TopBlogZosoblack

Despre afaceri și combinații

Efectul Q8.

Tot aud inepția asta cu “vreau să am afacerea mea”, să “fiu independent(ă)”. De fiecare data când cer detalii, realizez că de fapt oamenii nu vor o afacere, ci o combinație. Vor ceva să meargă, fără bătăi de cap, o rețetă sigură, să fie ce trebuie. Vor o “combinație”, pentru că s-au săturat de program, vor să stea alături de familie și au nevoie de mai mult timp liber, vor să câștige mai ușor și mai mult sau doar pentru că presupun că e o viață lipsită de griji. Vor să fie ca-n afară, vor fonduri europene, că doar sunt bani gratis – nu? Vor să nu investească nimic. Că oricum nu au de unde. Drama e că niciuna din astea nu e compatibilă cu ideea de a avea o afacere.

O afacere nu e bazată pe mai mult timp liber, ci deseori pe 7 zile săptămânale de 12 ore de lucru (cel puțin în primii ani), pe riscuri cât casa (pentru că iți poți pierde coșmelia– și nu există afaceri serioase fără avalizări în nume personal directe sau indirecte – unde la propriu îți amanetezi viitorul), pe interdependență & relații sociale, nu pe independență, pe concurență, și deseori pe dedicare totală.

De altfel, dacă stau să mă gândesc, nu cunosc vreun om de afaceri (la nivel de IMM) care să nu fi luat antidepresive gen Xanax sau care să nu aibă probleme de stomac. Când ai angajați, nu ești răspunzător doar pentru tine, ci și pentru ei, pentru salariul și bunăstarea lor. Angajații își pun în tine încrederea și își leagă aspirațiile de succesul tău. Nu am auzit de vreun antreprenor care să doarmă bine sau să stea alături de familie – cu excepția cazurilor unde familia e implicată direct în afacere. De altfel, la nivel de risc și implicare, majoritatea antreprenorilor români sunt probabil plătiți mai prost pe ora lucrată decât pe o poziție de senior management prin afară.

România a dezvoltat o pătură antreprenoriala (e drept subțire) mai degrabă de nevoie decât de voie. Majoritatea antreprenorilor “de nevoie” ar ceda probabil firma cu totul unui fond de investiții care să le asigure 25% din profit pe durata de viață a firmei. Eu, de exemplu, aș face-o fără să clipesc. În SUA ține chestia asta (se numește acquihire), în Romania nu – pentru simplul motiv că firma s-ar prăbuși de îndată ce implicarea fondatorului nu mai este acolo, și e valabil inclusiv pentru firme mari.

De ce? Pentru că în Romania nu poți delega. E și o glumă între expați – cum că în Romania nu ești promovat în management, ci pedepsit cu management. Nu poți delega eficient, pentru că pe cont propriu oamenii nu pot duce lucrurile la bun sfârșit.

Nu avem o cultură de a rezolva sau de a răspunde cu “nu știu”, ci avem o cultură de alocare a vinei și invenției de scuze. Dacă scuzele s-ar tranzacționa pe piață, am avea cea mai mare bursă din lume. Nu am ajuns azi la birou pentru că era un câine la metrou. Nu am trimis factura pentru că nu mi-a răspuns la telefon. Nu am încuiat biroul pentru că ușa părea închisă. Nu prea sunt interesat pentru că mi-a zis prietena că e doar un job. Nu am luat astăzi laptopul pentru că ploua. Și tot așa. Toate sunt, apropo, scuze reale. Oamenii excepționali, oamenii pe care îi prețuiesc, sunt întotdeauna cei care își asuma eșecul și învață din el – cei care cer ajutorul când se împotmolesc.

Aproape 200 de oameni consideră falsă afirmația mea de la postul lui Vali cu “Munca de acasă” conform căreia unii angajați urăsc home office și că atmosfera de la locul de munca depinde de tipul de firmă, mult de tot.

De ce? Pentru ei munca e ceva ce nu poate și, mai ales, nu TREBUIE să îți aducă plăcere. E un mod de a converti timp în bani. Vinzi timp și primești bani, cu care cumperi chestii.

Dacă ai ajuns la punctul unde te duci la serviciu doar pentru bani, sunt convins că a venit momentul să îți schimbi jobul sau să te apuci de orice altceva. Pentru binele tău. Altfel vei trăi o viață profesională foarte nefericită.

În toate firmele pe care le-am avut am practicat contabilitate deschisă. Am rugat contabila să încarce lunar toate cifrele firmei (vânzări, salarii, cifre din CRM, statistici per angajat) în GDrive. Și am explicat cifrele fiecărui membru de echipă, arătând fiecăruia cum efortul lui îi afectează beneficiul. Efectul a fost unul dublu. Unii angajați au plecat – citez “nu e normal să câștige în funcție de ceea ce fac”. Iar alții au performat – pentru că și-au dorit să fim mai buni.

Oamenii care sunt motivați în viață doar de bani și câștiguri ușoare sunt, paradoxal, cei care nu îi vor avea niciodată, pentru că lipsa pasiunii și a dorinței de a își depăși condiția nu le poate da energia și dedicarea de a excela. Sunt oamenii care, indiferent că termină sau nu ce au de făcut, sunt îmbrăcați la 4 fără un sfert și se aglomerează la 16:00 la bariera. Asta nu e un lucru rău în sine. Faptul că se gândesc și urmăresc chestia asta la secundă spune însă multe. E și firesc, sunt plătiți doar până la 16, nu? De ce să stea mai mult? Nu e vina lor că nu au terminat, lasă că și mâine e o zi. Doar nu vreau să îmbogățesc firma, ce, îmi fac ăștia statuie?

Fără să realizeze vreo secundă că, dacă și-ar crește nivelul de competențe (citind de exemplu) sau de implicare pentru a deveni indispensabili, angajatorul ar fi forțat să îi răsplătească (mult) mai bine, de teama că vor pleca. Cu cât ești mai bun, cu atât poți negocia mai bine, pentru că generezi plusvaloare pe care celalalt nu vrea să o piardă.

Tot ei cred că antreprenorii sunt toți retardați și parveniți și că vor să îi folosească. Fără a realiza vreo secunda că, pentru un angajator, ideea de home-office, de exemplu, de a avea ZERO chirie, ZERO costuri echipamente, ZERO utilități, și ZERO costuri de management – supraveghere a angajaților, e o frumoasă utopie. Mulți au viziunea asta simplistă că într-o firmă angajezi oameni, îi așezi pe un scaun, le dai salariu, țipi un pic și ei iți produc basculante de bani. Cu care îți iei un Q8.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 3$

339 comentarii

  1. Jesus. Autorule, să mai scrii, ce citesc și ce am mai citit scris de tine e… așa ca un boxer cu evantai, te răcorește dar îți și dă peste ochi.


    Comentariu apreciat.29836
  2. Dap…dar mai e un motiv pentru care multi vor o combinație ,un tun…pentru că văd împrejur că sunt destui care l-au dat ,bineinteles în relație cu bani de la stat…asta e visul românesc, să face ‘afaceri cu statul’…iar visul bugetarilor este să ajungă în poziția în care să aibă putere de decizie în contracte de achiziții,pentru a lua parandarat….la privat,ca e corporație sau firma medie/mică românească ,e de kkt..munca multa,oameni puțini și supraincarcati….la corporație adauga si birocratizarea împinsă de lepre care nu fac decat sa linga în kur sefi …si de aia, mulți din privat sunt blazați,sictiriti si visează la combinatii…inclusiv la privat,încearcă, pt.paranadarat….romania,o țară fake…


    Comentariu apreciat.799
    • @Car, absolut. Încep să cred că filmele alea făcute de Bendeac, sunt de fapt documentare nu filme de comedie :))

    • Pentru ca asta este noua valoare, sistemul de valori al majoritatii s-a rasturnat. Daca doar asta vad, furturi, smenuri, invarteli, tot acolo or sa traga si ei. Daca ar vedea si nitica prnaie pe ici pe colo, cu confiscarea averilor pana la neamurile de gradul 3, iti zic eu ca altfel s-ar intampla lucrurile. S-a dus dracu patriotismul si sa vrei sa faci ceva pentru tara asta ca s-o ridici, sa-i ridici locuitorii, sa-i faci un nume. Fiecare e pentru el, drept dovada, ca nu am realizat mare lucru in 30 ani. Faptul ca nivelul de trai a crescut si ca avem salarii mai mari e o iluzie. Creditele sunt la fel de mari, puterea de cumparare este tot pe-acolo poate. De fapt, mentalitatile ar trebui sa se schimbe la 180 grade.


      Comentariu apreciat.674
    • Subscriu masiv la asta cu confiscarea averilor. Vezi cat de putin recupereaza statul din toate procesele cu circ.

    • Comentariu ascuns de spiriduși!
      [Click aici]


      Comentariu nasol. 19123
    • @WTF gresesti. Antreprenor nu inseamna HOT.
      Este firesc ca daca furi, daca dai mita sa iei contracte, daca furi din rambursari de TVA, daca nu platesti taxe, sa ti se confiste prejudiciul.
      Faptul ca primesti doar inchisoare si prejudiciul ramane nerecuperat nu este in acceptiunea mea corect.
      Furi = ti se ia inapoi ce ai furat. Asa vad eu lucrurile.

      Nu furi de la stat. Statul nu e o entitate abstracta. Furi de la noi toti.

    • Da, caci asta e cultura. Cauta pe google “is it worth getting rich” si citeste colectia de marturii de pe Quora: e din alta lume, ce povestesc milionarii din America e la ani-lumina distanta de marturiile si viata alor nostri.

      142
    • Cei care ar trebui să bage la parnaie, să confiste averile ,au aceeași mentalitate…de a primi,de a nu sta doar pe salariu…si ei vor ‘Q8’…


      Comentariu apreciat.220
  3. pentru că iți poți pierde coșmelia– și nu există afaceri serioase fară avalizari în nume personal directe sau indirecte – unde la propriu îți amanetezi viitorul

    *Cu exceptia posesorilor de cheite de aur.

    unde la propriu îți amanetezi viitorul

    Normal, in Romania. Dupa comunism romanesc, a venit capitalism romanesc.


    Comentariu apreciat.325
  4. Poker online este trecut la combinatii sau la afaceri de acasa?


    Comentariu apreciat.622
  5. Cand firma nu te respecta tu de ce ti-ai bate capul? Programul tau se termina la 16, la 15 30 primesti sarcina de care se stia de cateva zile. Stai sau nu peste program? De cele mai multe ori angajatorul rasplateste in functie de alte criterii: senioritate, prietenie, nevoi personale, “favoruri”. Cat timp firma nu e in pierdere nu prea se tine cont de competenta iar atunci nu au de unde sa te plateasca oricum


    Comentariu apreciat.1657
    • Tine de respectul de sine. Daca firma nu te respecta, citesti, inveti si … pleci. De ce sa faci ceva ce nu iti place. De ce sa lucrezi cu oameni care nu te apreciaza?

    • @Alter Ego Eu am schimbat vreo zece firme. Cate mai schimb pana sa ajung apreciat?


      Comentariu apreciat.1279
    • @DEX Depinde ce vrei de la tine insuti. Eu am plecat de la un job de 10K€ net in 2009 (pe care l-am avut vreo 4 ani), fix pentru ca nu ma simteam apreciat. Depinde cum evaluezi multumirea ta sufleteasca.

    • De ce sa faci ceva ce nu iti place. De ce sa lucrezi cu oameni care nu te apreciaza?

      Cred ca termenul e “job entrapment” dar s-ar putea sa gresesc: atunci cand nu ai unde sau si “peste tot e asa”.


      Comentariu apreciat.397
    • Bravo Phaff. Aici e magia. Acel “Cand nu ai unde”, e cauzat de faptul ca nu esti dorit, ca nu aduci plusvaloare. Caz in care atata timp cat nu faci ceva sa iesi din situatie, iertat sa fiu dar iti cam meriti soarta. Partea cu “peste tot e asa” e cea problematica. Pentru ca in realitate, nu peste tot e asa.

    • Problema e ca majoritatea firmelor functioneaza asa si schimb 4-5 locuri de munca apoi nu prea mai vrea nimeni sa ma angajeze fiindca vad ca am plecat dupa 3-6 luni. Chiar daca dau de o firma ca a ta este foarte probabil sa fiu refuzat inainte de interviu.
      Tratezi firma ta si abordarea ta ca fiind ceva normal in timp ce de fapt tu reprezinti exceptia.


      Comentariu apreciat.653
    • @Dex
      Daca ai schimbat zece firme si tot nu esti apreciat nu te-ai gandit ca poate problema este in alta parte?


      Comentariu indecis. Tu ce zici?3638
    • @Grinch Nu, nu m-am gandit, pentru ca evaluarile sunt in permanenta bune, colegii ma apreciaza, seful direct ma apreciaza, doar ca nu sunt bani. Diferenta dintre mine si cel mai prost din echipa, monetar, e nesemnificativa.


      Comentariu apreciat.566
    • Pai si ce te opreste din a nu trece in CV ca ai fost la 20 firme? Treci 5 relevante pt jobul care aplici si aia e.
      Nu mai exista Carnetul de munca sa mergi cu el in mana si vede in&out din 3 in 3 luni…

      (Inainte de arunca cu pietre, cel mai putin la un job am stat 3 luni-summer project, cel mai mult ~9ani, media 3-4ani)

      225
    • @Dex, in ce zona esti specializat?
      Si separat, ce iti place sa faci? (chiar daca nu esti neaparat inca bun la asta).

    • @Alter Ego Sunt programator. Nu sunt specializat in nimic, daca vrei, adica n-am insistat sa lucrez 5-10 ani pe acelasi domeniu. Asta nu inseamna ca sunt bata la orice, atentie. Sunt destul de bun pe partea de jocuri, comparativ cu altii din domeniu.
      La ultimul loc de munca am schimbat vreo 5 echipe in 5 ani. Cand toti strambau din nas, eu am zis: Ok boss, lasa ca fac eu! Am zis ca poate cineva apreciaza un om dispus sa ajute unde e nevoie. Rezultatul a fost ca nu s-a putut promova, ca nu ma cunostea nimeni suficient de bine. Pana mi-am bagat picioarele si am zis: Eu raman in echipa asta, mi se rupe ce vreti, nu va convine ma car. Si a fost minunat vreo 2 ani, munca zero, banul tot ala, program 5 ore, pentru ca se poate. Evaluari foarte bune! Am luat si niste actiuni bonus, ca bani nu mai erau. Pana cand m-am saturat si am decis sa ma dedic 100% depresiei, si am plecat.


      Comentariu apreciat.471
    • Caz in care atata timp cat nu faci ceva sa iesi din situatie, iertat sa fiu dar iti cam meriti soarta. Partea cu “peste tot e asa” e cea problematica. Pentru ca in realitate, nu peste tot e asa.

      Eu te iert @AlterEgo dar un taran, sau copilul sau, nu poate deschide/construi un centru industrial, fara sa sacrifice viata si drepturi de proprietate.

      131
    • @Dex, bem o cafea dupa pandemie?

    • @Alter Ego Nu exista “dupa pandemie” :) Dar putem sa bem.


      Comentariu apreciat.260
    • @Dex – Nu pot sa zic ca stiu care e problema ta dar din analiza datelor pe care le am (ce ai scris tu ca raspuns la intrebarile lui Alter Ego) pot sa iti spun ca cel mai probabil ai de lucrat mai mult la partea de soft skills/social skills decat la cea tehnica.

      Ce nu intelege aparent o mare parte din industria asta este ca skillul tehnic e foarte relevant la inceput de cariera dupa care partea de soft skills urca in pondere ajungand ca in multe cazuri sa fie mult mai relevanta decat partea tehnica(pentru ca dupa 10-15ani in aceeasi industrie, cat timp nu ai fost lepra, sigur esti suficient de bun tehnic dar nu garanteaza nimic ca esti serios, livrezi la timp, etc). Sigur, ideal e sa ai skilluri bune pe ambele “subiecte” (aici sunt salariile care sparg “bariera” de 3kEur net in principiu).

      Sper ca ti-a fost util la ceva comentariul asta. Cat despre “cum” sa faci asta, sfatul meu poate fi doar citeste, mult, despre cat mai multe domenii (eventual care pot aduce ceva plus valoare – finante, business, psihologie, poate chiar si carti de dezvoltare personala mai decente – Jordan Peterson, Yuval, Ray Dalio, Tim Ferris, Peter Thiel, Dale Carnegie, etc) si desigur gaseste oameni destepti si deschisi care pot discuta cu tine mai in depth. Mult succes!

      152
    • Asta cu pleci cand nu iti convine e cu dus-intors. Poate sa iti placa munca si sa nu iti placa colectivul. Poate sa iti placa echipa, dar sa nu iti placa seful. Poate sa iti placa domeniul, dar sa nu iti placa proiectul pe care esti. Pot sa iti placa toate de mai sus, dar sa fie biroul prea departe de casae, salariul prea mic sau aerul conditionat dat prea tare. Sunt foarte multe variabile in loc si ca in orice altceva in viata trebuie sa gasesti un compromis.

      In rest sunt perfect de acord cu ce ai zis, si avand in vedere ce bule sunt in anumite domenii (gen it), tre’ sa fi nebun sa vrei antreprenoriat cand, daca nu esti ultima lepra, poti trai f bine si relaxat din salariu.

      30
  6. Alter Ego are, desigur, puncte de vedere valide, din perspectiva unui intreprinzator cu o IMM.
    Apreciez articolele domniei sale; nu doar pe acesta.
    Si totusi, “Cu cât ești mai bun, poți negocia mai bine”. Posibil sa fie valabil in firme ca a domniei sale. Acolo unde decizia dansului este finala si nu este cenzurata de grile, politici, studii de piata muncii etc. Adica nu in multinationale, dupa parerea mea.
    Regret ca nu am folosit diacritice…


    Comentariu apreciat.843
    • Absolut corect Stef. In multinationale lucrurile functioneaza deseori extrem de “politic” si indirect.

    • In multinationale negociezi bine de tot cand schimbi barca. Dupa aia, mai putin, trebuie sa fii cateva ordine de marime ca sa poti negocia maririle in afara grilei. Sau sa ai noroc de un manager misto/cu influenta reala mai sus.

      Trebuie schimbat undeva la max 3 ani ca sa obtii maximul posibil din punct de vedere financiar. Cu conditia evidenta sa cresti si tu in timpul asta.


      Comentariu apreciat.450
    • mai e si reversul. prin multinationale, cu toate grilele si studiile de piata si restul vorbariei, s-ar putea sa fii apreciat ceva mai corect decat strict prin ochii patronului. bine asta se intampla de obicei la combinagii, dar eu m-am lovit de asta si intr-o firma ajunsa sus fix prin munca patronului. doar ca dupa ce a ajuns sus, a devenit combinagiu.

      22
  7. @ALTER EGO : perfect de acord. Felicitari pentru articol.


    Comentariu indecis. Tu ce zici?1818
  8. cred ca am descoperit senul vietii: sa razi de aia care isi distrug viata alergand dupa masini scumpe & shit.


    Comentariu apreciat.3512
    • Oare dupa asta alearga un antreprenor?

    • V-ati gandit macar un moment ca poate pentru un angajat 30.000 EUR cash i se pare o suma enorma iar pentru un atreprenor o suma normala pentru investitia aceea (masina)?

      Si da, sa te duci la o intalnire cu Q8 fata de un logan 2008, reprezinta ceva. V-ati gandit ca atunci cand ajungi sa lucrezi cu oameni cu bani, si vrei contracte scumpe, nu te mai poti duce in pantaloni scurti? si in logan decapotat?


      Comentariu indecis. Tu ce zici?229
    • Ai cunoscut pe cineva din aceasi firma de exemplu cand te intalnesti pt un contract/oferta, sa ii vezi reactia cand te dai jos la o terasa dintr-un a8/q8 si dintr-un logan (comparatie cu persoane diferite) ? cum esti luat in serios? Sau vorbiti doar din auzite?

      79
    • @jimmy … reprezinta ceva în România sa te prezinti la o întâlnire in Q8. Ai fi socat sa afli câte persoane importante si avute se plimba intr-un prius (uber) rapanos prin Londra.


      Comentariu apreciat.251
    • Scopul pentu majoritatea oamenilor care se zbat e fix ce incearca si Zoso/Vali (idk care e preferabil) sa scrie in multe dintre posturi: LIBERTATEA. De a alege sa cheltui sau nu, de a alege sa ai un Mercedes/Bentley/Koenigsegg(in functie de nivel) sau nu, de a locui intr-o zona buna sau nu, important e sa poti ALEGE asta si nu sa iti fie impus de circumstante. Asta iti ofera banii – libertate. Sigur, e nevoie de foarte mult hard(si smart) work, de mult mai mult de 8 ore pe zi, de foarte putin content prost citit/vazut(ideal eliminat), de o genetica buna(ca sa te tina si mintea si corpul), etc.

      72
  9. Reclama asta mi se pare că descrie cel mai frumos viața unui antreprenor – https://youtu.be/q_0ssqlQ2zE

    66
    • Wow, nu o stiam. E superba.

    • a unui antreprenor la inceput de drum, pentru ca daca dupa ceva ani e in acelasi loc.
      ceva e in neregula cu el.
      iar reclama e fix pentru ratatii care mai au un pas si ajung la camatari sa ceara imprumut.

      621
    • Subestimezi importanta capitalului intr-o afacere. Rau de tot. Cei care au linii de credit operationale, nu sunt ratati care ajung la camatari.
      Bancile au un model de business simplu. Dau niste bani, cu un risc remunerat prin dobanda. E simplu.

    • m-am udat.


      Comentariu indecis. Tu ce zici?2321
    • @Anda sus ai un link, scrie pe el SHOP. Apesi si dupa pe la jumatatea paginii recomanda Vali o canistra.

    • Beredeu ar trebui să aloce mai mulți bani pentru salariilor angajaților direct productivi ( și nu sefi și plimbători de grafice și hârtii) și pentru condițiile lor de munca, și mai puțin pentru ‘motivationale’…

      90
  10. sa inteleg ca tu nu ai intalnit oameni care isi fac treaba foarte bine si la ora 18:00 se ridica de pe scaun (nu la 17:45) si pleaca acasa fara sa mai raspunda la telefon?

    tu esti genul ala de patron-gaz, care ocupa tot spatiul pe care i-l ofera angajatul?


    Comentariu apreciat.815
    • Nu-ti poti face niciodata toata treaba, ca primesti alta treaba! Remuneratia in schimb e aceeasi…


      Comentariu apreciat.755
    • Cuvantul patron a capatat in Romania o semnificatie combinatorista desi vine de la latinescul patrōnus, “One who protects or supports; a defender or advocate.”
      Divaghez.

      Nu am intalnit pana acum oameni care sa isi faca treaba foarte bine daca nu pun suflet. Si nu am angajat niciodata oameni care sa “nu imi raspunda la telefon” – asa cum si eu le raspund la telefon daca au o problema, inclusiv personala. Nu am timp si nervi suficienti sa fac micro-management si e o proasta folosire a timpului meu. Angajez doar oameni capabili sa se automanagerieze.

    • Ba da, vreo doi din cateva sute, ambii fiind foarte buni in ceea ce faceau dar puteau sa se ridice la 18:00 la 35-40 de ani pentru ca intre ~20 si ~30 nu se ridicasera.

      Daca declari ca tu vrei sa faci bani si te ridici la ora 18:00 de la munca la ~20 de ani nu ai nici cea mai mica sansa si iti zic si de ce – pentru ca o sa intrii in competitie cu oameni ca autorul (sau ca mine, sigur, eu sunt mult mai la inceput de drum) care nu se ridica la 18:00 si stau fix cat e nevoie sa rezolve ce e de rezolvat. Da, dupa 35-40, mi se pare de bun simt, ca in principiu nu mai esti acolo pe o pozitie de executie ci de guru (din nou, nu ma refer la average, ma refer la peakuri).

      310
  11. 80% din colegii cu care am lucrat (in cei 17 ani de activitate, prin 3 firme mari de IT din Bucuresti) lucrau doar pt bani. Cu foarta multa scarba.
    Majoritatea oamenilor (angajati, colaboratori) cu care lucrez ca antreprenor de 4 ani – muncesc si ei cu scarba si fara sa fie responsabili.
    Efectiv oamenii nu pricep ca daca firma merge bine, va fi bine si pentru ei.
    Uneori am impresia ca isi doresc sa il vada picat pe cel care detine firma.
    Din punctul meu de vedere asta nu e cartea castigatoare pentru nimeni.

    Am prieteni care au ramas fara job odata cu pandemia. Imi pare rau pentru ei. Dar inainte de pandemie li se cam rupea de firma in care munceau. Deseori le bateam obrazul si ziceau ca tin cu ursu’ (patronu).


    Comentariu apreciat.706
    • Uneori am impresia ca isi doresc sa il vada picat pe cel care detine firma.

      E foarte adevarat. In loc sa gandim “impreuna” gandim mic. Mult prea mic. Si e si vina angajatorilor in egala masura nu ma intelege gresit. Insa cred ca atunci cand iti schimbi locul de munca, ar trebui sa intelegi ca exista o (mica) sansa, ca peste tot sa nu fie la fel. Ce pierzi in fond? Daca incerci sa pui suflet si vezi ca nu esti rasplatit pentru asta, poti incerca sa o mai faci.

    • Cand firma mergea bine primeam scuze de genul: Merge bine, dar nu stii ce-ti rezerva viitorul, sa nu ne aruncam cu bonusuri. Cand firma nu merge bine zbori pe usa afara, indiferent ca abia ai venit de la o inmormantare.


      Comentariu apreciat.11911
    • “Efectiv oamenii nu pricep ca daca firma merge bine, va fi bine si pentru ei.” AAAAHAHAHHAHAHAHHAHAHHAHHA. Zi serios? Ce, s-a interzis mentalitatea patronilor de genul ”au muncit pe salariul X cand nu aveam incasari, acum de ce sa le maresc salariul, ca e tot aceeasi munca”. Sau tu esti ala cu ”la firma suntem o mare faimilie. Doar ca unii din familie merg cu metroul, altii cu Q7″…


      Comentariu apreciat.11410
    • @7 esti in urma. Aici discutam de Q8 deja.

    • Iarasi foarte ciudat pentru mine.

      Cu clientii am avut de la inceput discutia ca pe mine ma intereseaza stabilitatea contractului si ca bunastarea afacerii lor primeaza si inaintea deciziilor lor.

      Si asta am stabilit si cu restul colegilor. Ne facem treaba, automatizam afacerea si apoi toti putem sta linistiti.

      Foarte ciudat. Credeam ca toata lumea e asa.


      Comentariu apreciat.233
    • @red, esti exceptia nu regula.

    • @7
      Sa stii ca nu am Q7 sau Q8 si ca merg cu metroul sau tramvaiul (desi in parcare sta o masina). Nu imi iau haine des si nici prea scumpe, nu ma sparg in vacante. Imi vad lungul nasului. Am avut norocul sa fiu copil sarac… de aici si prudenta aruncatului cu bani aiurea si mania economiilor.
      In pandemie nu am dat mai putini bani angajatilor desi au fost multe zile in care le-am zis sa ramana acasa (chiar daca nu puteau munci de acasa)… pt ca imi era frica sa nu se imbolnaveasca. Ma bazam pe economiile firmei, pentru ca suntem cu totii in asta. I-am si anuntat ca am nevoie de ei sa trecem impreuna prin asta si ca exista bani pt a sustine salarii. Sa se concentreze pe sanatate.
      In paralel pe langa firma mai ofer si consultanta (sa zicem IT) altei firme.
      Stiu cat de greu e sa fii antreprenor si apreciez oamenii care isi imping limitele (angajati sau colaboratori). Si nu imi bat niciodata joc. Pentru ca daca lui ii merge bine, imi merge si mie bine. Si crede-ma ca atitudinea este apreciata.

      Revenind la antreprenoriat.
      Nu toti suntem niste patroni jegosi. Colegii mei (puteti traduce angajatii) primesc bonusuri cand avem extra vanzari (si asta fara sa ii chem in weekend sau overtime). Nu suntem “o mare familie”, ci imi doresc sa tragem in aceeasi directie. Atata tot.


      Comentariu apreciat.712
    • de aia imi plac mie cooperativele. E bine cand intr-o firma care nu e cooperativa se creeaza mentalitate de cooperativa.

      181
  12. Fac management in Romania (in IT) de peste 10 ani. Sunt de acord in totalitate cu textul asta.
    Iar expresia “în Romania nu ești promovat în management, ci pedepsit cu management” e atat de adevarata, incat aproape doare.


    Comentariu apreciat.556
    • Doare si e pacat.

    • În românia se aplică, cu succes, principiul Dilbert. Da, ești pedepsit cu management, pentru că ești prea prost să fii lăsat să faci altceva.

      Am văzut asta cu ochii mei, la Renault, când unui coleg i s-a spus că nu îl poate promova pe el, pentru că nu ar mai avea cine să îi facă treaba.


      Comentariu apreciat.790
    • Pentru mine tot ce e scris aici e mega-ciudat.

      Mereu cat am lucrat scopul meu era ca lucrurile sa mearga. Nu totul poate fi facut intr-o zi, dar pana la urma ceea ce conteaza e rezultatul.

      In alta ordine de idei sunt inconjurat de oameni care sunt enervanti doar fiindca mereu vin cu sugestii cum putem face lucrurile si mai bine.

      E foarte ciudat. Daca e sa vorbesc de indieni, da, ei erau delasatori, dar de cand lucram numai cu romani totul merge excelent. Parca traiesc intr-o alta Romanie.

      135
    • Tocmai ce ziceam. Depinde de la firma la firma, nu-i asa?

    • Subscriu

      71
    • @ubercool: Cred ca depinde, in functie de firma. Majoritatea (daca vorbim de IMM-uri, cel putin) nu-si permit sa functioneze copiindu-l pe Dilbert – dintr-un motiv foarte simplu. Business-ul se duce in cap si daca are manageri incompetenti, si daca are executanti incompetenti. Insa daca e in primul caz (cu manageri incompetenti) se duce mult mai repede.

      30
  13. “Faptul că se gândesc și urmăresc chestia asta la secunda, spune însă multe. E și firesc, sunt plătiți doar până la 16, nu? De ce să stea mai mult? Nu e vina lor că nu au terminat, lasă că și mâine e o zi. Doar nu vreau să îmbogățesc firma, ce îmi fac ăștia statuie?”

    Astia care gandesc asa, au fost la randul lor si sefi si nu fac decat sa inrautateasca atitudinea.
    Nu o sa fiu proactiv pt. un tembel de sef incompetent. Am facut asta si nu m-am ales cu nimic. Cel care freca menta era pus cot la cot cu mine in luat decizii importante pt. companie. La ce kkt sa-mi mai bat capul?
    Totul pleaca de la leadership. Angajatii paraziti se curata apoi singuri dand vina pe “e prea mult de munca” cand ei defapt sunt incompetenti.


    Comentariu apreciat.466
    • Problema Shack, este atunci cand prezuma inca din prima zi de lucru ca peste tot este la fel. Si intra intr-un cerc vicios din care nu mai pot iesi. Anual angajez pe langa locurile de munca standard, 2-3 oameni lipsiti complet de abilitati / cazuri sociale – oameni care simt ca pot mai mult, pe care cred ca ii pot invata chestii. Pana acum cu absolut toti am esuat – si o iau foarte personal. Pentru ca nu vor si nu ii pot scoate din faza de caprioara in fata farurilor. Pentru ca nu inteleg acel “de ce” si au senzatia ca reusita e o treaba de noroc, si ca totul e nedrept.

    • Din experiența proprie. Ok prima zi de munca, după un an de făcut sugestii de automatizare, optimizare etc și implementare a acestor sugestii când vezi ca bonusurile și promovările sunt luate exclusiv de oameni cu “inteligență emoțională”, “skilluri de comunicare” și care habar nu au cum se folosește excelul (ei contabili fiind), incepi sa vii la 9 și 10 și să pleci la 16:45. De la 10 la 12 aplici la job uri. De la 2 la 4 faci ceva curs pe coursera. Restul timpului îl dedici studiului aparatului de cafea și faci un alt studiu serios de piata asupra restaurantelor din zona unde să îți iei prânzul vinerea, că în celelalte zile îți aduci pachet, că oameni suntem….


      Comentariu apreciat.717
    • @Daniel, si merita tipul asta de viata? Serios vorbind

    • @Alter Ego nu se merita dar nu poți să pleci de la premiza că toți își pot găsi un Dream Job.

      Da, e de kkt la o companie și apoi schimbi compania. Numai că la următoarea e la fel, și la următoarea tot așa. Unele chestii nu se schimbă.


      Comentariu apreciat.285
    • @Alter ego – Se numeste mentalitate de victima si ca om care a scapat de saracie doar acum cativa ani, confirm ca e nevoie de multa munca cu tine insuti ca sa o schimbi pe mentalitatea de castig/succes/eu merit sa mi se intample lucruri bune/daca voi depune efort si voi fi consecvent, voi avea succes. Victima nu crede ca poate avea succes/poate fi fericita si ca va reusi sa isi depaseasca conditia (orice ar face). Este si o pozitie confortabila, ii scuteste de a face efort pentru ca oricum “nu vor reusi niciodata”.


      Comentariu indecis. Tu ce zici?268
    • @Irina, asadar sta in puterea noastra de a alege ce dorim sa facem, unde si cu cine. Ma rog, mai putin sa tusim la metrou :))

    • Serios vorbind. Nu am nici capital de risc, cu care sa incep ceva “combinație” nici capital social (prieteni relații etc) nici capital uman (cunoștințe avansate Intr un domeniu) de aceea 5 10 ani de acum încolo învăț ce pot să învăț strâng cureaua, in sens că economisesc ce pot și după ce am și capital pe care să îmi permit să îl risc și cunoștințe deschid ceva și devin șeful la bani :). Până atunci insa, daca văd că compania promovează/da bonusuri pe baza de “inteligență emotionala” îmi continui liniștit cafeluta și cursurile online


      Comentariu apreciat.221
  14. Foarte bun articolul!


    Comentariu indecis. Tu ce zici?2514
  15. “Sunt oamenii care indiferent că termină sau nu ce au de făcut, sunt îmbracați la 4 fară un sfert, și se aglomerează la 16:00 la bariera.”

    Eu sunt unul din acei oameni. Dacă programul e până la 16, să fii 100% convins că de la 15:30 eu nu voi mai presta mare lucru. Nu încerc să păcălesc pe nimeni, nu mai am chef. Au trecut deja 9 ore, de când sunt plecat de acasă. Abia aștept să mă întorc și să beau o bere, bag pl în ea de treabă, e și mâine o zi. Bineînțeles, au fost și situații excepționale, când a fost nevoie să stau peste program. Am acceptat rar asta, din principiu, dar s-a întâmplat.

    Motivul pentru care nu prestez suplimentar, este că nu sunt plătit suplimentar. La prima companie la care am muncit, se acorda o primă de performanță, pe care managerul o folosea pentru a își ține oamenii cuminți. Primeau prima asta pupincuriștii. La a doua companie (mare angajator din domeniul auto), nu exista așa ceva. Am propus să se aplice, nu s-a dorit. Măriri salariale între 0%-5%, cât să acoperi inflația. Ca fapt divers, unui coleg i-au tăiat internetul pentru că nu presta la nivelul așteptărilor managerului.

    Am fost trimis în delegații externe în timp ce în România erau zile libere (14 august, 1 decembrie etc.) și nu am fost plătit suplimentar pentru acele zile, din motiv că acolo nu era sărbătoare. Cei de la ITM mi-au zis să dau în judecată.

    Aveam delegații de 2 săptămâni și nu voiau să plătească zilele de weekend. Am început să mă întorc vineri seara și să mă întorc luni, pierzând astfel o zi efectivă de muncă. Nu le-a convenit, s-au supărat. Să se ducă în plm, cu monopolul lor.

    Compania la care sunt acum e mai ok, însă nu încurajează lucrul peste program, astfel că la ora 16:00 am rupt ușa/turnichetul.

    Sună frumos ce zici tu, însă eu nu am întâlnit să se aplice. Anume că angajații trebuie să se gândească la bunăstarea companiei, pentru că ar aduce bunăstare și pentru ei, iar angajatorul trebuie să aibă grijă de angajați, pentru că ei sunt cea mai importantă resursă. Vrăjeală de HR.

    Adevărul e că nu dă nimeni 2 bani și se aplică tactica ”nu negociem cu teroriștii, ca să nu creăm un precedent.”. Preferă să plece un om cu experiență și să vină un proaspăt absolvent pe jumătate de salariu. Asta e experiența mea de până acum și nu voi da 2 bani pe angajatori și nu îmi voi sacrifica timpul/sănătatea pentru ei.


    Comentariu apreciat.15711
    • inteleg ca sunt si exceptii.
      se intampla sa fie ceva neprevazut o data la la nu stiu cat timp si ramai peste program.
      e si asta o normalitate.
      insa situatie pe care o poti compensa cu un “vino maine mai tarziu”.

      insa un angajat care sta peste program NU va compensa niciodata incompetenta managerului/antreprenorului

      stiu antreprenori carora le picat pleasca in brate, afacere prospera la cheie (spatiu, utilaje, oameni, clienti, profit)
      dupa cativa ani a venit falimentul iar acum au ajuns sa se angajeze ei la altii


      Comentariu apreciat.264
    • @WTF Cum ajung sa le pice in brate o afacere prospera cu citez spatiu, utilaje, oameni, clienti? Nu fac misto, invata-ma.

    • Spui ca:

      Asta e experiența mea de până acum și nu voi da 2 bani pe angajatori și nu îmi voi sacrifica timpul/sănătatea pentru ei.

      Si in consecinta, ei nu vor da 2 bani pe tine. Asta e cercul vicios de care vorbeam. Eu de exemplu nu as angaja din principiu, niciodata pe cineva care nu da 2 bani pe mine. Sau pe colegii lui. Sau pe ceea ce face.

      Sincer sa fiu, nu te-as angaja nici daca m-ai plati atata timp cat vezi lucrurile atat de gresit :)

    • Nu e un cerc vicios, pentru ca nu m-am angajat cu viziunea asta. Mi-am dezvoltat-o in timp, dupa ce am fost ars.

      Ca nu m-ai angaja tu, nu e problema, deocamdata ma angajeaza altii si au motivele lor sa o faca. Daca nu dau 2 bani, nu inseamna ca sunt lepra, ci mercenar.

      Inverc sa fiu profesionist, doar ca nu sunt dispus sa fac sacrificii pentru angajator, atata timp cat angajatorul nu e dispus sa faca sacrificii pentru angajati. Nu sunt dispus sa dau din timpul cu familia, pentru a rezolva o problema ce poate fi rezolvata si maine, de exemplu, doar pentru ca asta arata ca pun suflet.


      Comentariu apreciat.869
    • Era să uit un detaliu. Citeam știrea asta (https://www.economica.net/banca-centrala-europeana-creste-ponderea-femeilor-in-functii-de-raspundere_184458.html) și mi-am adus aminte. Am fost la Mioveni, la fabrica Dacia, să fac un tur cu trenulețul. Eram în facultate și mă întrebam de ce naiba, la fiecare secție, ni se spune procentul de femei angajate acolo. Gen, cui plm îi pasă?

      Odată angajat, mi-am dat seama. Într-o companie în care se face inginerie, automobile, motoare, s-a decis că e nevoie de egalitate. Astfel ne-am trezit cu o grămadă de tute, ce nu aveau nici o treabă cu domeniul și nici capacitatea de a înțelege, dar ne erau băgate pe gât. Ghici cine trebuia să facă treaba pe care nu o făceau ele.


      Comentariu apreciat.503
    • @Ubercool daca imi permiti un sfat :)
      Judeca oamenii individual, dupa valori & modul in care te trateaza, nu in grup. Exista persoane de etnie rroma extrem de bine educate, nu toti ungurii vor Ardealul, si cu siguranta nu toti antreprenorii sunt de 2 lei. Daca tratezi lucrurile un pic open-minded e posibil sa ai o surpriza placuta.

    • @Alter Ego eu sunt de acord cu tine, că există și suedeji educați. Am mai explicat în alt comentariu, cum e treaba cu stereotipurile.

      E pe principiul ”toate armele sunt încărcate”. Acea expresie pe care o mai auzi prin filmele americane. Când ai o armă în mână, o ții cu piedica pusă și nu o îndrepți asupra nimănui, chiar dacă ești 100% convins că nu are amuniție. Este mai sigur pentru toată lumea să faci așa, pentru a evita acele 0,1% din cazuri când e posibil să nu fi fost atent și să omori pe cineva, din greșală.

      La fel funcționează și stereotipurile. Dacă pe parcursul vieții te-ai lovit de suedeji ciorditori, bătăuși, cocalari etc, parcă e mai sigur să îi eviți, pe viitor sau să bagi mâinile în buzunar când e înghesuială în tramvai și se împinge unul în tine.

      Sunt convins că nu toți antreprenorii sunt de 2 lei, am citit și eu Leaders Eat Last a lui Simon Sinek. Am ajuzit de Jim Sinegal sau de Bob Chapman, dar știi cum e: toată lumea a auzit de anteprenorii de treabă, dar puțini i-au văzut pe viu :)


      Comentariu apreciat.515
    • Me likes this thread. Sunt multe nuanțe aici, chiar în aceeași companie. Sunt unele departamente care pur și simplu consumă oameni ca să funcționeze cât de cât – până când senior managementul e luat la pula de HR pentru attrition rate și atunci sunt trimiși în alt departament să facă succes. Sunt altele unde oamenii sunt tratați corect – în limitele contractului (angajatul e doar un alt furnizor și angajatorul vrea cât mai mult în schimbul a cât mai puțin, angajatul la fel).

      Cât timp firma duce profitul la acționari și tu bagi ca migu’ iar Maricica de lângă își face unghiile și sunteți răsplătiți la fel, e greu să justifici eforturi doar pe bază de respect de sine “fare buon viso a cattivo gioco” – că după aia tu duci boala și firma angajează pe altcineva. Firmele în general vor să dea impresia că angajatul contribuie la succes și este răsplătit ca atare dar dacă nu e vorba de un mediu stakhanovist unde vezi câte tone de cărbune ai scos azi (în cazul în care Stakhanov ar fi fost plătit per tonă, lol), e foarte greu de măsurat performanța (mai ales în corporație) și apar abuzuri cum ar fi manageri proști de bubuie care sunt promovați (vai, profit margin e doar 37%, nu mai e buget de overtime, vă rog să nu mai puneți dar totuși livrați până mâine). Cu astfel de experiențe se dezvoltă foarte bine atitudinea “ia mai dă-i în pula mea și p-ăștia” ca mecanism de autoapărare. Nu zic că e bine dar uneori e util pe termen scurt.


      Comentariu apreciat.231
    • ubercool, daca tu ca angajat crezi ca te-ai ars de multe ori si de aceea ai gandirea asta, stai de vorba cu cei care pun bazele afacerilor si vezi si acolo cat de des se intampla “arsul”, daca nu-l crezi pe Alter Ego (apropo de cazurile sociale angajate, etc.).

      Romania nu va fi _niciodata_ altfel, atat timp cat genul tau de comentarii au 90% apreciere. Iar daca nu dai doi bani, te rog sa iti castigi singur trail, cum stii tu, deseruri duse la reciclare, agricultura, etc. Idem comentariile de mai sus unde se spunea ca daca schimbi 10 locuri de munca si peste tot e la fel, poate e o problema si cu tine. Downvotes la greu…
      Refuzam sistematic sa ne uitam la ce putem face fiecare, mai bine. E un mesaj comun pe care il are si Alter Ego si Fluture si Zoso il au mereu. (desi ultimul e mai socialist decat primul).
      Cand zici ce freci manganul ca nu stiu care primeste bonus doar pentru inteligenta emotionala, nu esti cu nimic mai presus decat el. Iar argumentul ca tu esti plecat de 9 ore si atunci iti scurtezi cum vrei tu ziua, e o copilareala. Pe principiul asta nu s-ar face nimic nicaieri. Dar nu-i nimic. Vom ajunge si acolo avand in vedere cresterea colosala a celor din specia Misecuvine. Cu ei, oricum o dai, nu e bine.


      Comentariu indecis. Tu ce zici?3430
    • Draga Andrei, știu că ai luat -6 la postul asta. Însă considera un +100 de la mine. Atâta timp cât nu realizăm că schimbarea tine de noi înșine, și o dam pe noroc/ghinion/alții, nu avem șanse să progresăm și ne meritam soarta ca societate.

    • Am vărsat o lacrimă până la jumătatea articolului , apoi abia m-am prins că e scris de angajator. Când am ajuns la faza cu “să le arăt valoarea pe google”, e clar. Și de acolo, lucrurile o iau razna. Superficialitate împachetată frumos cu vorbe mari. Cu toate astea , nu am nici o problemă cu a lucra pentru un astfel de angajator, atâta timp cât ne atingem amândoi scopurile, dar aș fi oricând în gardă.
      Ușor ipocrită ideea cu plus valoarea adusă, mai ales că ea este direct influențată și de alte mijloace și judecată doar prin prisma adaosului creeat. Mă rog, discuția e mai lungă.
      Am băgat și luni întregi cu câteva ore pe noapte dormite, am înțeles când nu au fost bani, încasări, am luat in plex criza din 2008, și nu am părăsit angajatorul. Am pus umărul masiv la reconstrucție (cu toată modestia), iar după niște ani am decis să plec, nu mai eram de acord cu felul in care veneau lucrările – doar pe șpăgi și cu statul. În urma unor discuții deschise avute, am înțeles ca aceste lucruri nu se vor schimba. Dar înțeleg că antreprenorul are de pus o pâine pe masă, e greu de judecat, nu aș fi vrut in acele vremuri să fiu in pielea lui.
      Așa că am ales să plec, am mai venit trei luni fără să iau nici un ban ca să mă asigur că lucrurile rămân în ordine și au cursivitate. Am primit și oferta de a prelua departamentul cu totul, într-o companie separată, a mea, dar nu am avut curajul să fac pasul.
      Dar – recunosc acest tip de discurs și sunt dispus să dau bani să nu fiu nevoit să îl mai aud vreodată. Și cel mai tare mă deprimă ultrașii care îl adoptă și vin să povestească ei cum puterea e la noi, ce frumos clișeu. Mai ales dacă nu ai toate datele.
      Faină zona de coment, singurul merit al articolului este că a generat-o.

      235
    • NOU
      #100

      Buna Sorin. Pentru mine cel putin, munca nu este un fel de “hai sa ne folosim si pacalim reciproc”. Viata e prea scurta pentru asta, dar ma rog, e o chestie subiectiva.

      Spui ca ti-a placut pana ai vazut ca e scris de angajator. Asta conteaza la un articol, cine il scrie?

      puterea e la noi, ce frumos clișeu.

      Puterea de a lua decizii, este la tine. Esti stapan pe propria viata. Nimeni nu te va putea forta sa stai legat de ceva ce nu iti place. Nici macar popa la cununie. Alegerile pe care le faci, te definesc. In urma lor, viata ta intra pe un fagas sau altul.

    • “ Alegerile pe care le faci, te definesc.” – am auzit asta și la VanDamme când stă în șpagat între tiruri.
      Nu contează cine a scris textul, ideea era că începe bine, apoi iese antreprenorul la iveală. Nu cred în oameni care se înconjoară doar de semeni “după chipul și asemănarea lor”, doar dacă creezi o sectă sau ceva – nu e treaba mea. La urma urmei, in țara asta cam orice business de succes ai, cumva apare o firmă a SRI sau alții și ce să vezi, face fix ce faci tu, lucrează cu aceeași furnizori și încet încet te înghite, am văzut asta întâmplându-se.
      Există acele părți bune in el, care atrag. Cam cum a fost și la Iliescu “socialismul Suedez” partea bună. Cam cum a fost și Oltcit un concept bun și executat cu oameni sufletești și nu cu profesioniști. Și nu, nu le-a ieșit Porsche, chiar dacă era tot răcit cu aer.
      Despre asta e vorba.
      Eu sunt un ilustru anonim de pe net, nu sunt în măsură să judec foarte tare calitatea materialelor publicate aici. Mi-am luat foc că începuse fain și avea o șansă, atâta tot. La urmă a ieșit Oltcit, asta e.

      112
    • NOU
      #102

      Nu ai auzit asta la Van Damme – asta e clipul:
      https://www.youtube.com/watch?v=M7FIvfx5J10

      Acolo m-am oprit cu cititul.
      Daca vrei sa sustii un argument, trebuie sa te asiguri ca premisa e fie adevarata, fie neverificabila.
      Altfel devine funny.

    • Mda. Bine, nu vreau să insist, dar dacă te uitai până la final la reclamă zice că a fost făcută de profesioniști. Nu neapărat cu pasiune și cu suflet bun.
      Una peste alta zic că e bine că nu lucrăm împreună, nu? Și nu trebuie să îmi răspunzi mie, deși recunosc că sunt flatat – fă un sondaj de opinie chiar prin echipa fantastică pe care o ai acolo (și nu sunt ironic, chiar cred că ai colegi mișto, deși uneori îi numești angajați și asta e verificabil). Pariez că unii dintre ei chiar vin pentru salariu la muncă. Și ar da măcar 10% să nu trebuiască să treacă prin cercul de ședințe și doctrină la care sunt supuși, că bănuiesc că și lor le spui ideiile astea, nu doar nouă. Ar vrea doar să își facă treaba, cu mai multă sau mai puțină pasiune, după caz. Și să fie plătiți pentru asta.

      Succes și fără atâta tristețe, o fi loc pentru toți sub soare.

      103
  16. Big like!


    Comentariu indecis. Tu ce zici?3538
    • NOU
      #105

      @Marius ai grija ce zici ca deja ti-ai luat 2 negative :)))
      Later update: Ai urcat la 10. Zici ca esti deficitul de cont curent.

  17. Acum nici nu trebuie sa ne victimizam, eu cred ca tu ai ales sa fii autoantreprenor, asa cum multi altii aleg sa fie salariati, nu cred ca merita nici laudata, nici denigrata una dintre categorii.Fiecare face cat poate si cat vrea, si modelul “combinatie” a functionat si functioneaza in continuare de zeci de ani, deci nu vad de ce oamenii nu s-ar raporta la ceva ce functioneaza.Aaaa….nu e moral/legal?Pai care mai sunt reperele morale azi?Si care repere ar bloca dorinta de imbogatire rapida/fara efort?

    Nu iti cunosc experienta, locatia firmei, domeniu de activitate, dar la fel, vad ca faci niste generalizari cu privire la asumarea responsabilitatii printre angajatii romani, eu iti pot spune ca nu este neaparat asa, vorbind din experiente proprii (middle/superior management in mari companii) in lumea saxona, dar si sora-latina, ar fi mai corect sa afirmi ca sunt experientele tale proprii, dar nu ca romanii sunt asa(chiar, care ar fi dupa tine termenul de comparatie- chinezul, indianul, suedezul, fara nici o ironie, mi-ar placea sa ne spui cu cine ai comparat romanul care se scuza tot timpul etc.).

    Cred ca s-ar putea scrie romane legate de atitudinea antreprenorului roman, de lipsa de viziune, educatie si instruire a acestuia, faptul ca in general manifesta o lipsa de respect endemica fata de angajati, fata de viata personala a acestora, asa incat relatia angajat/angajator se situeaza de multe ori, inca din faza incipienta, pe pozitii antagonice, asta cultural, dar si datorita unui cadru legislativ clar/absentei unor organizati salariale/patronale/sindicale oneste.


    Comentariu apreciat.544
    • NOU
      #107

      Discut strict despre Romania. Si nu am spus nicaieri ca “toti sunt asa”. Evident nu toti sunt asa – si generalizarea e deseori periculoasa. Am spus doar ca cei care NU reusesc in viata, sunt deseori cei care gandesc asa.

  18. NOU
    #108

    Daca faci combinatie nu tre sa iei Xanax deci e mai bine decat la afacere!


    Comentariu apreciat.270
  19. Comentariu ascuns de spiriduși!
    [Click aici]


    Comentariu nasol. 1154
    • sa ridice mana care se duce la munca pentru orice altceva decat bani!!!
      chiar si antreprenorul face ceea ce face pentru bani …duh 😁


      Comentariu apreciat.7016
    • NOU
      #112

      @WTF, gresesti. Nu fac chestii doar pentru bani. Daca as doar vrea bani, m-as duce sa ma angajez la concurentul meu direct, multinationala din SUA. Sau as exit-ui catre ei.

    • Eu, eu ma duc la munca pentru ca-mi place ceea ce fac, fac ce fac cu placere si apreciez dezvoltarea profesionala. Evident ca vreau bani pentru munca mea, asta e intelegerea, dar nu ma trezesc dimineata cu gandul ca seara se mai aduna xxxE in cont.
      Pentru cine nu e asa, viata e trist.


      Comentariu apreciat.337
    • NOU
      #114

      Asta cred si eu. Prefer sa pun plante in gradina si sa traiesc din asta decat sa ma duc la locul de munca doar pentru bani. M-as simti exact ca un produs.

    • este o mare diferenta de mentalitate intre ma duc sa fac bani si ma duc sa fac ceva. da, ceva-ul ala nu il faci gratis, dar e vorba de cum abordezi problema.

      da, te duci sa ridici o casa, sa faci un website, sa rezolvi contabilitatea unei firme. e o mare diferenta intre:
      A. Trebuie sa termin casa aia sa ma apuc de urmatoarea / sa termin website-ul, sa fie clientul fericit, sa trec la urmatorul / sa fac ordine in plati sa dam bilantul
      B. Ah, kkt, ma duc sa car niste saci sa imi dea niste bani / mai incerc un plug-in poate rezolva problema, daca nu il conving ca nu se poate / iaaaaar exceluri si hartii

      si A si B vor fi platiti pentru munca lor.
      Cine crezi ca se va intoarce acasa mai relaxat, mai linistit si mai fericit?
      Cine crezi ca va primi si alte sanse in viata, cine crezi ca va reusi in viata?

      Da, e usor sa dai vina pe altii si e greu sa inveti pentru tine, sa te adaptezi si sa evoluezi. Intotdeauna e mai confortabil in mocirla in care stai decat sa iti sufleci manecile.

      1410
    • NOU
      #116

      @Cristi, eu cred cu tarie, ca cel de la punctul A, pe termen lung
      – va deveni mult mai bun, implicit mai cautat de angajatori
      – va fi mai fericit ca nu trece viata pe langa el aiurea
      – va castiga exponential mai mult decat B.

    • vezi asta e raspunsul la intrebarea de ce unora le merge prost financiar.
      se gandesc prea mult la flower-power, sweat-yoga sau mai stiu eu ce povesti disney.
      stiii vorba aia:
      – nu se poate și cu sufletu-n cur și cu pula-n rai.

      zilele astea citeam de Zâna Zânelor care a a luat cateva zeci de mii de euro sa promoveze un spital de stat.
      inteleg sa spui chestii frumoase pentru marketing, pentru a-ti vinde imaginea. dar in sinea ta o faci pentru bani si iti stii obiectivul.

      asa se produce succesul. nu aberand povesti disney in care chiar sa crezi.

      pentru ca daca ajungi sa te dezvolti personal la munca ai o problema


      Comentariu indecis. Tu ce zici?2211
    • @Cristi Dacă unei femei îi place să se fută și își pune serviciile la dispoziție, contra unei sume de bani, însemană că nu mai e prostituată?

      191
    • NOU
      #119

      WTF, munca, e despre dezvoltare in mare parte. E firesc. Stai acolo 8 ore pe zi.

    • @Cristi
      E probabil ca din atatea miliarde de oameni , o mare parte, poate majoritatea, nu au cum sa faca ce le-ar placea. Daca ma insel si totusi majoritatea fac ce le place, fie ca au nimerit-o, fie ca iubirea s-a nascut pe parcurs, inseamna ca e o lume mai buna decat credeam.
      Cu prostitutia, sunt si unele/unii carora chiar le place sa o faca, cica.

      120
  20. Un milion de like-uri pentru domnul autor, se stie, stie … Serios acum, m-a uns pe suflet. Pacat ca nu exista si un sistem de thumbs up/down la articole. Asa am fi vazut si cati oameni de bine care vor o tara ca afara, au mers la proteste etc. nu sunt de acord cu tine ca toata lumea nu vrea afaceri, ci combinatii. Ca realitatea din jurul nostru arata altfel:))) Avea Vali o serie de articole legat de superficialitatea care domneste in bula noastra. Felicitari pentru transparenta. Nu am auzit pana acum de vreun antreprenor care sa faca treaba asta cu angajatii.


    Comentariu indecis. Tu ce zici?1916
    • NOU
      #122

      Imi doresc sincer ca oamenii alaturi de care lucrez sa imi fie parteneri nu angajati. Sa ma certe cand gresesc daca sunt idiot, sa ma invete alte moduri de a vedea problema, samd.

      Pentru ca daca ma ajuta sa nu gresesc, castigam impreuna. Daca imi doresc sa ma poata ajuta, trebuie sa inteleaga the bigger picture.

      Am cativa angajati de 21-22 de ani, la care tin foarte mult, si care m-au invatat o gramada de chestii. la fel cum invat o gramada de chestii si de la contabila de 55 de ani.

    • @Alter ego – pot sa te intreb cum reusesti sa iti pastrezi autoritatea avand aceasta atitudine de colaborare? Mai bine zis cum pastrezi granitele, astfel incat oamenii sa un inceapa sa te considere prieten si sa depaseasca niste limite.

      174
    • NOU
      #124

      Sa fiu sincer Irina nu am avut problema asta, decat la inceput de tot, in primii ani de antreprenoriat. Poate si pentru ca oamenii vad ca muncesc cot la cot cu ei si ca ii respect cu adevarat si nu e doar asa de ochii lumii. Si le dau foarte multa autonomie. Daca le vrei binele cu adevarat, cred ca ajung cumva natural sa inteleaga treaba asta. Iar cei care nu pun suflet de regula nu rezista pentru ca echipa e de asa natura.

    • Adevarul e ca autonomia angajatilor conteaza destul de mult. Nu ai cum sa faci inovatie daca ai angajati tot timpul stresati, presati de timp si ignorati. Plus ca si productivitatea are de suferit si de aici apar si schimbarile frecvente de personal. In orice domeniu de activitate trebuie sa ramai actual si asta o poti face doar prin inovatie, dand mana libera oamenilor care se pricep la domeniul respectiv, delegarea responsabilitatilor. Un sef care lucreaza cot la cot cu ei inspira incredere si isi motiveaza oamenii iar oamenii vad, la randul lor, ca sunt respectati si parerea lor conteaza. Compara asta cu un sef, patron, care crede ca le stie pe toate si nu vrea nici macar sa auda parerea altcuiva. Nu rezisti pe piata daca nu te implici si nu ai o viziune clara pentru afacerea ta. Si nu, Q8 nu e o viziune clara.

      40
  21. Un patron din România nu intelege de ce angajatii fug de el si ca au viata personala si ca vor sa se faca patroni ca sa scape de patronul care îl au, si scrie un articol în care “uita” sa mentioneze fix asta. Am prieteni care lucrau la firme de top din România, domeniul IMM, si erau disperati sa se faca si ei patroni … pâna si-au linistea într-un loc de munca la stat.


    Comentariu indecis. Tu ce zici?278
    • NOU
      #127

      Pai inteleg. Fix asa incepe articolul. Vor sa se faca patroni pentru ca vor viata personala. :)))

      Adica isi imagineaza ca antreprenoriatul aduce mult timp liber, si zero riscuri.

    • Si continua pe versurile melodiei “grea e viata de patron”. IMM-urile de la noi nu-si respecta angajatii iar fabricile si depozitele din vest sunt pline de fosti team-leaderi si manageri veniti din acea parte a economiei … exceptia pâna acum par a fi corporatiile, n-am vazut nici un fost corporatist pe aici.
      Si vezi ca daca renunti la amanta poate vei avea mai mult timp si pentru familiei … sau pentru afacere ;)

      236
    • NOU
      #129

      @XXX vezi ca asta cu amanta tine in corporatii nu prea tine in IMM-uri.

  22. NOU
    #130

    “….angajatorul ar fi forțat să îi răsplătească (mult) mai bine, de teama că vor pleca. Cu cât ești mai bun, poți negocia mai bine. Pentru că generezi plusvaloare pe care celalalt nu va vrea să o piardă.”

    Depinde. Am avut manager ce a gandit asa, am avut manager ce nu i-a pasat. Chiar la un interviu am povestit ce experienta am si ce am facut/pot face, ce proiecte personale am facut relevante pt. domeniu…au ridicat din umeri… “nu ne intereseaza”. Cam asa-i prin multinationale.

    Cat despre patroni, da stiu patroana cu hotel, spatii comerciale inchiriate, are in familie alti patroni si se bat intre ei cine are mai multe case / masini. Le-a cumparat la fii ei cate un mercedes si cate o casa…asa lejereanu, in timp ce plateste angajatii din hotel cu minim pe economie.


    Comentariu apreciat.502
  23. Mai am un singur dor – pe veveul romanesc sa nu mai vad ” doar in Romania blablabla” .
    (” Pentru că în Romania nu poți delega. E și o glumă între expati – cum că în Romania nu ești promovat în management, ci pedepsit cu management. “)
    Oricat de contrar propagandei pare in restul tarilor se intampla nu doar la fel dar si mai rau.
    Pe plantatia mea stii ca urmeaza sa fii zburat cand esti “avansat” .
    Singurul mod prin care am putut scapa de o nebuna ( subspecia “cu depresie”) a fost sa o facem supervisor ( bine , asta a fost acum vreo 4 ani , anul asta am inteles ca s-au dat niste legi care nu mai fac eternul bolnav imposibil de dat afara ca pana acum).
    Pentru claritate – asta nu se intampla in Romania ci in tara aia jmekera pe unde intra civilizatia si drogurile in Europa.


    Comentariu apreciat.301
  24. Nu, antreprenoriat nu inseamna doar muncit 7 zile pe saptamana si xanax. Asta se intampla la antreprenorii prosti, in 99% din cazuri, sau la aia foarte buni, pasionati, obsedati si asa mai departe, adica restul de 1% din cazuri.

    Iar la aia din cei 99%, se intampla asa, pentru ca sunt prosti. Incompetenti in ceea ce fac. Ca majoritatea romanilor. Muncesc mai mult pentru ca nu sunt in stare sa se dea un pas in spate sa-si analizeze afacerea. Sa-si faca un plan. Se ingroapa in operational si nu au timp sa gandeasca afacerea. Sa gandeasca modalitati de eficientizare. Sa caute oameni potriviti. Sa creasca oameni potriviti. Tot timpul la ei e o urgenta, un client, un ceva.

    Vad zi de zi astfel de oameni. Si modalitati evidente prin care ar putea sa-si imbunatateasca afacerea. Dar doamne fereste sa le spui asta, ca te iau cu “domle, nu ma inveti pe mine afacerea mea, pe care o fac de x ani”. Pai na, nu e romanul expert in fotbal, politica, de ce sa nu fie si in antreprenoriat.

    Asta e nivelul romanilor.


    Comentariu indecis. Tu ce zici?3517
    • NOU
      #135

      @Andrei, din afara asa pare. In realitate lucrurile nu stau chiar asa.

    • Amin!
      Bine zici.

      Exceptie facand periaoda de inceput, atunci e acceptabil sa fii disperat pentru ca trebuie sa prinzi un “tren”.
      Dar dupa ce te-ai urcat in tren. Sa treagi 12 ore pe zi, 7 zile pe saptamana.
      Ceva e in neregula cu tine.

      Ori ai o atractie prea mare pentru bani, ori esti atat de repulsiv incat nici banii nu trag la tine. 😆

      1611
    • NOU
      #137

      @WTF daca zici tu. La atacurile astea personale nu prea am cum sa raspund … mai ales din moment ce ma cunosti atat de bine. Vezi, si ma intreba lumea de ce folosesc un pseudonim. Tocmai ca sa nu fie “despre mine” si despre cat de urat sau frumos sunt. Sa zici nasoale si de Adrian Vasilescu, ca are urechile mai mari decat ale mele.

    • Nu era vorba de tine. Sau de aspectul tau.
      Vreau sa accentuez ca unii nu sunt facuti pentru a dezvolta afaceri, chiar daca muncesc 24 din 24.

      Eu din contra, sunt de părere ca mai mult de 3 ore pe zi cumulate, e mai mult decat suficient pentru un antreprenor. Restul se poate numi socializare niciun caz munca.

      1111
  25. Bun articol. Ca si restul posturilor tale de fapt.
    Un guest_author care merita citit.

    1613
  26. Eu inteleg nevoia sau dorinta oamenilor de a se face antreprenori pentru ca vin dintr-o tara a abuzurilor si a nepasarii si asa cred ca pot sa aiba o viata mai buna, fiind proprii stapani. Desigur, realitatea este diferita.
    Bun articol insa la final de zi el prezinta doar viziunea autorului si firma/firmele lui ceea ce este insignifiant la nivel national. In realitate marea majoritate a antreprenorilor inca nu au educatie si cultura in domeniul asta si se comporta ca niste tirani.
    Societatea romaneasca inca e o societate care masoara valoarea sau calitatea unui prin bani, simplu. Are bani? E om serios, bun, “smecher”. Nu are bani? Este un nimeni, chiar daca omul ala e profesor, inginer, cercetator etc.


    Comentariu apreciat.282
    • NOU
      #146

      @bigbear, absolut. Problema pleaca insa de la fiecare dintre noi. Daca plecam de la prezumtia ca toti sunt hoti, cei care nu sunt vor inceta sa mai puna suflet. Despre asta e vorba de fapt. Nu neg (absolut deloc) ca numarul de dobitoci de ambele parti ale ecuatiei excede cu mult numarul de oameni sanatosi la cap.

    • @alter ego toți fura in orice domeniu.
      Totul se rezuma la cat de mult fura.

      43
  27. Foarte ciudat. Colegii mei sunt toti din Romania si sunt oameni exceptionali. Toata lumea e implicata si lucram serios. Atat de serios incat clientii nu prea mai dau pe la birou.

    De fapt am luat fraiele afacerii si pana la urma noi ne putem ocupa de tot lantul, de la importarea datelor la design-ul magazinului virtual. Am si avut o sedinta cu ei despre ce as face daca as fi eu manager-ul afacerii. De la relatia cu clientii, studii de piata, brand-uri, la automatizarea proceselor.

    De fapt as iubi sa mi se dea pe mana o afacere sa o intretin. Atata timp cat nu trebuie sa ma ocup de contabilitate sau interactiunea cu statul. Dar de la discutatul cu furnizorii de date/partenerii, la programare, la automatizarea afacerii: love it!

    85
    • ha, ha. Daca nu te ocupi si de alea doua, nu prea se cheama ca ti s-a dat pe mana afacerea, ci doar o parte. Adica trebuie sa fii foarte atent si la ce se intampla acolo, nu zic sa faci toata munca ce tine de alea. Poate asta ai si vrut sa zici.

      33
  28. prin 2005 am decis sa plec de la locul de munca si sa schimb peisajul. si ma intreaba pe final directorul locului, da de ce pleci?
    ii zic: nu imi mai face placere sa vin la munca aici.
    la care personajul: la munca nu se vine de placere. munca, nu distractie!
    mi-a ramas chestia asta in cap si ma tot minunam ce cretin era omul. parea foarte convins de ce spune.
    faza misto e ca la noul loc de munca in primele 2 saptamani am facut cu colegii la final de saptamana gratar si sprituri. ceva atat de diferit si de placut incat a ramas ca cea mai tare experienta. 2 ani plini de momente misto, uneori aproape ireal de regasit prin birouri char si azi.
    se facea serverul de CS si rupeam cateva ore o gasca de fo 12 oameni
    si intotdeauna aveam treburile terminate.
    cum spuneam, munca si descreiereala 2 ani. vis!

    172
  29. “Unii angajați au plecat – citez, nu e normal să câștige în funcție de ceea ce fac.”

    Cam au dreptate, normal ar fi să cîştige în funcţie de cîti bani produce munca lor, nu de cîtă/ce muncă fac. Degeaba trag pe rupte ca sparţii dacă produsul ăla nu se vinde sau dacă munca lor nu taie din cheltuieli.

    118
  30. Interesanta situatia cu transparenta 100%. De curiozitate, pe cati dintre prietenii tai, tot antreprenori i-ai convins sa procedeze la fel?

    92
  31. Iti multumesc pentru ca iti iei din timpul tau pentru a scrie aceste articole.

    O chestie care m-a frapat in multinationalele din .ro e ca la un moment dat (in IT vorbesc), nu prea mai ai unde sa promovezi “tehnic” si trebuie sa te duci spre o parte de people management (team lead / manager) pentru a putea avansa salarial.

    Mi se pare in continuare un nonsens, pentru ca ajungi intr-un anumit loc pentru ca esti bun pe tehnic, nu inseamna ca ai si capacitati de a inspira / conduce alti oameni, dar am realizat ca acest lucru se intampla si pentru ca oamenii super bine pregatiti tehnic tin cu dintii de job-urile lor din Vest, iar aici ni se arunca (in continuare) job-urile mai low-skill.

    Just my 2c.

    141
    • NOU
      #159

      Cu mare drag @Vlad. Din pacate asa este. Schema de ajutor de stat pentru marile multinationale din IT a impins masiv in Romania joburile de low-skill in detrimentul firmelor locale care ar fi putut sa faca dezvoltare de produs pana la capat daca ar fi avut acces la conditii identice de finantare. Structural vorbind din punctul meu de vedere 99% din firmele astea nu sunt firme de IT, ci de bug management, renewals, sau orice de genul. Ai dreptate.

  32. Angajezi?

    142
  33. Frumos scris. Si ce am observat e ca acei angajati care nu stiu cum sa frece duda mai cu succes la munca, fix aia vor sa fie freelanceri sau cu afacerea lor. Ca pare simplu ce face managerul, dar nu vad si munca din spate sau ce a facut pana in acel moment in care a ajuns sa dea taskuri (vorbesc de cei care chiar sunt performanti). Ah, da cateva telefoane si mailuri, vai ce mi-as dori si eu la fel.

    112
  34. De ce nu sunt bazate afacerile pe independența, pe concurență?
    Din cate stiu eu diferitele firme concureaza sa faca produse pentru care raportul performanta/cost sa fie cat mai bun. Sau nu mai e asa?

    21
    • ce amuzant e cuvantul asta “concurenta”.
      nu exista asa ceva.
      e ca si cum ai zice ca tu concurezi cu colegul pentru acelasi loc de munca.

      in antreprenoriat e fix ca in piata muncii.
      cei la inceput de drum (dar prostovanii ramasi in urma) se lupta pe salariul de mizerie
      aia mai buni zboara din post in post acolo unde vor ei in conditiile puse de ei.

      pe mie intotdeauna m-au fascinat suedejii, care cu 2-3 clase primare reusesc sa faca afaceri la care multi antreprenori romani nici nu reusesc sa viseze.
      ma refer la afaceri legale, nu la infractori. si da, exista asa ceva chiar daca esti rasist si crezi ca toti suedejii fura.

      145
    • NOU
      #170

      @mig, iti raspund si eu sa nu ramai cu viziunea lui @WTF.
      Un antreprenor (sanatos la cap nu combinator) va plati angajatul pana la punctul unde profitul marginal (compensat cu riscuri si efortul de management) va fi 50-50%. Nimeni sanatos la cap nu pierde un angajat competent, care ii produce bani, pentru bani. De regula poti gasi formule usoare de bonusare, astfel incat sa nu ai 2 oameni cu salariu identic in firma.

  35. Eu mă duc doar pt bani
    Nu îmi face să fac nimic, munca (în general) este o corvoadă

    Îmi place sa stau cu burta la soare și cu un cocktail cu umbreluță pe marginea piscinei

    Țiriac jr are o astfel de viață, eu de ce trebuie sa muncesc?


    Comentariu indecis. Tu ce zici?2514
  36. @alter ego legat de faza transparenta, pot sa te intreb ce profit anual ai in procent, nu in nominal ma intereseaza ? De ce te intreb pentru ca motivul principal pt care sunt putini antreprenori care fac asta e ca nu pot justifica profitul ala baban (sa nu mai zic diferitele scheme de sifonare a banilor din firma) din care isi iau cate o masina pt fiecare membru al familiei, dar nu au 100 de euro in plus sa iti dea la salariu cu atat mai mult cu cat acea suta ar fi data la negru deci fara taxe.

    125
    • confunzi pomana cu antreprenoriatul.
      sunt doua subiecte total diferite.

      37
    • Nu inteleg unde am zis eu ceva legat de pomana. Zic doar ca intr-un fel arata antreprenoriatul in orase cu populatie mai numeroasa (spre ex orase universitare) si altfel e in orase mai mici unde competitia intre antreprenori nu e chiar atat de acerba.

      22
    • NOU
      #176

      Profitul este undeva la 30% din CA lunara.
      Din cei 30%, jumatate adica 15% se duc in fondul de bonusuri.

    • 30% e o rata a profitului gigantica in momentul asta (inainte de pandemie).

      Si de ce lunara? Anuala nu e identica?

      11
    • 30% profit brut ma mir ca inca mai ai timp sa scrii aici.
      eu unu imi faceam planuri de reconversie.

      02
    • NOU
      #179

      Depinde la ce cifra aplici 30%. Ca 100% din 0 tot 0 e :)
      Lasa-ma sa ghicesc tu faci parte din grupul care crede ca din pretul unui produs sau serviciu 80% e profit nu?

      Cea mai mare marja de profit in Romania pe IT daca nu ma insel o are SAP.
      37%.

    • nu lucrez in IT,
      dar daca profit brut e de maxim 37%
      profitul net probabil e pe minus 😁

      00
    • NOU
      #181

      Prin taxare procentuala nu poti face ceva pozitiv, negativ.

    • NOU
      #182

      Tommy, i-am explicat cat de simplu am putut. Tu nu vezi că zice că 30 e mică și devine negativă prin taxare …

      Inițial am vrut sa ii zic că e 30% pe zi din cifra de afaceri doar ca sa mă amuz :)

    • Da’ tu stii ce e ala profit brut?

      00
  37. Cred ca diferenta de perspectiva intre autor si unii dintre cei care comenteaza e data de tipul mediului de business. Articolul e scris, in mod evident, din perspectiva antreprenoriala, iar noi tindem sa comentam din pozitia de angajat intr-o multinationala.

    In cazul multinationalelor e uneori foarte greu sa vezi o corelatie intre efortul tau si rezultatele concrete in business, respectiv impactul acestora asupra ta (negativ sau pozitiv). Sunt mari, fragmentate, politically driven, pur si simplu se pierde ceva din viziunea de ansamblu vs cea de detaliu si din cauza asta unii oameni devin f demotivati.

    In antreprenoriat cred ca e mult mai usor sa ai aceasta vizibilitate si sa ii poti motiva pe cei care merita si sa renunti la cei care nu fac parte din aceeasi “poveste”. Sigur, asta vine cu o groaza se alte responsabilitati, insa totul depinde de apetitul de risc al fiecaruia.


    Comentariu apreciat.232
    • NOU
      #185

      Corect

    • NOU
      #186

      Chiar și în antreprenoriat viziunea autorului este valabilă în firme de până într-o sută-două de angajați. Peste acest prag aproximativ observarea performanței angajatului simplu de către top management nu mai este posibilă. Intervin mai multe nivele de manageri, apar mai mulți angajați mercenari și cultura de care vorbește autorul se diluează.
      Precizare suplimentară: eu numesc angajați-mercenari pe aceia care produc rezultate dar nu sunt implicați. A nu se confunda cu leprele.

      151
    • NOU
      #187

      Asa este. Exista un sweet spot pana pe la 200-250 de oameni. De acolo lucrurile devin foarte complicate.

  38. Ok, spui ca e bine ca se pleaca exact la ora de sfarsit a programului, dar “urmaritul la secunda” te deranjeaza. Daca asta inseamna taiatul de frunze la caini si nefacut altceva sau cat mai putin in afara de uitatul la ceas, da. Si sa fie constanta chestia asta. Ca daca in unele zile ritmul e mai incet, dar in altele munceste de rupe, sa stai cu biciul pe om ca sa munceasca tot timpul pana la epuizare poate sa aiba in final ca rezultat rarirea zilelor de muncit pe rupte. Omul sa zica fuck it. Sau sa o faca de mantuiala.

    213
    • NOU
      #189

      De ce sa imi pierd timpul sa stau cu biciul pe el? Sincer nu imi place sa fac asta. Daca nu vrea sa isi faca treaba nu mai bine il dau afara? Ne pierdem reciproc timpul…asa il inlocuiesc cu cineva care chiar vrea, si care merita.

  39. Mi-a placut articolul si sustin ideile prezentate acolo.

    Insa, nu este atat de usor sa gasesti angajatorul unde sa iti placa real ceea ce faci. Nu este imposibil, insa nu-l vei gasi pe LinkedIn sau alte site-uri de profil.

    Eu lucrez in IT, programator. Cine lucreaza in domeniul asta si se plange de salariu mic, ori este ipocrit ori un lenes care refuza sa invete.

    La prima vedere ai putea spune ca am de unde alege, ca e deficit de oameni pe piata, etc. Deficitul ala exita doar pentru firmele dintr-o anumita zona si care lucraza la anumite standarde, foarte low din punctul meu de vedere. Nu se adreseaza oamenilor care sunt buni, responsabili, etc. Se adreseaza celor care pot fi platiti prost spre foarte prost, care stau peste program de frica ca sunt dati fara, etc.

    Toata industria noasta, acest Silicon Valley dupa o luna in Vaslui, este de fapt outsourcing. Plin de project manageri, care nu stiu nici ei cum au ajuns acolo, multi datatori cu parerea, in general slab pregatiti, cu atat mai putin pentru job-ul ala. Orice multi nationala e de fapt un teren unde se joaca politica, nimic mai mult.

    Esti fix vandut si remunerat pentru timpul tau, e atat de simplu. Exista un buget, vrei mai mult, esti liber sa iti cauti, clientul plateste bugetul ala, nu-i pasa nimanui ca esti mai bun de atat.

    Companiile de produs romanesti, nu sunt ferite de nepotisme si politica, ba din contra. Nu sunt multe, le gasiti usor :) La fel de usori gasiti pe internet pareri de la oamenii care lucreaza acolo.

    Intr-un mediu ideal, lucrurile ar sta cum spui tu. Eu trag, compania creste, toti suntem fericiti. Insa, real vorbind, in Romania nu cred ca exista un mediu care sa poata sustine mecanismul ala. Ne lipseste educatia, in primul rand. Pe langa asta, ne dam prea mult cu parerea si actionam prea putin.


    Comentariu apreciat.402
  40. Mars ma. Mai scuteste-ma cu sindrom de mantuitor d-asta. Munca e munca, viata e viata. Daca esti unul dintre indivizii astia pentru care ce muncesc e si ceea ce reprezinta ca individ, sa-ti scrii pe usa la intrare “Anteprenor Alter Ego”.

    Sunt profesionist, ma platesti dupa cum am negociat, in rest nu trebuie sa ader la visul tau si sa facem un cult in care tu esti mesia.


    Comentariu indecis. Tu ce zici?4026
    • NOU
      #193

      Daca nu aderi la cultura organizatiei, nu ai ce cauta in organizatie. E atat de simplu. Singurele care fac chestii DOAR pentru bani, sunt curvele. Si ele sunt profesioniste.

      Si nu ma refer la sensul ala pompos de cultura organizationala. Ci la valori de baza. La o viziune comuna. Uite eu unul, din postura de angajat, indiferent de suma nu as lucra cu cineva care nu ma apreciaza, sau cu cineva care imi respira in ceafa.

    • Simplificarea asta despre curve si ce si ce nu fac arata ca sub articol se ascunde de fapt un gainar care la un anumit nivel asa isi vede angajatii: “nu esti pe valorile mele, automat esti curva”. Pe cale de consecință te invit s-o intrebi pe mamica ta cam ce procent se duce la job pentru bani.

      Mai departe, sunt curios Vali cand se simte mai apreciat: cand intra banii de pe-o zi pe alta, contract intre adulti asa sau cand se lalaie 30 de zile si o dau pe “valori” si “expunere la conferinte” si “trainguri”.

      Atlfel, oare cat de mult aderase la “cultura organizaționala” fata de aia de la PwC de-a murit de extenuare?


      Comentariu indecis. Tu ce zici?1828
    • NOU
      #195

      Esti lipsit de educatie daca o dai in chestii despre parinti, si o sa iti evit comentariile. Exista niste limite ale bunului simt.

    • Probabil ca pentru tine cultura organizationala = corporate bullshit, altfel nu vad de ce ai aduce o companie de genul PwC in context.

      Cred ca ideea era un pic mai simpla, dar frustrarile de persoana care nu-si poate depasi conditia, te impiedica sa intelegi si te imping sa te exprimi ca la usa cortului.

      Iti las un exemplu, as fi facut si un desen, dar atat s-a putut.

      Eu, compania Ciocan, produc masini electrice. Cred cu tarie ca asta e viitorul.

      Tu, angajatul Giani, esti de parere ca masinile electrice sunt doar ceva de moment. Iti faci treaba la program, esti multumit ca intra salariul si profiti de fiecare ocazie sa te plangi ca munca ta e de rahat, etc.

      Nu este ok pentru nici una dintre parti, pentru a mentine colaborarea. Daca tu nu crezi in viziunea mea, de ce lucrezi pentru mine ? Du-te si lucreaza pentru altcineva, pentru mine oricum nu vei face treaba decat cel mult mediocra.

      Cam despre asta e vorba. Nu cred ca autorul a promovat ideea ca a crede in ideile antreprenorului este sinonim cu a lucra cot la cot cu el 16 ore pe zi.


      Comentariu indecis. Tu ce zici?1812
    • NOU
      #197

      @victor, exact la asta ma refer. Iti multumesc pentru interventie. Un angajat care NU crede in masinile electrice si in importanta tehnologiei, nu poate sa lucreze pentru Tesla, sa fie fericit, sa performeze, sa fie mandru de ceea ce face etc. Cele doua chestii sunt profund incompatibile.

    • Faceți amândoi presupuneri aiurea și simplificări. Cine zice de plâns despre, de făcut muncă de mântuială?

      Tu vezi ce-ai scris acolo, idealizarea muncii la infinit si guilt tripuri tâmpite cu “xanax”? Și apoi extrema cealaltă că dacă unui angajat nu-i pasă 200% de “idealurile companiei” e automat curva. Ți-am demonstrat ca nu e doar una sau alta si m-ai facut needucat.

      Pe ce planetă trăiți, terminați cu prostii d-astea de milenial. Faci un job cât poți de bine, cât poți de repede și apoi iți vezi de viața ta. Fără basme d-astea cu Tesla și alte prostii, nu mai vindeți vise stupide p-aici.

      Asteptarea normala e sa-ti faci jobul cum trebuie și la timp, fară să fie nevoie de spălare pe creier și îndoctrinare.


      Comentariu apreciat.3510
    • “Munca e munca, viata e viata.” Adică te poți face ca ploua și sa ignori 30% din viata, ținând cont ca aproape tot atât dormi? Chiar crezi tâmpenia aia cu work/life balance?
      Indiferent ca ești ITist, faianțar, instalator sau medic nu poți ignora ceea ce faci ca nefăcând parte din viata ta. Vecinii te cunosc ca domnul doctor sau ca electricianul de la 3. Cultura organizațională nu are legătură cu spălarea pe creier și cu ședințele “sa bifam ca am făcut” tipice managementului de 2 lei romanesc.

      Daca ai lucrat sau lucrezi la big 4 sau mizerii de genul îți înțeleg frustrarea, dar nu înseamnă că altceva nu exista.

      Personal am lucrat 6 luni la o corporație de rahat (mai precis oameni de genul), mai mult nu am putut rezista, restul le-am alea cu grija și au fost experiente overall ok.

      După câțiva ani de experienta alegi tu corporatia/firma/organizația, nu numai ei pe tine. Am refuzat Amazonul pentru ca nu au ținut cont de niște chestii elementare în procesul de recrutare, pe principiul “dacă asa te comporți când ma recrutezi, cum o sa fii când sunt angajat?”

      78
  41. @Alter Ego: Doua chestii

    – Ideea ca patronul tre’ sa aibe $-gramada si ca doar sta si pune biciul/numara banii provine de pe vremea lui Ceasca. Eternul romanesc “burghejii e rai, maica”. Si referitor la taxele/impozitele mult prea mari, romanashul-pensionar-votant-de-PSD/era-mai-bine zice “las’ sa fie, au de unde sa dea”.

    – Probabil ca in R. nu se vede, dar exista in Vest – “socialismul de corporatie”: cu cat o companie devine mai mare, cu-atat tumoarea socialismului se dezvolta mai mult in interior. Conducere unica care nu este contestata de nimeni, toate graficele merg in sus, meeting-uri lungi in care nu se face nimic/barba multa, sloganuri, hartogarie/contopism, political correctness, toata lumea e “busy” dar nu se stie cine e responsabil si de ce anume.


    Comentariu apreciat.312
  42. România a avut 2 modele de capitaliști: JR și Gigi Becali. #atâtsaputut

    212
  43. Eu unu’ in primii 3 ani am lucrat 6AM – 10PM. Ca un nebun. Mancare putina, cafea si tigari la greu, sex cu nevasta din an in paste.

    Dupa 7 ani, lucrurile s-au schimbat, in afara de sex cu nevasta. :(


    Comentariu apreciat.284
  44. Nu sunt genul care rupe ușa când se face ora de plecare, în mare fiindcă îmi place să am o finalitate în taskurile mele; dacă nu sunt gata, măcar să le aduc într-un punct din care îmi va fi ușor să mă reapuc de treabă, chit că asta înseamnă adesea statul peste program. În același timp, nu am cum să nu observ niște obiceiuri precum:
    – Atunci când stai peste program, nu zice nimeni nimic. Nu auzi niciun „hai du-te și tu acasă”. Dimpotrivă, atitudinea este bogdaproste și să fie primit.
    – Când întârzi o zi, ești luat în vizor că ai cam întârziat (deși eu sunt genul care oricum stă peste program ca să recupereze acea întârziere).
    – Când lucrezi de acasă în această perioadă și te sună managerul ca să verifice „dacă lucrezi sau nu”.
    – Când un departament întreg este ținut în spate de doi-trei oameni, dar fix ei primesc cele mai proaste evaluări anuale, pe motiv că managerul se consideră superior lor.

    Și uite așa începi să îți pui semne de întrebare: oare mai merită să îți dai interesul atât de mult, când oricum pe top management nu prea îi interesează? Dacă mai ții cont și de faptul că acele ore suplimentare nu sunt plătite, sau măcar de s-ar contoriza pentru a putea lua o zi liberă (o chestie normală în alte țări), înțeleg că ajungi să rupi ușa la fix.


    Comentariu apreciat.381
  45. Întâi de toate felicitări pentru articol.

    Nu înțeleg de ce așa multe reacții negative. Probabil că printre cititori sunt mulți din categoria pe care ai descris-o și, și-au simțit atinse (pesudo)valorile.

    În primul rând, datorită modului cum e prezentat SUCCESUL, mulți cred că este despre bani. De aici vine și motivul pentru care nu doresc să învețe mai mult. Mai mult trebuie să îți dorești de la tine, nu de la angajator. Astfel, dacă angajatorul se dovedește a fi neînțelegător, pleci – dar i-ai cu tine plusul de valoare pe care l-ai dezvoltat.

    O a doua eroare vine din modul în care este privită relația angajat-angajator. Mulți nu înțeleg că este un parteneriat, nu o relație unilaterală de autoritate din partea angajatorului. Aici problema poate vine și din semantica termenului de PATRON. Mulți își zic PATRONI și din măgulirea propriului EGO (pseudo-autoritatea de decizie). – Da bă, am ajuns eu patron (chiar dacă maxim e bișnițar în accepțiunea clasică – a se citi fals antreprenor pentru pretențioși). De asta Vali spunea că unele firme merită să dispară (și după reacții se pare că are mulți patroni printre cititori 😂).

    Și un al treilea aspect este lenea. Pur și simplu nu recunoști că ești doar lenos. Este mult mai ușor (psihic – că de acolo pornește) să cauți scuze și vinovați decât să te îmbunătățești pe tine și abilitățile pe care le ai.

    Deși, în tot acest demers (veșnic de altfel) găsești exemple PRO și CONTRA pe ambele baricade.

    p.s. E ușor să zici că șefu’ este un mu*st, când tu în locul lui ai fi de două/trei ori mai prost (literalmente).
    p.p.s. încă o dată felicitări pentru articol și aștept cu nerăbdare experiențe noi ;)

    1111
    • NOU
      #216

      Multumesc frumos Dumi. Pe de o parte vad cum in Romania incepe usor-usor sa apara o noua clasa de antreprenori, care nu e focusata pe micromanagement, mediu de lucru oribil, profit pur.
      Vad insa simultan ca noua generatie (tineri nascuti dupa 2000) asteapta satisfactie instanta, si preferabil fara munca fara educatie. Ori asta e imposibil.

  46. Hai ca am comentat numai negativ, si nu e corect, pentru ca articolul zice niste chestii bune, doar ca mi se par un pic nereprezentative. Per total sunt perfect de acord cu ce ai scris, si multi ne-am dori sa fim in situatia descrisa, atat ca angajat cat si ca patron. Este o relatie sanatoasa, bazata pe respect si pe recompensarea valorii, nu cred ca are cineva ceva de comentat.
    Doar ca, pe nisa mea(programare) nu am intalnit inca nimic asemanator, si cum ziceam, chiar n-am stat sa o frec toata viata la aceeasi firma, am cautat cat am putut satisfactie profesionala, respect, apreciere si bani. Am pus banii pe ultimul loc intentionat.
    Si cumva inclin sa tratez ce zici tu ca pe o exceptie, si nu ca regula. Matematic vorbind o sa fie mai multi patroni jegosi si angajati lenesi, decat invers, mai ales intr-o tara unde coruptia, furtul, abuzurile si lipsa de cultura sunt atat de raspandite.
    Hai ca iara mi-a iesit prea negativ, n-am ce face, sunt pesimist de fel! Voiam sa zic ca e bun articolul, l-am citit de 3 ori.

    223
    • NOU
      #218

      @Dex daca te iau la o serie de 20-30 de interviuri de angajare, emigrezi.

    • Banuiesc ca te referi la ce personaje vin sa dea interviu!? Si te cred pe cuvant.

      54
    • Da, la asta mă refer.
      Exemplu: eu nu mă pricep la nimic, dar știu cum e la firmele astea aveți nevoie de oameni să pară biroul plin. Spusă de un candidat cu 2 mâini și 2 picioare.

    • N-am stiut ca e o optiune, ca ziceam si eu la fel!
      Cred ca vorbim de alt domeniu. Probabil ai de-a face mai mult cu “clasa muncitoare”. In alta ordine de idei, apreciez sinceritatea exemplarului. Putea sa minta si sa te chinui cu el cateva luni.

      31
    • “Io nu ştiu să fac, da’ tata lucră la CJ şi vă e bine şi mie, şi vouă”.
      “Cum adică nu am experienţă? Am fost voluntară AIESEC în trei ţări!”
      “Buey băete, io pe banii ăştia nici nu mă trezesc dimineaţa din pat! Ce mi-s io, să mă milogesc dă oameni?” (La telefon pentru un anunţ de agent de vânzări; nici nu s-a obosit să se deplaseze).
      “Eu fără minim 1.000 de euro în mână, laptop, telefon şi maşină de serviciu, nici nu discut. Putem negocia cu maşina, dar atât!” (proaspăt absolvent de Asistenţă Socială în anul 2009, la o firmă cu 20 de angajaţi dintr-un orăşel de provincie).

      101
  47. este absolut normal ca omu ala sa plece la finalul programului. Nu inteleg, care e baiul?
    In primul si in primul rand tine de respectul pentru timpul lui. Timpul pentru firma e una/timpul pentru el e alta.
    In al doilea rand tine de respectul pentru munca. Tu trebuie sa iti faci planurile pe 5-6 ore (de dezvoltare/zi). Mai ai teste, mai ai uitat pe geam dupa pasarele, mai ai o zi proasta. Dupa 8 ore oricum creierul oamenilor o ia dupa pasarele. Da, daca e nevoie de un push, daca arde un bug, daca ai un deadline imputit, bagi. Altfel, la ora 4/5/6 rupi usa. Spor.

    Zici de “citit”. Ala se face acasa nu la munca. Pentru ca la munca o sa vina mereu un manager, coleg, catel care sa vada ca in loc sa muncesti tu stai pe net si citesti cine stie ce


    Comentariu apreciat.284
    • NOU
      #224

      Nu despre asta era vorba. Mai arunca un ochi te rog peste acel paragraf.

    • doamne cati se duc pe fenta la o propozitie… acum inteleg misto-urile despre IT :)))

      87
    • E absolut normal sa plece acasa cand li se termina programul , insa cred ca aici mai degraba s-au avut in vedere atitudinile acelea de nepasare generala sau de disperare pt a iesi pe usa la o anumita ora, de a nu “da” nimic in plus pana ce nu “primesti”. Asta se simte prin totii porii… Nu e vorba de actiunea propriu-zisa ci de senzatia pe care ti-o lasa unii oameni. Iar cand coordonezi e atat de usor sa ii observi.

      Si legat de ultimul paragraf, intr-un mediu fair in care ambele parti au incredere acel “citit” sau citit pt dezvoltarea ta (in cadrul sau in afara unor programe formalizate) chiar se poate intampla si la job.

      53
    • Usi rupte ca in germania /suedia nu a vazut românu niciodată.
      Din pacate multi patroni/manageri romani au impresia ca numarul de ore de la biroul este un metric. Si un alt metric e cat pari de entuziasmat.
      Dupa care se mira ca nu merge treaba

      191
    • NOU
      #228

      @Animaloo Reciteste ce am scris. Ai ratat esenta ;)
      Nu e un metric, dimpotriva. Faptul ca esti focusat pe ea la secunda ca metric e problema.
      Pentru ca de fapt e un simptom care spune multe.

  48. Foarte bun articolul. Foarte foarte bun :)

    77
  49. NOU
    #230

    Bine, OP, dar actiuni la firma le dai la aia? Sau contract cu bonus clar daca merge bine firma, sau ceva. Ca atunci au interes direct si ei, nu?

    121
    • NOU
      #231

      Da, au cota din profit care se duce in fondul de salarii ca bonus, lunar. 50% din profit se aloca asa. Ma uraste contabila pentru chestia asta atunci cand face fluturasii :)) Ca e cu matematica d-aia complexa.

  50. Felicitari pentru articol. Avand o pozitie si o experienta pe care le estimez cumva similare, sunt de acord cu majoritatea ideilor din articol. Ce nu sunt convins ca inteleg este utilitatea demersului (daca exista unul in afara de a exprima o opinie articulata si argumentata care sa genereze un buzz meritat pe oricum una din cele mai citite platforme).

    121
  51. totusi asta e tara unde un patron de butic sau afacere mica are vila si x6, iar angajatii abia isi pot plati chiria din salariul ce il primesc, iar asta nu se intampla si in occident.
    stiu ca autorul crede ca toti patronii/antreprenorii sunt ca el si cei pe care ii cunoaste, pt ca probabil sunt multi ca el in orasul lui si in zona lui, dar prin tara in mare parte lucrurile nu stau asa.
    cum nici romanii de rand nu sunt la fel ce cei din bula noastra si asta am aflat atunci cand am lucrat pt o firma de sondaje de opinie.
    in mod normal diferenta intre cat castiga un patron si un angajat ar trebui sa fie mai mica decat e acum. evident ca tot timpul angajatul va castiga mai putin, dar lucrurile trebuie sa fie totusi echitabile, adica daca patronul isi permite un porsche nou la 2 ani angajatul ar trebui sa isi permita sa isi schimbe loganul la 6-8 ani.
    in situatia de fata e normal ca majoritatea viseaza sa dea un ‘tun’.

    ca sa ajungem mai bine in primul rand ar trebui sa isi faca treaba autoritatile de stat si sa se faca legi care sa imbunatateasca situatia: sa fie usor de deschis si intretinut o afacere, fara mii de avize si reguli fara rost si pe care smecherii oricum nu le respecta, legislatia sa fie clara, anaful sa nu isi bata joc de oameni etc.


    Comentariu apreciat.272
    • NOU
      #237

      @mst subscriu mai ales la partea cu legislatie clara si avize

    • Bah bajeti, bagativa mintile in cap. Daca vreți legi mai bune si proceduri mai usoare schimbati țara.

      Asta asa, parafrazând pe unu pe soea “daca vrei cu bicla mereti in afara”

      61
  52. NOU
    #239

    Cred ca sunt si multi care sunt constienti ca succesul cere sacrificii, si cred ca sunt în stare sa le faca pe o perioada scurta ca sa ajunga milionari si sa aiba o viata usoara dupa. Dar nu îsi dau seama cât de mica e sansa sa ajunge sa câstige, în mod cinstit, pe termen lung, barem atât cât ar câstiga fiind salariati. Sacrifiiciile necesare sunt foarte mari si fara nici o garantie ca pe termen lung vor fi meritat.
    Se poate întâmpla sa divortezi si sa ajungi abia pe la 55 de ani sa ai bani de Q8, tineretea trece si nu se mai întoarce.
    Situatia salariatilor e mai confortabila decât a patronilor de IMM cinsiti ca tine, dar e greu sa-ti dai seama pâna nu încerci.

    52
  53. @OP, eu sunt curios să aflu mai multe despre partea asta:

    „În toate firmele pe care le-am avut, am practicat contabilitate deschisă. Am rugat contabila să încarce lunar, toate cifrele firmei (vânzări, salarii, cifre din CRM, statistici per angajat), în Google Drive. Și am explicat cifrele fiecărui membru de echipă, arătând fiecăruia cum efortul lui, îi impacteaza beneficiul. Efectul a fost unul dublu. Unii angajați au plecat – citez, nu e normal să câștige în funcție de ceea ce fac. Iar alții au performat – pentru că și-au dorit să fim mai buni.”

    Ceva detalii mai clare? Ce/cum erau corelate, ce ai făcut etc.?

    41
  54. NOU
    #243

    @Alter Ego
    Felicitari. Apreciez oamenii care sunt preocupati de cei din preajma si nu le e teama sa transmita experiente si know-how celor interesati.
    Sa fiu bine inteles, cei care au ceva de transmis, nu cei ca re doar cred ei ca au ceva transmis.

    @ Zoso
    Daca ai avea mai multi ca si Alter Ego si mai putini ca si Eftimie, carora le-ai da acces la a posta pe blog, ai putea trece nu in mult timp de la freelancer la IMM. :)

    206
  55. “lipsa pasiunii și a dorinței de a își depăși condiția nu le poate da energia și dedicarea de a excela.”

    Cei mai buni oameni în meseria lor pe care i-am cunoscut, indiferent de domeniu, au fost exact ăia care nu aveau niciun fel de dorinţă de a excela sau de a-şi “depăşi condiţia”. Făceau pentru că trebuia cineva să o facă, din simţul datoriei. Rezultatul era că lucrau la fel chiar şi atunci când nu era şeful să-i vadă că muncesc.

    “Sunt oamenii care, indiferent că termină sau nu ce au de făcut, sunt îmbrăcați la 4 fără un sfert și se aglomerează la 16:00 la bariera. Asta nu e un lucru rău în sine. Faptul că se gândesc și urmăresc chestia asta la secundă spune însă multe. E și firesc, sunt plătiți doar până la 16, nu? De ce să stea mai mult? Nu e vina lor că nu au terminat, lasă că și mâine e o zi. Doar nu vreau să îmbogățesc firma, ce, îmi fac ăștia statuie?”

    Ca team leader, acum mulţi ani de zile, exact asta le-am spus: la fix vă căraţi acasă. De ce? Pentru că după o săptămână în care am lucrat cu toţii şi câte 20 de ore pe zi (cu dormit prin depozite, pe paleţi), tocmai pentru ca totul să fie pus la punct, la întrebarea dacă membrilor echipei li se vor plăti măcar o parte din orele suplimentare, mi s-a servit discursul cu loialitate, implicare, echipă etc. Oameni cu salariul minim pe economie, la una dintre cele mai mari firme de pe atunci din România, în anul 2005, când economia “duduia”.

    “Fără să realizeze vreo secundă că, dacă și-ar crește nivelul de competențe (citind de exemplu) sau de implicare pentru a deveni indispensabili, angajatorul ar fi forțat să îi răsplătească (mult) mai bine, de teama că vor pleca. Cu cât ești mai bun, cu atât poți negocia mai bine, pentru că generezi plusvaloare pe care celalalt nu vrea să o piardă.”

    Permite-mi să (mă) râd. De aia toţi ăia care pot se calcă în picioare să externalizeze în India sau în China şi dau afară oameni cu ani buni de experienţă, inclusiv care chiar erau indispensabili din punct de vedere tehnic. În schimb, sunt ţinuţi cei indispensabili din punct de vedere politic (as in office politics). De aia sunt daţi afară seniori (că doar au salariul prea mare…) şi sunt angajaţi juniori cu experienţă zero barat.

    Nu generalizez, doar subliniez că idioţi există de ambele părţi.


    Comentariu apreciat.372
    • NOU
      #247

      Crede-ma stiu si antreprenori idioti. Multi :)

      Uite asta “membrilor echipei li se vor plăti măcar o parte din orele suplimentare, mi s-a servit discursul cu loialitate, implicare, echipă etc. “ – mi se pare de neconceput.

    • “Făceau pentru că trebuia cineva să o facă, din simţul datoriei. Rezultatul era că lucrau la fel chiar şi atunci când nu era şeful să-i vadă că muncesc.”

      Din pacate, “trebuia cineva să o facă” incurajeaza pe multi sa frece menta, bazandu-se pe colegul cu simtul datoriei. Care de cele mai multe ori nu are nici pile pe la cine trebuie.

      113
  56. @zoso: cata spaga iti da alter ego asta ca sa isi deverse aberatiile pe blogul tau?


    Comentariu indecis. Tu ce zici?1431
    • NOU
      #250

      @bit

      Ii dau un Bit. Acum poti sa te bagi intr-o cutie. Lipesti pe ea adresa lui Vali, ca are nevoie de cineva sa vopseasca gardul. Sa nu declari valoare garantata a coletului. Ca n-are :))

      Cat de cazut in cap poate sa fie cineva sa isi imagineze ca un om la nivelul lui Vali si-ar compromite valorile pentru articole sponsorizate.

    • Era o intrebare retorica si o ironie. Am senzatia ca nu te pricepi la ce te lauzi ca te pricepi si ai si invadat vlogul lui zoso cu tot felul de articole semidocte.

      1413
    • Te sabotezi. Pai fie era ironie, fie ai senzația că sunt bizon. Se exclud reciproc :))

  57. Alter Ego… Ești un tip mișto.

    “firma s-ar prăbuși de îndată ce implicarea fondatorului nu mai este acolo”

    Experiența mea trăită în străinătate:
    (1 proprie) Prima firmă pe care am fondat o la 25 de ani am vândut-o la 29 de ani unei firme mari de consultanță. Ei m-au ales (“angajat”) un an ca “chairman of supervisory board” cu sarcina principală de a integra firma mea în a lor. După trei ani nu mai erau în business-ul meu (educație pentru adulți în IT și economie… Majoritatea proiectelor erau pentru stat și UE). Angajatul care a devenit șef de business unit pe firma mea nu avea spiritul antrepenorial de a alerga, cădea și scula din nou și iar a alerga…

    (2 văzută la prieteni) firmă cu 250 de angajați vândută de părinți pentru că cei doi băieți aveau alte planuri în viața.

    BTW… Din articolele precedente deduc că firma-ți merge cât de cât. Nu-ți calculezi Roiul când cumperi “jucării” mai scumpe decât ar trebui, gen laptopuri?
    Eu aș avea chef dar îmi înfig unghiile-n palmă, mă mușc de buze, trec mai departe și cumpăr ‘necesarul” pentru a putea reinvestit mai mult în lucruri care-mi aduc direct Cash…

    64
    • NOU
      #254

      Buna Alex. Nu ma focusez atat de mult pe ROI/Ebitda. Imi place sincer ceea ce fac si vreau ca oamenii mei sa aiba chestii voodoo gen monitoare curved 4K de 45″ samd. Si se simte masiv in productivitate de cand fac asta.

    • NOU
      #255

      @Alter Ego Un monitor 4K curved de 45″ te tine tine minim 5 ani si costa 5000 RON. O cheltuiala lunara de 80 RON, dar aduce o crestere semnificativa in productivitate.

      31
    • @oarece exact așa o gândesc în general. Un i5 sau un i7. Răspuns clar i7 că nu vreau sa i se încarce aplicațiile slow.

    • M-am izbit de obtuzități corporatiste gen: laptopul se schimbă odată la 3 ani.

      În 2019 am preluat 2 echipe de iOS Devs, care târâiau niște MacBook Pro model 2012. (Eu trăgeam de un Lenovo cu win7, deși ca manager imi puteam “trage” orice echipament, dar email și Exceluri puteam face de pe orice hardughie.)

      Se plângeau că gioarsele merg prea încet, durează secole un full build – lucrau la 3 apps simultan – și că nimeni nu-i ajută, din cauza regulii respective cu laptopurile, plus prețul piperat al Mac-urilor.

      Am luat pe semnătura mea un MacBook Pro ultimul model, pentru teste; configurația era un pic peste $3500 retail, și i l-am dat la un Jr pt 1 săptămână. I-am cerut in schimb să-mi dea o comparație ca timpi morți, când mașina tot râșnea la compilat builds, pe o zi normală, între cele 2 modele.
      Apoi am repetat figura cu un Sr.

      (iOS Devs sunt scumpi: 75K/an Jr, 115-120K/an pt Sr, salarii de Canada. Plăteam în medie ~$45 pe fiecare din orele când omul se uita la un ecran semi-înghețat care afișa “Building…”. Inevitabil, dar totuși!)

      A reieșit că la medie, în 7 luni toate echipele își puteau acoperi costul echipamentelor upgrade, numai eliminând timpii morți care făceau diferența dintre modelul nou și cel foarte vechi.

      Am obținut rapid aprobarea de la VPul meu – altă lichea, dar mai cu ștaif – pt upgrade la toți membrii, inclusiv la QA – care sincer, puteau folosi modelele vechi, btw ei aveau modele antique 😁

      Dar am și căpătat un dușman de moarte, pe VP-izda de la Dept IT. O curvă proastă, deși între noi fie vorba, încă bună…

      100
  58. Alter ego mi-a plăcut articolul. Mi-am dat seama relativ repede in viața ce presupune sa ai afacerea ta (mai ales stresul aferent și cât de mult poți să pierzi). Din fericire am găsit un job plătit decent și motivant care îmi oferă și cam jumătate de an liber (perioadă în care pot sa stau cu familia fara griji). Da trebuie să mă împac cu ideea că nu am ultimul tip de audi dar oricum când ies în oraș îmi place să și beau așa că prefer taxiul…

    153
    • NOU
      #259

      Ma bucur mult Radu. Cheia e intotdeauna sa iti placa ceea ce faci. Asta e totul. Restul vin de la sine.

    • NOU
      #260

      Pâna la urma masina nu conteaza, mai importanta e casa si sa locuiesti într-o zona cu ceva infrastructura si scoli bune pentru copii.
      Ar fi interesant sa avem si articole scrise de oameni ca tine, multi viseaza sa aiba mult timp liber traind decent.

      42
    • Da și eu prefer o casă într-o zonă buna. La asta nu am făcut rabat…

      21
  59. “Daca si-ar creste nivelul de implicare pentru adeveni indispensabili”
    Din experienta unui angajat cu IQ (cel putin) mediu:
    1. In multe locuri de munca daca rezolvi task-ul rapid si eficient, se vede ca esti capabil, ti se dau mult mai multe de facut, incat ajungi sa ai zile in care clachezi pur si simplu. De aici rezulta o reticenta in implicare directa in mai multe probleme, sau chiar tergiversarea unor taskuri
    2. Multi avem familii. Daca eu stau dupa 4 imi iau din timpul pe care vreau sa il petrec cu copilul meu. Copilul nu pleaca singur de la cresa cat timp eu “ma implic”
    3. Chiar si cu tergiversare ca sa nu ajung sa fac treaba a 3 insi, sunt un angajat eficient. Daca eu nu reusesc sa fac fata si trebuie sa stau in fiecare zi peste program, inseamna ca de fapt ar trebui sa ai 2 persoane pe postul asta?


    Comentariu apreciat.422
    • Yep, confirm punctul 1 (și 2, doar ca la doi e vorba de sotul meu și de timpul petrecut cu el.)
      Niciodată, dar niciodată nu am pățit sa arat ca pot și sa nu mi se dea și mai multe de făcut, dar evident nu și bani extra. Soțul la fel…

      171
    • @Loft poți elimina rapid efectul asta. Bonusezi outputul. Masiv. Faci treaba a 3 oameni? Genial, ai 3 salarii. E banal. De ce sa îmi bat capul cu 3 scaune, 3 calculatoare, birou mai mare, 3 telefoane, 3 CIM-uri (@Vasile nu te entuziasma înseamnă altceva decât ceea ce crezi) când pot face 3 in 1?

  60. “angajez doar oameni care sa fie capabili sa se auomanagerieze” :D la 9 din 10 interviuri mi se spunea ca sunt prea independenta si ca nu vor sa angajeze pe cineva care lucreaza singur de atat de mult timp – atunci lucram de vreo 3 ani, intre timp s-au implinit 10, inca nu m-am plictisit sa lucrez singura

    152
    • Din experiența doar oamenii cu adevărat speciali pot sa se managerieze pe sine. Kudos, sunt foarte rari.

  61. Ai mare dreptate.
    Primul meu angajator dupa revolutie mi-a spus:”Ai probleme imi spui.Nu vreau sa vii la munca cu gandul ca oare ce face nevasta,o fi fatat pisica.Prefer sa iti dau liber si muncesc eu pentru tine in acea zi decat sa omori vreun om.”Era un batranel pensionar de 69 de ani care strunea muncitorii la firma feciorului.Nu-l uit cat traiesc.
    Actualul angajator m-a dat afara fara preaviz pentru ca descarcam masina cu o mana in timp ce vorbeam cu el la telefon.M-a dat afara “complimentandu-ma “esti mitocan,nu ai 7 ani de acasa esti mârlan daca lucrezi cand stai de vorba cu patronul”.M-a sunat dupa 48 de ore sa revin la slujba cand a realizat ca experienta mea de 12 ani in domeniu nu poate fi egalata de un nou angajat care nu cunoaste nici elementar meseria.Imi place unde sunt fiindca nu am contact cu patronii si nici cu colegii decat ocazional.Nu am program fix,stiu ce am de facut si-mi fac treaba fara intarzieri dar o sa plec din firma dupa ce termin o specializare inceputa inainte de criza asta. Un angajator care mi se considera superior si nu coleg nu-mi merita serviciile,chiar platite extra.Eu ca angajat sunt zero fara angajator,un patron/angajator fara angajati e o nulitate.Asta cred.

    120
  62. Eu de abia am întrat într-o colaborare cu un tip care se încăpățânează sa facă afacere în Ro. Încă de la început am spus și am subliniat că ma implic foarte mult în ceea ce fac. I-am dat și exemple ca să înțeleagă că nu îmi place lucrul făcut în graba, superficial… Totul bun și cu doar câteva semnale de alarma în ceea ce privește capacitatea lui de organizare. Am început cu training-uri… Si evident ca am avut motive întemeiate sa îmi fac griji.
    Tipul e all over, am discutat despre una și alta, insa nimic aprofundat, vrea sa începem sa sunam clienți, insa nu am discutat o structura a discuției de la care sa plecam. Produsul în mare l-am înțeles, insa nu stiu unde și cum sa îl integrez în discuția cu clientul, nu știu preț, mailurile care se presupune ca le vom utiliza nu sunt gata… Nu stiu… Mi se pare un haos și nu ma simt deloc ok sa sun pe nimeni începând de săptămâna viitoare.
    Eu m-am băgat fiind vorba de niște produse bune, industriale, insa degeaba mi se par ok ele, daca în rest totul e în ceața. Nu îmi place sa vând utilizând clișee tip “cum vreți, dar nu știți ce pierdeți” urăsc cu patos tot ce se învârte în acea zona. Vrea sa pună o numărătoare din aia cu “în x zile expira oferta”… Eu i-am zis ca nu cred în asa ceva și mi se pare o mare minciuna de câte ori vad asa ceva pe un site. Dar a spus ca studiile arata ca…. Mno… Asa o fi. Ce e drept mereu uit ca nu toată lumea gândește atât de in detaliu ca mine.
    A trebuit sa ne uitam la un video cu un tip care “preda” despre vânzări.
    Într-o colaborare anterioara, în care trebuia sa sun oamenii sa vad ce părere au despre produs, de la un punct am început să încerc să și vând pentru ca vedeam ca doar cu strategia alora din firmă, nu cumpara nimeni nimic, iar postul meu depindea de asta. Și fără sa exagerez, am făcut FIX ce spune tipul din video, numai ca instinctual. Adică și mai pe foarte scurt, am vorbit cu oamenii aia ca și cum ne-am fi cunoscut și barfeam la o cafea. Cafea la care îmi permiteam sa dau și exemple personale și sa rad și sa “bârfesc”. Și din 40 sunați au cumpărat vreo 10.
    Si daca am reușit sa fac lucrul ala, a fost pentru ca înainte de a suna, eu ma ocupasem și de traducerea site-ului în limba română. Cunoșteam cam tot ce era de cunoscut.
    In situația asta insa… E complet altfel și chiar nu ma asteptam. E și nasol ca se discuta pe video, sunt încă 3 care au mai lucrat pe vânzări și sunt tare siguri pe ei, insa eu spun ca își vor lua mare teapa deoarece astea sunt produse scumpe și foarte nișate. Problema e ca ei fiind în avantaj numeric, evident ca tipul are tendința sa mearga pe “hai ca se descurca”, eu părând aia înceată care parca nu prea are sens în echipă… Mai e o fată, dar eu vorbesc aparent și pentru ea, fiindcă e tânără și ori nu are tupeu ori merge pe “lasa pe altul sa para ca e prost, tu mergi pe burta și profiți de rezultate”….
    In fine… Una peste alta, momentan pare a fi o noua dezamăgire…poate se va dovedi ca nu…

    122
    • Si ca să fac o completare. Omul pare ok, pasionat de ce face, își cunoaște produsele și domeniul, lucru care m-a impresionat, atâta doar ca mi se pare ca încearcă prea multe odată în loc sa le ia punctual.
      Eu asa funcționez și mi se pare eficient. Nu sa vorbești de 10 lucruri, te apuci de unul, zice careva sa lucram la al treilea, îl lași pe primul sari la 3, uiți de primul și tot asa.
      E și ineficient și obositor pentru toată lumea. Identific și în tonul altora nelămuriri, însa le maschează prin diverse trucuri involuntare pentru a nu supăra “sefu'”… Azi ne-a spus ca e dubios ca nu sunt întrebări… Pai… Tot el a indus ca nu e ok sa arăți ca nu ai înțeles deși a fost vorba ca se poate discuta orice. Prin mici vorbe, printr-un râs după un cuvânt anume, a transmis ca vei pica de prost dacă întrebi. El nu cred ca înțelege exact cum e perceputa energia pe care o transmite. Iar eu nu știu dacă sa ii spun sau nu… Sau dacă merita efortul și nu o sa ma trezesc ca înțelege aiurea intenția.

      51
    • Ioana, vorbeam mai sus despre oamenii care pun suflet. Din ce îmi povestești ești unul dintre ei. Iubesc sa lucrez cu oamenii de genul tau. Sunt aia care mă ajută să nu o dau in gard. Sunt curios daca îți iese consul :))

      https://www.16personalities.com/personality-types

    • Nope.. Advocate :)). Am mai făcut teste din astea, insa rezultatul nu stiu cat de real este. Pentru ca de exemplu, da, pot sa ma simt ok într-un mediu dinamic, alături de mulți oameni, insa dacă acel loc este centrul vechi, atunci nu mai sunt ok pentru ca îmi fac griji pentru siguranta, dar nu toți oamenii sunt de vina, ci aia care beau prea mult și pot porni un scandal ..samd… La aproape fiecare întrebare am minim doua scenarii in cap când dau răspunsul și atunci…nu stiu cat de relevant e.
      Cum am zis, gândesc lucrurile foarte detaliat, le despic în 15… Ceea ce nu e un lucru bun, dar asta mi-e creierul.
      Si da, pun prea mult suflet, nu ma întreba de ce sunt asa, ca pana acum oricum mi-am luat doar tepe. Poate o fi o chestie preluata din educația generala primita de la părinți…Habar n-am, nu vreau sa încep sa toc la ora asta asa ceva ca oricum nu găsesc răspunsul :)). Am mai încercat.
      Dar treaba e ca mereu spun la fel, bai vezi ca eu vreau sa te ajut, insa trebuie sa te implici și tu la fel de mult, ca vorba aia, e afacerea ta, nu e ok sa nu vrei sa te zbați ca să fie bine… Pana acum nu s-a întâmplat…
      Cu tipul asta, fiindcă știam ca banii nu vor fi oau, i-am și spus, dom’le, eu vreau jobul pentru ca îmi place descrierea, ca pot sa contribui la dezvoltarea firmei și nu e doar vânzare. Nu ca nu am nevoie de bani, ba da, insa mi-era clar ca fiind un startup romanesc mai mult de 2000 de lei nu va fi salariul tinand cont ca e part time postul. Iar eu locuiesc în alta tara, deci cu atat mai mult banii de la el nu sunt relevanți, fiindcă sunt prea putini… Insa mi se pare un om ok, într-un domeniu unde nu mulți se baga, iar eu nu am nimic altceva momentan, asa ca de ce sa nu fac ceva util cuiva.
      Daca am greșit și acum… Asta e. Nothing new there.

      51
    • Fain site-ul, rezultate asteptate iar unele procentele nu le credeam asa mari :-)

      01
    • Si inca ceva… Duuh, asta ca să confirme întrebarea din test cu “te gândești după o discuție la ce ai fi putut sa mai spui”…
      Sunt surprinsa cât de putini oameni observa gesturile, inflexiunile vocii, expresiile faciale, tonul… Nici asta nu stiu de unde naiba o am.
      Acum de ex la ultima ședință, știam ca tăcerea tipei care nu a mai lucrat în vânzări e nejustificata, clar avea nelămuriri, era exclus 100% sa fi înțeles, asa ca am adăugat un “Ok… Vad ca eu sunt singura care nu a înțeles, dar e ok…” mixând un strop de victimizare+gluma în ton și am făcut o pauza, iar după 3 secunde am auzit un suav “ooh I didn’t get it either”… Aaaa, asa mai venim de acasă… Nu stiu nici măcar de ce țin chestiile astea… De psihologie de naiba sa le ia, cert e ca ma ajuta enorm, dar ma și enervează ca nu înțeleg de ce alții nu percep aceleași chestii. En fin.. Încep sa detaliez prea multe și degeaba. Oricum. Ma bucur măcar ca am avut ocazia sa scriu despre asta. :))

      42
    • NOU
      #275

      Daca te intorci vreodata inapoi in Romania, da-mi un semn.

    • Desigur. Cred ca ar fi interesant sa discutam diverse. Anul asta nu știu dacă vom veni sau nu… Daca totuși da, o sa ii spun lui Vali sa te anunțe.

      00
  63. Foarte bun articolul Alter Ego, rezonez cu multe idei si cu spiritul articolului, felicitari pentru stil si sinteza.
    Un singur lucru, il consider nepotrivit pentru ca nu reflecta un adevar si nici nu ne ajuta cu nimic sa ne portretizam ca atare, ma refer la “Dacă scuzele s-ar tranzacționa pe piață, am avea cea mai mare bursă din lume.” N-am fi, exista cel putin o combinatie mai periculoasa legata de cautatul scuzelor, atunci cand se combina cu o mandrie exagerata si nejustificata, in tarile cu un stil emotional foarte expresiv.

    44
  64. Genial scris, din pacate. Din pacate pentru ca e trist. Mi-as fi dorit sa pot creste in mijlocul unei culturi antreprenoriale adevarate. Prin asta inteleg nu doar oameni care sa creasca ceva de voie, dar si un aparat de stat care sa ajute cat de cat.

    Cand m-am uitat spre antreprenoriat, eram si eu un tanar idealist. Bai, am idei, imprumut niste bani, iau 2-3 oameni si o sa fie ok, toata lumea castiga. Ideile sunt bune, studiate. Statul e interesat ca eu sa am succes, sa ia mai multi bani la buget. Oamenii sunt interesati, pentru ca vor castiga mai bine. Da’ de unde. Nepotisme, functionari, mica coruptie, marea coruptie, lenea, hai ca merge.

    Inapoi si de la capat, studiez viata altor antreprenori. Si vad cam ce zici mai sus. Muncit 24/7, daca ai noroc sa iti poti rezerva 2-3 ore pentru familie pe saptamana. Dormit pe saltea in casa unui prieten, zburat de colo-colo pe la saloane, facut relatii, etc, hoteluri jegoase ca atat iti permiti la inceput, mancatul e lux. Si asta in zone unde exista cultura antreprenoriala, VCs, banci cu procese simplificate, statul care macar nu iti pune bete in roate.
    Sa faci asta pe bune la noi, unde pe langa asta sa induri si mania grandorii micilor functionari …. nu-i de mine.

    44
  65. prietene, gretos articol…
    si iti spun ca unul care a lasat corporatia ca sa isi faca srl-ul lui. sa iti spun o treaba: oamenii isi fac firme ca sa faca bani. asta e scopul unei firme. tot asa, oamenii lucreaza la firme tot ca sa faca bani. restul sunt visele tale umede…


    Comentariu indecis. Tu ce zici?2116
    • Confunzi scopul unei firme cu scopul unui om, citandu-mi din cărți.

      1. Da, scopul unei societăți comerciale este obținerea de profit. Profitul poate fi maximizat atrăgând talent. Atragerea de talent se face construind un mediu plăcut, onest, bazat pe respect, înțelegere, open-mind, și remunerarea corecta a muncii – nu prin combinatii și țipat aiurea la oameni pentru că ești inapt ca manager. Mie de exemplu că angajat îmi place să fiu prețuit (atât financiar cât și relațional). Absolut mereu concurenții tai vor putea plăti mai bine. Daca angajații tai ar pleca pentru bani, împingând logica valoarea companiei tale este zero. De ce zero? Pentru că o multinațională te va închide în 24H în loc să te cumpere. Cum? Plătind +1 leu.

      2. Oamenii care urmăresc doar salariul așa cum sugerezi eșuează. Zboară între joburi, între nise diferite, mereu e treabă de ghinion și nu ajung cu adevărat buni la ceea ce fac niciodată. Jocul nu e doar despre salariu. E despre perspective, despre cum a evoluat salariul, despre cum a evoluat firma, atmosfera samd.

      Eu unul nu as lucra într-o firmă de rahat pentru +1 leu. Înțeleg că gândesc greșit…

      Daca maximizezi profitul atrăgând gunoi, vei produce gunoi.

    • Nu poti construi nimic de durata daca toata atentia se duce pe maximizarea profitului, fara a tine cont de latura umana. Asa cum a spus si Alter Ego, daca nu ai talente in firma, nu rezisti mult pe piata. Dai un tun in primii ani, ti-ai scos parleala de un Q si apoi trebuie sa o iei de la capat cu alta combinatie ca firma asta deja e pe duca.
      Din pacate in Romania conceptul de firma de familie nu este foarte raspandit si foarte multi patroni nu au niciun fel de cultura organizationala sau educatie in directia aceasta. A fi patron e, de multe ori, sinonim cu a fi sef peste toti si seful are intotdeauna dreptate. Aceasta atitudine este extrem de toxica si de aici rezulta multe abuzuri: angajati platiti prost, fara contract, ore suplimentare neplatite, “te cheama sefu’ sambata la munca” si tot asa. Problema e mult mai complexa si, de multe ori, oamenii de jos, oamenii care au cea mai mare nevoie de pozitia respectiva, nu pot spune nimic. Asta se intampla din cauza saraciei (Romania nu e Bucuresti) si a lipsei de alternative viabile. Cand iti urla familia de foame, parca nu iti vine sa-i zici patronului sa se duca undeva cu firma lui cu tot. Patronii stiu asta si de aia multi profita din plin de asta.
      Nu se va schimba nimic daca fiecare dintre noi nu aducem o contributie, oricat de mica ar parea. Prima ar fi educatia de ambele parti, educatie atat pentru patroni cat si pentru angajati. Apoi legi. Nu e normal sa poti infiinta o firma cu 200 lei capital social! Pe de alta parte statul iti cere fel si fel de avize de care smecherasii combinatori nu au tinut si nu vor tine vreodata cont.

      62
    • @andrei
      bine zici!

      @alina
      nu te apuca de afaceri ca vei rata.
      mai bine calatoreste cu banii pe care ii ai decat sa-i ingropi intr-o afacere care va muri.
      probabil o sa zici “asta e nebun, stiu eu mai bine”
      repet, calatoreste si vei fi mult mai castigata.

      fara o #foamedebani adevarata nu vei reusi nimic.
      e o vorba veche de cand lumea si inca se mentine adevarata
      “ban la ban si paduche la paduche”
      nu exista cale de mijloc, decat daca ai o sursa de finantare sanatoasa (parinti) sa pompeze bani in visul tau. insa niciodata nu va fi un business care sa se sustina genereze avere.

      02
    • Nu vreau sa raspund nervos ca sunt destui nervosi in perioada asta … dar…
      In romania aia fara autostrazi, eu nu ma gandesc la maximizarea profitului ci la o viata normala. Nu imi scriu pe pereti lozinci vomitive si ii respect pe oamenii cu care lucrez asa cum ii respect pe toti cei din jur. Dar nu le spun toata ziua ca suntem o familie, nu le cer sa imi impartaseasca viziunea mea extraordinara asupra afacerii. Afacerea e a mea si eu sunt direct raspunzator de ea. Oamenii simpli din Romania reala nu au nevoie de gadilaturi la orgoliu. Ei au nevoie de o viata normala pentru ei si familie. Atat.
      Iar cand aud “Nu e normal sa poti infiinta o firma cu 200 lei capital social” … da’ cam cat ar trebui sa fie capitalul social la un SRL ca sa te multumeasca?
      Stii ce ma soca cand lucram la corporatie? Cultura urii impotriva unora care isi doreau si ei sa faca ceva pe cont propriu, chiar daca nu aveau idee cum sau ce.
      si … am spus ca e gretos articolul pentru ca gadila exact orgoliul angajatului corporatist.

      41
    • NOU
      #288

      Dar nu le spun toata ziua ca suntem o familie, nu le cer sa imi impartaseasca viziunea mea extraordinara asupra afacerii.

      – cine a vorbit de familie? Reciteste articolul – ai sarit peste o bucata.
      – Exista o diferenta fundamentala intre familie si VIZIUNE. Una e sa nu fiti familie, alta e sa le ceri sa impartaseasca viziunea. Bine, trecem peste faptul ca asa ceva nu se CERE. Ei decid daca o impartasesc. Daca tu in firma, ai in jurul tau oameni care NU iti impartasesc viziunea, mai bine nu te apuci de nimic. Niciodata nu vei reusi nimic cu oameni care trag in directii diferite si nu cred in viziunea comuna.

      am spus ca e gretos articolul pentru ca gadila exact orgoliul angajatului corporatist.

      – fix pe ala nu il gadila si e firesc. Daca citesti realizezi asta usor din comentarii. Omul din multinationala nu se loveste de aspecte cu care se poate identifica in articol tocmai pentru ca nu ajunge niciodata la detinatorul afacerii, ci doar la un alt angajat.

  66. Multa lume s-a fript cand in primele joburi avute patronii si firmele repetau sintagma:”Noi aici suntem o familie!” . S-a intamplat de multe ori ca acea ‘familie’ sa fie una cu un tata care isi abuzeaza membrii si isi bea banii castigati si mama sa te bata pentru ca nu ai facut tema in loc sa incerce sa-ti explice cum s-o faci. Te saturi si pleci in alta. Dupa ce treci prin cateva familii din astea abia astepti sa se faca ora 16 sa pleci la joaca. Nu toti tatii si mamele sunt la fel…
    Din pacate din punctul de vedere al majoritatii patronilor angajatii sunt priviti ca si obiecte ce sunt folosite pentru a produce bani si care poate fi inlocuit oricand.
    Love is the Asnwer= daca muncitorul pune suflet in ceea ce face, iar angajatorul il trateaza ca pe un om si il rasplateste direct proportional cu munca depusa se incheaga o echipa solida si profesionala ce in mod normal ar trebui sa zdrobeasca orice concurenta, visul umed oricarui intreprinzator.

    121
    • Si e un exemplu clasic de win-win.

    • Pe mine mă distra când i se năștea unuia un copil, și managerul se simțea dator să anunțe “un nou bebeluș fericit în familia ACME, mama se simte bine”…

      Cumva, mintea mea pervertită percepea asta ca și cum nu numai tatăl legal, dar chiar întreagă companie a dat la bucile mamei, și după atâția kilometri de pluă, mama a supraviețuit; nu știm precis cât de hărtănită este, dar măcar copilul e fericit… 😁

      Probabil era asocierea în subconștient între viol și compania-familie.

      86
    • NOU
      #292

      Gosh, groaznic.

  67. Felicitari nu doar pentru impartasirea informatiilor – foarte interesante dealtfel – dar mai ales pentru rabdarea de a raspunde tuturor comentariilor si încercarea de a le deschide ochii. De multe ori e clar ca n-ai cu cine, si totusi tu tot încerci. Felicitări!

    52
  68. Care-i scorul? Pana la urma cine a castigat? Anteprenorul sau antiprenorul?

    62
    • NOU
      #296

      E doar un test de personalitate. Te ajuta sa te prinzi pe ce zone are o inclinatie naturala sa exceleze. Talent versus abilitati. Asa cum intuiam Ioana este in zona de FJ. Nu am nimerit Intuitive vs. Observant :)

      Genul ei de oameni sunt foarte rari, 1% statistic de asta am mizat pe consul – https://www.16personalities.com/infj-personality
      Mana mea dreapta de exemplu e Advocate (INFJ).

      Whether a life goal or a response to an emergency, people with the Judging personality trait can develop a clear and actionable plan.

    • @alter ego vin si eu la spartul targului

      De ce ai angaja un INFJ? Intreb pentru ca si mie imi iese repetat rezultatul asta doar ca…

      …Partea cu idealism, ajutat pe ceilalti care ar fi putut fi definit ca scopul meu in viata e cea care a trebuit subjugata ca sa am o paine alba(recunosc) pe masa, pe cine am incercat sa ajut in momente grele doar s-a folosit de mine considerand si ca sunt o persoana naiva (constat nu ma plang). Poate la varsta de 180 de ani o sa fiu destul de stabil profesional si financiar ca sa imi urmez “chemarea”

      Dar la ce iti trebuie tie cineva de genul asta?

      10
    • NOU
      #298

      INFJ e una dintre cele mai rare/valoroase tipuri de personalitati. E fix omul pe care multinationalele nu il vor apropo … pentru ca e incomod :))
      E cel care iti spune ca gresesti si de ce (si te ajuta sa nu faci greseli costisitoare), cel care te aduce din zona de dreaming in zona de factual, care e organizat, care vede chestii si pune super multa pasiune. Deseori iti spune lucruri care te enerveaza, si apoi 2-3 ore mai tarziu realizezi ca de fapt e genial. De regula daca am un gut feeling si INFJ-ul imi spune ca ceva nu e in regula, ma opresc. M-a salvat de nenumarate ori.

      Pentru mine de exemplu e cea mai buna mana dreapta.

  69. Totul se NEGOCIAZA!
    1.La angajare tu trebuie să mă “păcălești “ pe mine că ești cea mai tare din parcare organizație ..iar eu că sunt buricul pământului in materie de execuție (iq+eq)
    2.Am ajuns la un acord toate bune și frumoase ,suntem ca frații trec 6 luni de zile dar vezi tu eu am probleme cu nevasta și copii sau poate cu ratele, sunt nervos și nu mai am chef de muncă …tu ai probleme cu amanta plus piedici și frâne planului măreț și nu ne mai înghițim unul pe altul …calculăm(fiecare ce și cât pierde ) și ajungem să NEGOCIEM iar .Tu mă “păcălești “ pe mine că ești cea mai tare organizație iar eu te păcălesc pe tine că sunt buricul pământului in execuție etc etc
    3.Esti Atașat de afacerea respectivă (lucru de înțeles altfel ) și bine-nțeles de tot ceea ce înseamnă ea și aici vreau să mă refer la venituri adică la bani ,bani care să producă alți bani (resurse pt îndeplinirea planului măreț ..care o fi acela) deci îi NEGOCIEZI la sânge (a se citi ești cu ochii pe ei ca pe butelie ) ,salarii și beneficii exact cât trebuie (nu am auzit de niciun un milionar/pe lună care să își plătească angajatul cu 50%)
    4.Fiecare dintre noi are un stil propriu de a NEGOCIA,unii sunt mai buni alții mai puțin buni …cei care caută și ocupă un loc bine remunerat la stat intră și ei in prima categorie (faptul că au sau nu randament ține efectiv de Percepție )

    5.Dumneavoastră ce nu vă convine ?

    04
    • NOU
      #300

      Nu spun ca gresesti, insa iti voi spune cum vad eu lucrurile:

      1.La angajare tu trebuie să mă “păcălești “ pe mine că ești cea mai tare din parcare organizație ..iar eu că sunt buricul pământului in materie de execuție (iq+eq)

      – Daca procedez asa cum spui inseamna ca te vreau pentru o noapte, nu ca vreau sa avem o relatie de durata. Nu am nici un interes sa te pacalesc. De fapt cu cat iti vand mai bine jobul, cu atat vei sfarsi prin a iti seta asteptarile gresit – si vei fi nemultumit. Prefer sa iti anti-vand jobul, sa iti spun ca e greu, si sa ma bucur ca iti place ulterior. Asta ma ajuta sa elimin din faza de interviu candidatii cu asteptari nerezonabile, sau care cauta un free-ride. E super eficient. Daca imi spui ca esti buricul pamantului, si abordezi asa lucrurile ai ZERO sanse sa treci de primul interviu. De ce? Daca ai fi atat de bun, ai fi ajuns la Goldman Sachs. Nu traiesc cu iluzia ca imi vei spune adevarul, si orice imi spui voi trece prin filtrul meu intern.

      2.Am ajuns la un acord toate bune și frumoase ,suntem ca frații trec 6 luni de zile dar vezi tu eu am probleme cu nevasta și copii sau poate cu ratele, sunt nervos și nu mai am chef de muncă …tu ai probleme cu amanta plus piedici și frâne planului măreț și nu ne mai înghițim unul pe altul …calculăm(fiecare ce și cât pierde ) și ajungem să NEGOCIEM iar .Tu mă “păcălești “ pe mine că ești cea mai tare organizație iar eu te păcălesc pe tine că sunt buricul pământului in execuție etc etc

      – nu vom ajunge la discutia asta cu “amanta” pentru ca am alte valori morale. Formate in aia 7 ani de training intensiv. Trecand peste, daca nu te inghit, nu negociez. Te concediez. Nu aduc in business oameni care nu imi plac. E o alegere foarte sanatoasa, crede-ma. Retine ce iti spun. Angajezi pentru caracter, nu pentru skillset. Pot sa formez skill-setul, pot sa te invat, pot sa iti explic, pot sa iti aloc un mentor super destept, insa nu iti pot influenta caracterul.

      3.Esti Atașat de afacerea respectivă (lucru de înțeles altfel ) și bine-nțeles de tot ceea ce înseamnă ea și aici vreau să mă refer la venituri adică la bani ,bani care să producă alți bani (resurse pt îndeplinirea planului măreț ..care o fi acela) deci îi NEGOCIEZI la sânge (a se citi ești cu ochii pe ei ca pe butelie ) ,salarii și beneficii exact cât trebuie (nu am auzit de niciun un milionar/pe lună care să își plătească angajatul cu 50%)

      – Oamenii produc bani, nu capitalul direct. Si tocmai d-asta doar un dobitoc angajeaza oamenii cei mai ieftini, sau ii tine in afara zonei de multumire. Ok, economisesti 10% la salariu? E degeaba. Omul nu va performa si automat vei pierde restul de 90%. Rareori la nivelul asta banii produc bani. Nu sunt fond de investitii sa aloc 3 lei care produc 4.8 lei. Oamenii imi scaleaza businessul la final de zi. De ce? Sumele nu au suficiente zerouri. Eu unul consider de un cretinism aparte ideea de negociere a unui salariu fix care apare langa jobul publicat online. Ai o parte fixa, si un comp-plan variabil. Daca il faci de 300%, iei 300%. E banal. Cea mai mare greseala pentru mine ca angajator e sa iti negociez la sange salariul (sau sa nu respect ce am promis) si iti explic de ce. In general atunci cand vine vorba de negociere, antreprenorul e cel (mult) mai versat in asta. Si cu voie sau fara, poate impinge negocierea intr-o zona unde degeaba angajeaza. Omul o sa fie nemultumit si va pleca. E un cost mult mai mare (infinit mai mare) sa recrutez o pozitie de 5 ori, decat sa o recrutez o data si bine. Si financiar, si operational. Iti voi pune salariul clar, direct in fisa postului de pe eJobs, si vei avea un plan variabil, cu KPI clari. Ii atingi, iei procentele. Iar KPI-urile sunt deseori de efect nu de input. Pentru ca la final de zi, chiar nu ma intereseaza cate ore lucrezi – nu o sa stau cu ceasul langa tine ca n-am timp de gradinita grupa mica. Se fixeaza o data pe an, impreuna cu echipa.

      4.Fiecare dintre noi are un stil propriu de a NEGOCIA,unii sunt mai buni alții mai puțin buni …cei care caută și ocupă un loc bine remunerat la stat intră și ei in prima categorie (faptul că au sau nu randament ține efectiv de Percepție )

      – Eu vad extrem de greu sa negociezi lucrurile in faza de recrutare in modul in care explici tu – la modul…sunt buricul pamantului, stiu ca in job salariul e X, vreau X+20%. Pe mine unul m-ar irita. Gen ai vazut salariul & comp planul pe fisa postului. Habar nu am care e valoarea ta. Negociem in baza a ce? A asteptarilor mele viitoare cu privire la performanta ta? Sa fim seriosi. Nu mai bine te tratez corect inca de la inceput? Analog nu inteleg de ce ai aplica la un job cu salariul structurat clar…pentru a negocia la primul interviu? Si cum ar fi asta fair fata de colegul tau, care genereaza mai mult efect, dar poate nu stie sa negocieze atat de bine, si pentru acel job, negocierea nu e key skill.

      Cum ma duc eu sa ii explic. Cristian, stiu ca ai produs 10 LEI, stiu ca Alex a produs 5 LEI, dar ghinion, el are salariu mai mare ca a negociat mai bine. Eu unul nu as putea sa fac asta. Ce fac, ascund asta ca un sobolan si ma fac ca nu stiu. Gen dom’ne minte Alex cand iti spune ca are salariul mai mare. Eu unul as pleca daca firma ar avea un sistem de remuneratie bazat doar pe negociere individuala. As pleca a doua zi, fara alte negocieri. Cum era vorba aia, ce tie nu iti place altuia nu-i face?

      Am o grila. Transparenta. O vezi in CRM pentru absolut toata lumea.
      – la vechime iei atat extra % per an.
      – la efect iei atat % din profit. Sistemul calculeaza automat efectul tau, taskurile au sume alocate, il trage din Salesforce/Quicken si alte aplicatii.
      – la baza iei atat.
      – pe calitate iei un scor de la 1-10 si aia e singura componenta soft data de managerul tau.

      Total = A + B + C + D

  70. “Cu cât ești mai bun, cu atât poți negocia mai bine, pentru că generezi plusvaloare pe care celalalt nu vrea să o piardă.” – valabil în 2.3 cazuri din 10, și de obicei la începuturile afacerii… Valabil oriunde, și mai ales în Nord-America.

    Când afacerea prinde “momentum”, se formează și grupurile de interese, încep să apară rechinii. Apropo, fără rechini, de multe ori afacerea nu poate trece la “next level”. Că sa poți agăța finanțare – fie bănci, fie investitori privați, fie ieșirea pe burse – ai nevoie de oameni influenți, conectați. Cumva, 99.99% sunt rechini.

    Aș reformula astfel:
    “Cu cât ești mai bun, cu atât poți negocia mai bine, sau pleca fără regrete, căci întotdeauna se va găsi cineva care să-ți de-a mai mult, exact fiindcă ești mai bun.”

    42
  71. In primul rand pentru Alter Ego – super fain articolul, felicitari!

    In al doilea rand o sa expun parere mea (stiu, foarte nepopulara) si cred ca e valabila si pentru antreprenori si pentru angajati.

    Aceeasi chestie i-am explicat-o unui coleg saptamana trecuta. Suntem de aceeasi varsta, eu am ~2 ani mai multa experienta decat el (pe hartie), in realitate diferenta e de la cer la pamant, de ce? Tipul e smart, e muncitor (nu e proactiv dar isi face treaba). Diferenta e ca la mine ziua de munca nu se incheie la ora 18:00 (deci efectiv, chiar daca am pleca amandoi din acelasi punct, cu aceleasi capabilitati intelectuale si fizice(da, e important si asta chiar daca nu vorbesc de munca fizica), faptul ca muncesc everyday cu minim 20% mai mult, in timp, creeaza un gap urias (efectul e asemanator cu cel de la dobanda compusa).

    Eu am o problema cu oamenii din categoria “vrem multi bani” dar nu suntem dispusi sa muncim, pentru ca am gasit si oameni onesti care au spus clar, eu vin la munca sa fac bani cat sa duc o viata decenta, am alte prioritati – vreau 3 copii, vreau sa bricolez pe acasa, vreau sa fiu relaxat, vreau sa muncesc cat mai putin posibil. Oamenii de genul asta sunt oamenii care deobicei sunt average sau un pic above average, adica isi fac treaba, nu rup, dar sunt genul de angajati majoritari(si de dorit) in firmele productive.

    Problema mea e cu oamenii care declarativ vor sa castige FOARTE bine dar efectiv nu fac nimic in directia asta, asteapta “sa se intample” si sunt frustrati ca “de ce ala castiga mult mai bine ca mine?”, pai pentru ca ala e omul la care se duce toata lumea cand are o problema si are nevoie sa fie rezolvata rapid, de asta, pentru ca el o poate rezolva ACUM, nu maine, nu peste o saptamana, pentru ca omul, muncind si invatand continuu, a reusit sa aiba un mix de skilluri super bun. Nu zic, sunt cateva dezavantaje maricele si la top performeri, cel mai important este stresul(cel putin eu am mult de lucrat).

    41
    • NOU
      #303

      Asa vad si eu lucrurile.

    • Eu am o problema cu oamenii care își încurajează subalternii să muncească pe brânci, să înfăptuiască în mod consistent realizări sensibil peste media pe companie, iar la final, se trag pe cur când e vorba să dea și banul, deși le place să se împăuneze cu realizările subalternilor.

      Când se ajunge la conversații jenibile de genul: “Nu e ca și când îți ține cineva pistolul la tâmplă; dacă nu-ți place aici, poți pleca oricând…”
      E cazul să pleci? Nu, tati…

      Întâi bagi departamentul/divizia în picaj, creezi tensiuni și disfuncții în cadrul echipelor – împrăștii zvonuri, inițiezi favoritisme, oferi piste false înghit tone de resurse – bagi HRul în fibrilație cu cereri și reclamații aparent fondate – long live PC!!!! – și de-abia după aia îți negociezi plecarea, eventual la braț cu un avocat și un pachet compensatoriu gras.

      Beat dat!

      124
    • @Hellfire – De ce? Ca esti liber sa pleci in momentul in care vezi ca nu esti si rasplatit pentru efort, nu? Eu unul, asta am facut/fac, trag cat pot, pentru ca oricum eu asta vreau, sa imi cresc skillul si cat timp vorbim de un domeniu creativ, tu nu tragi doar pentru angajator, tragi pentru tine indirect.

      Nu pot sa fiu de acord cu o atitutdine distructiva de genul acela. Si stii care e riscul pe care ti-l asumi? Tu vii cu un avocat dar daca vorbim de o firma mare, aia are cateva contracte cu multiple case de avocatura, beat that :)). Dar nici macar asta nu e problema, problema e ca oamenii vorbesc intre ei si nimeni nu isi doreste in firma genul acesta de om, chit ca e antreprenor sau doar manager si e posibil ca la urmatorul job pe care ti-l doresti sa te trezesti refuzat nestiind de ce. In general actiunile noastre au si consecinte.

      20
    • si ajungi la 40 de ani si ai in spate…cariera. Si cam atat.

      22
    • @animaloo – Tine doar de cat de bine te poti organiza. Nu a zis nimeni ca o sa fie usor si nici macar ca e obligatoriu, dar daca asta iti doresti, este doable. Daca vrei sa ai si viata personala, sa faci si sport si sa fii si top performer iti trebuie o organizare exceptionala, dar pe subiectul asta exista atat de multe carti, incat nu are rost sa il dezvolt. Si evident, ar fi mult mai usor sa fii average in toate sau sa excelezi doar la una singura. Partea pe care o gasesc ironica, e ca majoritatea celor care nu sunt top performeri in domeniul lor deobicei sunt lenesi, delasatori, nu au mari realizari nici in viata personala (si nu, realizare nu inseamna ca ai turnat plod ci la ce nivel sunt relatiile cu apropiatii tai).

      11
    • NOU
      #308

      Dar e firesc sa fie asa Mihai. La munca ai o oglindire partiala a gandirii generale de care da dovada omul. Oamenii exceptionali tind sa fie across the board.

    • majoritatea sunt delasatori. Mai sunt astia mai pe ocd asa (spre, nu ocd, da? sa nu avem discutii) care o iau pe ulei daca nu isi termina treaba.

      altfel, ce citesc aici la alter ego mi se pare un alibaba in mizerie (e gluma, nu insemana ca esti mizerabil, dar vorba aia, alibabistu ale niste miliarde, tu ai niste milioane) – daca nu bagi 996 sa nu te plangi.

      01
    • NOU
      #310

      Nu inteleg ideea pe care incerci sa o transmiti.

    • @Mihai I: în teorie ar fi cum spui tu, în practică, deja i-ai făcut să “sângereze” suficient ca să realizeze că e mai înțelept să cadă cu tine la o înțelegere.
      Avocatul nu are întotdeauna rol punitiv. Te-ai gândit că poate l-ai angaja numai că să te asiguri că ceea ce ți se oferă nu este “praf în ochi”?

      După atitudine, ești tânăr și idealist. Exact ce trebuie 😉

      03
    • NOU
      #312

      @Hellfire daca iti trimiti avocatul la negociere, 200 din 100 de firme te asigur ca nu te vor angaja :))

    • @alterEgo – sunt surprins cât de superficial ești în comentariul precedent.
      (1) mă refeream că lucrezi cu avocatul – pe față – la ieșire, nu la intrarea într-o nouă firmă.
      (2) ești naiv rău dacă la angajare semnezi un contract fără să-l vadă un avocat mai înainte. Asta nu înseamnă că aduci avocatul la negocieri, ci aduci contractul la avocat.

      Tu ai biznisul in România, așa-i?

      02
    • NOU
      #314

      @hellfire, in mai multe tari, nu doar in Romania. Tu ai spus ca aduci avocatul. Abia acum spui ca duci “contractul”, ceea e cu totul altceva. In alta ordine de idei, sansa sa castigi un proces de genul asta e 0.001% sau similar. E foarte usor pentru o firma sa te traga pe linie moarta fara a te da afara.

  72. Un boss adevarat nu ar scrie niciodata asa. Se scrie combinati, nu combinatii. De exemplu:” Te bagi la combinati boss?”, “Combinati faci boss?”.

    62
  73. Mie mi-e neclar un pic unde anume ar trebui sa se opreasca inhamarea asta la caruta familiei unei firme si unde sa pui stop definitiv.
    Caz concret, am nspe ani intr-o companie, cu bune si rele, gen “through good times and hard times”. N-am tradat ptr 5 lei in plus, etc. Chiar se simtea familia pe la inceputuri… am avut oameni din alte departamente pe care i-am crescut, i-am invatat cum sa isi faca treaba (eram de la momentul in care firma incepuse sa se dezvolte mai sanatos, am o formare mai ciudata dpdv educational, 3 licente si foarte mult self-learning, stiam cum sa-i fac sa isi invete skillset-ul, chiar daca n-aveau nimic la baza).
    Am facut o pauza in relatia noastra (semi-pauza sa-i zic, i-am ajutat si in pauza suficient de mult, pastrand legatura) cand peste mari si tari mi-a facut cu ochiul munca intr-o corporatie imensa (ca tot mi-a iesit la testul ala “executive”), c-am vrut sa experimente`z asta si-mi placea fix pozitia aia.
    Well, fast forward cativa ani, plec din corporatie, revin pe aici, oamenii chiar isi doresc sa revin, mie mi-a suras ideea, ma intorc… doar ca lucrurile s-au cam schimbat, oameni mai slab pregatiti, aia care vorbesc “frumos” si ascund lucrurile sub pres sunt vazuti bine, decizii luate din carti, traininguri, neadaptate dar care suna frumos pe hartie, care nu iau in calcul factori psihologici si flexibilitatea sau inflexibilitatea unor oameni. Oameni carora trebuie sa le fie puse in valoare skill-urile cele mai bune pe care le au, nu sa-i transformam neaparat in “jack of all trades”. Well, deciziile se iau, decizii care incep sa subrezeasca operationalul…
    <>
    Cam in acelasi timp cu deciziile de care pomeneam incep sa apara chestii de genul celor in care mi se solicita ajutorul mai des ca furnizor si, bineinteles, cat mai prieteneste (a se citi “bugete infime, ca doar esti la noi cu jobul de zi”), uneori si chestii gratis daca se poate. Uneori apar discutii, alteori nu, doar ca antreprenoriatul ala necesita investii, pe care le-am facut din buzunar sau din profitul pe care il aveam, si am discutat ca nu pot sa ajut chiar atat de prieteneste, in conditiile in care am si eu amortizari de luat in calcul si oameni care lucreaza pentru mine in proiectele alea si trebuie sa-i platesc.
    In fine, mai facem un fast forward, ajungem in punctul in care descopar ca de fapt am deranjat niste ape din postura de furnizor (stiti voi ce vreau sa spun, nu mi s-ar fi putut cere sa aranjez ape din cauza dublei pozitii pe care o aveam), incep sa fiu mai selectiv cu ce proiecte extra accept, mai ales ca preferam sa servesc clientii proprii care erau corecti si care apreciau ce faceam. Apare o schimbare (mi se schimba niste sarcini), lucrurile devin confuze si incep sa descopar lucrand cu mai multi oameni cu care n-avusesem treaba pana atunci, ca, de fapt, familia s-a umplut de oameni care au stiut sa-si vanda pielea bine la interviu sau la momentul sosirii, skillset-urile sunt un pic inexistente, dam directia din carti si vorbe frumoase, insa operational scartaim rau de tot. Si, sincer, degeaba zic si semnalez lucruri chiar in situatii evidente, optica e ca daca pot salva eu sau altii lucrurile hai sa o facem ca sa salvam situatia. Doar ca apoi nu se schimba nimic, tot aceleasi lucruri se intampla, (fix aia zisa de tine cu scuze mari gasite pe moment oricand) ascunsul sub pres e la ordinea zilei, apoi iar scartaie si-o luam de la capat.

    Mi-a cam ajuns, am decis sa nu mai intervin. Imi fac treaba 8-10-12 ore pe zi sau cat dracu e nevoie si pot sa duc, salvez cand se poate salva. Am colegi de care imi pare rau pentru ca-i vad la fel de nedumeriti, unii au renuntat sa mai traga, sunt doar onesti si atat.
    Dupa alte experiente neplacute ca furnizor extern in care am experimentat faze de “n-avem bani multi la proiectul ala”, dar apoi proiectul ajunge la prietenul lui x sau y pe mai multi bani, am incetat sa mai accept orice proiect si-am inceput sa pun stop gratuitatilor care mi se mai cereau ca intre prieteni. Mai ales ca trag suficiente ore in jobul de zi, vreau ca antreprenor sa fac proiectele alea care le am, multe-putine, cu placere. Si de la ei nu-mi vin proiecte care sa le fac cu placere in ultima vreme.

    Cam asta e cultura organizationala in Romania in peste jumatate din firme, daca nu mai mult. Si poate se explica de ce unii oameni nu au tragere de inima. Mi-e oarecum sa plec, desi nu traiesc din jobul de zi (si nici nu m-am intors ca n-aveam din ce trai), pentru ca firma asta mi-a oferit multe la un moment dat. Doar ca acum am ajuns sa nu mai recunosc nimic din ce insemna candva si ce fel ma simteam cand plecam spre birou.
    Poate sa ma blameze cineva ca imi vine sa incep sa nu mai trag la caruta?
    Probabil nu.
    Probabil ma poate blama oricine ca mai stau acolo sa salvez lucrurile in ultimul moment cand e nevoie. Si da, s-ar simti enorm daca as pleca, intr-un timp foarte scurt. Doar ca inca nu ma lasa sufletul sa-mi bag picioarele.
    In fine…

    12
    • NOU
      #318

      Stai explica-mi. Tu erai si angajat si contractor extern si nu vezi incompatibilitatea? Ca e cat casa.

    • Alterego, domenii total diferite de activitate… Fara vreo legatura intre ele, ce era in jobul de zi n-avea legatura cu antrepenoriatul si calitatea de furnizor. Plus ca antreprenoriatul nu se petrece in timpul muncii de la birou, din jobul de zi. Si nici nu exista vreo implicare a lor ca si client in cum faceam/livram, era doar faza enervanta a bugetelor insuficiente si incercarea din ce in ce mai disperata de A beneficia pe langa de gratuitati in continuu…
      Nu stiu din ce alt punct de vedere privesti incompatibilitatea, dar detaliem daca e nevoie…

      00
    • NOU
      #320

      nu, are sens asa. Am intrebat pentru ca stiu zeci de cazuri cu PFA si CIM simultan.

    • La naiba, am observat acum ca in comentariul meu pusesem ceva ca intermezzo intre . Si n-a mai aparut. Au aparut doar 2 semne de alea…
      Intermezzo era ca la intoarcere, dupa ce cat fusesem plecat am mai bagat o licenta intr-un domeniu care-mi placea si prin care activasem in tinerete… Si-am investit din buzunar sau din profitul generat ca sa ajung la un anumit nivel. Aveam libertatea asta (am zis de la inceput si-avem pe hartie cu semnatura ca am dreptul sa fac orice activitate externa care nu intra in contradictie si nu imi afecteaza jobul si, in acelasi timp, nu face concurenta firmei. In timp ce eram in crestere cu antreprenoriatul, ei aveau nevoie de un furnizor mai decent ca pret si-au decis sa apeleze la mine ca furnizor, o chestie care teoretic putea fi un win-win… Am stabilit pe hartie cu semnatura toate detaliile astea, ca sa fie clare…
      restul e mai sus in post.

      00
  74. NOU
    #322

    @Alter Ego, super interesant topicul – multzam pentru efortul de a dezvolta mai in detaliu prin comentarii. In legatura cu sistemul de compensatie, ai vreo carte pe care o recomanzi ? Pentru a crea un sistem effective but fair

    20
    • NOU
      #323

      Buna @Mihailescu. Din pacate aplicat la Romania nu va functiona modelul importat / gen module din SAP samd standard. Eu am dezvoltat de la 0 zona asta dupa ce am incercat zeci de KPI din state care nu performau.

  75. foarte interesant, chiar astept si urmatorul! ma vizeaza si pe mine direct, am o mica firma de 3 ani si rezonez cu ce ai scris. La cat mai multe articole :)

    31
  76. @Alter Ego – toti antreprenorii ZIC ce spui si tu, dar EXTREM de putini si FAC asta.
    Meritocratia este la fel de utopica precum visul antreprenorilor de a-si lua Q8 fara implicare.
    Nu neg ca la tine in firma e asa. Dar chiar daca e, e exceptia nu regula!

    51
  77. NOU
    #328

    Imi place foarte mult articolul, desi ieri cand l-am citit prima oara, nu prea eram de acord cu tine dar, dupa ce l-am mai citit o data si apoi citind si comentariile tale am inceput sa rezonez mai mult cu ce spui in articol.

    In legatura cu “vreau sa am afacerea mea” de vreo 2 ani am constant ideea asta in cap, dar, dupa ce incep sa ma gandesc cam tot ce ar insemna “afacerea mea” realizez ca singurul lucru ce ma tine in momentul de fata din a face pasul asta este frica de esec, nu munca necesara, nu responsabilitatea aferenta, doar frica de esec, pentru ca sunt genul de persoana ce nu suporta sa piarda. Totusi, asta nu ma opreste sa ma tot gandesc la posibile idei, sa le despic si sa le analizez avand totusi aceea dorinta sa “construiesc” ceva al meu, in felul meu. Poate candva voi face pasul asta.

    Dar cum momentan sunt angajat o sa ma rezum doar la aspectele astea din articol.

    In primul rand, sunt unul din oamenii ce “urasc” home officeu. Nu ma pot concentra la fel de bine precum o fac la birou, nu am acea delimitare clara intre “acasa” si “munca”. Avem un grup de oameni misto la birou si ne face placere sa lucram impreuna.

    In al doilea rand, legat de angajatii ce rup usa la 16. Aici tind sa cred ca tu ai o viziune un pic distorsionata din cauza modului in care tu iti conduci compania. Cei mai multi dintre noi am trecut prin experienta “corporatiilor” si dupa cum au punctat si altii de multe ori din cauza culturii promovate in acele corporatii oamenii au ajuns la un asemenea comportament. De asemenea, tot acesti oameni, dupa 2-3 experiente asemanatoare vor privi cu scepticism modul de lucru pe care tu il promovezi.

    Cumva, la locul actual de munca (de vreo 2-3 luni) am devenit acel tip de angajat ce urmareste doar sa isi faca treaba si sa fie platit pentru munca lui. La inceput am incercat, am fost implicat, au fost seri in care am stat pana tarziu punand la cap strategii de pret/produs/lansare impreuna cu patronul companiei, am incercat sa fac mai multe decat scrie in “fisa postului” pentru ca eram direct interesat de succesul proiectului din doua motive, unu pentru ca proiectul respectiv era “copilu” meu si doi pentru ca salariu meu este direct impactat, in proportie de 30% de vanzarile din cadrul proiectului.

    Dar, dupa multe luni in care am incercat tot ce am putut, in care am fost afectat de vanzari mai proaste si implicit un salariu mai mic(lucru total normal si de care nu m-am legat vreodata), dupa ce am venit cu idei de imbunatatire doar ca ele sa fie refuzate si sa se intoarca peste 2 luni la implementare impachetate in alta forma si venind din partea altor oameni plus multe alte lucruri ce imi dadeau impresia ca munca mea nu e apreciata si importanta, am inceput usor aceasta transformare si sa fiu cel care executa.

    Acum tocmai urmeaza sa parasesc aceasta corabie si sa incerc din nou acelasi lucru la o alta companie. Din discutiile avute cu patronul companiei imi pare ca el are cam aceeasi viziune ca tine (si nu, nu esti tu, pentru ca el nu e roman :) ) si, desi m-am ars de vreo 2-3 ori, si aici voi incerca tot ce pot sa fac ca proiectul sa mearga. In cazul in care se va dovedi ca va fi acelasi lucru, atunci aia e, nu am pierdut mare lucru, eu voi fi impacat cu mine ca am incercat.

    Am facut si testul pus de tine intr-un comentariu, mi-a iesit Architect INTJ-T. Destul de precisa caracterizarea desi unele chestii sunt destul de vagi.

    PS.@zoso, mi-am schimbat numele pentru ca lucrez intr-un doemniu destul de restrans in romania si cred ca mai am colegi ce frecventeaza blogul tau.

    31
    • NOU
      #329

      @Anonim, multumesc. Gasesc deseori greu sa prind in scris (intr-un articol) nuanta exacta a lucrurilor.
      In mare insa, daca citesti cu atentie comentariile vei observa ca regula 80/20 se pastreaza perfect, si 80% din respondenti contrazic niste chestii aparent elementare – gen sa nu furi, sa tratezi cu respect daca astepti respect la randul tau, samd.

    • Asta se intampla si la noi.

      Am venit cu recomandari inca din 2016. La una chiar m-am certat cu project managerul si l-am facut cu ou si otet numindu-l incompentent si tampit doar ca sa-l enervez si sa-mi zica: Daca tu stii asa multe, du-te si fa tu. Ceea ce am si facut si am salvat fundul tuturor.

      Dar majoritatea au fost luate cu “Lasa ca merge si asa”. Ajungand in 2020, omul acela a plecat, in 3 luni am imbunatatit performanta platformei de o mie de ori si am redus costurile cu 70%. Asa e cu software-ul, cand nu vrei sa implementezi ideile bune cumperi server-e de 32 GB de RAM si 8 nuclee sa compenseze alegerile gresite.

      Dar pana in 2020 tindeam si eu sa lucrez doar sa treaca timpul si sa vina banii. Asa e.

      Cand ai un om mult mai bine pregatit si care stie ce vorbeste trebuie sa-l asculti. Altfel nu te va mai ajuta vreodata. Evident si banal.

      10
  78. Un CV unde trimit si eu? Ca vreau sa schimb jobul. M-am plictisit de evaluari facute de unii care sunt atehnici dar imi evalueaza mie nivelul muncii high level pur tehnica.

    00
    • NOU
      #332

      Buna George, cochetam demult cu ideea sa postez la Vali un job, si o voi face la un moment dat.

  79. NOU
    #333

    Într-o piață a muncii în care criza de personal e in floare, orice prost generează plusvaloare.

    Am citit toate comentariile și aveam senzația că sunt în sindicatul patronilor nemulțumiți de soartă sau asociația angajaților model ce se sacrifica pe altarele muncii pentru un viitor glorios al patriei.
    Oameni buni, cu atitudinea asta nu faceți decât să pierdeți și mai mult. Asta-i unul dintre motivele pentru care milioane de români (mediocri sau docți), pleca departe de ceea ce reprezintă angajatorul român.
    Vorbiți de parcă lumea asta se rezuma numai la munca de la birou și cât de mult trebuie să-ți rupi partea dorsală pe un un scaun oarecare daca vrei să progresezi in carieră. Ca și cum evoluția umanității sta in cate ore petrecem la birou, doar așa ne dezvoltăm viața și doar in asta găsim adevărata fericire. Voi va auziți?

    00
  80. Foarte bun articolul! Am rezonat cu multe aspecte pomenite.

    11
  81. “În Romania nu ești promovat în management, ci pedepsit cu management. Nu poți delega eficient, pentru că pe cont propriu oamenii nu pot duce lucrurile la bun sfârșit. (…) Nu avem o cultură de a rezolva sau de a răspunde cu “nu știu”, ci avem o cultură de alocare a vinei și invenției de scuze.”

    Un diagnostic corect, care acoperă mediul privat (în care am lucrat un deceniu) și pe cel public (în care lucrez de 15 ani).
    Acesta este și motivul pentru care am făcut și fac constant tot posibilul să evit o funcție de conducere: pentru că m-aș fi trezit atât cu răspunderea, cât și cu toată munca pe cap, deoarece colegii ar fi considerat că sporul la salariu pe care îl primesc ca șefuleț le justifică indolența de zi cu zi și incompetența de o viață. Așa, simplu pălmaș, sunt oricum încărcat cu multe, dar măcar cei pe care îi ajut (făcând lucrurile pe care ei nu știu/nu pot să le facă) sunt nevoiți să-mi fie recunoscători și atenți să nu mă calce pe bătături. La fel și șefii, care au înțeles deja pe cine se pot baza, dar care nu pot întinde coarda prea mult pentru că, după cum le-am dat de înțeles, “nu m-au câștigat la belciuge” și n-au ce sa-mi ofere, nedorind să urc pe scara ierarhică. Imi place să cred că am ajuns la un echilibr, bazat pe doua principii: să nu abuzezi de propria competență (dându-te mare și tratându-i pe cei din jur cu dispreț) și – mai ales – să nu-ți dorești să avansezi :)

    Poate pare o situație ciudată, dar știți ce mișto e să vină la tine câte unul și să-ți zică “m-a pus șeful să fac chestia asta, dar decât să mă fac de râs și să-i spun că nu știu cum, mai bine mă fac de râs la tine, că tu oricum le știi pe toate… m-ajuți?”. Apoi, când respectivul deschide gura prin ședințe și simte nevoia să se dea deștept, se oprește imediat după ce spun eu ce am de zis, și (cel mai adesea) facem cu zic eu. Altfel, data viitoare s-ar putea să fiu prea ocupat pentru a-l putea ajuta în timpă util…

    10
  82. NOU
    #338

    A trebuit vreodata sa dai spaga unde trebuie ca sa mearga treaba bine?

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de pe eMAG prin acest link sau de la PCGarage prin acest link.

Top articole

7 zile