E perioada în care își fac loc în atenția noastră și mizerii de genul ăsta. Pentru am uitat cum erau vremurile alea mișto. Am uitat frigul, foamea, frica. Am rămas doar cu “era respect, erau locuri de muncă, era bine”.
Anii 2000, ce vremuri, aveam păr și puteam bea 3 zile la rând fără să am nimic…
Fie ca …
Leru-i ler
Si geru-i ger!
leru-i ler da’ nici geru nu mai e ger.
La Vali, leru-i fler.
Degeaba o faci pe durul, abia astepti sa miroasa toata casa a brad, sa stai cu un pahar de vin fiert in mana si sa te uiti finala CM de fotbal, fix cum faceau si bunicii nostri.
Doar că acum semnalul tv îl ai de la RDS, nu de la ceaunele de aluminiu îndreptate spre bulgari…
Pahar de vin fiert? Nu te arzi la extremitati?
Trei zile la rand fără damage? Trebuie dezvoltat un pic aici, vin sărbătorile 🙂
ingredientul secret: sub 25 ani
Nimic nu se compara cu țuica copilăriei…
La 12 ani…
Cam asa ceva… eu culegeam, eu preparam, eu beam!
Cand eram plod am uitat odata niste prune in buzunar pana s-au facut tuica…
Pai in Bucuresti in multe blocuri e ca ’80 de frig, poate mai frig … niet caldura, niet apa calda. Si toata „provincia” este alaturi de ei.
Norocul celor din capitala ca nici iarna nu mai e acum cu temperaturile din acei ani.
Dar de ce te grabesti ? Iarna e lunga.
Pai in Bucuresti, fix in momentul asta sunt 187 blocuri dintr-un total de 9315 care au apa calda sau caldura oprite. Stiu ca pentru provinciali 187 de blocuri inseamna cam doua orase dar pentru Bucuresti chiar nu sunt „multe”.
Radule, nu crede toate gogoșile de pe site-ul radet.
Prin provincie lumea s-a obisnuit sa nu mai stea cu mana intinsa…
Da stiu voi sunteti chielea pulii si produceti 50% din PIB, astfel nu moare provincia.
@Vlad , ai incurcat borcanele . Pielea pulii e Clujul si Bucurestiul produce un pic peste 30% din PIB
@RaduN fie ca sarbatorile sa iti intre provincia pe strada la 6:45 dimineata cu boxa aia buna de la altex sa iti aduca liniste si pace… hai noroc!
RaduN e genul de idiot, care atunci cand este idiot, vrea ca ceilalti sa stie ca e idiot. Adica sunt zeci de mii care fac frigul in kakaresti, dar e ok ca sunt mai multi care nu fac.
Coloja poate dezvolta mai mult, dar cred ca nostslgia e dupa copilărie si nu dupa epocă
Oamenii ăștia de cred ei ca le e dor de Ceaușescu, probabil sunt confuzi și de fapt le este dor de copilărie
Firul de ață se împuținează si se prind cu disperare de orice reper.
Nu cred nici ca sunt confuzi, nici ca le e dor de Ceasca, nici ca se agata de ceva.
Faza e ca si aia care isi aduc aminte mai mult de chestiile nasoale, cu ura, si aia care isi aduc aminte mai mult de alea misto, cu nostalgie, sunt prizonierii memoriei lor, traiesc intr-un muzeu.
Diferenta e ca muzeul amintirilor placute, masinuta de sub brad, ciocolata, prietenii din cartier, gagicile misto, e o inchisoare mai respirabila decat muzeul amintirilor nasoale. Dar inchisori si una si alta, fara indoiala.
@Alet Alex – o sa iti explic eu cu un banc exact nostalgia asta si de ce amintirile frumoase raman asa puternice.
Un tip se plimba prin curtea unui spital de nebuni si vede un nebun care tinea palma pe pamant si isi dadea cu ciocanul peste degete. Curios, se apropie de el si il intreaba:
Tip – Nu va suparati, dumnevoastra de ce faceti asta, simtiti placere?
Nebun – Da
Tip – Cand?
Nebun – Cand dau pe langa.
Amintirile alea frumoase sunt exacerbate de conditiile vitrege de care nu pomenim. Si azi poti sa tii postul Craciunului, sa bagi doar verdeata 60 de saptamani, fara carne etc, bautura, sex – si sa vezi ce grozava e masa de Craciun.
@bosulean. amintirile (că sunt cu + sau cu -, nu contează) reprezintă fundația pe care se construiește o identitate – este destul de imprudent să dai un șut scării pe care te-ai cocoțat. să spui că oamenii sunt prizonierii amintirilor lor este ca și cum ai spune că navigatorii sunt prizonierii corăbiilor cu care străbat oceanele. corect, dpdv tehnic, însă, destul de evident, cea mai puțin rea soluție.
@Joker Memoria e un loc caldut, a fost odata undeva, dar exista viata si dincolo de ea.
Sa luam de exemplu momentul prezent, aici si acum.
Daca elimini elementul “aici” si elementul “acum”, te-ai scos.
N-ai neaparat nevoie de secvente dintr-un vis, gen amintiri, ca sa dai de identitatea aia de care zici tu. Scrie si in programul de guvernare.
Cand eram student terminam faculta vineri la 6, plecam la cabana la un prieten, bagam in noi 3 zile vodka ieftina si timbark, dormeam 10 ore in total, si luni mergeam la faculta si viata continua asa cum am lasat-o. Acu’ dupa o noapte de betie am nevoie de 3 zile sa ma refac si am f-cking 33 de ani.
E de la faculta.
E de la timbark.
stai sa vezi la 47, dupa o zi de json-uri si o noapte de Jack, nu te mai trezesti
E de la urșii de lângă cabană.
Adrian: daca la 33 de ani așa reacționează corpul tău, e clar că te ai moșit! Prematur! Nu e nici un mișto !
Daca la fel îți funcționează si instalația de jos, e clar! Ai gena fleșcăită!
Un tanar de 18 ani statea toata ziua la calculator: messenger, facebook, jocuri, filme etc.
Intr-o zi bunicul, satul deja ca nepotul sau nu face nimic si doar sta in fata calculatorului vine si ii zice:
– Auzi, nepoate, eu cand eram de varsta ta am fost cu prietenii la Viena. Am intrat in primul bar-restaurant, am mancat tot ce-am gasit pe-acolo, am ras toata bautura, am batut toti chelnerii si apoi cand am coborat ne-am facut nevoile pe mese si pe bar si am plecat fara sa platim.
Tanarului ii surade ideea si dispare de acasa o saptamina. Cand se intoarce era tot vanat, cu o mina si un picior in gips.
– Ce-ai patit nepoate, il intreaba mosul.
– Am fost cu prietenii la Viena. Am intrat in primul bar-restaurant. Am mancat tot ce-am gasit pe-acolo, am ras toata bautura, am batut totic helnerii si toate chelneritele, apoi cand am coborat ne-am facut nevoile pe mese si pe bar, iar cand sa plecam fara sa platim au aparut 4 gorile si ne-au batut de n-am mai stiut ce e cu noi.
– Auzi, nepoate, da’ tu cum te-ai dus tu la Viena?
– Pai, am mers cu Omnia Tours. Da’ tu bunicule?
– Eu? …Cu rusii in ’45!
Și pe urma ne vaietam ca nu ne-au vrut in schengen…
AdrianT, chiar pot sa zic ca is in forma, fac sport, nu-s gras, dar efectiv simt ca nu mai pot bea ca la 20.
Adrian, zi mersi, mergi si fa-i acatiste ficatului tau ca pare ca tine la tine si ti-a dat niste semne din timp. Altii cu gena mai putin „fleoscaita” sunt mai putin norocosi si organismul lor ii lasa in prostia lor pan la 50 de ani cand crapa subit de prea muta „tarie” si la propriu si la figurat. Zi sarumana si da-i cu cumpatare poate te mai suporta mai mult de 20j de ani.
De la prea mult somn ti se trage.
@adrian: e perfect normal sa ai aceste „simptome”. Pe langa varsta si contextul vietii de zi cu zi. Atunci aveai facultate cu care, probabil, nu prea te stresai, dormeai cat doreai etc. Azi ai munca, poate o familie, griji, somnul nu mai e chiar la fel de bun si ai vreo 10-15 ani in plus. Atunci consumai, tot datorita contextului, mai mult alcool ( probabil de proasta calitate ) si mai des, motiv pentru care organismul devenise obisnuit. Acum, cel mai probabil, nu mai bei asa de des si nici, poate, la fel de mult si, cand faci un exces, raspunsul organismului e normal: ai bagat otrava in el si se ocupa sa o elimine. Cumpatare, odihna, mancare, hidratare si nu o sa te simti asa rau daca bei un pahar in plus. Sigur, daca bei 7 pahare in plus, o sa fii rupt a doua zi, dar iar e normal. Daca insa bei 7 pahare in plus, zilnic, nu o sa te mai resimti asa puternic a doua zi, dar e posibil sa iti para destul de rau la un 50-60 de ani.
„respect” pe vremea lui Ceausescu… LOL.
„respectul” era in proportie de 90% rezervat Geniului Carpatilor si nevestei sale, iar restul de 10% mergea la securisti.
Restul populatiei era trimisa la coada pentru 1 l de lapte pe zi, la frig, si la „se ia curentul intre 17-21”.
Stai bre, acolo scrie de anii 2000, nu de 1980…
Plus ca zice ca EXISTA respect, nu ca il si aveau toti. Si acum exista case si masini misto, doar ca nu le au toti.
Imi amintesc respectul anilor 2000 cand incercai sa treci strada. Si cu asta se duce dracu’ toata nostalgia si toate cacaturile cu „oamenii erau altfel, mai respectuosi”.
Erau pe dracu’. Comunismul, acel loc in care era promovata „clasa muncitoreasca” si „unitatea nationala” a lasat oamenii mai individuali ca niciodata. Anii 2000 au fost doar sfarsitul anarhiei post-comuniste unde toti faceau ce doreau, cand doreau si pedepsiti erau maxim cei din patura cea mai defavorizata.
Nostalgia e un sentiment firesc și nu l-aș blama.
Pe partea cu marketing-ul Crăciunului, are perfectă dreptate.
Eu ma intreb cine tot scrie „mesajele” de genul asta, ca nu pare cineva la fel de prost ca distinsii domni care il distribuie. Pe aia ii inteleg, sunt saraci cu duhul, dar astia de scriu asemenea mesaje? Ca o parere personala cred ca pleaca de prin birourile de langa moscova, doar sa mai bage zazanie in societate (ce bine era inainte si ce rau e acum cu capitalismul asta). Uita prostii ca acum e de 1000 de ori mai bine decat pe vremea impuscatului sau celebrii ani 2000 (anii 2000, dar totusi erau doar 100 ca tine la poarta). Pai normal ca era mai bine, ca erau toti saraci ca tine si tu erai tanar. Acum tu esti batran (sper ca se intelege ca vorbesc la modul general), iar altii sunt tineri si mai bogati ca tine, mai ai si retele de socializare unde vezi „bogatiile” altora, prilej cu care si astia tineri din ziua de azi vad „hatz gionule hatz, ce masini am eu” si alte aberatii de gen. Uitam sa apreciem ceea ce avem, dar nici nu vrem sa muncim mai mult pentru a ne depasi conditia.
Fati un contract de gaze la pretul pietii si sa vezi ce frig este. Ca pe vremuri.
Mi-a luminat seara de ieri.
https://dilemaveche.ro/sectiune/societate/the-most-beautiful-time-of-the-year-pe-bune-2225969.html
bun articol.
Bai ca introvertit relativ antisocial si mizantrop, rezonez 100% cu ce zice femeia asta. Dar plm, daca mie nu-mi place in mod deosebit nu inseamna ca e de kkt.
Ce are, bre, fasolea? V-ați născut pe pat de somon sălbatic de Alaska?
Subscriu la ce scrie doamna. Probabil ca daca as fi in stare sa imi conving nevasta sa plecam in vacanta la inceput de decembrie si sa ne intoarcem dupa 7 ianuarie, atunci mi-as schimba parerea
A luat sarbatorile de iarna ca si cum ar fi o broasca, a facut disectie, si dupa ce a facut lista cu tot ce nu-i place, zice: de aia nu-mi plac broastele, ma fac nefericita.
Normal ca nu-ti plac, daca le analizezi in toate detaliile. Exact genul de femeie de care fug toti barbatii treji sau mahmuri in viata reala.
Individa e NeFe…
Părerea mea este ca persoana care a scris articolul este intr-o oarecare depresie- nu-i place vremea, nu-i place sa stea cu familia, nici sa primească cadouri, nu-i place cum se ornează magazinele de crăciun, nu-i place carnea de porc și asa mai departe.
Sigur, articolul este scris frumos și exista niște justificări:
-nu-i place vremea din România, dar ar fi perfect dacă ar fi în Australia;
-nu-i plac decorațiunile de Crăciun pentru ca sunt prea multe și e kitch
-nu-i place cu familia pentru ca oamenii se cearta și iese la iveala ce e mai rău din ei
-ii place carnea de porc, dar asa putina, nu în exces cum e de crăciun
-etc.
Ce sa zic, asta este treaba, unii sunt mai veseli, alții mai triști, dar dacă nu îți place mai nimic în jurul tău si totul ar trebui schimbat asta nu se numește normalitate ci tristețe sau chiar început de depresie.
Asta care a scris articolul e intruchiparea romanului pe care nu-l poti multumi orice i-ai da sau i-ai face.
Nu-ti place sa gatesti, petreci timp cu familia, sa mananci ce-ti pune mã-ta pe masa de craciun, nu-ti place frigul si ceata, du-te in vacanta undeva la caldura. Esti adult, nu te tine nimeni prizonier, nu te leaga nimeni d
de scaun si te indoapa cu sarmale si porc. Ai o viata, in loc sa te tot plangi de alegerile altora si sa ii judeci, poate ai putea sa-ti faci viata mai frumoasã plecand undeva la caldura. In Tenerife sunt 27 de grade, stai la plaja, vizitezi una alta, de ori de cate ori auzi Feliz Navidad ti se pare o gluma proasta. Eu asta fac de ani de zile de cand am un job. Traumele simtite la fiecare craciun in familie pot fi usor sterse daca alegi sa sarbatoresti facand ceea ce-ti place. Dar cand nu ai pus de o parte cateva zile de concediu si cateva sute de euro e mai usor sa mergi la mã-ta si sa i te plangi ca a facut iar sarmalele prea sarate, sa te frustrezi ca iar ai primit un cadou nepotrivit. Cand primesti un cadou nepotrivit poti sa ii multumesti persoanei, sa dai respectivul cadou mai departe cuiva amarat care s-ar bucura cu adevarat de el.
Pe viitor, cand nu ai idee ce sa ii iei cuiva, ca sa nu mergi cu mana in fund ai putea sa ii iei un card de cumparaturi, ca sa nu te mai plangi ca ai pierdut timpul cautand dupa cadouri. Solutii sunt, dar e mai facil sa dai vina pe orice si oricine pentru nefericirea ta.
Mă bucuram când primeam o ciocolată Africana de Crăciun pentru că doar atunci mâncam asemenea ”delicatețe” și de ziua mea. Nu îmi e dor de Crăciunul ăla.
Am copilărit după 90 și poate sună cinic și sunt nerecunoscătoare pentru că am avut ce mânca, în comparație cu cei care au copilărit înainte de 89, dar toată agitația dinaintea Crăciunului: întors casa pe dos pentru a face curățenie, șters geamurile când afară era îngheț, mama mereu nervoasă și ocupată cu munca și treburile casnice, miros în casă de la prepararea cârnaților și topirea unturii, frigul crâncen de afară și din casă uneori, lipsa jocurilor, plictiseala, mâncarea multă preparată și din care mâncam 4 zile la rand, lipsa interacțiunii cu alți copii pentru că era vacanță (ieșeam și pe afară la joacă cu alți copii dar gerul ne trimitea repede în case) sunt fix lucrurile de care nu îmi e dor.
Cum putem bloca amintirile urâte? :))
Cum zice Roxi. Frig, portocale doar de Craciun. Banane verzi, pe care le manca tata-miu, ca mie nu-mi placeau. Curatenie generala (nu ca aia ar fi chiar o idee naspa), spetit prin bucatarie. Eu eram mica, deci doar beneficiam de rezultatul spetelii. Eternul stres sa gasesti ce sa pui in oala. Ii spun copilului ca nu se gaseau chestii in magazinele alimentare si nu intelege. Cum adica numai de Craciun? Cum adica nu erau 10 feluri de lapte? Nu erau, Pastele ma-sii de comunisti. Era lapte doar daca stateai la coada. Dimineata devreme? Da. Si la carne tot la coada? Da. Si e greu sa inteleaga ca nu era coada la casa, cum mai e acum cand e sezon de cumparaturi. Nu, era coada pur si simplu sa cumperi fututa aia de paine. Sau bucata aia de carne.
Dar, da, era minunat pe vremea comunismului. Ce frumos era!
Faci jumătate de an voluntariat în Burundi sau Somalia și își dă singur creierul block la amintirile urâte cu untură, cârnați și mâncarea multă. Și cu Africana, dacă tot am stabilit locația.:))
Asta nu e o soluție :)) 10x
Ne e dor de fapt de copilarie, buna sau rea, cum o fi fost. Ma gandesc cu groaza cate sacrificii faceau saracii parinti ca sa gaseasca toate alea -mancare, cadouri, bomboane de pom… erau un fel de “vacanta all inclusive in locatie exotica” de acum.
Nu mi-e dor efectiv de frigalaul de afara, de curatenia isterica de sarbatori, de gatitul pentru un regiment. Nici de acele de molid din casa.
Era frumos ca era “altfel”. Si ca acum ca am imbatranit, cu cat e mai departe in timp, cu atat pare mai frumos.
”Nu mai este sentimentul ăla frumos, unic și pur. păcat de noi”
Băgamiașplaînmorțiimătii cu sentimentul ăla unic și frumos pentru că acum 40 de ani eram strivit în fața unei măcelării de zeci de oameni pentru un kil de carne.
,,eram strivit în fața unei măcelării de zeci de oameni pentru un kil de carne,,
Erai cunoscut și atunci drept Shoric ? Întreb, nu dau cu parul.
A, era vorba de anii 2000? Băgamiașplaînmorțiimătii cu rețeaua mătii de cartier că exact de Crăciun a picat netu și nu ai oameni să rezolve defectu?
@Paco, de pe atunci mi se zice Shoric pentru că prindeam doar șoricu de pe plă după 5 ore de stat la coadă
Da, dar cand terminam de stat la coada veneam acasa unde era si frig si intuneric. Aprindeam ochiurile de la aragaz si dadeam drumul la radio pe BBC sau VOA, unde incepea o emisiune cu muzica
Aaa, si aprindeam lumanarile in sufragerie si mai imbracam un pulover
@Shoric, eu acu’ 33 de ani, în față la Alimentara pt 2 kile de portocale. De asta îmi amintesc.
Maică-mea zice că are o amintire asemănătoare cu mine și mai veche.
Pt mine Crăciun magic a fost când bunicul meu patern a făcut pe moș Crăciun. Eram mici, nici măcar la școală. S-a îmbrăcat într-o cojoacă întoarsă pe dos, s-a gheboșat cu simț de răspundere (a fost până la moarte un bărbat destul de înalt), restul din casă ne-au dus în încăperea unde era bradul pe care au luminat-o vag. In capul meu imi amintea de imaginea care pe versul „moș bătrân cu-n iepuraș înhămat la sănioară”. Probabil am spus poezii.
Următoarea imagine e cu tataie în prag și noi desfăcând chestii. Nici măcar nu-mi amintesc ce am primit.
Cumva creierul meu a suprapus niște imagini și-mi aminteam de tataie zâmbind în prag, uitându-se la noi pe genunchii Moșului.
După ce am crescut, știam că nu există moș Crăciun, dar nu-mi puteam explica acea amintire.
Am aflat cine a fost cca 25 de ani mai târziu, când tataie deja murise.
Dar nu contează. Acea amintire încă este magică.
Ne plictisim grav daca am ajuns sa dezbatem asta … Ce vrea sa zica poetul e ca am luat-o razna cu consumerismul curului. Toate firmele nu mai stiu cum sa impacheteze spiritul Craciunului sa mai cumperi ceva „vrei sa simti ca e Craciun ? atunci trebuie sa cumperi produsul nostru”. Nu ca era mai bine pe vremea lui Ceasca. Plus o m*** subtila tuturor intretinutelor pardon influenceritelor de pe instagram si baietilor din familii cu bani.
Nici acum nu ai
Anii 2000, ce vremuri, aveam păr și puteam bea 3 zile la rând fără să am nimic…
„Acum Crăciunul a devenit un Marketing pentru mulți, pentru alții e o șansă să-și pună pe story toate cadourile scumpe primite ca să primească atenție si validare de la alții.”
Ce urât că unii caută validare prin cadouri scumpe. Nu ca mine, eu caut validare doar prin statusuri obosite.
Mos Gerila, zis si mos Gorila, anyone?
Eu am o teorie conspirativă dar nu pot s-o dovedesc.
Toate postările & textele ăstea sunt planificate intenționat să râcâie oamenii în continuare (exact ca-n restul anului), să nu-i lase în pace o secundă să se decongestioneze după un an de căcat/obositor, într-o perioadă în care se presupune că nu vrei să mai fii deranjat de ceva dar nu, nu, ăstea sunt intenționat făcute & postate, să nu poată oamenii să scape de nodurile afurisite ale trecutului, to-oo-oot păstrați într-o rememorare continuă a unor evenimente & perioade sinistre. Scopul e să supere, să enerveze, să extenueze psihic încontinuu.
Le iei la puricat individual și zici că sunt nostalgice, că vor iarăși să fie copii, că nu-și mai amintesc detaliile de tortură, că… Toate, toate ăstea, au la bază romanțarea comunismului, în esența lor. Toți, toți, toți care fac texte din ăstea au apucat comunismul. Esența e nostalgia comunismului, ca un substrat în substrat, dar împachetat cu și despre trecutul personal al ‘copilariei’.
Eh, și aicea intervine teoria mea conspirativă: Toate ăstea sunt făcute la ordinul gunoaielor umane, nomenclatura & ofițerii/generalii care încă îl poartă pe dementul din Carpați în suflet, dar, pentru că s-a stricat jucăria în care doar ei aveau & restul se chinuiau (ce dor le e in continuare sa fie dumnezei „ca pe vremuri”), simt nevoia să le [re]amintească oamenilor de trecut, împachetat ca nostalgia „mai tii minte copilăria?” sau „mai tii minte sentimentul ăla frumos, unic & pur?” sau „îti mai aduci aminte de bunica-ta & bunicu-to, știi tu, ăia morți de câțiva zeci de ani, când fratele lui tac-tu/ma-tii îți dădea să bei vin fiert/țuică?” și așa mai departe.
Să nu cumva ca omul să zapeze televizorul sau să se uite pe internet fără să existe aluzia – fie și-n treacăt – despre Ceaușescu, congresul PCR, Malta, Revoluția, 22/23 decembrie, elicopterul, Daciile, revoluționarii & certificatele de revoluționar, 25 decembrie ziua execuției, FSN, Iliescu-Roman-Militaru-Stănculescu, beizadelile ceaușiste, înregistrările, banii Securității etc.
Scopul e să nu lase oamenii în pace & să le provoace lehamite.
Pișa-m-aș pe televizorul tău, Phaff.
Pe UM24, pe CTP, pe Kapatos, pe Răzvan și Dani, pe Românii au talent și pe Șefi la cuțite.
Pișa-m-aș pe peneleu, pesedeu, usereu și udemereu.
Cum zicea Downey JR în ceva Avengers, “I have nothing for you, Cap”
Nici nu avea cum sa fie altfel situatia. Romania nu are geografia Coreei de Nord (munti la nord, ocean la est si vest). Suntem in mijlocul Europei. Da lasa ca au avut si fostii nomenclaturisti destul timp sa se joace cu noi din 90 si pana-n 2010. Scopul era sa se sature nu sa creada ca pot perpetua sistemul la nesfarsit si-si lasa fiefurile mostenire.
“Te bucuri LA” în loc de “te bucuri DE”.
Mitici bășiți și inculți. Gen.
Genul care scriu pe Republica, ofiliți semi-ratați de 30 și ceva de (b)ani care au auzit că era de căcat pe vremuri, de la căcații mai mari care i-au scos pe cur că atâta au putut.
Frustrări de doi bani.
Esti carnat . Gen.
Puteai sa te opresti la prima propozitie.
Mai bea si tu o bere, mai asculta o muzica buna, gen
Da, de zapada mi-e dor. Din pacate, trebuie sa ma multumesc cu Chamonix.
hai sa fie asta ultima oară cu scheme din astea. next is ban.
Daca nu-ti castigi bani din media si entertainment, taie accesul la social media o saptamana sa vezi ce bine iti este cand nu te mai intereseaza ce prostii a mai debitat Elon Musk, Jeff Bezos sau Klaus Schwab. Oricum noi suntem prea mici ca sa putem schimba ceva.
Cacaturi se intampla de cand lumea si vor continua sa se intample. Iar oamenii se scandalizeaza la diverse stiri de cand a aparut presa scrisa. Ba si dinainte, ca barfa exista de cand a inceput omul sa vorbeasca.
Cat despre marketingul de craciun, aia e, trebuie sa traiasca si oamenii aia din ceva. Cumpara si tu cate un cadou care arata ca iti pasa, pana la urma gestul conteaza, si ofera-l persoanelor apropiate, si gata. La o adica un cadou poate fi si un portofel, un pulover, o pereche de pantaloni, etc.
Fiind copil in ’89 (13 ani) imi amintesc chestii nasoale, dar care m-au marcat doar tangential. Nu ma stresam eu sa pun pe masa ceva de mancare, sa incalzesc casa, sa fac lunima cand „se lua lumina”.
Eu stiam ca daca voiam sa merg la schi trebuia sa merg 8 Km pe jos cu schiurile pe umar (ca nu era masina pana la telescaun), ca primeam rar cate o ciocolata, ca vedeam din cand in cand cate o masinuta „de fier” pe la cate un coleg si ca trebuia sa am grija de cauciucurielde la Pegas ca se gaseau foarte greu cauciucuri de schimb.
Am inceput insa sa URASC comunismul din toata fibra fiintei mele dupa ce am terminat de citit „Experimentul Pitesti” – https://ro.wikipedia.org/wiki/Experimentul_Pite%C8%99ti
Restul informatiilor legate de soviete, comunism si altele doar au adaugat ura.
Mai știți cum în generală sau liceu mai tună vreun profesor o lucrare de control fulger, și toți luau note mici?
Țineți minte cum asta dintr-o dată făcea totul să fie ok? Faptul că toți eram împreună în același rahat făcea totul să fie ok cumva.
Fix așa îmi pare și aici cu nostalgicii comunismului. Bă era nasol, dar eram toți în același rahat, la serviciu eram toată gașca, la reuniunile de familie la fel, eram toți de același nivel, săraci și vai ș-amar.
Acum e nasol că unul e-n germania, altul în italia, altul mai mișcă ceva combinații, și a rămas unul altul prostul satului.
Păi cum să nu te apuce nostalgia?