Comentarii răzlețe #13

Aflu, fara sa vreau, ca „BOR a donat pâna acum 26 milioane de lei pentru a ajuta victimele razboiului din Ucraina”. Foarte bine, BOR! Like&Subscribe. #bravoBOR.

In comentariile trecute oamenii mi-au explicat – cum numai comentatorii de aici o pot face – ca e important sa faci campanii umanitare in care sa ceri poze pe Instagram cu hastaguri si cu linkuri catre campanie, catre radio-ul care face campania, catre emisiunea radio-ului care face campania. Se pare ca si BOR a inteles ca e important si a executat un frumos comunicat de presa. Cu detalii, cu cifre, cu milioane de lei peste tot prin text. Bineinteles, daca citesti – ceea ce multi oameni, inclusiv pe aici, nu mai fac de multa vreme – observi ca cineva de la BOR a facut un excel in care a trecut „traduceri pentru 9832 de refugiati ucraineni = X lei”; „cazare oferita – nu stim daca au si fost ocupat toate locurile, dar ce mai conteaza, important e ca tu ai pus 11.000 de locuri de cazare la dispozitie si un loc de cazare costa Y lei, deci ai „donat” câteva sute de mii de lei. Cele 26 milioane de lei sunt, de fapt, vreo câteva sute de mii, restul fiind „servicii puse la dispozitie in valoare de…”. E ca si cum as spune ca si eu, Fluture, am donat câteva sute de mii de lei refugiatilor. Cum? M-am dus in curte, i-am aruncat in sus, si toti refugiatii care au avut nevoie au prins din zbor. Restul banilor cazuti la sol i-am strâns cu grebla pentru urmatoarea actiune umanitara. Nu e nimic mai prejos cu pozele cu bani cu like si hastag pe care le afiseaza manelistii.

Social media a reusit sa perverteasca tot si pe toate. Ce daca Biblia spune sa dai fara sa te lauzi, Biblia e o carte veche, de povesti. O dam exemplu doar când ne convine. „Biblia spune ca…”.

Efectele pervertirii social media sunt mai grave decât politica. Si, surpriza, va influenteaza viata mai mult decât o face politica. Sigur, comentatorii ageri imi vor explica pentru a N a oara ca gresesc. La fel cum unii comentatori au tinut sa spuna clar si raspicat „Eftimie e un putoi neterminat”, „Eftimie e o persoana detestabila” si multe alte invective care n-aveau nicio treaba cu nimic. Invective care, iar supriza, spun mai multe despre rahatul care le scrie decât despre autorul unui text. Un text, da? UN TEXT. Niste litere insiruite pe care poti alege oricând sa le ignori daca nu sunt conforme cu felul in care vezi tu viata!

Efectele pervertirii social media sunt mai pernicioase decât cred multi dintre voi. Un exemplu ar fi justitia. Justitia si cei care o infaptuiesc nu mai sunt interesati atât de justitie cât de „ce zice social media”. Unii procurori se sesizeaza pe cazuri in functie de câte like, hastag sau „tractiune” are un subiect. Judecatorii francezi, de exemplu, sunt atât de sictiriti de toate procesele pe care le au, ca daca au de ales intre un proces „banal” cu un tata care nu-si mai poate plati pensia alimentara si cele 3 fete minore ale printului din Qatar care sunt plimbate din hotel de lux in hotel de lux in Paris, vor alege fara sa ezite printul din Qatar. Pentru ca e mai exciting, pentru ca-i iesit din comun, pentru ca are multe „share”-uri. Politia la fel. Intre a investiga de ce muistul ala de tata de nu are bani de pensie alimentara si a verifica camerele de hotel in care se presupune ca sunt „abuzate emotional” cele 3 fete ale printului Q, vor alege fara sa ezite „dosarul cu cele mai multe like-uri in social media”. Dintr-un voyeurism, din nevoia de „excitement”, din nevoia de a iesi din rutina. Justitia pentru marea masa, pentru oamenii simpli, pentru plebe poate sa mai astepte. Pentru ca oricum pe noi nu trage nimeni la raspundere. Si oricum seful nostru e la fel ca noi, si el e interesat de detalii picante din viata printului qatari.

Efectele unei justitii ghidata de hastaguri si like-uri nu se vad inca. Pentru ca toti intoarcem capul de la un nene simplu care se plânge pe facebook-ul lui cu 216 urmaritori. Toti avem sânge de donat cu hastag #sangeMorningGlory, e mai important, salvam mai multi oameni decât pe amarâtul ala pe care mictioneaza justitia. Slava Domnului (sau Ucrainei), noi n-avem procese de genul asta si inca dam la scorbura de 3 ori pe saptamâna si tocmai i-am luat doamnei un 4×4. Pâna intr-o zi.

O poveste sordida din Danemarca, pentru care face valuri Firea. Bineinteles, iti vine sa dai skip instant, când vezi cine e stindardul. Cine se mai uita la ce zice doamna Sârmulita? Dar, dincolo de asta, putem vedea justitia anului 2022 in actiune. Doi români, arestati preventiv câteva saptamâni pentru rele tratamente aplicate bebelusui lor. E grav, foarte grav, sa bati un bebelus, sa-l neglijezi. Intr-un final, parintii eliberati din preventiva. Deci, cumva, justitia functioneaza si zice ca nu e chiar de arest. Mai departe. Parintii eliberati dar nu au voie sa vada copilul timp de – cel putin – 6 luni. Sa vada copilul. Deci, justitia, prin asistentii ei sociali, spune ca e interesul superior al copilului ca acesta sa nu aiba deloc contact (nici macar vizual) cu parintii lui. „Pentru sanatatea emotionala a copilului Dvs…” nu mai e valabil. Nu zice nimeni sa le dai copilul inapoi ca si cum nu s-ar fi intâmplat nimic. Nu zice nimeni sa nu continui sa anchetezi. Nu zice nimeni ca n-a existat agresiune. Dar de la a le da copilul pur si simplu inapoi la a nu-l vedea deloc sunt multe alte posibilitati. De exemplu, sa vada copilul si sa petreaca 30 minute, o ora, doua, in prezenta unui asistent social, in prezenta unui politist inarmat si cu arma scoasa, in prezenta presedintelui Danemarcei, dar cum sa interzici sa vada copilul? Cum? Ce institutie e asta?Nu cumva e cam aceeasi institutie care acum 40 ani abuza copiii prin orfelinate de ajungeau 50% infractori, violatori si pedofili? Acum stie, iar, mai bine decât oricine, ca bebelusul nu trebuie sa-si vada parintii? Sa-i vada, repet, nu sa locuiasca din nou, imediat, cu ei.

In rest, va rog „share”, „like” si subscribe la acest post. Si un pic de #patreon, poate intr-o zi beau si eu bere oferita de sefu’ la blog. Ca pâna acum am scris doar pe uscat.

PS. Pentru cine n-a observat, in sfârsit o poza cu autorul acestor rânduri. Nice to meet you!