/tauentzielgirl_team_lower_class_prostitutes_in/ *
______________________________________________________________
* = fapte care va poate rani ph33lingz-u’ ca e mai mult de 2
@Malus bovis
Hai ca mi-am aruncat un ochi pe primul link:
„Before the Nazis took control of the Reichstag in 1933, around 6 million Germans were unemployed”
„Unemployment was banned by the Nazi Party and went from 5 million to zero in the space of a few years. Every unemployed man had to take up an available job, or risk being sent to prison” – sunt sigur ca in acesta situatie angajatorii ofereau salarii si conditii bune celor erau fortati sa ne angajeze oriunde, sub amenintarea puscariei.
„A new programme of Military Service took thousands of unemployed young men off the list and into the Wehrmacht (National German Army).” – si acesti fosti-someri-acum-soldati ce produceau?
„This meant that lots more guns, military vehicles, uniforms and kit were needed, so this in turn provided even more employment.” – exact exemplul meu de mai sus; daca nu te pregatesti de razboi, cat timp poti sa o tii asa? Adica sa creasca economia prin productia de armament – ar merge doar daca il produceau pentru export.
„Employers were discouraged from taking on women […] This took women off the unemployment list” – ce simplu se rezolva somajul!
Miracol economic ar fi fost daca se puneau bazele unei economii sustenabile, nu doar sa pregateasca masina de razboi pentru a cuceri si jefui pe altii.
@MihaiC
textul respectiv se afla pe pagina din link intr-adevar , folosind sagetile de pe tastatura sau rotita de mouse se poate citi si restul .
( hint: textul se termina cu paragraful asta : „In the space of four years, Nazi Germany changed from a defeated nation, a bankrupt economy, strangled by war debt, inflation and lack of foreign capital; into full employment with the strongest economy and biggest military power in Europe. ” )
1/ „full employment” – femeile eliminate din forta de munca salariata si somerii barbati trebuie sa se angajeze oriunde si oricum, altfel intra la inchisoare
2/ „strongest economy” – prin productie militara
3/ „biggest military power in Europe” – si daca nu o foloseau ca sa cucereasca pe altii economia aia urma sa se prabuseasca.
Masurile luate de nazisti nu erau sustenabile pe termen lung in conditii de pace.
Si apoi multi sunt surprinsi ca au inceput un razboi.
Cine a studiat al doilea razboi mondial stie ca perceptia majoritatii despre ce s-a intamplat atunci este deformata. Vezi @irod cu „nemtii vroiau sa cucereasca lumea”.
Cateva exemple simple ar fi faptul ca daca intrebi pe strada cine a declarat prima data razboi in Europa, 9 oameni din 10 iti vor spune Germania. Sau cum lumea crede si acum ca Jesse Owens l-a bagat pe Hitler in boala la olimpiada, distrugandu-i visul suprematiei ariene, in ciuda a celor spuse de insusi Jesse Owens. Si nu poti sa te intrebi cum si de ce are lumea aceste perceptii in conditiile in care adevarul este acolo, scris negru pe alb, adica nu teorii ale conspiratiei sau interpretari.
Procesul de „denazificare” al aliatilor si propaganda comunista au spalat lumea pe creier ca oricine este impotriva sistemului este „nazist”, strategie care a prins de minune. Noi inca invatam istoria pe care, literalmente, au scris-o acestia in ’46. Si acum in 2021, daca spui ca Churchill a fost un criminal, esti nazist. Daca spui ca Hitler nu a fost diavolul in persoana, esti nazist.
A fost Hitler rau pentru umanitate? Absolut. Doar ca lucrurile au fost un pic mai complexe decat „bine vs rau” si cine refuza sa vada asta nu face decat sa ii scoata basma curata pe niste criminali, unii dintre care sunt vazuti chiar ca fiind eroi.
@MihaiC
-cred ca inteleg ce vrei sa spui si ai dreptate ,este fuarte fuarte rau si neconform valoarelor sa-ti duduie ( pe bune ) economia ,sa ai propria industrie ,somaj minim si spor demografic , exact ca americanii care civilizati fiind nu au industrie de armament ci cumpara de la rusi – qed
– la fel,in timp ce industria germana era 100% ( adica integral asa cum ai punctat) axata pe armament in rest nu faceau nimic. Toti barbatii faceau pusti si tancuri . Si rachete balistice in timp ce americanii lucrau sa trimita rachete in spatiu ( nu te obosi,asta e cu triplu sens).
-mai rau,pentru ca industria germana era asa cum ai scris industrie de armament si atat bietii nemti importau ceasuri cutite masini si alte alea,ca ei nu faceau. Ca ei faceau numai armament. Asa s-a creat si onegeul „das shtrumphendrulan” care avea motto ” mai bine somer decat la otelarie sa fac 100% numai tevi de tun”.
– chestia asta se vede si acum , producand numai armament si atat lucrurile nemtesti au fost de proasta calitate jumatate de secol ,ce sa faci dupa ce singura industrie care o ai e de armament si atat , cumperi de la rusi lucruri de calitate .
Daca Hitler ar fi murit de atac de cord un an inainte sa atace Polonia, ar fi fost erou national.
Știe aaaaaproape toată lumea că Hitler încă trăiește (undeva) în America de Sud și că, de curând, s-a întâlnit cu Elvis la aniversarea de 150 de ani de când și-a reîntregit Maddona virginitatea.
Nu chiar.
Deja avusese loc Noaptea de cristal, Noaptea cutitelor lungi, Legile de la Nurenberg erau publicate si urmate cu sfintenie, anexase Regiunea Sudetilor si Austria si plus ca incalcase aproape tot ce era interzis Germaniei prin tratatul de la Versailles.
Asa cum acum germanii neaga si se dezic de perioada hitlerista, probabil asa se deziceau si dupa cati va ani de la „atacul de cord” a lui Hitler, cand nu mai erau vrajiti de propaganda lui Goebels.
@Somebody tocmai. Era erou national pentru ce ai zis si nu numai . Antisemistismul era peste tot in europa oricum .Anexarea austriei facea parte din campania electorala si era asteptata de nemti si austrieci ,reintregirea poporului german si alte chestii . Iar despre incalcarea tratatului de la versailles pai asta a tot promis hitler . De asta au fost alesi.sa scape de somaj si de tratat .Era o mare rusine asupra germaniei . Fiecare german in parte ura tratatul .
@Florin – si faptul ca a pornit razboi impotriva Poloniei, Frantei, Rusiei si a Marii Britanii era moment de patriotism, pana in 1945 ( ma rog, spre sfarsit se cam saturasera germanii de atata razboi) si acum nemtii nu sunt chiar mandri de aceste decizii.Tocmai de aia am si zis: la cativa ani dupa „atacul de cord”.
Iar antisemismul a existat si va exista intodeauna, dar niciodata dus la nivelul legilor de la Nurenberg.
De accord. Daca Hitler ar fi murit inainte sa inceapa razboiul ar fi fost precum Vlad Tepes sau Mihai Viteazul pentru romani.
„A facut si excese, dar acestea trebuie vazute in contextul istoric de atunci. Este un erou pentru ca a facut Germania Mare”.
@Mihai C: Germania Mare… Nu chiar. Prusia Orientala ar fi ramas tot izolata prin culoarul Danzig daca ar fi facut infarct inainte sa atace Polonia.
Articolul îmi amintește de conversația pe care am avut-o la un moment dat cu niște tineri din Partidul Comunist Chinez, comparând Europa cu China.
China este o groapă de căcat, iar chinezii niște jeguri umane.
@”China este o groapă de căcat, iar chinezii niște jeguri umane.” tastandu voinicu de pe niste deviceuri facute la mama lor..
@nix – irelevant cine a facut si ce. Vorbim de caracterul dominant al unui popor. Sunt saraci, prosti si inapoiati, in marea lor majoritate. Tipul asta are un canal cu multe informatii despre miracolul comunist din China.
Pentru a face o incursiune in Berlin la sfarsitul republicii Weimar, inainte ca Hitler si NSDAP sa preia oficial puterea (1929- 1932) va recomand si serialul „Babylon Berlin”. Divizarea socială est-vest nu exista pe atunci, cartierele „muncitorești” erau Wedding si Kreuzberg-Friedrichshain, iar Alexanderplatz era lux.
„Tot tineretul circulă zilnic în costum de sport, cu capul gol și haine ușoare, nedând nici o importantă eleganței și luxului exterior.”
Uaaaahahahaha…. Nimic nou sub soare. Toți se îmbracă de parcă ar merge pe munte.
Btw.: in week-end-ul sportiv am stat în cameră cu Olaf (48 anișori) am dormit cu fereastra deschisă. Larg deschisă. La 2-3 grade. Eu am dormit în sac cu plapumă peste, căciulă și bineînțeles cu haine termo de 5 grade de la decathlon. Nu am răcit!
Bo$$, ai greșit fereastra! Vezi cui trebuia să-i trimiți mesajul ăsta (poate lui Olaf, „de 48 de anișori”). Ce c***t fumează unii de sunt așa de happy and shiny? Voi înțelegeți ce vrea să zică omul aici sau poate fumez eu ce nu trebuie?
Respect Cristici! Deși nu sunt interesat de subiect, apreciez (din nou) munca și pasiunile tale!
E un comentariu ok, deloc precum cele de la textul de ieri.
La citatul tau, Alex, raspund cu altul, tot din text:
„Eleganța și gustul parizian nu se pot câștiga prin muncă metodică și imitație servilă. Pentru aceasta, e necesară o evoluție lentă a gustului și a înțelegerii a tot ce este frumusețe exterioară.”
Poate de asta Parisul a fost, si mai e, poate, capitala modei. Pentru ca… „evoluție lentă a gustului și a înțelegerii a tot ce este frumusețe exterioară”.
Am fost la Berlin in 2007 si in 2013. Mai eleganti decat la Bucuresti, dar parca mai putin decat Roma sau Paris… Sau poate sunt eu „biased” ca sunt latin.
@cristici eu zic că esti foarte biased
Germanii cu care am interacționat eu in ultimii 10 ani (în principal din Bavaria) se îmbracă elegant și cu bun gust.
Nu știu cum e la Roma, dar pot compara Paris cu Munchen: nemții câștigă detașat la capitolul eleganță (și mă refer aici la oamenii obișnuiți pe care ii vezi la ora 8 in metrou)
Gicule, păi cum să-i zic… Doar am stat într-o cameră, neam încălzit și noi cum am putut, că cu nevasta-mea avem o înțelegere așa și cum sexele nu mai contează…. Până la urmă iartă-mă și tu, am numai două clase și nu înțeleg mereu ce a vrut să zică autorul.
………….
Nemții, nemțoaicele in mod special mi se par, în comparație de expl. cu polonezele, complet neelegante. Fără make-up și precum descris in text cam dintr-o bucată așa. Bine aici ar mai fi și celelalte nordice… La facultate am avut plăcerea să fac cunoștință cu o cehoaică… Foarte drăguță fata, a fost binecuvântată la naștere cu toate dările posibile: frumoasă foc, inteligență, cu bun simț… A doua zi după o petrecere a mâncat supa lor când sunt matoli. Era o supă de usturoi. Ce a făcut din acea după amiază încolo nu mai știu. Deci Jack Wolfskin sau nu, elegant sau ba, contează și valorile intrioare… Ca la nemți și franțuzi…
Cam așa e și acum. Moda la Berlin e o gluma.
Ah sunt unele cartiere unde mai vezi ceva stilați dar în rest e dezastru.
Are dreptate Alex F.
Dar dacă vorbim de Bavaria, e altceva. Stil ..
Berlin e Berlin.
Baga o fuga in Wedding sau Neukolln sau Kreutzberg și te linistesti cu moda.
In KadDeWe vezi ori german upper class ori rusnaci cu bani sau turiști.
In plina epidemie de Covid, cand s a mai relaxat , era coada la intrare la Louis Vuitton:)) cam toți ruși sau chinezi.
Daca mergi la Primark in Berlin , vezi realitatea. Sau la Woolworth.
N am văzut pantofi mai uzați că acolo…parca e de cinste să arăți cat de ponosite sunt hainele.
E alta mentalitate.
@Cristici, poate e ceva mai pragmatic si logic ce ii scapa chiar si neamtului in ordinea sa,
nu poti avea ciorba dar sa fie tare ca o tocana, ori e ciorba ori e tocana
Pentru o experiență asemănătoare cu ce zici că ai văzut la Londra îți recomand Rising Museum din Varșovia.
O precizare: fotografia cu VW broscuță „10 milioane” NU e din perioada nazistă, este mult după razboi…
Ion Sân-Giorgiu, man. Politician fascist, printre altele, nu un roman care a vizitat Germania.
Cristici, faci o groaza de greseli aici.
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Ion_S%C3%A2n-Giorgiu
Nu e un roman in plimbare prin Berlin, e un legionar care scrie.
Zeama aia maro iese din fiecare fraza, de la curatenie pe strazi la ordine impusa. Cauta ce facusera deja nazistii in 1938 in materie de legi rasiale si pregatirea razboiului.
Trebuia sa incepi cu un disclaimer urias articolul asta.
Daca erai in DEU acum te reclama cineva. Numai de pasiuni de astea nu te banuiam.
nu cred că este vorba despre afinitățile ideologice ale autorului, dar ai perfectă dreptate, ar fi fost necesar un avertisment prealabil că este vorba despre un material de propagandă, nu de o fotografie de moment. sincer, mă îndoiesc că era cineva „obiectiv” pe atunci, fie apărai Vaterland.ul, fie erai împotrivă, fie nu aveai nicio părere și atunci nu te publica nimeni.
„Daca erai in DEU acum te reclama cineva” – si tu sa aplauzi cenzura ca un papagal.
cristici da un citat. Iti place, nu iti place, e un citat. Si, sper ca nu ma acuzi de yesmenism la adresa lui. Tu il vrei reclamat. Much wow in plm
“Prin această lipsă de pretenție și de interes pentru modă, germanul nu cade în greșeala popoarelor balcanice unde și servitoarele se îmbracă la modă dar cu material ordinar, își vopsesc ochii și își fac sprâncenele“-asadar,se pare ca fudulia balcanica nu s-a inventat recent,ea exista de mult timp.Doar moda BMW-ului SH e mai din zilele noastre…
Ce vedeti si in poze ? O societate cosmopolita, oameni ok-ish, veseli, normali, etc. Va vine sa credeti ca in birturile astea s-au gandit/planificat unele din cele mai mai orori din istoria lumii ?
Am citit prima parte si mi-am adus aminte de „Raport asupra banalitatii raului”. Prin 50 Mossad-ul l-a prins pe Eichmann, cel care a fost artizanul si solutiei finale care a omorat in lagare 6 milioane de evrei. Mare tamtam, au crezut ca l-au prins pe Lucifer in persoana, un geniu malefic. Cand colo, au dat de un om rudimentar, un simpleton. Omul abia lega 2 vorbe, era un soarec de birou, el a vrut mereu sa-si faca datoria si sa-l linga pe Fuhrer… nimic machiavelic, nimic ocult. Nu le-a venit sa creada si inca nu le vine la multi sa creada ca raul poate fi asa simplu. Din Hannah Arendt: „Raul… Nu un fenomen „infernal“, cu adîncimi ameţitoare şi resurse luciferice, captivante pentru aderenţi, paralizante pentru adversari şi victime. Nu. Ci un fenomen plat, bazat pe o prostie crasă, uluitor de larg acceptată: asta a condus la succesul ideologiilor criminale, la organizarea crimei în masă.”
este și banalitatea răului, și reziliența lui. dacă s.ar fi făcut un sondaj în 1915, nimeni sănătos la cap în europa nu credea în iminența unui război de amploare. ar fi fost inutil, costisitor, toți ar fi avut de pierdut, ce sens să aibă? niciunul. așa că oamenii sănătoși la cap nu au crezut în război până în clipa când li s.a indicat în ce tranșee să ocupe poziții. tot așa și în 1935. tot așa și astăzi – cine crede astăzi că este posibil un conflict „cald” între nato și russia? nimeni sănătos la cap. inutil, costisitor, toți pierd-ce sens să aibă? niciunul. până la urmă, singura concluzie este cea cu care se încheie ciuma lui camus: este doar o problemă de timp până când într.o cetate fericită șobolanii vor începe să moară. întrebarea nu este dacă, ci când se va întâmpla.
Heydrich era Lucifer in persoana. Eichmann a fost insarcinat de Heydrich cu diferite sarcini.gen sa aduca si sa extermine evrei pe banda rulanta
Tot intr-o cafenea -Le Cygne- care exista si azi in Bruxelles(Grand Place), Karl Marx a scris doctrina comunista „Manifestul partidului comunist” si a inventat lozinca „Proletari din toate tarile uniti-va”.
@Ciocanul Legat de banalitatea raului recomand si Ordinary Men carte scrisa de Christopher Browning. Cartea reconstituie istoria unui batalion compus din oameni ”normali” care au sfarsit prin a masacra mii de oameni. Era un batalion de politie si au scapat de condamnari pentru ca desi lucrau cu SS-ul nu faceau fizic parte din SS dar erau cei ce efectiv trageau in populatia civila. Aproximativ 200 de fosti membri si-au spus povestile si rezultatul este aceasta carte. Long story short, individual, fiecare om este bun dar, in grup, comportamentul se schimba radical. Cred ca azi vedem asta cel mai bine prin galeriile de fotbal.
nu e vorba numa de apartenenta da grup. Desi e si aia, in grup te simti puternic. Mai ales daca ai incredere in baietii de langa tine.
A facut un psiholog evreu testul clascic cu electrocutatul. Tocmai, pentru a isi raspunde la intrebarea: cum se poate ca un om normal sa devina, peste noapte, un criminal abject.
Raspunsul: responsabilitatea. In momentul in care ti ajungi cu creierul la zona „nu e responsabilitatea mea, eu doar executam un ordin” deja faci orice.
Ceea ce se uita despre Eichmann este ca el se ocupa de „problema evreiasca” si inainte de Conferinta de la Wannsee. Initial, cel putin in ceea ce-i privea pe evreii germani, nazistii pusesera la punct un sitem de emigrare fortata. Iar Eichmann era cel care se ocupa de asta.
Acestea nu sunt impresii ale unui călător în Berlin/ Germania, este o odă a unui legionar mizerabil adusa lui Hitler și naziștilor. Nu știu de ce ai vrut să publici mizeria asta propagandistă, ai fi putut să alegi o sursă mai obiectivă.
RE tweet cu bmw-ul pe magheru…. eu vreau sa stiu cine a facut stalpul. sa-i strang mana.
stop-cadru chiar inainte de a lovi stalpul: era deja lovit in dreapta-spate
Citind articolul lui Cristi îmi aduc aminte de o asemănare pe care am observat-o personal în Germania, dar să încep cu începutul.
Urmaresc un cuplu de youtuberi români care au rămas de peste un an în Bali de când a început pandemia, iar la aceștia am văzut o filmare cum tăiau o familie de indonezieni porcul și îl preparau.
Dacă dai la o parte obiceiurile religioase ramâi șocat de cât de asemănator se face acest lucru și la noi la sat, stilul de viață e la fel ca la noi în satul românesc, unde mai multe generații conlocuiesc pe același teren și construiesc casele cu o curte comuna cu frații surorile, etc
Deci ma șocat faptul că pe partea cealaltă a planetei oamenii au obiceiuri extrem de asemănatoare, inclusiv carpete pe perete cu teme de povești.
Acum revin la Germania unde la casa muzeu a lui Goethe am rămas șocat de asemănari privind cum avea bucatăria cu bucatăria bunicii de la țară.
Atunci am realizat ce ne face să avem obiceiuri asemănatoare la un moment dat, e vorba de nivelul tehnic al civilizației respective, bucatăria lui Goethe semăna cu cea a bunicii doar că era cu 300 de ani mai veche, iar în Indonezia oamenii au aceleași stil de viață fiindca sunt la același nivel tehnic cu oamenii din satele românești, e drept că ușor noi suntem puțin mai avansați dar nu suntem prea departe.
La fel și în articolul de mai sus, dacă pui imagini din Bucureștiul comunist lângă cele din Berlinul interbelic o să vezi că sunt extrem de asemanatoare.
gasisem acum cativa ani in podul unei case vechi pe care am cumparat-o un ziar romanesc din 33 unde era tradus discursul lui hitler de investire in functia de cancelar.
pacat ca intr-o zi in cand eram acolo la renovare m-a apucat cacarea si n-am avut alta hartie. mai aveam niste cataloage kaufland in cutia postala dar erau prea lucioase.
Haide bre….ce nu ti-e clar?
Daca „razboiul e continuarea cu alte mijloace a diplomatiei”, asasinatul politic e doar e eficientizare a democratiei…Au facut minuni, si mai ales au mai taiat din cheltuielile cu campanie electorala….
Gandeste pozitiv, ce dracu….:)))
Frumos articolul. Mi-am fi placut parerea unui neamt care traia acele vremuri si nu a unui turist. Cineva din interior, dar lucrezi cu materialul care il ai.
In alta oridine de ideei. Eu urmasec site-ul colectionaruluii de istorie. Face un foileton despre cum a ajuns Hitler la putere. A publicat pana acuma trei articole din cinci. Explica destul de mult si contextul politic si uman care au condus la razboi si cum ar fi putut fi evitat dezastrul pana la un anumit punct. Mie mi-a placut destul de mult. Iti las linkurile poate esti curios.
https://colectionaruldeistorie.ro/de-ce-a-ajuns-hiter-la-putere-drumul-europei-spre-al-doilea-razboi-mondial-partea-i-1918-1930-cum-sa-starnesti-un-monstru/
https://colectionaruldeistorie.ro/de-ce-a-ajuns-hiter-la-putere-drumul-europei-spre-al-doilea-razboi-mondial-partea-ii-1931-1935-furtunoasa-ascensiune-a-calugarului-razboinic/
https://colectionaruldeistorie.ro/de-ce-a-ajuns-hitler-la-putere-drumul-europei-spre-al-doilea-razboi-mondial-partea-a-iii-a-1935-1937-sfidarea-mondiala-cum-au-asistat-anglia-franta-si-sua-la-raspandirea-razboiului-pe/
Din pacate discutiile astea de aici mi-aduc aminte de un episod din Hassel, pe care mi se pare ca l-au imprumutat cumva si in „Unsere Mütter, unsere Väter”.
N-o fi Sven scriitor de literatura inalta, dar castiga la eficienta.
E vorba de cativa pusti din Hitlerjudend si Deutsche Madel care-o ard intr-un subsol cu alcool ieftin si mameleala judecand regimul si vorbind despre cum „o sa cada partidul, ca nu se poate asa ceva”.
Pana cand intra aia de la SA si dupa niste dosuri de palma si un pat de pusca se aliniaza toti doctrinei, care pe frontul de est care pe la Prinz-Albrecht Strasse ( aia mai rasariti).
Bre…sa ne fereasca Mniezo de vreo situatie similara…Ca o sa marsaluim de-o sa ne iasa calcaiele prin bocanci daca hotaraste putirinta…..
Restul e irelevant, mai ales daca nu cascam ochii cat cepele.
Merita menționat ca Berlinul a fost majoritar împotriva nazistilor. Are un trecut roșu vechi (red wedding, schoeneberg etc) si cam ca de la înființare (când erau doar doua comune Colln si încă una, am uitat- inde acum e Mitte) a fost … diferit. Si a rămas diferit.
Încă mai vezi pe clădiri urme de lupte din WW2, monumente etc. Dacă esti pasionat de istorie… e fabulos locul.
Altfel… am reușit sa văd clădirea în care a locuit si decedat al nostru Caragiale (e si o plăcuța pe clădire) . Si, pentru cei pasionați de arta, in cimitirul Schoeneberg puteți vedea locul de odihna al Marlenei Dietrich si al lui Helmut Newton.
Party like it’s 1938
Foarte faină ideea articolului.
Pentru mulți din generația noastră e suficient să meargă să ia o carte veche din beci / pod ca să-și dea seama cum suna propaganda comunistă.
De exemplu o carte de premiu de-a lui taică-meu era cu Zoya Kosmodemyanskaya și Pavlik Morozov.
Dar prea puțini avem idee cum erau ziarele obișuite din perioada interbelică.
Pot spune că textul ăsta – dacă e propagandă – e una mai de calitate și mai subtilă decât găsești în textele comuniste.
Nu dai de laude deșănțate și paralele cu realitatea.
Ba autorul e chiar mai rezervat ca o influenceriță actuală care a primit o vacanță moka, pe ansamblu pare o relatare realistă și obiectivă.
Mie mi-a placut serialul „Charite in vreme de razboi”, este pe Netflix
https://www.imdb.com/title/tt5337806/