Am văzut un articol prin ZF acum două zile (nu mai găsesc link-ul și oricum e irelevant) despre cum, „în epoca Glovo/Tazz/Bolt Food, dezvoltatorii imobiliari micșorează tot mai mult bucătăriile”. Ba că lumea nu mai gătește și, deci, devine inutilă, ba că nu știu ce altă trăznaie. Și poate e timpul să avem o discuție despre subiectul ăsta pornind de la suprafețe.
Conceptul de bucătărie deschisă
Dar nu înainte de a vorbi un pic despre conceptul de open plan (bucătărie deschisă). Ideea de open plan are două avantaje majore. Primul e acela că deschide foarte mult spațiul, iar cine e familiarizat cu apartamentele comuniste știe la ce mă refer. Vizual, dacă spargi peretele dintre bucătărie și living, suprafața se dublează.
Al doilea avantaj, te-ai întâlnit cu ideea asta dacă te uiți la show-uri de design interior și arhitectură, e o combinație de abordare practică și aspect emoțional, în sensul că 1. creează o legătură familială mai puternică între membrii familiei, în sensul că împart același spațiu, păstrează conversația deschisă cât timp un părinte gătește, altul se dă pe facebook, iar copiii se joacă sau își fac temele, respectiv 2. îți poți supraveghea plozii tot timpul fără să-ți fie teamă că or să dărâme televizorul.
Ce se întâmplă în realitate (asta românească)? Se întâmplă că nu ai suficient spațiu. Că oamenii sunt învățați cu suprafețe mici, prin urmare, dezvoltatorii construiesc blocuri cu apartamente cu aceleași suprafețe ca într-un bloc comunist, dar de două ori mai scumpe (aici exagerez eu un pic, dar știți la ce mă refer). Un apartament cu două camere comunist are 46mp suprafață utilă și, în cazul fericit, încă 11mp de loggie (balcon închis – cu pereți – pe laterale pentru cine nu e familiar cu termenul). Un apartament cu două camere în bloc nou are între 44 și 55mp dacă e „lux”. Dferența nu e majoră sau, în orice caz, nu prea o simți.
Ca să ilustrez un pic ideea, am deschis SketchUp și am pornit de la o schiță de apartament comunist din zona Iancului, două camere, semidecomandat. Am ignorat cămara de pe hol, că mi-a fost lene să mai ridic un zid (care nici măcar nu cred că e perete de rezistență), dar dimensiunile sunt foarte apropiate de realitate (pereți de 40cm – în realitate, cred că au 45, respectiv pereți subțiri de 20cm), marja de eroare la geamuri e de vreo 5cm (bine, nu le-am mai montat, și nici ușile, că n-avea sens), iar mobila e IKEA standard, luată de pe 3dwarehouse.
Exemplul de mai sus e un spațiu gândit cumva pe ideea lui Corbusier de „unitate locativă”, de spațiu minim necesar pentru o familie. Prin urmare, totul e standardizat. E făcut pentru strictul necesar și nimic în plus. Desigur, există niște standarde, de exemplu spațiul de care ai nevoie în jurul patului ca să nu te împiedici de mobilă, dar totul e la minimum. Și asta se vede inclusiv în dimensiunile dubioase ale pereților.
Problema dimensiunilor non-standard
Bucătăria, de exemplu, are 2,30m lățime pe… 2,84m lungime. De ce 2,84 și nu 2,90 sau 2,80? Teoretic, ar fi o explicație și pentru asta, în afară de cea de spațiu minim, anume că, la momentul proiectării clădirilor, au fost proiectate și elemente de mobilier standard, care să încapă în zonele respective. E posibil să vă amintiți mobila aia de bucătărie albă ca de spital sau… Bonanza, care erau făcute să intre în spațiul respectiv.
Între timp însă, pe piața românească a intrat IKEA, iar IKEA vine cu propriile dimensiuni standard, unele gândite pentru a vinde mobila și în Europa, dar și în America. De exemplu, un corp de bibliotecă sau de bucătărie de la IKEA are o lățime în multipli de 20cm. De exemplu, un Billy are 80cm, adică… 32 inci. Un pat de 160cm are, deci, 64 inci șamd.
Bun, acum uitați-vă la dulapul din dormitor: în partea dreaptă, rămâne un gol de 57cm – pe care intenționat l-am lăsat așa. Sigur, ar mai fi intrat un corp de șifonier acolo, pe schița asta, dar în alte apartamente similare, peretele ăla are 3,40 sau 3,45cm, din care trebuie să mai scazi 2cm reprezentând plintele – apartamentul în care am locuit șapte ani în bloc construit în aceeași perioadă avea zidul ăla de 3,40m. Similar, mobila de bucătărie standard de la IKEA lasă loc multicel – singura metodă de a „repara” problema asta e să iei blatul mai mare și să îți mai rămână un spațiu pentru un coș de gunoi mic sau centrezi corpurile și rămâi cu vreo 15cm lângă ușă și tot pe-atâta lângă geam, dar măcar blatul e cap-coadă.
Unul dintre motivele pentru care avem suprafețele așa e și acela că am importat standardele sovietice. Băgați un scroll aici ca să vă faceți o idee despre diferențele de dimensiuni ale… ferestrelor. Același lucru se aplică și pereților. Apropo de planurile blocurilor și apartamentelor, vedeți și aici, că e un articol documentat frumos despre planurile blocurilor din România.
Revenind, în schița de mai sus, lățimea livingului este de 3,28m (!!!), însă în cazul apartamentelor cu trei camere, livingul are 3,55 metri (sau pe-acolo), ceea ce, evident, complică lucrurile. Nu bag mâna-n foc, dar bănuiala mea e că diferența aia de vreo 27 centimetri are de-a face cu numărul de locatari (se presupune că în trei camere locuiește o familie cu cel puțin un copil, deci e nevoie de mai mult spațiu de desfășurare, dar nu cu mult mai mult – 5,17m lungime * 0,27m lățime suplimentară = aprox. 2mp în plus).
Standardizarea comunistă
Acum, eu nu spun că standardizarea comunistă e rea. Spun doar că vine dintr-o perioadă în care nu exista neapărat conceptul de „cameră de zi”, ci mai degrabă cel de „sufragerie”. Sufrageria nu e neapărat un spațiu comun, pentru familie, cât mai degrabă unul de tip „display”, e spațiul pentru primit musafirii, spațiul în care îți expui paharele de cristal în vitrină și pescarul chinez sau, cel mult, spațiul în care ai o bibliotecă și un fotoliu, unde citești în liniște.
Spațiul comun, cel puțin în România, a fost în mod tradițional bucătăria. Asta se vede și la oraș, dar mai ales la țară, unde adesea bucătăria devine și spațiu de dormit, cu „camera de zi” devenită și „cameră de noapte”, respectiv camere pentru musafiri, ceea ce e ușor de explicat prin faptul că – la țară – viața se împarte, vara, între grădină sau câmp, în timpul zilei, și dormit. Vara, iei masa afară, nu în casă, „camera de zi” e pe prispă.
Pornind de la coordonatele astea – și de la perioada în care au fost gândite și standardizate „unitățile locative” -, e lesne de înțeles de ce apartamentele comuniste (sau pe tipare similare) sunt depășite în ziua de astăzi. Ele n-au fost gândite pentru o viață cu televizor și work from home, ci ca spații de dormit și făcut duș și, eventual, de gătit.
Dacă vreți un argument în plus, uitați-vă la celebrele cămine de nefamiliști, care au cel mult un spațiu de gătit la capătul holului și o baie la comun. Precum căminele studențești, dar pentru indivizii care încă nu deciseseră să „trăiască în concubinaj” sau „să întemeieze o celulă de bază a societății”. Asta era pedeapsa pe care regimurile comuniste o aplicau cetățenilor neconformi.
Aici, pentru cititorii mai tineri, merită făcută paranteza că, în comunism, primeai locuință după ce făceai cerere. Dacă „trăiai în concubinaj”, aveai șanse la o garsonieră. Dacă apărea un copil, aveai șanse la două camere. Dacă apărea și al doilea, poate aveai baftă la încă un dormitor. Posibilitatea de a cumpăra o locuință în România comunistă a venit abia prin anii ’80, când statul a decis să mai mulgă de bani cetățeanul oricum înfometat, că Ceaușescu trebuia să ridice Casa Poporului și să plătească datoria externă în același timp.
Apropo de standardizarea comunistă, de la apartament la mobilă, luați acest exemplu cu mobilă la standardele de azi:
Spațiul în care am pus acel șifonier este, în mod normal, aproape inutilizabil. Sigur, unii au pus acolo canapele, dar o canapea poziționată pe acel perete o să te împiedice să vezi televizorul cum trebuie. De asta mai vedeți, ocazional, poze cu televizoare care acoperă geamuri. Alții au pus două fotolii și-o măsuță de cafea, dar poziționarea lor acolo obstrucționează accesul la restul casei, te împiedici de picioarele lor în drum spre baie.
Zidul din stânga șifonierului are aproximativ 50cm, iar dulapul are 60cm. Ușa de la living se deschide în interior, ceea ce înseamnă că va lovi dulapul. A se vedea și că rămâne loc nefolosit de ambele părți ale șifonierului, complet inestetic și nepractic dacă nu ai ceva făcut pe comandă. Tradițional, ăla e spațiu fie pentru vitrină, fie pentru bibliotecă. Cel mai probabil, pentru vitrină, pentru că dacă respectăm regula că pe zidul din fața unei intrări trebuie să existe un punct focal, ceva care să atragă atenția, atunci ai fi vrut să te lauzi cu cărțile, nu cu balerina de porțelan.
Zidul de după ușă, deci, e doar un spațiu de depozitare, ceva ascuns la prima privire. E și motivul pentru care, astăzi, acel perete din sufragerie este acoperit de un șifonier de la IKEA în multe apartamente – ceea ce e cumva normal, că acum ai sute de branduri de haine și prea puțin loc în casă pentru ele.
Unii ar putea spune „bine, dar poate acolo ar fi mers un hol” însă răspunsul e mai degrabă „nu, că și-așa e mic spațiul”. Ar fi fost un hol întunecat fără spații de depozitare (1,2m lățime) și ar fi micșorat sufrageria cu vreo 4mp (practic, o cameră de zi ar fi devenit cât dormitorul, poate doar un pic mai mare). Un exemplu concret despre cât de proastă e ideea asta se găsește în schița asta, vezi nr. 8, unde ai 5,35mp complet irosiți pe un hol din cauza partiționării proaste. Singurul lucru pe care-l poți face este să pui pantofare pe zidul fără uși, vreo patru metri jumate de pantofare.
Să deschidem bucătăria…
Hai să pornim de la același apartament comunist (n-are sens să ne uităm pe planurile clădirilor noi, că e cam același lucru) și să vedem ce pereți putem sparge. În principiu, ar fi doi: cel dintre holul de la intrare și bucătărie și cel dintre sufragerie și bucătărie. Hai să vedem un „before”:
Avem un spațiu destul de tern și destul de întunecos și foarte strâmt. Spargem ce putem, mai puțin ceea ce credem că sunt stâlpii de rezistență ai clădirii. De ce ziceam mai devreme că, vizual, se dublează suprafața? Iată cum arăta fără pereții ăia: a intrat o masă mai de doamne-ajută la care pot mânca trei persoane și care poate fi folosită pe post de birou.
Cel puțin vizual, e mult mai mult spațiu câștigat. Sigur, există și dezavantaje, anume acela că, dacă gătești în casă, va mirosi cam peste tot. Din punctul ăsta de vedere, modelul original în care holul desparte bucătăria prin două uși este mult mai practic. Dacă ai o hotă bună, totuși, lucrurile se schimbă un pic.
Altfel, partea bună e că, odată spart zidul dintre bucătărie și living, se pot crea spații de depozitare pe care înainte nu prea ai fi avut cum să le ai într-o bucătărie de 2,3m lățime, din care vreo 90cm ocupați cu un blat și încă pe-atât de-o masă pe partea cealaltă. Un alt before & after, apropo de asta (am adăugat spațiile de depozitare în after):
Matematicește, avem un spațiu de 11,6mp (hol + bucătărie), iar dacă adăugăm și sufrageria, avem un spațiu comun total de vreo 28,5mp, cam cât o garsonieră. Și totuși, nu e suficient. Și de la asta pornisem când ziceam de micșorarea bucătăriilor. De exemplu, acest apartament are tot 44mp, iar bucătăria e cumva parte din living. Diferența e că-i mai mică și că, deși blocul e nou (e clădirea în care a avut Gigi Becali sediul PNG acum niște ani, la Dimitrov), e compartimentat după ureche. Majoritatea apartamentelor de acolo sunt similare, chiar și cele mai mari: intrare din holul scării direct în living, cu o zonă de bucătărie în stânga și restul sufrageriei în față.
Ce fac dezvoltatorii acum, de fapt, nu e un open plan, ci e păstrarea dimensiunii „clasice” a camerei de zi, la care mai adaugă un metru jumate – 90cm pentru un blat și diferența ca să nu te împiedici de canapea, dar elimină fosta debara și holul de la intrare. Dacă la un bloc comunist ai opțiunea de a sparge zidurile, la un bloc nou cu bucătărie deschisă nu ai opțiunea de a ridica unul din cauză că spațiul e prost gândit și vei rămâne cu un living mai mic decât într-un bloc din ’66. Dacă vrei să nu-ți miroasă a sarmale în casă, nu prea ai ce să faci.
De cât spațiu e nevoie, de fapt, pentru un open plan
După mintea mea, ar fi nevoie de cel puțin 40mp ca să ai spațiu suficient și pentru bucătărie și pentru un living cu o zonă de luat masa decentă și ceva spațiu de joacă pentru copil. Pornind de la același apartament comunist, l-am lungit cu doi metri și am „zidit” ușa de la bucătărie (cam 44mp are acum livingul), dar se tot poate croșeta pe partea asta, după posibilități.
În schița de mai sus, am adăugat cam 10mp apartamentului, deci un 55mp per total (fără loggie). Raportat la nevoile unei familii din 2022, ăsta ar trebui să fie minimul necesar la o locuință cu un singur dormitor. Da, 55mp e o suprafață utilă standard la un trei camere comunist, dar să presupunem, totuși, că am ieșit din paradigma aia, că vrem un TV mare și o bibliotecă, poate un birou, în cazul în care nu ne permitem o cameră dedicată pentru work from home.
Chiar și dacă bucătăria nu ar fi deschisă, tot asta ar fi suprafața minimă. Nu încapi în 2,3m lățime de bucătărie comunistă trei oameni fără să verși oala de ciorbă pe cineva, iar sufrageria, cu o canapea poziționată vizavi de peretele cu televizorul, nu permite spațiu pentru o masă „de dining”, ci ajungi să mănânci aplecat peste măsuța de cafea sau stând turcește, ceea ce e departe de ideal. Bine, asta dacă nu vrei o masă rabatabilă, dar de ce ți-ai dori așa ceva?
Concluzii?
N-am cine știe ce. La coadă de text, reiau ideea de la început: o bucătărie deschisă nu e dracul, dimpotrivă, e o idee bună pentru socializare în familie, ca spațiu comun. Da, dezavantajul e că pute toată casa când fierbi găina aia pe care-ai jumulit-o în fața blocului după ce i-ai făcut gâtul elicopter, aia e.
Realitatea însă e că românii au descoperit camera de zi abia în ultimii vreo 20 ani, de când avem HBO. Și încă n-am zis nimic de dimensiunile dormitoarelor, care nu-ți permit să ai și-un șifonier la dimensiuni de IKEA și o comodă pe care să pui un TV în fața patului.
La modul cel mai sincer, răspunsul este „construiește-ți o casă”. Și ia în calcul dimensiunile standardizate (de mobilă) atunci când îi zici arhitectului ce vrei. Să nu-ți rămână 30cm între șifonier și perete. Altceva n-am.
Nah man, nu pute doar cand fierbi gaina, pute cand faci orice. Am avut odata intr-un apartament bucatarie fara usa (am avut eu o idee) – toate hainele agatate in cuierul de pe hol miroseau a mancare.
Da, e misto pentru oamenii care nu gatesc mai mult de o omletica dimineata sau mai fac paste seara, dar pentru heavy kitchen users (eu gatesc cam odata la doua zile pentru mine si copii) e no go.
…da, o sa vina acum moguli sa spuna „cum, uite hota asta de 3000 de lei, nici nu simti ca gatesti in casa”.
Am hota aia de 700-1000 de lei. La maxim nu pute nici pe masa, dar trebuie sa ai un geam deschis sa aiba de unde trage atata aer (iarna e nasol), si nu poti gati langa ea cu orele, ca vajaie prea rau si te doare capul.
Ce hotă ai? Caut așa ceva de mult dar vreau info de la unii care folosesc așa ceva și sunt mulțumiți. Mersi
Chiar și dacă nu gătești tot timpul trebuie să mai încălzești mâncarea. Nu sunt amator în ale gătitului dar sâmbăta dimineața de exemplu iau la pachet și pentru duminică. Sau la prânz iau la pachet în plus pentru seara. Dimineața mai faci un ceai…. Chiar și cu cea mai bună hotă mirosurile astea încep să intre în canapea și haine; tu te obișnuiești cu ele dar mai vine cineva în vizită și spune că se simte un miros ceai de fructe în cel mai fericit caz.
Bucătăria deschisă pare a fi mai mult pentru cei care mănâncă sănătos, fără prăjeli și condimente, doar carne și legume fierte.
Hota Gorenje BHP623E13X Putere de absorbtie 639 mc
Acum 4 ani asta am luat. Sigur exista alte modele noi echivalente.
Nu contează ce hotă normală ai. Ce-ar conta ar fi o hotă ptr gastronomie cu mulți, mulți m3 de aer dat afară din casă. Hotele cu filtru sunt absolut toate de rahat… Indiferent dacă Miele, LG sau ce-or mai fi. Hote normale cu țeavă afară sunt mai bune însă tot rămâne un miros… Dacă-ți instalezi hote de gastronomie faci pe el de open space că sunt prea zgomotoase.
Nu există o soluție. Aaaa, greșesc…aceastabeste soluția mea preferată:
Cea mai bună soluție ar fi o clădire separată cu un tunel prin care servitorii îți aduc mâncarea. Tunelul este absolut necesar ptr. că altfel se răcește iarna mâncarea când îți este adusă.
Am uitat, foarte important: daca hota vine cu iesire pe tubulatura de 16cm dar daca vrei valva unisens te obliga sa cobori la 12cm, renunta la valva, ramai pe 16cm si pune tubulatura solida. Am vazut review-uri negative de la cei care au redus dubulatura la 12cm, ca nu are suficienta forta.
Eu fac cartofi prajiti la air fryer, in bucatarie inchisa, cu usa inchisa, cu geamul deschis, cu hota pornita.
Tot se simte miros in casa. Da, se simte slabut, dar se simte.
https://www.tornadostore.ro/
Tornado Storm 1200 trage bine dar face si galagie
Miroase (nu pute, ca teoretic mancare nu ar trebui sa puta) si cu mama lu’ hota. Doar ca te obisnuiesti langa mancare si nu mai simti. Unul care vine de afara o sa simta imediat ca in sufragerie iti miroase a mancare. In plus de asta nu poti sa lasi o farfurie pe masa, o cana in chiuveta, etc. ca iti sta in ochi cand te uiti la netflix (da stiu, toti avem masini de spalat vase, strangem tot dupa noi, etc)
Bucatariile deschise vin de la americani si de la case. Eu nu stiu vreo casa traditionala romaneasca cu bucatarie „open”. Si nici nu prea stiu unde se strangea lumea in bucatarie, pentru ca cel putin pe la bloc, spatiul nu iti prea permite mai mult de 2-3 oameni in bucatarie, maxim.
Conceptul asta de bucatarie deschis la bloc, e un fail cam peste tot, dar, mai ales in Ro, unde asa cum a observat autorul: „Ce fac dezvoltatorii acum, de fapt, nu e un open plan, ci e păstrarea dimensiunii „clasice” a camerei de zi, la care mai adaugă un metru jumate – 90cm pentru un blat” .
Vedeți că hotele alea cu mulți m³ au nevoie de evacuare corespunzătoare. Dacă hota are ieșire de 150mm, puneți burlan de 150mm, nu de 120mm că n-are meseriașul carota potrivită.
Dacă meseriașul încearcă să vă convingă că nu-i diferență chiar așa mare, puneți-l să calculeze suprafața unui cerc de 150 vs 120, să vadă cât de mare este de fapt diferența.
În plus, pe lângă eficiența (aproape) înjumătățită, hota devine și mai zgomotoasă.
Voi nu deschideti usa de la apartament ca sa iasa mirosul pe scara ?
Nu am open space, dar am o hotă cu mulți m3 absorție și cu evacuare pe 150mm.
După cum spune și Ionuț Staicu, este important să se monteze cum cere producătorul. Dacă are evacuare de 150mm și gaura din peretele exterior e de 120, ai pierdut mare parte din eficiență.
Important când folosești hota la un nivel mare de aspirație e să fie și geamul la bucătărie deschis măcar un pic. Altfel se crează presiune negativă în cameră. Ideal ar fi ca evacuarea să nu fie lângă geamul deschis, că o parte din aburi/miros vor ajunge înapoi.
Pe lângă respectarea parametrilor date de producător pentru evacuare, ar mai trebui ținut cont de alte două aspecte:
1. Distanța până la exterior să fie cât mai mică posibil.
2. Să se folosească furtun din acela flexibil urât. Noi am pus deasupra mobilei niște front-uri aparente, fără vreun rol funcțional, doar să ascundă traseul hotei. Fără trasee cu cot sau trasee din alea dreptunghiulare, chiar dacă arată bine, scad drastic eficiența.
3. Hota să fie montată la înălțimea specificată de producător în funcție de tipul de plită (sunt distanțe diferite la inducție/vitoceramic vs gaz).
Nu miroase nimic dacă e dată la maxim. O singură excepție e la prăjit pește. Dar na, cumva de așteptat. Este adevărat, zgomotul poate fi o problemă într-un open space. Dar mă refer doar la faptul că se poate găti fără miros.
Un vecin avea același tip de hotă cum avem noi. Se plângea că nu „trage” deloc. Inițial a avut canal de ventilație plat (se poate căuta pe site-ul Dedeman pentru a vedea cum arată), cu multe coturi. Nu ținea nici măcar un șervețel (prin aspirație) când era pornită la maxim.
După care a schimbat cu tub pentru ventilație, dar la fel, cu multe coturi. El are traseul hotei vizibil și voia să evite aspectul furtunului de evacuare. Nici după modificarea asta nu a avut mare succes comparat cu unul flexibil.
În etapa 3 a încercat cu un tub flexibil de aluminiu, dar vopsit la exterior cu alb. Cu modificarea asta a fost mulțumit de debit.
Hotele cu filtru de carbon care scot aerul în cameră pot fi evitate. Mai bine lași geamul deschis (dacă există).
Deci… Mica nu-i buna dar ne-am obișnuit așa, își face treaba?
Mare zbierat interior de resemnare… Bigger is better nu se aplica doar la ochelari!
La „construiește-ți o casă” cum facem? Ca arhitectul vine cu casa standard pe 2 nivele cu baie sub scara la parter pe 3 modele si gata. E deranjat daca „ai idei”. Daca am timp de luat interviu de angajare la zeci de arhitecti raman fara bani de casa.
Un articol/mai multe cu idei de „ce am putea vrea” sa mergem cu temele facute la arhitect, sa nu ne ia de fraieri si sa ajungem cu baia sub scara, se poate?
E deranjat daca e platit.
Arhitectul care s-a ocupat de casa personala ne-a zis ca e x lei proiectul lui la care face mici ajustari, sau z lei proiectul facut de la 0 pe fanteziile noastre.
*daca nu e platit.
Ideea e ca am avut si noi idei „bune” care erau imposibil de implementat arhitectural vorbind. A durat proiectatul casei vreo 3 luni bune. Sunt standarde de care habar nu aveam, de exemplu daca era dupa noi si pe arhitect l-ar fi durut un pweula, nu am fi gasit niciodata usi de garaj automate pe dimensiunea la care am vrut sa le facem + o tona de alte chichite. Arhitect bun sa gasesti, sa il platesti corespunzator si se rezolva si o casa nestandard.
Blaturile standard de bucatarie au 60cm latime, pe 90cm latime nu ai foarte multe oferte. La o latime de 230cm scazi 60cm blatul si inca 60cm o latime de masa, ca atat ai „standard” in umeri, raman, 110 cm suficienti pentru a treia persoana si loc sa treci prin spatele lui cu oala de ciorba.
Nu toti isi iau mobila de la Ikea, unii isi mai permit sa isi faca la coamanda, chiar daca e PAL sau MDF.
Iar cel mai important contrargument: nu ai voie legal sa dai jos un perete, fara proiect. Succes sa obtii asa ceva pe bune, daca blocul e construit din placi prefabricate si nu pe cadre.
PS: Cat proiecte/blocuri noi cu 3 camere au si a doua baie, ceruta prin lege de prin 1996? Eu am intr-un bloc construit prin 1984.
Oh, asta cu băile e un dezastru și mai mare…
mi-am permis sa fac mobila la comanda. la 2 ani dupa, regret ca nu am luat ikea la jumatate de pret.
problema mobilei la comanda e ca trebuie sa ai tu sau cel ce o face imaginatie cand vine vorba de forma si accesorii. avantajul ikea e ca e modulara si niste oameni care cu asta se ocupa au gandit si accesoriile.
la nivel de calitate, poate ikea e mai naspa, dar cati au mobila veche de 1 ani, se gandesc sa o schimbe (sa se simta mai bine in casa lor) dar nu o fac ca e inca buna si a costat o galagie de bani?
@Andrei nu ti-ai permis un proiectant ok pentru aceea mobila sau nu l-ai nimerit.
Pentru cea din bucarie am plecat de la un proiect initial si am mai facut inca 2 versiuni, dupa discutii de 2-3ore la fata locului cu proiectanta pe fiecare versiune, cu randari 3D, masurat/testat si dupa vizite in 4 bucatarii cu aceleasi dimensiuni si invartit si masurat si mobila lor.
M-au „injurat” cand i-am spus ca vreau fundul la sertare din PAL de 18mm la culoare, nu cel alb standard de 16mm, dar apreciez acum cu „sinele” ce promit 35kg sustinere. Am deschidere la o usa de 175de grade, am un usi ascunse de 12 cm ce le folosesc si blat taiat in unghi imbinat pentru ca nu toti peretii au 90 de grade intre ei.
@cineva
comentam pe un articol despre apartamente de 55mp.
mobila la comanda a avut pret dublu fata de ikea (aceeasi forma, aceeasi culoare)
proiectantul / designerul care sa ti-o faca si sa arate bine vizual, fiindca stie sa faca asta, mai costa si el / ea niste bani.
ajungem la intrebarea, daca dai 70k pe un apartament, mai dai 35k pe mobila si speri sa fie perfecta pana mori sau iei cu 5k din ikea si, daca ceva nu merge / nu e suficient, arunci si incerci altceva?
@Andrei am norocul sa nu locuiesc in capitala actuala a Romaniei, asta a presupus:
1. Am intrat o singura data in Ikea, da sunt un incult sunt pe partea aceeasta. Dar site-ul lor pentru design m-a ajutat.
2. Mobila de bucatarie, proiectare, materiale, executie, instalare cu tot ce am scris mai sus m-a costat 2k euro acum 4 ani. Si cam tot pe acolo cea din dormitor, dar facuta din lemn masiv.
Cel mai simplu si usor lucru pe care o persoana o poate face ptr sanatatea sa e sa gateasca acasa (si sa doarma cel putin opt ore pe noapte). Bucataria e sfanta, si trebuie sa fie o incapere separata.
@ Alex (autorul articolului): Îmi cer scuze, poate ai mai zis pe aici și nu am fost eu pe fază, dar cu ce exact te ocupi tu?
Cu datul cu părerea
Daca te ocupi cu datul cu parerea fiind expert in domeniu, e o treaba. Altfel spargem seminte.
@hash: dacă zic „pasionat” se schimbă ceva?
Nu schimbă, stim/aflam doar că nu ești arhitect ca urmare spargem semințe.
Locuiesc in strainatate. Recent am cautat sa ma mut. Toate apt 1 bedroom noi (2010+) nu au bacatarie separata, uneori chiar si cele cu 2 dormitoare. Din experienta mea doar cele mai vechi (~1980) au bucatarie. Nu sunt fan, si paine prajita daca faci miroase cateva ore iar apt astea sunt echipate cu o hota destul de slaba aproape niciodata cu evacuare afara.
100% de acord, însă e bine de știut ca exista și apartamente in blocuri recente (al meu e din 2001) cu bucătăria separată. Dezavantajul e ca trebuie sa aprinzi lumina când intri pentru ca nu are fereastra*.
IMO e o porcărie, dar dacă am de ales între aprins lumina vs miros in casa permanent (gătesc f mult indian…va dați seama ce iese. adică nu mai iese) știu clar ce aleg.
*Si eu tot in străinătate așa ca nu ma bag dacă ar fi sau nu legal in Ro.
Problema pe care am vazut-o eu la bucatariile open space din apartamente e ca geamul e in partea opusa bucatariei. La casa mi se pare ca se preteaza mai bine, ai si mai mult spatiu. Niste prieteni au la casa bucatarie open cu doua insule amenajate misto, hota buna, pot deschide geamurile dar si mult spatiu pana in locul unde se joaca copilul. Dar bucatarie de genul ala nu poti avea in apartament.
O alta problema cu bucataria deschisa e ca, din ce simt de pe la vecini, gospodinele romance nu prea gatesc nimic fara ceapa calita 😀
sa ii trimit articolul asta si tipului de la Herastrau Hermitage, firma de imobiliare care a construit vreo trei blocuri pe ultimele petice ramase in zona Satului Francez.
cand am fost la vizionare acum patru ani, am vazut ca barbata-miu de-abia avea loc sa se intoarca in bucatarie, in spatiul dintre chiuveta/blat si masa. si tipul ne zice: ‘e de ajuns ptr o cafea si o omleta. in rest, puteti comanda. in general, nimeni nu mai are timp sa gateasca’.
#nojoke
Am gatit eu ceapa prajita in open space. Miroseau hainele, canapelele, paturile, hainele din cuier etc. zile dupa aia.
… ceapă călită cu Karcher pe post de hotă …
Cand am ales apartamentul pe care l-am luat a fost o conditie ne-negociabila ca bucataria sa fie separata. Din 11 ansambluri vizionate, doar o mica parte aveau asa ceva (sunt mai scumpe oricum vs open space) iar bucataria varia intre 7.10-10 mp2 (la ap cu 3 cam).
Uitandu-ma acum in spate cred ca asta a fost criteriul la care puteam renunta pt ca impactul nu e atat de mare. Mai alee ca aici livingul e maricel si avem o masă unde luam pranzul/cina si nu folosesc masa din bucatarie.
Dar atunci cand inviti lumea la tine nu e asa usor sa tot faci drumuri ca sa aduci chestii. Iar gatitul pe electric mai atenueaza oricum din miros. Si hotele >650m3/h fac o treaba buna.
Concluzia mea este ca da e convenabil sa ai bucatarie inchisa, dar se poate trai bine si in open space daca esti suficient de calculat in impartirea spatiilor de depozitare.
Sa stii ca nu gazul sau electricul miroase. ci mancarea pe care o faci.
esti cel puțin naiv, dacă aveai open-space acum te jurai că never-ever așa ceva.
zi mersi că ai closed-space și ești naiv că nu-ți dai seama căt de bun e lucrul ăsta.
Ba, hai sa nu ne mai cacam pe noi. Conceptul de bucatarie open-space la noi inseamna, in 90% cazuri, chitrosenie de spatiu din partea rechinilor imobiliari.
Daca te uiti la toate aceste hidosenii, majoritatea au sub 25 m2. Pai da, un concept de open space de peste 30-35 m2 arata ok. Dar cand inghesui coltear, biblioteca, mobila de bucatarie si electrocasnice in 20-25 m2, aia nu mai e viata.
Si ce hota poti sa-ti iei? Cea mai puternica, de trage tot mirosul din scurgerile de la baie?
Multa bafta
Eu le zic „bucatarie cu canapea”. In unele cazuri e atat de rau ca nu ai inspre ce sa indrepti canapeaua decat spre mobila de bucatarie. Si vorbim de „residence”-uri care pleaca de la 1500-2000 de oiro/mp…
Destul de aiurea exemplul cu “gaina fiarta si jumulita in fata blocului”.
Practic te cam pisi pe aia de vor bucatarie pentru ca tu ii consideri saraci si tarani?!
Am vazut cateva ap noi prin Cluj unde bucataria era open space iar dupa mobilare/echipare arata ca un culoar vertical de o singura persoana de zici ca erai pe culorul dintre scaune din tren…
Poate prin UK la tine sa fie ok, dar aici open space e ultima mizerie posibila.
O legătură olfactivă.
Da, dar puternica!
Eu cred ca bucataria open space a fost importata din vest, dar s-a uitat ceva intre timp:
1. Aia nu gatesc intensive toate mancarurile grele, romanesti.
2. Open space-ul e totusi cu o bucatarie incastrata undeva de 3 pereti, nu e in acelasi perimetru cu living-ul, astfel incat o poti inchide oricand.
3. Aia nu aveau centrala si masina de spalat rufe in bucatarie.
De mare prost gust sa faci bucataria o latura din camera living-ului. Da, se mai practica si pe la ei, dar sunt alegeri low-cost.
Amuzant ca in loc sa progresam, ne indreptam spre conditiil inghesuite de trai din Asia. Valabil asta si pt. vest, ca am vazut niste apartamente noi in Viena de te doare mintea, mai prost compartimentate ca la noi.
televizor in dormitor? ntz ntz ntz
Cred ca sunt singurul dintre cunoscutii mei care nu are televizor in dormitor. Si clar singurul care nu are cablu 😀
@ev21, esti in grupul de prieteni gresit. schimba-l! :))
Nici eu n-am TV în dormitor, da’ na, sînt oameni care simt nevoia…
„. Da, dezavantajul e că pute toată casa când fierbi găina aia pe care-ai jumulit-o în fața blocului după ce i-ai făcut gâtul elicopter, aia e.”
ai futut un cal in pizda cu concluzia asta. O traduc io: „numa taranii demodati care taie gaina in fata blocului mai gatesc in bucatarie”.
Practic, bucataria deschisa e misto, deschide vizual, e pizda puf. Atat ca nu poti gati in ea.
Awww…
Am vorbit cu colegi din DE, din US. Aia in bucataria aia ‘open space’ isi fierb cel mult un ou si baga repede ceva la microunde. Asta inteleg ei prin gatit, nu ciorba!
In privinta arhitecturii si functionalitatii, recomand sa-l cititi pe Radu Negoita. Am eu asa o vaga impresie ca autorul nu e arhitect.
@Hash. cu siguranta nu gatesc asa de mult ca noi dar se gateste si la ei.
Nu traiesc toti doar cu oua fierte si alte chestii pre cooked.
Ei au chiar obiceiul de a prepara zilnic ce mananca (nu fac oala de ciorba sau tocanita pentru o saptamana).
Mai lasati-o balta cu mitul asta ca americanii mananca numai de la fast food.
Ei chiar respecta (majoritatea) supper time care e in jur de ora 5 PM.
Nu mai vorbim de familiile de emigranti (pana la urma sunt destui daca nu la prima macar la a doua generatie) care gatesc exact pe specificul rasei lor.
Orice oras mai mare are magazine cu specific din toate tarile lumii si lumea chiar isi face aprovizionarea de acolo si nu vorbesc aici doar de condimente.
@Alex, daca-mi permiti o simpla nota.
Posibilitatea de a cumpăra o locuință în România comunistă a inceput in 1968 cu credit CEC cu avans de 20% pe 30 de ani. Un trei camere de 80 mp era cam 90000 lei – dar o singura baie. A doua baie aparea de la 4 camere incolo. Au exista si chestii de mare rafinament, gen garaje la subsol. Tot asa puteai construi o casa, dar nu aveai foarte multa libertate la partea de arhitectura.
Avantajul era ca nu erai limitat de numarul de copii pentru a-ti alege numarul de camere, dar nu era chiar facil – lista de asteptare. Raportul chirii/proprietati era cam de 75/25. Constructia apartamentelor „proprietate personala” a fost sistata prin anii 80.
Paranteza – nu m-as muta intr-un ansamblu nou nici sa ma pici cu ceara, poate doar daca as avea timp si as asista la fiecare etapa esentiala a constructiei si as avea acces si la planuri. Sau ar fi construite de un inginer cunoscut. Sau ar fi facut de mine.
Mersi de corectură
In unele cartiere au fost proiectate si construite apartamente cu 3 camere, confort 1, ce aveau si 2 bai, sufragerie de 18mp, un dormitor de 12mp, al doilea 11mp, bucatarie de 8mp si spatii depozitare/debara de 3mp, lucruri ce au devenit prin lege obligatorii din 1996, dar cu respectatul mai cu pauza…
Salut. De unde ai aceste informatii? Stiam ca s-au vandut apartamente, dar proportia mi se pare surprinzatoare.
@Yngwie – daca te referi la 75/25 se bazeaza pe urmatoarele cifre:
2.8 milioane de locuinte construite in perioada comunista
2 milioane de locuinte vandute in anii 90 catre chiriasi
Cele 0,8 erau (nevandute) deja in proprietate cuiva (in general proprietate personala/institutii) rezulta un raport de 70/30
Plecand de la premisa ca in perioada respectiva o fabrica mare, o institutie, etc putea construi locuinte pentru angajati – dar era o chestie foarte rara – cred ca raportul 75/25 este real.
Am ditamai hota, cand o dau pe maxim abia inchid usa de la bucatarie, ca face vid daca nu e geamul deschis.
Chiar si asa, daca fac o omleta, se impute toata casa.
Bucatariile open-space sunt pentru cei care „gatesc” la microunde.
Chiar și la microunde, vei face atâta gălăgie cât să deranjezi pe cineva care citește,se uită la TV sau lucrează în același spațiu comun.
Și hota face gălăgie. Și mașina de spălat vase.
Suprafețele din blocurile noi au fost dictate de programul Prima casă. Prin 2005-2007 se construiau apartamente noi ok ca suprafață (am luat în acea perioadă apartament nou de 2 camere cu 65mp util/80 construit). După care a venit criza și prima casă, și s-a construit totul fix cât să se încadreze la prima casă/minimul legal posibil. Atunci au apărut apartamentele minuscule absolut peste tot, adică și să vrei să iei unul mai mare, nu se poate, mai apar câte unele dar la preț imens, e practic un gol artificial în piață. Cam cum a descoperit Zoso cu casele, între 150 și 400k€ nu e mai nimic interesant pe piață, nu doar în Brașov, cam peste tot.
Oare cine a bagat Prima Casa si a tolerat “detaliile”?!
Fix Emil B(l)oc… Caritas v2
„Compoziția” open-space dublează spațiul când spargi peretele dintre bucătărie și living doar dacă spargi peretele dintre o bucătărie de dimensiuni normale și un living cu dimensiuni normale.
Am văzut live și apoi schițe în care open-space-ul însemna pur și simplu chiuveta, aragazul și un dulap trântite pe un perete în living, uneori fără niciun strop de spațiu în plus față de un living standard.
Când despre socializarea în open-space…. părinții mei au o bucătărie mare, foarte mare, 20-25 mp. Fiind atât de mare este uneori folosită ca living.
Ei bine, pe probate, nu poți socializa în timp ce se gătește. Nu te auzi unul cu altul. Urlă hota ca avionul la decolare. Dacă mai speli și un ceva (chiuveta e lângă aragaz), trebuie să se zbiere la tine printr-o portavoce că să auzi ceva.
Inclusiv murmurul străzii /exteriorului prin fereastra deschisă e o problemă.
Să mai funcționeze și un televizor de la care să auzi ceva….. e deja gropa cu urși.
Ca cineva să lucreze sau ca un copil să facă teme/învețe intr-un open-space cu hota pornită e imposibil.
Am zis că îl dublează vizual, dar da, la apartamentele astea noi unde se adaugă un metru la cei 3,5 lățime și se botează „bucătărie open space”, așa e, e stupid.
Chiar și vizual.
Pe vremea când îmi căutam apartament de cumpărat am văzut un „apartament cu 2 camere cu bucătărie open space”.
Se întâmpla acum cca 12 ani, eu nu mai văzusem așa ceva și pozele erau făcute panoramic.
Apartamentele era intr-o mansardă, deasupra unui bloc confort 2 sau 3, cumva pe 2 nivele.
La nivelul 1 era livingul cu bucătărie open space.
Nu știu ce dimensiune avea, dar în orice parte a lumii, țării, chiar și intr-un apartament de bloc vechi aia ar fi fost o bucătărie și atât. Poate una de apartament cu 3 sau 4 camere.
Ochiometric era cât bucătăria apartamentului în care am crescut (3 camere, semidecomandat, 65 mp).
Dormitorul din apartamentul ăla?! Vag mai mare decât debaraua de sub scări din Harry Potter.
Interesant articolul si mai interesante comentariile. Hai sa incerc sa sintetizez putin ce stiu eu de pe la canadieni:
– nu toate casele sunt la fel, depinde de marime si varsta
– casele mari aveau 3 spatii diferite – bucatarie, dining si living, uneori fiind camere diferite, alteori separate prin arcade.
– casele mici aveau bucataria separata prin perete de dining care era comun cu livingul, un singur spatiu
– de cativa ani incoace se construiesc case cu etaj, cam 120 mp pe nivel unde ai un dreptunghi practic de cca 60-70 mp cu bucataria intr-o parte (in forma de U), masa de 6-8 persoane si apoi livingul in partea opusa.
– Casele de lux aveau acelasi layout insa in spatele bucatariei „oficiale” aveau inca una mica gen hol, special pentru gatitul „greu”
– O hota putenica si cu aerisire afara isi face treaba cu brio, nu elimina complet mirosul insa in mare parte da.
– In apartamente bucataria este semi deschisa, practic un fel de hol deschis la ambele capete sau pe colt cu 2 usi.
Chestii interesante din comentarii:
– „ei nu gatesc ca noi” – aveti idee cum gatesc indienii, arabii, asiaticii?
– „pute in toata casa” – In Romania nu se mai fumeaza? Oamenii care fumeaza o fac doar pe balcon, in casa nu miroase deloc a fum de tigara? Sau fumul de tigara este firesc si placut insa cel de mancare este neplacut?
Intrebare – daca nu avem un spatiu deschis, avem bucatarie si living separate – unde se desfasoara interactiunea in familie? Mama gateste in bucatarie, copii stau in dormitoare, sotul in living la meci? Bine, gatesc amandoi, prepara mancarea si apoi ea o pazeste, el unde sta? O pazesc amandoi in bucataria aia mica?
Sigur ca miroase mai mult sau mai putin insa este un compromis facut pentru socializare si interactiune.
Chestia asta pe care o spui tu o vad recurent pe HGTV cand se apuca unii de renovat. Si in fond pot intelege discutia cu tot ce inseamna interactiune si socializare ca na suntem oameni. Chestia este ca la final mirosul ala ramane impregnat indiferent de cate hote sau geamuri ai in casa. Conceptul de bucatarii open space este cum era inainte sa se dea legea anti-fumat, atat de misto ca atunci cand ajungeai acasa dintr-un club puteai a fum de trebuia sa speli de vreo 2 ori sa iasa mirosul.
Unora poate ca le place vrajeala asta, altora nu si in fond nimeni nu are o problema. Insa am o problema cu faptul ca acest concept incepe sa devina unul impus de genul numai asa se poate. De asemenea mi se pare foarte misto si cum faci curat intr-o bucatarie de tipul asta, daca ai pus de niste peste la cuptor sau alte nebunii de tipul asta. Dar din nou exagerez si clar o hota din aia smechera rezolva problema, doar ca din propria experienta nu o rezolva.
La final chestia este foarte simpla, esti genul care gateste mai mult decat: ceai,fiert oua,microunde bucataria deschisa nu este pentru tine. Esti genul care foloseste bucataria ca un spatiu unde mai mananci si faci ceva foarte minim la nivel culinar, tu mancand in oras sau dand comanda bucataria deschisa este pentru tine. Restul cu interactiunea cu deschiderea sunt doar marketing facut pentru a justifica o economisire de suprafata locuibila si implicit un profit mai mare pentru cel care vinde acea proprietate. Si da la nivel de calitate si suprafata locuibila observ mai nou ca trendul mondial este micsorarea, desi odata cu venirea pandemiei te-ai fi gandit ca oamenii vor vrea altceva.
Dacă se respectă pe ei înșiși și spațiul în care locuiesc, da, oamenii care fumează o fac pe balcon sau lângă o fereastră deschisă.
Pe vremea când locuiam studențește, împărțind un apartament cu alții frate-meu fuma. O făcea exclusiv în bucătărie, lângă geamul deschis, chiar și pe gerul cel mai crâncen.
Nu concepea să fumeze în propriul dormitor și mă îndoiesc că i-a trecut chiar și razant prin cap să fumeze în al altora.
În cazul în care se întâmpla „țigara de după”, probabil aerisea juma’ de noapte sau până făcea țurțuri, pt că n-am simțit niciodată miros de tutun/țigară în camera aia.
Știu oameni care fumează în bucătărie, lângă hota pornită, cu geamul deschis.
Eu am o hota pe care am dat vreo 1200 de lei acum 3 ani. Are trei trepte de viteza. Pe a treia treapta nu am folosit-o niciodata, pur simplu nu e nevoie. Pe treapta 1 si cel mai des 2 e suficient pentru orice. Si gatim zilnic. Bucatarie open, nu am avut probleme niciodata cu mirosurile in casa. Inainte de asta, am stat la apartament, tot asa, ceva hota un pic mai ieftina, bucatarie deschisa, nicio problema.
Mie nu-mi place, stau in sufragerie/living room sa vad bucataria. Bine ca nu se combina baia cu dormitorul, sa fie intim tot, unul doarme, altul se caca… s-ar mai salva spatiu. Am vazut si case de 180 mp utili si tot asa… open space… moartea pasiunii. Nu am vazut nici unde intr-o casa serioasa sau de bogatani o combinatie de bucatarie cu sufragerie, numai la saracie. Nu mai fiti saraci !
Oh, stai să afli de en-suite…
eu am dărâmat un zid de bca dintre bucătărie și hol tot din cauză de lumină prea puțină când intram în casă și am rezolvat, parțial, cu mirosul de mâncare cu spartul cămării din bucătărie și făcut intrare spre terasă unde am băgat aragazul+hota. Nu știu cum naiba se face tirajul de aer că majoritatea aerului din ”zona” de gătit vine tot în apartament cu tot geam deschis și hotă. Mai rămâne să fac o ușă etanșă între bucătăria ”openspace” și terasă.
Mi-a trecut și mie prin cap să sparg peretele dintre sufragerie și bucătărie dar am renunțat la idee. Deocamdată.
La noi se vând apt cu 2 camere sub forma de apt cu 3 camere. A 3a camera e de fapt o camera care trebuie sa o faci și bucatarie și living și care nu are mai mult de 20 mp. Cât despre open space, eu am avut și, dacă gătești ,nu e ce trebuie. Cred ca depinde de stilul de viața alegerea asta. In rest open space ,terasa mare , gazon ,bune pentru Pinterest. Iar apt noi, sunt praf ,slab insonorizante ,mici ,meseriași nu mai sunt, tot fără locuri de parcare ,iar dacă sunt costa de la 5k in sus. E mult de povestit.
Un purificator de buna calitate mai rezolva din problema mirosului. Au multi prin casa acum, de cand cu psihoza Airly/ murim sufocati in Bucuresti
Open planul este cel mai bun atunci cand faci vreo 60 de chiftele/parjoale moldovenesti cu usturoi.Practic le spui dujmanilor si peste o saptamana cat de tare esti tu si cu hainele tale…P.S. Am facut odata niste scrumbii pe aragaz pe un gratar din fonta.Dupa vreo saptamana a trebuit sa zugravesc din nou bucataria.
Astia de spuneti ca nu poti trai intr-o casa cu bucatarie open probabil ca nu au pornit o hota buna cu un purificator de aer la fel de bun in acelasi timp.
Iar cei care sunt fani bucatarie inchisa probabil ca nu au prajit 2-3kg de caras cu malai si nu au facut un mujdei in bucatarie sa vada ca sa afle ca pana si hainele vecinului de la 9 o sa miroasa a peste.
Concluzia. Daca te rezumi la gatit chestii uzuale si utilizezi mai mult cuptorul, ai o hota buna suplimentata de un purificator bun, e totul ok. Daca toata ziua o arzi cu prajeli din alea fine, pui 2 kg de usturoi la cuptor peste cele 5 kg de ceapa si pe mijloc un cotlet de porc, well sau bagi peste ori ceva ciorbe de 5 ore, nu iti va fi ok nicium.
Posibilitatea de a cumpăra apartamente exista și înainte. Părinții mei au cumpărat apartamentul de bloc în 1973. Construcția începând în 1971.
Nu au avut altă soluție. Din toate apartamentele primite de la uzină au fost evacuați după câteva luni, în locul lor fiind mutați moldoveni de abia aterizați (pardon, aduși pe bena camioanelor) în Brașov.
Culmea e, că mama, proiectant fiind, desena panourile prin care moldovenii erau invitați/ ademeniți/ convinși să se mute la Brașov. Și murea de nervi când vedea că lor li se oferă tot ce ea nu poate primi. Deh, era cetățean de rangul 2., născută în Ținutul Secuiesc.
Au plătit apartamentul până în 1992, grosul banilor din cele două salarii mergând acolo.
Daca mi se permite link, e si aici o analiza faina, bine detaliata: https://www.theatlantic.com/family/archive/2018/05/the-curse-of-an-open-floor-plan/560561/